2,225 matches
-
aduce 50 de puncte, în timp ce „alte publicații în străinătate” de-abia dacă îți aduc cîte 5 puncte per buc. Stați liniștiți deci, nu fac o pledoarie pentru revenirea la aceste proceduri ! Altceva mă intrigă și neliniștește. Mă intrigă și mă neliniștește faptul că fiecare nouă instanță legiutoare, mai mică sau mai mare, pornește de la premisa că predecesorii au fost niște escroci, că au permis și chiar încurajat furtul și că acum trebuie împiedicați cu orice preț. De multe ori chiar este
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
în așa fel smalțul de pe fund încît s-a conturat o pată care reproducea precis conturul Africii, cu deserturile și fluviile principale. Blocul se afla în stadiu de finisare. Era lipit la un capăt de o construcție care m-a neliniștit întotdeauna din cauza crenelurilor și foișoarelor, a perspectivelor infinite pe care le-am regăsit la Chirico, și pe toată partea din spate, dinspre moară (altă clădire medievală, de un stacojiu sinistru), blocul avea întinse încă schele ruginite; în spatele blocului, pământul era
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Maitreyiei, răsărită deodată într-o conștiință scăpată de febră, imagine pe care nu știam unde s-o așez și ce să-i spun când ea va ajunge prezență. Nu fusesem niciodată bolnav, și convalescența aceasta, care se vestea lungă, mă neliniștea. Aș fi vrut să zvârl de pe mine cearceaful, să-mi caut pe undeva hainele și s-o pornesc haihui prin Calcutta, de luminile căreia mi-era dor. Aș fi vrut să ajung în "Orașul chinezesc" și să mănânc ciau ― acei
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
faptul ei, ceea ce era sigilat și fascinant în viața ei. Dacă mă gândeam adesea la Maitreyi, dacă în jurnalul meu din acei timp se găsesc notate o seamă din cuvintele și întîmplările ei, dacă, mai ales, mă turbura și mă neliniștea, aceasta se datora straniului și neînțelesului din ochii, din răspunsurile, din râsul ei. Este adevărat că spre fata aceasta mă simțeam atras. Nu știu ce farmec și ce chemare aveau până și pașii ei. Dar aș minți dacă n-aș spune că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
multă vreme, orice gest al ei ca pe un semn de simpatie sau dragoste. Nu mă îndoiam o clipă că mă iubește și nu mă îndoiam că ea știe tot atât de bine aceasta despre mine. De aceea mă mâhneau și mă nelinișteau răzvrătirile ei (muțenia aceea speriată, ochii aceia de panică, mâinile cu care își acoperea fața) de câte ori îi vorbisem până acum de o unire a noastră. Nu înțelegeam; căci mi se părea că și ea, Și părinții favorizează necontenit aceasta. Îi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Biata d-nă Ribeiro nu știa cum să se poarte cu mine și cum să mă întrebe. ― Nu mi s-a întîmplat nici o nenorocire, mrs. Ribeiro; o asiguram eu. Trebuie să fie operat astăzi inginerul Sen, patronul meu, și asta mă neliniștește. Nu voiam să mă trădez, nu voiam să spun nici lui Harold pricina pentru care plecasem din Bhowanipore. M-ar fi dezgustat cumplit bârfeala lor, căci nu mă îndoiam că Harold ar fi repetat tuturor "prietenilor" eurasieni întîmplarea mea, și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
așa, într-o doară, ce-a făcut-o să vină In India, și ea roșește puțin; apoi, brusc: ― Vreau să găsesc absolutul!... Mă ispitește un râs năprasnic. Simțul acesta al humorului, reînviat deodată în fața răspunsului necunoscutei, mă întristează și mă neliniștește. Credeam că nici o emoție și nici un ridicul nu mă mai poate impresiona. Credeam că am ajuns nesimțitor, și proporțiile sau nuanțele nu mai îmi pot stimula atenția; treceam pe lângă ele cum ai trece pe lângă o piatră. Dar seriozitatea Jeniei, când
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Fetele îl priveau zâmbind, stingherite, neîndrăznind să râdă. Orchestra, care cântase ultimele minute în surdină, încetă. - A început iar să se zbată, spuse Adrian, apăsîndu-și palma pe inimă. Mi se fac semne. Dacă nu mă mai întorc, să nu vă neliniștiți. Nu mi se poate întîmpla nimic. Ca și voi toți, sânt nemuritor... Femeia îl privea apropiindu-se, cu un mare zâmbet luminîndu-i fața. - Mă aștepți de mult? îl întrebă. Am întîrziat. N-a fost vina mea. Adrian se înclină, apoi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-o foarte rău și ea a fugit de acasă. In acel moment nu s-a mai gândit la nimic decât că trebuie să schimbe ceva în viața ei. Nimeni dintre prieteni sau rudele nu știau nimic. Prietenii ei s-au neliniștit. Fiecare a povestit acasă părinților despre dispariția ei și i-au rugat pe ai lor să o primească, măcar pentru un timp în casa lor. Toți părinții prietenilor au acceptat. Lidia însă nu dădea nici un semn de viață, deși orele
PRIETENII. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Sârbu Viviana, Ciuruşchin Miodrag () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2014]
-
la poliție. După vreo douăzeci de minute cei patru au ieșit din sediul poliției însoțiți de un grup de polițiști. Cele două mașini pleacă în trombă. La lumina farurilor Florentina îl vede pe Vali însoțit de ceilalți că se uitau neliniștiți în toate părțile. Orbiți de farurile mașinilor, grupul de tineri n-a opus prea mare rezistență. Un ofițer i-a însoțit pe copii și pe părinții lor la tufa de liliac. Au recuperat casetofonul și geanta. Proprietarul a fost invitat
FLORENTINA ŞI TRAFICANTUL DE DROGURI. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Gabor Andreea, Ciuruşchin Miodrag () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2013]
-
ca și când s-ar teme de întrebările pe care, în realitate, niciodată ea nu i le pune. După atâția și atâția ani trăiți împreună, simți atât de multe într-un râs fals ! Și totuși, pauvre Niki, ar putea să nu fie neliniștit. Ar putea fi sigur că nu riscă să audă de la ea nimic dezagreabil, de vreme ce îi cunoaște convingerile și comportarea obișnuită. Buna educație te obligă să-ți stăpânești pornirile, așa cum te obligă să te faci că nu vezi ceea ce l-ar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Bariera Vergului a sunat-o, ș-altă dată de la Brâncoveneasa... D-apăi ce se mai ruga p-atunci Ivona, mai abitir de cum s-a rugat azi ! — Vino mai des pe la noi, madam Delcă, făcea. Vino mai des, că sunt atât de neliniștită cu Muti !... Parcă aș avea în casă un copil mic, așa nu pot deloc s-o las singură... Toate bune, da pân-aici ! Să-mi fi dat și aur, că io tot nu veneam, că n-am răbdare la copilu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de levănțică, de mult intrat în lemnul de trandafir al șifonierului. O rază venită de-afară scânteiază dintr-odată orbitor pe sideful prins în rama neagră a oglinzii ; raza alunecă și se stinge. Pe Ivona un singur gând o mai neliniștește. Iese din dormitor și caută în hall, din ochi, pendula. Cam acum spunea Niki că are să se întoarcă, cam pe la ora aceasta. Plus încă o jumătate de oră, întârzierea de rigoare - ar fi deci cazul să plece și baba. Niki
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu vitejia lui și să-și vadă mai departe de țurcă și de arșice. Mai ascult câteva clipe tăcerea foșnitoare a casei pe care auzul meu crispat a trezit-o, așa cum lupa microscopului trezește dintr-odată nenumăratele viețuitoare ce viermuiesc neliniștite într-un strop de apă. Și, de aproape, mult prea de aproape, încât tresar, bătăile neașteptate ale pendulei. Da, nu mai este mult și soneria are să înceapă să sune fără întrerupere, la intrare, întind mâna spre pomiera de bronz și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu vocea foarte groasă, care își compune cu atâta stângăcie un aer plictisit când trece prin fața portăresei... în schimb, abia intrat în cameră, se repede la oglinda înnegrită a garderobului, nu chipul lunguieț, cu sprâncene groase și nas puternic, îl neliniștește, ci redingota bleumarin, gilet-ul galben pai cu floricele într-o tentă foncée și pantalonul în culoarea oului de rață - ce anume oare din ținuta lui mai păstrează semnele Răsăritului Europei din care vine ? Deși suferindă și îndurerată de apropiata despărțire
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
furtun, pentru că am auzit trăsura. Până acum fusesem liniștită, așa cum vreau totdeauna să fiu : nu mă îngrijorasem de cum va primi dragul de Titi ce aveam să-i spun și nici când văzusem deschisă ușa de la terasa cu clematite nu mă neliniștisem că Ștefan ne-ar fi putut vedea împreună. Iar dacă, auzind trăsura, simțeam acum un nod în capul pieptului și, nodul urcând, prinzându mi ca un clește beregata, încât m-am temut că iarăși, ca mai înainte, îmi va veni
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
însă decât atunci când ultimul sunet se pierde, desfăcându-se, fâșii-fâșii în aer. — ... Există, desigur, printre noi destui care deplâng această irosire românească : finețurile de observație, umorul, formulările memorabile pe care le înghite uitarea... Dar nimeni nu îmi pare a se neliniști îndeajuns că din atâtea vorbe rele il en restera toujours quelque chose... Noi nu am creat un asemenea proverb, pentru că noi nu calomniem niciodată ! Noi n avem nicio îndoială că știm în fiece clipă tot adevărul despre ceilalți. O mică
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
s-a uitat stăruitor la el, apoi la pendulă. Continuând să vorbească, începe să așeze, cu încetineală, hârtiile în pomieră. Nu, pe ea nu are cum s-o înșele cu vesela lui logoree, de ea nu-și poate ascunde nici neliniștea mai adâncă. Se poate încrede în intuiția ei așa cum se încrede în sănătosul ei simț moral (chiar dacă, intrând în lume și simțind că flirtul este în modă, se silește să aibă și ea un curte zan, pentru a nu fi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dinaintea sindrofiei. Penibilă nu mi-e amintirea celor rostite, ci a auditoriului ce îl găsisem... Titi Ialomițeanu ! Privind harta pe care am instalat-o în salonaș și pe care seara, de obicei, fixăm cu stegulețe înaintarea în Transilvania, ne-am neliniștit amândoi deodată, sărindu-ne în ochi imensa lungime a frontului românesc. Ce armată să ai ca să poți apăra singur o graniță atât de mare ? Singur, pentru că generalul francez Saraille, iată, nu face nicio mișcare la Salonic, deși intrarea noastră a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Întrebat de tovarășul GÎrbu, administratorul mort recent, așa, la intervale de 5 minute? Prima dată, ochii i s-au căscat pe chipul prelung, uscat. A doua oară i s-au căscat și mai tare și a Început să se foiască neliniștită În scaun. A treia oară și-a pierdut cumpătul și s-a ridicat În picioare. Domnule, e mort, ce nu Înțelegi? Cum vrei să se mai Întoarcă? a zis ea aproape țipînd. Iar ultima dată cînd straniul și sîcÎitorul personaj
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de persoană pe zi? Poți să nu o prinzi nici pe aia. Cozile fac parte din peisaj și găsești astfel de realizări mărețe În fața oricărei alimentare, aproape la orice oră... oamenii au la ei sacoșa aia greu Încercată, o pipăie neliniștiți În buzunar, de parcă i-ar fi făcut farmece. Nu e lampa lui Aladin, nu iese nimic din ea dacă o mîngîie. Uneori poate să treacă și o săptămînă fără să o folosească. Întoarce-te puțin În timp și vino pînă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ceea ce i se păruse la început a fi o aventură miraculoasă. Cine știe ce fetișcană nevropată o aștepta? Pearl se duse întâi la apartamentul lui Margot, apoi la chiliuța unde aceasta o depozitase pe Hattie. La prima vedere, înfățișarea lui Pearl o neliniști pe Hattie. Nu s-ar putea spune că Pearl semăna cu Ruby, dar pe fața ei cu trăsături puternice se putea recunoaște ceva din expresia de „mexicană“ a acesteia din urmă. Pearl era zveltă, avea un păr negru și drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ar ajunge Dumnezeu. — Mă rog, du-te și te sinucide în altă parte. — Dar n-ar exista o cale mai bună să ajung la Dumnezeu ucigând pe alcineva? Asta-i o cale mai grea decât să te sinucizi. Ești la fel de neliniștit și de labil cum ai fost întotdeauna. E un semn de prostie. Labil! Acum tu încerci, într-adevăr, să mă provoci! Te asigur că nu... nu vreau decât să te văd plecând. Mi-ai spus cândva să-mi trag coarnele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de scuze. Oh, Dumnezeule!“. Când se îndreptă, cu un mers cam șovăielnic, către casa Belmont, își dădu seama că-l urmărea o fată foarte stranie. Dumnezeu știe cine o mai fi intrat în grădină, dar nu putea face nimic. Era neliniștit, ros de remușcări și furios. I se adresă fetei din spatele lui: — Hello, ce cauți aici? De fapt mă întreb ce caut eu aici. Draperiile din salonul casei Belmont fuseseră trase, dar fereastra mare de pe palier, prin care se zărea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu primise nici un răspuns. Și atunci Gabriel îl implorase să se ducă până la George, să vadă dacă nu cumva înghițise, voit, o doză prea mare de somnifere și dacă nu zăcea, aproape neînsuflețit, pe canapeaua din Druidsdale. Era atât de neliniștită din cauza visului ei, și atât de gata să se repeadă ea până la George, dacă nu se ducea Brian, încât acesta din urmă îi făcuse pe plac. — Nu răspund la telefon, îl lămuri Stella, care ascultase, în tăcere, o versiune prescurtată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]