1,518 matches
-
ci pentru că știa că n-o s-o mai vadă, n-a fost acoperit decât de furia care a cuprins-o - și din nou a ieșit din apatia vieții zilnice fără evenimente - când a aflat că fostul ei soț, dragul și nemaipomenitul profesor sociolog, stâlp al puterii comuniste, nu numai că se spăla pe mâini și nu știa nimic și nu avea nici o răspundere, ci susținea că fiica lor s-a căsătorit și a rămas în străinătate nu după gândul ei, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
soi! Numai la astea nu-mi stătea mie capul atunci!“. Al șaptelea cerc Spusă o dată, minciuna s-a instalat atotputernică. Nimic nu mai era nemaipomenit - frumos, atrăgător, expansiv, scânteietor, de bun gust, exuberant. Dar toate trebuiau să fie în continuare nemaipomenite, în alt sens, prin minciună - și erau sfâșietoare, mustinde, acaparatoare, aberante, zdobitoare, delirante. Trebuiau înfrânte logica, gândirea, comparația, speranța, destinul. Care nu poate fi înfrânt, dar te poți preface. Când lucrurile se repetă și, văzute din toate unghiurile, apar la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
decepții, exaltări, disperări și speranțe pentru cea mai desăvârșită întâlnire, dar, ajunși la ea, în fața acelui unic, inevitabil și irepetabil lucru, nici măcar nu dăm înapoi Îoricum nu s-ar putea), ci refuzăm să aceptăm ideea acestei întâlniri ce, oricât de nemaipomeniți am fi, are un soroc al ei. Până la urmă, nici întâlnirea aceasta unică nu ne mai miră și s-ar putea spune, atâta vreme cât nu există alte evidențe, că nici pe doamna Marga Pop n-o mira. Însă ar trebui spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
curioase, intrigate. N-o puteau înțelege pe Ioana Sandi care părea fericită, nu numai exaltată, ca de obicei, ci fericită, și totuși parcă lipsindu-i ceva despre care nu voia să vorbească, zicându-le în schimb că e un bărbat nemaipomenit, dar cu probleme. Ce să însemne asta? Dacă au încercat să discute o dată cu ea, întrebând de ce nu se poartă ca orice bărbat și-o ține la distanță, fără s-o mângâie ori să-i arate afecțiune, nu că ele ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și nu obișnuiește să mintă! se va strădui să-l convingă, aproape o amuză gândul ăsta - și el: probabil n-are dureri acum, uite, îi sclipesc ochii și zâmbește, ar trebuie să rup tăcerea asta, dar chiar tăcerea asta e nemaipomenită, sper să știe și ea - o amuză de-a binelea și se privesc și în tăcerea foșnitoare izbucnesc amândoi deodată într-un râs sănătos, punând capăt acelor clipe în care nu mai fusese nevoie de vorbe și amândoi înțelegând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
e necesar, spațiul umplut înlăuntru și în afară de prezența celuilalt fiind pecetluit definitiv și devenit istorie odată cu clipa trecută și, prin urmare, imposibil să se altereze sau să piară Îdar astea, din nou, negândindu-le nici unul) și atunci el a zis: „Nemaipomenită liniștea asta de aici, îți trec tot felul de bazaconii prin cap, aici ar fi de mine, să stau să scriu“. Lângă ei, flutura ușor perdeaua albă, cu ochiuri rare, și mai departe se legănau crengile arborilor din parc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mai avea și casa ei de îngrijit, încât matale ai fost acela care ai văzut-o tot timpul cum s-a chinuit, sărăcuța de ea, și cât a suferit, bine c-a reușit Mioara s-o ducă la clinica aceea nemaipomenită. Trebuie că-ți este greu, îți era ca o bunică, nu-i așa? E tare tristă casa asta fără ea! A naibii boală cancerul ăsta, nu-i scapă nimeni dintre cei pe care a pus gheara! Cât o mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
vor. Măcar să fi schițat și eu un gest de împotrivire, nu să stau ca moaca și să ascult. De aia te-am chemat, cu tine pot vorbi pe șleau. Poți să-mi spui ce s-a petrecut? Ai o memorie nemaipomenită pe lângă a mea. Sunt sigură că ții minte totul. Poate o să înțeleg și eu în felul ăsta. Pricepi?“ Ce să-i povestească? Ședința de partid începuse la opt dimineața și se încheiase spre miezul nopții, fără vreo pauză, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
încât nici n-ar trebui să te întrebi de ce există; iar întrebările pe care începea să și le pună, nu dintr-odată, nici despre toate lucrurile și nici măcar limpezi de fiecare dată, i se păreau nu numai un act de nemaipomenit curaj, ci chiar o îndrăzneală pe care, dacă ar ști-o cât e de fără margini, oamenii mari ar trebui s-o pedepsească imediat, pentru că ar fi putut să tulbure ceea ce trebuie să rămână netulburat, așa cum se întâmpla de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
asta voiam să-ți vorbesc. După puțină vreme mătușă-mea a murit. Terminasem între timp o școală de învățători, aveam acum o meserie care îmi plăcea, voiam să continui să învăț și simțeam că aș fi în stare de lucruri nemaipomenite, nu știu de unde îmi venea credința asta, dar eram fantastic de sigură pe mine și de optimistă. Cred că de asta am rezistat. Am rămas singură cu unchiul meu într-o casă destul de mare, pe care trebuia s-o curăț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
careva. Nimeni nu dorește să se mute aici, se îngrozesc toți. Nu știu ce-am să fac mai încolo, mă descurc eu.“ „Ridică-ți brațele puțin.“ „Îți spuneam că mă îndrăgostisem la optsprezece ani și că toate mi se păreau nemaipomenite. Bărbatul acela - băiatul acela, pentru că era de-o seamă cu mine - mi se părea tot ce poate fi mai de preț pe pământ, centrul lumii. Am crezut asta și în cei doi ani cât a stat în armată, undeva la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și să dea din mână a nerăbdare. Ajunseseră să aibă semnele lor neștiute. Când era certată pe nedrept, el clipea într-un anumit fel dintr-un ochi și ea știa că e de partea ei și vor urma explicații sau nemaipomenite povești în camera lor, în care tristețea va dispărea ca prin farmec. O învăța să deseneze, îi vorbea despre băieți și fetițe, femei și bărbați puși în felurite situații și înainte de a-i spune cum procedaseră aceștia și cum credea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nici nu-ți mai spun cum sunt și ce termeni folosesc. Nimeni nu e în stare să facă asta ca lumea, chiar și cu experiență îndelungată, dacă durează atâtea ceasuri. Până și traducătorii de la ONU și de la UNESCO, care sunt nemaipomeniți și plătiți formidabil, nu lucrează mai mult de șase ore, există niște norme ale rezistenței atenției și creierului.“ „Știu.“ „Dar șefu’ ăsta are ce are cu una dintre noi, fetele spun că ar trăi cu ea, treaba lor, îi privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mirată și mă contrazicea și-mi spunea că se va întâmpla exact cum zice el, îl voi iubi și ne vom căsători în câteva luni, nici măcar nu vom aștepta toamna, ar fi prea mult pentru el, și vom avea copii nemaipomeniți. Am râs, dar îmi făcea plăcere... Și acum îl cred... Te supără, te doare, nu știu, poate ție îți este cu totul indiferent, pentru că nu ții la mine și ești pe deasupra și teribil de tare, dar trebuie să spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dar e ca și cum ar sta acolo, pe un scaun, ca tine, sau pe marginea patului sau ar pluti, fără să mă atingă, mă sperii și mă cuprinde o panică vreo câteva clipe și pe urmă coboară peste mine o liniște nemaipomenită. Atunci sunt convinsă, absolut convinsă că el trăiește în continuare, într-alt fel, într-o altă stare, orice mi-ar spune oricine și oricât aș citi despre pieirea trupului și a sufletului împreună și despre legile materialiste și toate chestiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
emise o părere pe cât de înciudată, pe atât de misogină: „Ah, iată-mă și colaboratorul, ba chiar subordonatul unei muieri! Madame! Cică: nu primesc nici măcar un frăncuț. Asta s-o creadă ea! Numai blănița de nurci siberiene și rochia aia nemaipomenită fac o grămadă de franci. Afurisită muiere! Credeam că ne vom înțelege bine, chiar foarte bine, și, când colo, ea cică: am toată libertatea de acțiune...” În acel moment, chiar în acel moment se petrecu „luminația” și Ledoulx sări ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
zâmbesc, să râd în hohote și să clatin din cap uluit. Mai bine las cititorul să descopere pe cont propriu. În fine, iată-l pe Ignatius Reilly fără seamăn în nici una dintre cărțile de care fi auzit eu - un haplea nemaipomenit, un Oliver Hardy nebun, un Don Quijote gras, un Toma d’Aquino pervers într-unul și același personaj, ce se revoltă violent împotriva întregii lumi moderne, lungit în cămașa lui de noapte din flanel, în dormitorul din spate al unei case
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cu mine. E posibil să cânt și eu la chitară un fel de muzică de atmosferă sau de protest social, pentru coloana sonoră. Sper că vom fi în stare să realizăm în curând acest magnific film, deoarece Leola, fata aceea nemaipomenită din Harlem, a început să ne piseze să o plătim. Am stors deja o mie de dolari americani de la tatăl meu, care este plin de îndoieli (ca de obicei) în legătură cu întregul proiect. Ignatius, te-am menajat destul până acum în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
A zis: „Nu-mi pasă mie de frig, drăguță. S’t-obișnuită cu el.“ Așa-i că-i curajoasă? Doamna Reilly privi emoționată spre Ignatius, ca să vadă dacă-i împărtășește părerea, dar nu văzu decât o mustață batjocoritoare. Nu-i nemaipomenit? Așa că știi ce-am făcut, Ignatius? I-am dat un sfert de dolar ș-am spus: „Uite, dragă, du-te și cumpără o jucărie pentru nepoței.“ — Ce spui? explodă Ignatius. Deci acolo merg câștigurile noastre? În timp ce eu am ajuns aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
destul de largă în privința organizațiilor politice. — Minunat. Și trebuie să porți costumul ăsta fantastic. Te pot asigura că te vei bucura de atenția absolută a tuturor. Tânărul hohoti, acoperindu-și gura cu mâna. Pe cinstea mea, ar putea fi o sindrofie nemaipomenită. Nu avem timp de pierdut, spuse grav Ignatius. Apocalipsul ne dă târcoale. O vom face săptămâna viitoare la mine acasă. Va fi nevoie să faci rost de pânză roșie, albă și albastră pentru steaguri, îl sfătui Ignatius. Mitingurile politice au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cu stuc galben, imediat cum ieși din Royal Street. Nu poate să-ți scape. Uite cartea mea de vizită. — Oh, Doamne! mormăi Ignatius, privind cartonașul mic și sobru. Nu se poate să te cheme Dorian Greene! — Ba da. Nu-i nemaipomenit? întrebă leneș Dorian. Dacă ți-aș spune adevăratul meu nume n-ai mai sta de vorbă cu mine niciodată. E atât de banal, că îmi vine să mor numai când mă gândesc la el. M-am născut la o fermă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
aminte la cele spuse de doamna Anastasia, că la acea dată exista Biserica Albă stricată, cu un țintirim în jur. Acestea se aflau “aproape de Mitropolia Veche”. Cu alte cuvinte, în preajmă se găsea vechea Mitropolie a țării. --Uite câte lucruri nemaipomenite am aflat doar în câteva clipe! Spune mai departe, dragule. Te rog! --N-am să mă opresc, zâna mea cea bună! Am să-ți spun că la 25 octombrie 1696 (7205), Sava arhiepiscop și mitropolit face știre că a vândut niște
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
au devenit atât de cețoase și neclare, Încât respectivul tip uman a trebuit subdivizat, ajungând să nu fie decât o calitate. Idealul secret al lui Amory avea toate caracteristicile pișicherului, dar poseda În plus curaj, o inteligență și un talent nemaipomenite; Amory Îi mai admintea o trăsătură bizară, destul de incompatibilă cu definiția clasică a pișicherului. Aceasta a fost prima ruptură clară cu ipocrizia tradiției școlare. Pișicherul era un element clar al succesului, intrinsec diferit de „barosanul“ școlii pregătitoare. „PIȘICHERUL“ „BAROSANUL“ 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
că fiecare bloc avea opt etaje și nenumărate apartamente de trei sau patru camere. A fost bucuros să intre În atmosfera veselă a apartamentului lui Phoebe și să se prăbușească pe o sofa, În timp ce fetele scotoceau după mâncare. — Phoebe e nemaipomenită, i-a mărturisit Sloane sotto voce. — Eu nu stau decât o jumătate de oră, a anunțat ferm Amory. Se Întreba dacă avusese un ton Înțepat. — Pe dracu’! Stai, a protestat Sloane. Acu’, dacă suntem aicea, nu ne grăbim. Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
adoptate de bătrâni ursuzi fiindcă zâmbesc Întruna. Ai crede că suntem o rasă de ologi veseli și că majoritatea țăranilor ruși sfârșesc sinucigându-se... - Ora șase, a anunțat Amory, privindu-și ceasul de mână. Ești invitatul meu la o cină nemaipomenită, de dragul Juvenaliilor operelor tale complete! PRIVIND ÎN URMĂ Iulie s-a terminat, umflată, cu o ultimă săptămână caniculară, iar Amory, cuprins de un nou val de neliniște, și-a dat seama că trecuseră doar cinci luni de la ultima Întâlnire cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]