5,657 matches
-
Cu el, istoria pare Înscrisă ferm pe acel făgaș pozitiv și generos al evoluției despre care vorbeam la Început. Și tocmai acum, ca și când, pe neașteptate, ceva sau cineva s-ar fi speriat de binele ce va să vină, se produce nenorocirea: În timpul unui banchet, Alexandru se simte rău, acuză dureri violente de spate și, după 10-12 zile de suferință, moare. Boală misterioasă? Malarie? Otravă? Moarte naturală? Crimă politică sau pasională? Răzbunarea postumă a lui Parmenion, bătrânul general al lui Filip, ucis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
care se obișnuise, dar șeful grupului i-a explicat că ideea schimbării Îi aparținea lui Aristotel și era menită să evite apariția de suspiciuni privitoare la parcurgerea repetată de către aceiași oameni a traseului dintre Grecia și Babilon și producerea unei nenorociri ireparabile. Mai cu seamă acum, când lucrarea depășise stadiul tatonărilor și Încercărilor, tinzând spre finalizare. Mulțumit de Înfățișarea Codului, care se apropia de forma definitivă, Alexandru a organizat În aceeași seară un banchet in timpul căruia a Închinat sibilinic pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
că acceptarea lui atrăgea după sine acceptarea unui șir practic nesfârșit de consecințe care mă Înspăimântau. Cel mai tare mă temeam că la capătul abandonurilor succesive În care m-ar fi târât primul compromis cu rațiunea s-ar fi conturat nenorocirea supremă: acceptarea legitimității existenței Centrului, cu obiectivele și acțiunile lui criminale cu tot. Subteranii mă răpiseră din precauție și mă suportau din interes, era clar. Nu pentru că mureau de dragul meu Îmi răspundeau la Întrebări și nici fiindcă Îi dădea spiritul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
doisprezece ani, pier În diferite Împrejurări, fără a lăsa În urmă succesori de parte bărbătească, ceea ce echivalează cu stingerea dinastiei Capeține. Dar urgia blestemului lui Jacques de Molay nu se oprește aici: curând, asupra Franței se abat În avalanșă alte nenorociri și catastrofe - foametea, ciuma, devastatorul război de o sută de ani... Sunt templierii victime ale Bisericii de la Roma, care vrea să le smulgă cu orice preț secretele, primejdioase pentru ea, privind viața și moartea lui Isus descoperite În timpul primei cruciade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pace, belșug și fericire despre care vorbește Cartea Sfântă. Or, așa ceva nu trebuia să se Întâmple! Era datoria și misiunea Centrum-ului să Împiedice, uzând de orice mijloace, ceea ce textul pe care Îl parcurgeam Într-unul dintre birourile arhivei numea „această nenorocire majoră”. După un scenariu pe care, de acum, Îl cunoșteam deja, conducătorii organizației se adună și iau În discuție problema. O concluzie se impune cu rapiditate: doar decapitarea Ordinulu,i prin eventuala asasinare a Marelui Maestru Jacques de Molay, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
unui tânăr polonez i s-a cerut să trateze subiectul „Polonia și marxismul”. Omul s-a lansat cu aplomb Într-o filipică virulentă, scuză-mi pleonasmul, la adresa fostului regim politic din țara sa, căruia i-a turnat În creștet toate nenorocirile și insanitățile cu putință. Comisia a ascultat cu atenție și răbdare, iar la sfârșit, prezidentul ei i-a spus: „Ne-ai prezentat un excelent pamflet, dar, tinere dragă, știința este altceva”. Bănuiesc că nu e nevoie să traduc... În legătură cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
frustrărilor, ci existența și dezvoltarea ei eliberate de constrângeri și limitări generatoare de inhibiții. Pentru asta e nevoie să depășească stadiul convulsiv al luptei cu natura și cu spaima zilei de mâine. Teama de viitor stă la originea celor mai multe dintre nenorocirile care marchează lumea. A războaielor, În primul rând. Abia când teama de viitor Își va fi epuizat substanța, când resursele omului nu vor mai fi alocate bătăliei cu toate condiționările care Îl Înlănțuiesc acum, ci creativității sale libere și bucuriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
lipsă cronică de entuziasm că În cealaltă noapte, când vrusesem să evadez, chiar dacă aveam mai multă șansă și treceam de paznici, tot n-aș fi făcut vreo ispravă, pentru bunul motiv că nu eram inclus În nomenclatorul de glasuri. Mda, nenorocirea - prost lucru, Într-adevăr! Ajunși la ultimul etaj - adică la cel situat la adâncimea maximă, În Centru numărătoarea făcându-se, după cum am mai spus, de sus În jos - am urmat-o docil pe Eveline de-a lungul câtorva coridoare din ce În ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu multă aplicație vieții zbuciumate din capitala Franței și din restul geografiei sale, devenind un client serios al cazinourilor din sud, pentru că, Între timp, se pricopsise și cu pasiunea jocurilor de noroc. Așa, ca să fie tacâmul complet. Și cum o nenorocire nu vine niciodată singură, În aceeași perioadă, berbantul nostru rentier contractează și o a doua pasiune, În persoana unei ingenue de la Comedia Franceză, de care se Îndrăgostește ca un adolescent. Pocherul și curtezana - combinația perfectă pentru un final dramatic, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
producă. - Roger, scuză-mă, comparațiile nu sunt partea ta cea mai tare, m-am Încăpățânat să-mi susțin punctul de vedere. Le facem fiindcă știm sigur că odată, cândva, apele s-au revărsat. Există un precedent care ne avertizează că nenorocirea se poate repeta, altfel malul fiecărui râu ar fi Îndiguit hodoronc-tronc și-am ajunge o planetă de diguri. În cazul nostru precedentul lipsește, a fost Înlocuit de spaimă. Preventiv e bună și ea, desigur, dar să mă ierte cei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
lor și urmașilor lor, actul divin de proprietate, de, cu adevărat, sacră proprietate, În contract de cesionare a bunurilor pământești, așa cum reclama noua rânduială instituită prin voința Lui: la viață limitată, drepturi limitate și, de aici, toată Încurcătura și toată nenorocirea ce s-au abătut asupra sărmanilor nevinovați de amnezia Tatălui, amplificându-se cu timpul și accentuându-se progresiv și Încurcătura, și nenorocirea, căci fiii și fiicele ex-eternilor au rămas cu iluzia și reflexele eternității, comportându-se În consecință, ignorându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
noua rânduială instituită prin voința Lui: la viață limitată, drepturi limitate și, de aici, toată Încurcătura și toată nenorocirea ce s-au abătut asupra sărmanilor nevinovați de amnezia Tatălui, amplificându-se cu timpul și accentuându-se progresiv și Încurcătura, și nenorocirea, căci fiii și fiicele ex-eternilor au rămas cu iluzia și reflexele eternității, comportându-se În consecință, ignorându-și condiția de muritori și sfidându-și finitudinea prin tentative disperate de supraviețuire cu orice preț și În orice formă: ca amintire, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
dai seama?! Exclamația era vădit retorică. Am tăcut, deși tare aș fi vrut să-i strig În față, cu toți nervii activați subit, la vedere: nu, nu-mi dau seama și nu pentru că sunt tâmpit, ci fiindcă nu văd ce nenorocire te-a putut aduce În halul ăsta de decepție. Ți-ai citit acolo condamnarea la moarte de-ți dai ochii peste cap și afișezi fizionomia asta de parastas? Să fim serioși. Cine naibii zicea că singurul lucru important În viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Într-un moment de armonie conjugală netulburată de vreun accident, fie el și minor. Pentru ca, ulterior, la revederea mentală a Întâmplărilor care jalonaseră ultimul nostru an de conviețuire pașnică, să sesizez fără efort numeroase indicii vizibile cu ochiul liber ale nenorocirii ce avea să vină. Și a venit. Calmă, aproape senină, dar implacabilă și fără Îndurare. Amestecarea pistolului meu (mă rog, să spunem că era pistolul meu) În uciderea japonezului terorizat de metafizica orologiilor ar fi trebuit să mă Îngrijoreze măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mă subestimezi În halul ăsta, că eu nu te-am Înjurat nici de mama dumneavoastră, nici de talentul personal, da? Recunoașterea eșecului o transforma Într-o adolescentă furioasă, pe punctul de deflagrație: premianta eternă fusese surprinsă cu lecția neînvățată, chiar dacă nenorocirea se Întâmpla la o disciplină ce nu figura În programa de Învățământ. Orgoliul micilor genii pubere, care nu suportă nici cea mai neînsemnată Înfrângere... - Scuză-mă, te rog, sunt extrem de nervoasă, a spus Eveline după câteva momente de tăcere. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
doua. Liniștește-te, nu sunt mândră de ce-am făcut, Însă n-am avut de ales, crede-mă. Acum putem să ne Întoarcem la treburile noastre? Da, acum puteam, inima mi-era mult mai ușoară decât Înainte, cu toate că, poftim, altă nenorocire pe capul meu: mă Încerca un sentiment de vinovăție față de Eva pentru bănuiala mea stupidă cu furtul pistolului. Probabil că se și vedea sau poate că doamna psiholog nu-și pierduse cu totul reflexele profesionale - fapt este că mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
dezlege, cert e că, într-o dimineață, începură să se rotească în cerc pe deasupra corturilor, cu aparenta convingere că înăuntrul lor se instalase femeia cu coasa. Pentru un adevărat tuareg, să moară de sete nu însemna neapărat cea mai mare nenorocire, ci, mai cu seamă, o ofensă de neacceptat. Când un tuareg moare de sete, acceptă faptul că nu și-a însușit învățăturile de generații ale strămoșilor, care timp de veacuri au rezistat în cel mai dezolant peisaj de pe pământ; și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
am nici cea mai vagă idee. — Să ne ajute Cel de Sus! — Ar cam fi vremea. Nu vorbi cu păcat. Nu vorbesc cu păcat, mamă, spuse Suleiman. Doar că din ziua când tata le-a oferit adăpost celor doi muribunzi, nenorocirea ne-a urmărit peste tot pe unde am umblat. Nimeni, niciodată, n-a plătit atât de scump pentru că a respectat un vechi obicei. Știi foarte bine că pentru noi ospitalitatea nu este doar „un vechi obicei“ - îi aminti Laila. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mai putut, au dansat, au cântat și au stropit totul cu apă din puțul Ajamuk. În zorii zilei următoare umplură un burduf cu apă, ca să ude mormântul celui ce-și dăduse viața în acea aventură. Acum, în sfârșit, după atâtea nenorociri, greutăți și amărăciuni, familia neîmblânzitului Gacel Sayah avea o casă. Casa lor erau nesfârșite întindere a deșertului, un masiv stâncos, trei palmieri și un puț. Pentru majoritatea oamenilor, era puțin. Pentru tuaregi, era mult. Au adus de la poalele munților cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
l-au luat era Abdul-el-Kebir, singurul președinte din istoria țării noastre ales în mod democratic, iar celălalt, pe care l-au omorât, un gardian ce-l ajutase să scape din fortul militar unde fusese deportat în timpul dictaturii și care, din nenorocire, se afla relativ aproape de locul unde ne așezaserăm noi tabăra. — Înțeleg... Soldații au încălcat sfânta lege a ospitalității tuaregilor. — Așa este. Au vărsat sânge în casa noastră și au luat cu forța un biet bătrân căruia îi oferisem protecție. Tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
promisiunea? — Și da, și nu. Ce înseamnă asta? — Că a pornit într-o călătorie foarte lungă, până în capitală, s-a ascuns prin împrejurimi, a așteptat cortegiul prezidențial să iasă din palat și l-a omorât pe președinte. Nu mai spune! — Nenorocirea a fost că, în zăpăceala aia, nu și-a dat seama că omul pe care el l-a împușcat era același pe care îl salvase. — Abdul-el-Kebir? — El însuși. — Dar cum a fost posibil să comită o asemenea greșeală? — Pentru că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
fi fost păcat ca neamul Sayah și tot ce reprezintă acest nume să se fi stins, cu toate că, din cele ce-mi povestești, s-ar părea că viața a fost destul de aspră cu ei. — Asta-i și impresia mea. — Și, culmea nenorocirilor, le-au spurcat puțul, averea lor cea mai de preț. — Așa a fost. — Și ai venit la mine cu gândul să intervin în favoarea celui care a comis o asemenea nemernicie? — Mi s-a dat dispoziție s-o fac. — Și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cui îi folosește asta? Poporului? Niciodată n-am văzut ca unui om de rând să-i folosească la ceva faptul că un vehicul trece ca vântul prin fața casei lui, ridicând nori de praf și omorându-i caprele, găinile și, din nenorocire, uneori și copiii. Ghepardul întinse mâna și sună dintr-un clopoțel de argint aflat pe tava de ceai; când apăru nepoata sa, îi spuse: — Caută-l pe Sakib și spune-i să-i adune pe toți membrii Sfatului bătrânilor. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
unul și pentru tine. — Cum? — Luându-l de la unul care are. — Uneori vorbești în așa fel încât totul pare foarte ușor. Nimic în viața noastră nu este ușor, frate. De mici copii ne-am pierdut tatăl, am trecut prin multe nenorociri când încă eram tineri și, acum, maturi deja, suntem urmăriți ca și cum am fi ultima antilopă din câmpie. Dacă am fost în stare să supraviețuim prigoanei armatei și dezolării din Tenere, ce problemă avem să organizăm o ambuscadă împotriva unui grup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
vrei să faci saltul, plasa socială te prinde În ea și te anihilează. În G. te Înfășoară complet pînă te strangulează.“ „Singura revoluție perfectă este atunci cînd obținînd puterea rămîi cinstit.“ „Acum am Înțeles că lumea trebuie să rămînă În nenorocirea ei pentru ca R. B. să-și poată scrie opera.“ „Am spart toate oglinzile, ecranul televizorului, vazele de cristal, Ca să-mi ucid narcisismul. Unde e bătrînul Freud să rîdă de mine“. Funia salvamontistului era prea scurtă și rănitul a trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]