2,101 matches
-
către locurile din față ale Lincoln-ului de oraș. Asta ca să-i urle omului direct în nas. șoferul a virat repede, ca să-i urmeze instrucțiunile. Din cauza manevrei scurte, ne-a proiectat pe mine și pe Vivian într-un lateral al mașinii. — Nenorocitul dracului! Vrei să mă omori? a zbierat ea. L-am văzut pe șofer, în oglinda retrovizoare, ridicând dintr-o sprânceană. Probabil că gândul ăsta îi trecuse prin minte. Era ora 8:00 a.m., într-o vineri, din cea mai lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de mine. Eu nu am timp să mi se facă rău acum. Nu-mi vine să vomit, îmi e doar... — Ei, vomiți sau nu vomiți, nu mai sta acolo, holbându-te pe fereastră. Nu te plătesc ca să te bucuri de nenorocitul ăsta de peisaj! Înainte să ajungem pe Eightieth Street, vreau trei idei noi de la tine. Ești aici pe timpul meu, a zis ea, reîntorcându-și atenția asupra telefonului mobil. Pe cuvântul meu, nu înțeleg ce fac angajații mei toată ziua! Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
interesat? Bărbații mint, Claire. Ca să obțină ceea ce-și doresc, sunt în stare să-ți spună orice cred ei c-ai vrea să auzi. Până la prânz, să-mi dai un răspuns în legătură cu propunerea aia. Nu jucăm noi după cum ne cântă nenorocitul ăla. Nu-l lăsăm să curteze o grămadă de alți publiciști... Ușa s-a întredeschis și Lulu s-a strecurat înăuntru. — Scuzați-mă că vă întrerup, a mințit ea. Am vrut numai să las machetele pentru În Jurul Barei: Povestea Unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
a urat o femeie drăguță, într-o rochie lejeră. și felicitări c-ai scăpat! — Eu sunt Marvin, a zis bărbatul din stânga mea. Am fost directorul artistic de la Grant Books. Asta până într-o după-amiază, când Vivian m-a făcut „un nenorocit de hermafrodit impotent“ în fața tuturor angajaților. Am dat-o în judecată, tocmai am câștigat și mi-am cumpărat un apartament în Upper West Side, împreună cu prietena mea. — Eu am aflat c-am fost concediată abia când cartela de acces mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
poziție mult mai sumbră. — Ar fi avut al dracului de multă minte dacă l-ar fi părăsit pe idiot înainte ca ăstuia să-i vină în cap s-o bată pân-o omoară și dup-aia s-o arunce în nenorocitul ăla de puț! Acum eu pe cine dracu’ aș putea să conving să ia mâine anul I Instalatori de Gaz? 10 Pe Parkview Avenue, la numărul 34, Wilt stătea pe un scaun din bucătărie împreună cu Clem, în timp ce polițiștii de la Criminalistică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Și l-ai părăsit? — Da. — Pentru un alt bărbat? Eva clătină din cap. — Ca să-i fie învățătură de minte, zise ea, devenind brusc bătăioasă. — învățătură de minte? zise parohul, încercând cu disperare să-și imagineze ce fel de învățătură trăsese nenorocitul de domn Wilt din absența ei. Ai zis “învățătură de minte”? — Da, răspunse Eva. Am vrut să-i arăt că nu se poate descurca fără mine. Părintele St. John Froude sorbi gânditor din paharul său cu băutură. Dacă era cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ar preveni, la ce bun... nu, de prevenit nu l-aș preveni, aș scruta doar graba preliminariilor, ciorna unui adevărat studiu de simulare, până la pragul fatal, ba, dincolo de prag, să vadă señor Claudiu cât de conștiincios devenise fratiorul alintat cu nenorociții lui de dolari, trecuți peste două oceane și douăzeci de mări și două sute de mâini, până să ajungă în contul fără cont, c-așa e năucul Anatol, ghinionist și zurliu și fără un sfanț, ca și țara lui zurlie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Tolea era imprevizibilă. Putea să tacă, aferat, ca și cum nu observase nimic sau să declanșeze spectacolul vanității rănite. Sau să livreze, pur și simplu, cel mai năstrușnic discurs, fără vreo aparentă legătură cu ceva din preajmă. „Cum i-or fi primit nenorociții pe eliberatorii lagărelor Dachau, Maidanek, Auschwitz? Ca pe niște zei! Dar după aia, cum s-or fi uitat la ei? Ca la niște întârziați mintal. Ce știu ăștia... numai noi știm ce e viața, suferința! Bătuți, scuipați, arși. Siliți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Marcu Vancea, îl rugase să-i facă o vizită, să-i vadă biblioteca. Rămas de curând văduv, pensionarul voia să vândă biblioteca. Se gândise la Tolea, îl știa ca adolescent avid de lectură, în vremea când îi fusese avocat în nenorocitul acela de proces cu accidentul de bicicletă. Bibliotecă impresionantă, într-adevăr. Cărți vechi, prețioase legături de piele, o întreagă serie de clasici francezi, dar și celebre volume germane și englezești, ba și o primă ediție a Bibliei în slavonă. Mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
roti, eaa, aie, scânci paraliticul. Erau din nou la ușă. Pachetele cu puii decapitați zăceau pe genunchii infirmului. Flancul de clienți avu o tresărire. Vocea mulțimii se strânse în răgușeala pensionarului care sălta, sufocat de furie: Nerușinatule! Profiți de acest nenorocit! Golanule, sfidezi sute de oameni care își așteaptă rândul. Porcule, măgarule, răsfățatule... Prea târziu. Căruciorul părăsise hala, traversase trotuarul, cu pachetele glorioase în poala paraliticului. Privirea enormă, gata să lăcrimeze. Scamatorul ridică, cu două degete, două pachete. Zâmbi partenerului, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fiert cu toții, duhoarea va fi insuportabilă. Viermii și puroaiele și mucegaiul vor năvăli de peste tot, așa ai spus. Fiecare se va ascunde de el însuși și de ceilalți. Noi măști, noi înlocuitori, noi eroi... Dar eroii nu vom fi noi, nenorociții. Nici vecinii noștri, nenorociții. Se vor inventa noi eroi. Domnul Cușa, să zicem! Un perfect înlocuitor, crede-mă. Fotograful cazanului nostru, ruginit și găurit și puturos. Dar și al fantomelor după care alergi dumneata, puișor! Să nu uităm asta, nimbul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fi insuportabilă. Viermii și puroaiele și mucegaiul vor năvăli de peste tot, așa ai spus. Fiecare se va ascunde de el însuși și de ceilalți. Noi măști, noi înlocuitori, noi eroi... Dar eroii nu vom fi noi, nenorociții. Nici vecinii noștri, nenorociții. Se vor inventa noi eroi. Domnul Cușa, să zicem! Un perfect înlocuitor, crede-mă. Fotograful cazanului nostru, ruginit și găurit și puturos. Dar și al fantomelor după care alergi dumneata, puișor! Să nu uităm asta, nimbul ăsta, să nu uităm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
plăcut cafeaua, dom’ doctor? Dulce și tare, cum vă place dumneavoastră... Nu se mai găsește nicăieri, nicăieri, să știți. Nici la negru, nici dacă dai salariul pe o lună pe un kilogram. Noroc de pacienții ăștia, zău așa, noroc cu nenorociții ăștia, că ăștia scot și din pământ, numai să-i aducă lu’ dom’ doctor... — Da, da, mersi Ortansa. Fii tu scumpă și mai adu un scaun. Uite, să-ți prezint un amic. Profesorul Vancea. Asistenta mea, Ortansa Teodosiu. Scumpa ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Electrocardiogramă proastă, degenerări. Câte kilograme și ce înălțime ai? — 44 kile. Un metru șaizeci și șase... șopti adormitul. — Ce-ai lucrat? — Frizer... - Bine, așteaptă afară. Bătrânul se retrase, ținându-se de perete. Marga țopăia, enervat, în scaun. — Ce facem cu nenorocitul ăsta? Total ramolit,abia se ține pe picioare. — Ei, frizer, nu-i așa de greu. Ar mai putea... interveni colegul, aprinzându-și o țigară lungă, aurie. Ce să poată, Florine? N-ai văzut, miroase a mort. Îi dăm gradul doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pe platoul de filmare. De regizor, cameraman și jumătate din echipă. — Dumnezeule mare! — Și n-au făcut-o deloc cu milă, Nathan. La sfârșit, sângera atât de rău, încât a trebuit să se interneze în spital. — I-aș omorî pe nenorociții care i-au făcut asta. — Și eu. Sau măcar i-aș trimite la pușcărie, dar ea a refuzat să depună plângere. N-a mai vrut decât să plece, să scape dracului de New York. Atunci am primit vești de la ea. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
din cap felul în care folosise termenul „bum“ când încercase să-mi refuze darul, iar când am legat cuvântul de anunțul lui Dimitrios că urma să lipsească „vreo câteva zile“, am început să mă întreb cât de rău o bătuse nenorocitul. Bărbatul Marinei s-a parcat pe bancheta din fața mea și s-a aplecat peste masă. — Tu ești Nathan? m-a întrebat el. Nathan Glass, dobitocul? — Exact, am spus. Dar al doilea nume nu e Dobitocul, ci Joseph. — Bine, șmechere. Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mădular mare, dar și scârbos, iar omul căruia îi aparținea mi se părea încă și mai scârbos. Presupun că aș fi putut să sar în picioare și să o zbughesc din casă, dar ceva în adâncul creierului îmi spunea că nenorocitul îmi oferea o ocazie neprețuită și că, în schimbul câtorva secunde de repulsie, puteam scăpa toți de idioții din biserica aia... Acesta e osul sfânt, a spus reverendul, ținându-și organul sculat cu mâna și vânturându-mi-l pe sub nas. Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cheile de la mașină... Dar nu puteam risca să-l trezesc, așa că am luat-o pe șosea pe jos. Probabil a deschis ochii la zece minute după ce am plecat și bineînțeles că a pornit după mine cu mașina. Ce fiasco. Nici măcar nenorocitul de mesaj nu l-am putut termina... Acum știi de ce sunt atât de palidă, atât de epuizată. Am stat închisă în camera aia timp de șase luni, unchiule Nat. Încuiată ca un animal în propria mea casă o jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
hai-să-ne-cunoaștem-mai-bine. I-am spus lui Debbie să fie atentă, dar n-ai să vezi! Și cum îl cheamă? întreb în timp ce mă ridic și mă dau iar cu ruj. —Donald. Bingo. Chiar e iubitul lui Debbie. Trebuie să fie. Știam eu. Nenorocitul. Acum mă tem să mă întorc, ca nu cumva fața mea să trădeze adevărul. De-aș putea s-o sun imediat pe Debbie și să-i spun ce se întâmplă. —De cât timp ești cu el? De câteva săptămâni, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
jur și o văd pe Katie, prietena mea de la personal, urcând treptele În urma mea și gâfâind ușor. Părul roșu și cârlionțat Îi stă În toate direcțiile și are un pantof În mână. Ce naiba s-a Întâmplat ? zic când ajunge sus. — Nenorocitul ăsta de pantof, spune Katie necăjită. Acum câteva zile l-am luat de la reparat și i s-a rupt tocul. Mi-l bagă În față. Am dat șase lire să-mi repare porcăria asta de toc ! Dumnezeule, ce zi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Jack Harper e un tip mega important. Uite la el ! Are limuzine și bodyguarzi și o companie uriașă care Îi aduce nu știu câte milioane pe an. Nu văd de ce i-ar păsa dacă un angajat de-al lui a luat un nenorocit de zece la mate sau nu. Pe bune, zău ! Îmi scapă un râs nervos, sub privirea uimită a lui Artemis. — Aș vrea doar să vă spun că Îmi pare foarte bine că v-am cunoscut, spune Jack Harper, privind În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Iau fericită o gură mare de vin și tocmai mă las confortabil pe spate, când Connor zice : — Ce zici de chestia asta cu vizita lui Jack Harper ? O, Doamne. Te rog. Nu mai vreau să aud nici un cuvințel măcar despre nenorocitul ăla de Jack Harper. — Te-ai Întâlnit cu el ? adaugă, apropiindu-se cu un castronel cu alune. Am auzit că s-a dus la marketing. — Îhm, da, m-am Întâlnit. — A intrat și la noi la cercetare după masă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
fără nici o expresie. — Fată dragă, eu lucrez la depozit. — Știu ! spune Lissy brusc. Înșfacă clipboardul din mâna tipului și scrie clar, cu litere mari, sub numele meu, FĂRĂ PREJUDICII. Adică ? spun. — Adică „N-am să te iert niciodată, ești un nenorocit... dar păstrez florile.“ — Și că o să i-o plătești, adaugă Jemima hotărâtă. E una din diminețile acelea ireal de luminoase, cu aer proaspăt și Înțepător, care te fac să crezi că Londra e cu adevărat cel mai plăcut loc din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
OK? Da, sunt bine, mulțumesc. — Dorești cumva să... discutăm despre ceva ? Spre mirarea mea, pare extrem de sincer când spune asta. Pe bune acum. Ce crede ? Că am să intru la el În birou și-am să-i plâng pe umăr „Nenorocitul ăla de Jack Harper s-a folosit de mine“ ? N-am să fac asta decât În cazul În care am să fiu foarte, foarte disperată. — Nu, zic, și simt că mă furnică fața. Mersi, dar sunt OK. — Bine. Se oprește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
dup-asta a zis... Simt că mi se accelerează iar pulsul și că mă copleșește iar indignarea. A zis că secretele lui sunt mai importante decât ale mele. Lissy și Jemima rămân cu respirația Întretăiată simultan. Nu ! spune Lissy. — Un nenorocit ! spune Jemima. Ce secrete ? — L-am Întrebat despre Scoția. Și de ce a fugit atunci de la Întâlnire. Îi Întâlnesc privirea lui Lissy. Și despre toate lucrurile despre care n-a vrut niciodată să vorbească cu mine. — Și el ce ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]