7,995 matches
-
Bull, care se estompa acum încet-încet, anticipa o nouă pierdere a sinelui, o nouă petit mort. Prima atingere venise când Bull zăcea pe jos, lângă plintă, în holul care lega baia de bucătărie și de ușa de la intrare. Era întruchiparea neputinței. Cămașa lui sobră, în dungi, se adunase la spate, iar chiloții albi de bumbac îi atârnau peste fund. Mâna fină și mângâietoare a lui Alan descrisese un arc deasupra lui. Îngenunchease ca și cum ar fi mângâiat o pisică. În partea cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Familia sa de boieri scăpătați sărăcește într-atât în timpul tatălui scriitorului, Pu Pan, încât acesta este nevoit să se apuce de negustorie. Precaritatea situației materiale a părinților îl determină pe Pu Songling să se confeseze trist, explicându-și celibatul prin neputința de a cumpăra cu bani proprii darurile necesare cu care, potrivit tradiției, ar fi putut cere în căsătorie o fată. Nici pentru învățătură n-a avut posibilități, cu banii puțini pe care îi avea abia reușea să-și procure cărțile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Cozma scrie versuri în pușcărie. „Jos comuniștii! Murim, luptăm, Brașovul apărăm!” s-a scandat luni sub Tâmpa. Dar atacă cineva Brașovul? Recursul la lozincile anticomuniste, la gloria luptei brașovenilor din ’87 împotriva regimului ceaușist nu arată astăzi decât confuzie și neputință. În ’87, răsculații luptau cu partidul, cu Securitatea, cu propaganda comunistă, într-un cuvânt cu minciuna, în vreme ce acum au un adversar cu mult mai puternic și nemilos: adevărul. E infinit mai ușor să lupți cu minciuna decât cu adevărul. „Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
decât resuscitarea de care am auzit și eu. Dl Beuran declară că are de gând să-și „bată cauza” până la capăt; i-aș sugera s-o taie de la început cu bisturiul. Absolut înspăimântătoare frecvența cu care dl Beuran își acoperă neputința verbală spunând „lucrul”, „lucrurile” de zeci de ori într-un sfert de oră. Nu mai vorbesc de rupturile anacolutice de frază, care îi fac uneori discursul să arate ca un oraș după cutremur. Cum să scrie sau să traducă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
te urăște se simte liber, ca fiarele și păsările cerului. Orice insultă la adresa ta, orice ticăloșie, orice minciună, falsificarea întregii lumi și a vieții pentru a te lovi, toate sunt la îndemână, justificate și, în ultimă instanță, morale. Toate defectele, neputințele, complexele, ratările care-l rod și pe care nu e în stare să și le enumere singur, într-o cameră întunecată, le aruncă asupra ta și respiră liber. Ura ține locul talentului pe care nu-l are, al generozității de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
urlu, țip, îmi frec colțurile gurii cu mănușile fleașcă, îmi tot ridic pantalonii care sunt grei de apă și m-au lăsat cu burta goală, resping orice minge și el plesnește, urlă, țipă (nu ca mine, de fericire, ci de neputință), șutează tot mai furios, până la urmă mă păcălește și-mi dă gol, urlăm, țipăm (acum el de bucurie, eu de deznădejde), ar fi frumos să spun că unul dintre noi scoate din buzunar o napolitană și-o împărțim, aș minți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
a întâmplat însă ceva neașteptat. Pe scala aparatului Gloria, sub geamul mic și pătat, se agita un gândac roșu. Am țipat și am sărit de pe scaun, prilejuindu-i ofițerului, care avea și el aliații lui, un râs batjocoritor. Tremurând de neputință, m-am rugat ca mâna lui Neculai Constantin Munteanu să se ivească de sub carcasa radioului și, blând, dar autoritar, să-l tragă pe nenea de nas. Mâna nu s-a ivit. Într-o după-amiază cu ploaie, am înțeles că pierdusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Fratele și sora erau niște oameni Încîntători și - fără Îndoială - cinstiți, dar iată că se agățau de o contradicție de-a lui. — În locul dumneavoastră nu mi-aș face griji, zise fata. Rowe Îi privea șovăitor. Se gîndea că e cu neputință să trăiești fără a avea Încredere În semenii tăi: e ca și cum te-ai Închide În propriul tău eu, carcera cea mai Îngrozitoare. De peste un an era Închis Într-o astfel de carceră, din care nu ieșise nici măcar cît ies pușcăriașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Nu chiar o mie, Anna, o ironiză tînărul. Apoi, adresîndu-se lui Rowe: Nu vă puteți aminti cumva de vreun amănunt În stare s-o convingă? Ardoarea lui era mai deprimantă decît scepticismul ei. Întreaga poveste devenea parcă o glumă, cu neputință de luat În serios. Nu, nu-mi amintesc nimic altceva, răspunse Rowe. Hilfe se uită pe fereastră. — Vino Încoace puțin, domnule Rowe, spuse el. Îl vezi pe omulețul acela cu o pălărie maro, ponosită? A sosit imediat după dumneata, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să se simtă la adăpost de gheata trufașă ce amenință s-o zdrobească. — Nu trebuie să-l iei În serios, auzi el glasul domnișoarei Hilfe. O clipă, i se păru că fata Îl privește cu simpatie. Dar nu, era cu neputință. — Desigur, exagerez, urmă Hilfe cu dezinvoltură. Dar În zilele noastre trebuie, totuși, să fii pregătit să Întîlnești criminali pe toate drumurile. Ei spun că au un ideal. Ba chiar pretind că o crimă ar fi fapta cea mai caritabilă! Rowe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de dragul politeții. — Ia loc, domnule Rowe, lîngă domnul Cost, ca să putem stinge lumina, Îl pofti doamna Bellairs. Într-un coșmar omul știe că ușa dulapului se va deschide, știe de asemenea că va ieși ceva Îngrozitor, dar Îi e cu neputință să știe ce anume... Doamna Bellairs repetă: — Luați loc, vă rog ca să putem stinge lumina... — Regret, dar trebuie să plec, zise Rowe. — A, nu poți pleca tocmai acum! exclamă doamna Bellairs. Nu-i așa, domnule Hilfe? Rowe se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
A fost asasinat. Fața lui nobilă era aplecată asupra cadavrului, pe care-l palpa cu o mînă lungă și delicată: cînd și-o retrase, mîna era plină de sînge, ca o gînganie frumoasă care se hrănește cu stîrvuri. E cu neputință! exclamă domnul Newey. Ușa era Încuiată. — Din păcate, explicația e cît se poate de simplă, răspunse doctorul Forester. Făptașul este unul dintre noi. — Bine, dar ne țineam toți de... protestă Hilfe. În clipa asta, toți ceilalți se uitară la Rowe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Convorbirea lor era ca un schimb de scrisori care trebuie să treacă pe la cenzură. Rowe simțea o nevoie irezistibilă de a vorbi deschis cu cineva. — N-ai vrea să ne Întîlnim undeva numai pentru cinci minute? — Nu. Mi-e cu neputință. Nu pot pleca de-aici. Măcar pentru două minute! — Exclus! — Te rog! stărui el, simțind neapărat nevoia s-o vadă. — Ar fi periculos... Iar fratele meu s-ar supăra... — SÎnt așa de singur! Nici nu pricep ce se-ntîmplă. Și n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
jocului; răspunderile se acumulează atît de Încet, Încît nici nu-ți prea dai seama de ele. PÎnă și o căsnicie fericită este rodul unei creșteri lente; dragostea te face să uiți de lanțurile căsniciei. Pe de altă parte, e cu neputință să te Îndrăgostești dintr-odată de o ființă necunoscută despre care ai aflat că te iubește pe ascuns de vreo douăzeci de ani. Întrucît amintirile lui nu treceau de pragul adolescenței, Digby se simțea pe deplin liber. Nu că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dar bărbierită, a jalnicului individ din fotografie. Nu, nu exista nici o potriveală Între amintirile sale din tinerețe și acest Arthur Rowe căutat de poliție pentru a fi interogat În legătură cu... Doctorul Forester rupsese fotografia din ziar fără textul explicativ... „E cu neputință să fi decăzut atîta În ultimii douăzeci de ani! Își spunea Digby. Orice-ar pretinde doctorul, eu sînt omul acesta din oglindă! Faptul că mi-am pierdut memoria nu Înseamnă că m-am schimbat. Omul din fotografie și Anna Hilfe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
a filmului...“ — Și, colac peste pupăză, Anna! continuă Hilfe. Cum naiba se poate Îndrăgosti de dumneata o femeie?! Văzînd că Rowe se depărtează, strigă tare: Unde te duci? — Să telefonez la poliție. — Acordă-mi cinci minute! — A, nu, e cu neputință! Ciclul se Încheiase: acum Rowe era ceea ce Digby dorise să fie, și anume un om Întreg. mintea lui reintrase În stăpînirea Întregului său trecut. Willi Hilfe scoase un fel de rîgÎială și porni repede spre o cabină W.C., cu mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
așezată peste gura ei. Apoi, Vaughan se lăsă pe spate, cu șoldurile încălecate de picioarele ei, lovind-o cu o mână în vreme ce cu cealaltă îi îndesa forțat penisul în vagin. Fața ei era contractată într-o expresie de furie și neputință. De pe gâtul și pieptul lui curgea transpirația, îmbibându-i betelia pantalonilor. Loviturile mâinii lui produceau umflături livide pe brațele și șoldurile lui Catherine, care, sleită de puteri, stătea sprijinită de spătarul banchetei în spatele capului său. Cu penisul pompând fără rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
îi repugnă acestui îndrăgostit de absolut. [...] Constrâns să vegheze între cei patru pereți ai unei celule înghețate (nu i s-a dat căldură), izolat vreme de zece ani de semenii săi, Djilas descoperă tâlcul ideii de identitate a sinelui. Îndărătul neputinței aparente se află colosala forță a gândului, destinul autonom al ideilor pe care nimeni nu le poate îngrădi în cămașa de forță. [...] Pentru el sistemele marxiste sunt întemeiate pe banalul exercițiu al puterii de către oligarhi monopoliști sprijiniți de instituții birocratice
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
face cu un deficit de speranță, cu declinul idealului utopic al începuturilor. În continuare se apreciază că „este de-acum orbitor de clar că revoluția tehnologică afectează datele esențiale ale ecuațiilor sociale, iar economiile planificate se zvârcolesc într-o perpetuă neputință de a ține pasul cu noile cuceriri ale informaticii. Nu greșea, cred, profesorul Seweryn Bialer, de la Universitatea Columbia din New York, atunci când remarca anacronismul simbolului însuși al comunismului. Secera și ciocanul sunt unelte ale unei alte epoci, mărturii ale trecutului iar
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
adevărului. [...] Nimeni nu a surprins mai bine naufragiul moral al regimurilor de tip sovietic, decât acești critici marxiști, și totuși ei ezită să se angajeze la o clarificare definitivă a chestiunii marxiste;” În socialism, individul resimte un puternic sentiment al neputinței, o dezrădăcinare dureroasă și, chiar mai chinuitor, o totală lipsă de perspective. Viața decurge mecanic, un lanț de reflexe pavloviene, fără speranța unei schimbări autentice în viitorul apropiat. Ființa umană este puternic dirijată, recompensată și pedepsită, asemenea unui copil debil
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
chiaburi (fruntași ai satelor, peste 80.000 arestați), titoiștii și existența detașamentelor militarizate de muncă în care erau trimiși tinerii cu origine nesănătoasă, cifra victimelor represiunii trebuie să fi fost mult mai mare. Această eficientă teroare explică în bună parte neputința organizării unei rezistențe active, deși grupuri izolate de partizani au continuat să acționeze în munți până în anul 1956. [...] Închisorile politice au început să se deschidă în 1962 (fiind eliberați conform cifrelor oficiale 4.650 de deținuți). [...] După 1964, regimul închisorilor
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
focului de către armată și securitate - nu mai speria mulțimea. Un sentiment de solidaritate și de forță unea pe cei hotărâți să răstoarne acum un conducător detestat. [...] Primul-ministru Constantin Dăscălescu, trimis de Ceaușescu la Timișoara, nu a putut decât să constate neputința organelor și forțelor locale de a zăgăzui potopul. Din noaptea de 17-18 decembrie agențiile de presă străine, îndeosebi cele ungare și iugoslave, au început să transmită relatări despre evenimentele de la Timișoara, cifrând la mii de morți victimele represiunii. «Măcelul» de la
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Am fi suferit atunci un an sau doi, dar apoi lucrurile ar fi intrat pe un făgaș normal. Noi am făcut doar primii pași ai democrației și ne-am oprit la poarta marilor uzine și combinate, Regii Autonome cu teamă, neputință sau reavoință. Orice reformă, cât de mică, întâmpină mari dificultăți. S-a remarcat și o criză de autoritate a statului și a legilor sale încât putem spune că România nu este încă un stat de drept despre care vorbește Constituția
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
suntem în altă realitate economică și instituțională! Grecia, Spania, Portugalia au avut nevoie, de asemenea, de 20 de ani. Integrarea va fi plătită de Uniunea Europeană, dar noi vom fi nevoiți să muncim de zece ori mai mult decât astăzi. [...] Sentimentul neputinței românești va trebui să dispară. Adevărul este că anul 2000 a fost un dezastru pentru democrație în România. După o guvernare aproape veselă, plină de gafe, a Convenției Democratice, PSD-ului i-a fost ușor să-și consolideze puterea și
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
totalitare. România este în fapt o țară mică, destul de neînsemnată pe harta lumii (motiv pentru care destui nu știu unde se află!). O țară care are nevoie de ajutorul Occidentului la fel ca și în trecut. Totuși, facem caz prea mult de neputința noastră. Nu avem o motivație suficient de puternică și nici tăria de a schimba realmente ceva în țara noastră. Convingerea mea este că atât prin poziția noastră geografică (între Est și Vest), prin numărul populației, cât și potențialul de care
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]