9,277 matches
-
stimulate de acesta. Limbajul purtător de iubire aduce putere, dăruiește echilibru și integritate; rostirea cuvintelor pozitive poate duce la o transformare de viață, la cea mai mare victorie a existenței noastre. În copilărie alegeam un cuvânt și îl repetam la nesfârșit, până ce își pierdea sensul. Silabele... păreau ca dintr-o limbă străină, încă neinventată sau demult părăsită.... Continuam să repet același cuvânt până la completa lui descărnare, până nu mai rămânea din el decât osul alb, fragil, o falangă ridicată spre cer
Metafora vindecătoare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9406_a_10731]
-
Bătrânul - pentru acest gest îi rezervăm un colț doar al lui -, bătrânul se ridică în picioare și intonează: - Suntem fericiți. Că stăm nemișcați, că suntem hrăniți prin simpla înghițire a aerului, că stăm ghe-mu-iți povestindu-ne istoria de dinaintea erei, la nesfârșit, în gol. Este o viață senină. Corul scandează: - Adevărata viață.
Cuvântul din cuvinte by Monica Lovinescu () [Corola-journal/Journalistic/9405_a_10730]
-
ea știut, urcă fără oprire inundând zarea cu trilul măiestru, făcând din fiecare o treaptă spre cer. Numai acolo sus ̀își poate deschide sufletul și poate improviza acea muzică divină, simțindu-se liberă și inspirată. E atâta armonie în nesfârșitul ei cântec, ̀încât e zadarnic să-i cauți un ̀început sau sfârșit. În văzduhul aprins nu poți găsi nici un reper; ai doar revelația de a simți cum ̀în jurul tău cad cristale de cântec. Dar cântecul încetează și
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
studenției. Ajunsă în Iași, în acel tărâm de basm (așa cum îl vedeam atunci) văzut de mine ca fiind un oraș încărcat de istorie și plin de lirism și înțelepciune, totul mi se păreamare, orașul mare, aglomerație mare, universitatea uriașă, sălile nesfârșite... și coridoarele întortochiate ca un labirint care trebuie cercetat cu atenție și învățat.Toată clădirea parcă era atunci (când am văzut-o prima dată) un adevărat castel în care era afișat un orar cu niște discipline nemaiauzite până atunci, cu
Al treilea instrument de consiliere: Consilierea online prin “Centrul on-line de informare și comunicare elev – consilier: Întreabăne la orice oră”. In: Ghid de bune practici in orientare si consiliere profesionala by Ana Maria Hojbota () [Corola-publishinghouse/Administrative/1125_a_2377]
-
deplină a resurselor. „Pădurea era copleșitor de multă față de un număr restrâns de oameni și în special față de nevoile și capacitățile lor tehnice”; în fața imensității suprafețelor împădurite, vrâncenii se plângeau că „stă pădurea să cadă pe noi” . Izlazul este socotit nesfârșit, prisosește nevoilor locale, e suficient de întins (iar această trăsătură e pusă sub semnul îndoielii doar în cazuri speciale, de exemplu când prin folosirea acestuia se barează drumurile de trecere sau apar aglomerări în jurul morilor, pe lângă târguri ori vetrele de
Aranjamente instituţionale alternative de guvernare a bunurilor comune. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
schimbări au avut loc prin acțiunea concomitentă a doi factori externi satului devălmaș: statul modern și economia de piață. Iar când spunem economie de piață, accentuăm asupra caracterului concurențial al acesteia, asupra faptului că ea presupune că resursele nu sunt nesfârșite, ci, dimpotrivă, limitate . Stahl a argumentat că, atunci când acești factori au agresat aranjamentele instituționale arhaice, reacția a fost aceea de a produce răspunsuri instituționale noi. Pentru a lua un singur exemplu, în cazul utilizării pădurilor au apărut, arată Stahl (1998
Aranjamente instituţionale alternative de guvernare a bunurilor comune. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
eu vrusesem să fac asta dinainte, mult înainte de pariul cu îndrăzneala... Era urmarea inevitabilă a faptului că găsisem solzul auriu. Am ajuns la Valea Verde cu autobuzul care a urmat șoseaua de printre coline, în zare dealurile devenind o întindere nesfârșită, ca o apă, cerul și pământul amestecându-se la orizont într-un spațiu eliberat de orice, inspirând dorința de lansare spre distanțe extinse. După ce am coborât din autobuz, am văzut o apariție pe șoseaua încinsă de căldura verii. În pustiul
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
aproape imperceptibil, într-un fel de spațiu edenic care se află în afara timpului, orele se opresc și timpul însuși devine ireal, oprit în lumina soarelui, etern... iar asta numai pentru că este și ea acolo. În ochii ei se amestecă întinderi nesfârșite de oriont azuriu, imensitatea absolută a infinitului de lumină limpede, directă... Pletele ei amintesc de libertatea plantelor care se unduiesc pe malul unui râu sau a ierburilor misterioase, aromate, căldura indescifrabilă și culoarea scoarței de tei... tot ceea ce ating mâinile
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
vară mi-a atras atenția și am recunsocut-o imediat, era o zi incertă în care copacii tocmai înfrunziseră, și salcâmii erau înfloriți, iar puful pomilor din crângurile de lângă șosea aducea mai mult mister pe deasupra ierbii proaspăt îndesită de intensa și nesfârșita extindere a naturii... am zâmbit inevitabil, fără să mă pot gândi la nimic, faptul că ea venea spre mine din depărtarea șoselei, la ceasul acela incert de amiază, când se putea petrece orice lucru imprevizibil, era un miracol sau o
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
cunoscute doar de ei, și de aceea i-am considerat capabili să vină cu noi. Încă nu aflasem momentul plecării, dar urma să mai fie încă o adunare. Era o zi ploioasă, dealurile din zare, care întotdeauna păreau o întindere nesfârșită de apă, lumina soarelui adăugânduse la libertatea imensă a spațiului și orizontului, acum deveniseră de-a dreptul acvatice, și cerul umed turna perdele de stropi de apă, printre tunete și fulgere. Frunzele pomilor și ierburile de pe câmpii, care prosperaseră în
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
ajunge acolo. Da, i-am răspuns și am lăsat rucsacul jos, apoi m-am rezemat și eu de tei, lângă ea, privind poienița, acum calmul și liniștea cu care ne întâmpinase Iasomia mi se transmisese și mie, era o libertate nesfârșită în acea poiană, ca și cum natura adunase acolo acel ceva ce însemna esențialul, viața însăși... De unde ne aflam noi se vedeau toate dealurile din jur, împădurite, întinzându-se spre orizont ca o mare nesfârșită. Uite, se vede Valea Verde de-aici
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
se transmisese și mie, era o libertate nesfârșită în acea poiană, ca și cum natura adunase acolo acel ceva ce însemna esențialul, viața însăși... De unde ne aflam noi se vedeau toate dealurile din jur, împădurite, întinzându-se spre orizont ca o mare nesfârșită. Uite, se vede Valea Verde de-aici, mi-a spus Iasomia, ghicindu-mi gândurile. Da, o parte... Știi că teiul ăsta are două sute de ani?... Am privit-o cu mirare, apoi m-am uitat la pom. Arborele sub care stăteam
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
așteptările ei... Acum trebuie s-o găsim, pentru că a ajuns undeva, și o să aflăm unde... Am hotărât să mergem mai departe, în sus pe deal. Am urcat până în vârf. De-acolo, se întindeau câmpuri, lanuri de grâu și porumb, în nesfârșita căldură a soarelui. Se înseninase de tot, ne era din ce în ce mai sete și apa se terminase. Am urmat cărarea uscată de căldură, pământul se stârnea în nori de praf sub tălpile noastre, ridicându-se peste lanurile de grâu. Am trecut pe lângă
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
să vorbească, solzii s-au dizolvat ușor în razele luminii, dispărând, topindu-se în soare... În urma lor, încăperea a prins mai multă strălucire, ca și cum se răspândiseră pretutindeni... Mi-am dat seama că acei solzi n-aveau cum să dureze la nesfârșit, însă nici nu dispăreau de tot, pentru că ei erau, într-un fel, infinitul... și se transferau cumva în universul din jurul nostru, în faptul că viața noastră nu mai era la fel de la o secundă la alta, ceva din energia lor miraculoasă
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
spaima e, cumva, cu trupul de iască sau renașterea ce stă să înflorească? cine sunt eu? cine sunt eu, întinderi nelămurite ce ard mocnit în tundra interioară? sunt primul meu țipăt aruncat lumii ca o momeală. cine sunt eu, peșteri nesfârșite ale universului ce palpită întunecat? sunt firava lumină a primului meu zâmbet conștient. cine sunt eu, lumină a conștiinței, răsărind ca limba de șarpe șuierătoare? sunt sclipătul sidefat rămas pe urma atingerii. cine sunt eu, creangă a bucuriei scuturată ades
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
limba de șarpe șuierătoare? sunt sclipătul sidefat rămas pe urma atingerii. cine sunt eu, creangă a bucuriei scuturată ades asupra mea? sunt floarea zăpezii topindu-se sub povara de alb. cine sunt eu, tăcere înveșmântată în aurori boreale prelungite la nesfârșit? sunt mirare înghețată, stilet înfipt în pieptul deschis. cine sunt eu, cuvânt roditor, zemos și dulce în cerul gurii? sunt vortex neliniștit ce te absoarbe cu foame și sete. cine sunt eu, nor atotștiutor tivind pleoapa cerului? sunt rozul ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
umple de noduri, unul câte unul înghit, parcă aș hrăni nepoftita fiară ce-mi mușcă disperată lăuntrul. chirurgie cruzimea de bisturiu a fiecărei priviri, zecile de operații incomplete prin care luăm lumea în stăpânire. privind, deformăm, suprimăm, adăugăm, mistificăm, ucidem, nesfârșitele crime care ne împovărează zilele cu mormane de cadavre. această lume trunchiată, atlantidă ce ne conține și pe noi, ne scufundă în neînțelegere și durere. așchii de frumusețe ne însângerează memoria, vibratile polenuri, hrănitoare și dense ca mierea, ni se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
scurgem în pământ pe sărite, cum, tot pe sărite, străbatem întunericul spre întrupare. până la ultimul rid, aparținem întâmplării strict potrivite, locul în propriul trup e circumscris în forma unghiilor, în celula purceasă din frigul astral, în pupila ce drămuiește lumina, nesfârșita cuminecare, în asimetria feței, a umbrei, celebrându-ne efemerul ca pe singura noastră măsură adevărată, când crește, descrește, se face roată, din inerție-mpingându-ne, vremelnicie adăugându-ne. durere în clipa aceasta de cremene plouă cu petale de liniște. ochiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
arde, nu prea tare, nu prea stins. nu mi-e foame, nu mi-e sete, nu mi-e frig și nu mi-e cald, mi-e a cer, a iarbă grasă, a nor burdușit de ploi, mi-e a apă nesfârșită, a copac-nnegrit de păsări, mi-e a lumea asta mare care-ncape într-un surâs, cum încape într-un sclipăt soarele orbit de nori. vulturul dezgolit mi-am pierdut trupul cel de toate zilele, îl mai am doar pe cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
nu-ți mai rămâne decât să-ți târăști cadavrul spre groapă. Ești condam nat astfel să îl slujești până la sfârșit, să îi lași totul, ca să înțe legi într-un final că el este mai important decât tine, fiindcă fidel la nesfârșit celui care a părăsit neantul ca să devină cineva. * Orice suferință în viață poate fi înțeleasă ca o cursă atletică de o sută de metri: viteza străbaterii acestei distanțe a durerii consemnează viteza înțelesului, o consumare a ceea ce materia poate îndura
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
trebuie aplicate lumii în scopuri corective... „Imbecilii sunt chi nuiți de ideea reînvierii“, mai spune Bernanos. Ei bine, au înviat, s-au reîncarnat, a doua venire, paradisul psihanalitic sunt ale lor... * Patetic, Bossuet ne rezumă disperarea: „Privesc înspre viitor, ce nesfârșită lume în care eu nu exist. Privesc în urmă, ce înspăimântătoare ordine a lucrurilor din care eu nu mai fac parte (...).“ * Viața ar trebui să ne dureze până la ultimul gând posibil pe care l-am putea avea. * Către sinceritatea deplină
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
să ne deschidă ochii asupra filozofiei fără formulă a vagabonzilor, a rataților, a bețivilor, a tuturor acestor nebuni care nu mai au ce face cu „binele“, „adevărul“ și „frumosul“. * Târziu, în nopțile lungi ale bătrâneții, când descoperi în tine, la nesfârșit, greșeli după greșeli, infinite greșeli... Prea târziu. Murim erudiți în greșeală. * Am să trăiesc până ce cuvântul care nu se poate scrie îmi va crăpa toracele ca să-și lase fisiunea geamătului, poezia definitivă, peste nesimțirea șoaptei ascunse în memorie, boala acestei
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
în comă. * ...această clipă de luciditate are valoarea morții sărutate. * Tristețea că mai toți, obsedați de și suferind pentru o situație materială într-un cotidian care îi oprimă, îi îmbolnăvește, se roagă pentru ca starea aceasta de lucruri să dureze la nesfârșit și să nu li se întâmple cumva să pățească nonșalanța divină, care ne-ar idiotiza pe toți, salvându-ne. Uităm că modelul de om a fost chiar idiotul divin. * Aberant de multe cărți uitate, ignorate, alcătuind o bibliotecă a nedreptății
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
tulbură iremediabil toată construcția estetică a lumii. Universul se umple de stări sufletești ca o clinică de boli nervoase. Enormitatea asta inconștientă răsună până în cele mai obscure cotloane de isteria noastră. Un instrument de demascat invizibilul ne-ar arăta la nesfârșit poveștile de iubire, crimele și zvârcolirile proiectate pe pânza întu necată a inexistenței. Ruperea unei flori pare că declan șează distrugerea stelelor și țipete care nu se aud probabil decât în moarte. Toate în afara gândului se chinuie. * Până aici se
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
și nedemni. Prosperitate Prosperitatea unei țări nu se poate înfăptui decât prin muncă rodnică sub conducerea unor demnitari competenți și de impecabilă moralitate. Dat al sorții Părinții, frații, destinul și durata vieții nu sunt la alegerea individului. Noaptea Noaptea este nesfârșită și chinuitoare pentru cei ce și-au pierdut somnul. Iarna Iarna este așteptată și-i frumoasă pentru cei ce au căldură-n casă și ce pune pe masă. Sfârșit Sfârșitul nu trebuie așteptat sau chemat, el vine inevitabil. Crezare Cine
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]