4,922 matches
-
că va trebui să mă spăl fără servitoare. Se dezbracă nerăbdătoare. Este prima oară când o văd goală. Trupul ei de culoarea fildeșului este o minunată operă a Cerului. Are un corp zvelt, cu sâni ca merele și picioare lungi, netede ca jadul. Spatele drept se curbează într-un posterior rotund și senzual. Mă face să mă gândesc că moda hainelor fără formă pentru femeile manciuriene este o adevărată crimă. Precum o căprioară care stă lângă o stâncă, sub lumina lunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
apucat: „L-am găsit! L-am găsit! Cu mujdei Îl facem pe dumnealui!”. Guguștiucul țipa Îngrozit, pe limba lui, și Încerca să scape din mâinile care Îl strângeau. Printre degetele copilului curgea sânge. Peste ochii ce semănau cu două boabe netede și lucioase de piper apărea și pierea cu repeziciune o pieliță subțire și străvezie. „Dă-l Încoace!” făcu vânătorul, mulțumit de prada lui. Apucă vietatea În care inima dădea să spargă pieptul, Îi răsuci de două ori capul, Îl smulse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și străvezia lui mireasă Începuseră să se topească ușor, aproape până la a nu se mai vedea. Rămăseseră din ei mirosul de spic, inelele negre ori albastre ale pletelor de pe umerii lui Ion și sărutul lui coborât pe genunchiul rotund și neted ca un măr. Toate acestea se petrecuseră sub nucul peste care, spuneau câte unii, Dumnezeu Îi așternea lui Nae Cuțitaru un preș de lumină către cer, atunci când Atotputernicul avea poftă să stea de vorbă cu paznicul cimitirului, dar nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
chiar frică - față de pușca la care muncise cu dragoste și râvnă vreme de mai multe zile. Ieșise aproape o operă de artă. Patul era șlefuit cu grijă și rotunjit pe la colțuri; cu aparatul rusesc de pirogravat Închipuise În lemnul alb, neted și mângâios când trăgătorul Își proptea pe el palmele și obrazul drept, vânat de tot felul: mistreț, iepure, fazan, gâscă, cerb, prepeliță, căprioară și chiar, fioros și ridicat pe picioarele din spate, un urs. Desenele le copiase mai Întâi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Junkei și ceilalți nu făceau decât să întârzie, dar Saito Toshimitsu acceptase deja realitatea. — Nu, stăpâne, răspunse bătrânul. Bănuiesc că Seniorul Tsutsui nu mai are intenția să vină. Nu există nici un motiv de a întârzia atât de mult pe drumurile netede din Koriyama. Nu, trebuie să existe un motiv, insistă Mitsuhide. Îl chemă pe Fujita Dengo, redactă rapid o scrisoare și o trimise la Koriyama. Ia cei mai buni cai. Dacă alergi cât poți de repede, ar trebui să fii înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe calea retragerii lui și urmăriți-l fără milă, ordonă el, spunându-le războinicilor din jur să transmită comanda întregii armate. Și aveți grijă să nu trageți până nu începe să se lumineze cerul. Nu se aflau pe un drum neted, ci doar pe o cărare montană cu foarte multe locuri periculoase. Atacul începu odată cu pornirea companiilor una după alta, dar nu puteau avansa atât de repede pe cât ar fi dorit. Pe drum, oamenii descălecau și-și duceau caii de căpăstru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
afla pe însuși drumul vieții. Cât de plictisitoare ar fi o viață lipsită de confuzia numeroaselor abateri sau de dificultatea încleștărilor! Cât de curând s-ar sătura un om de a trăi, dacă ar merge mereu liniștit pe o cărare netedă. În cele din urmă, viața omului constă într-o continuă serie de greutăți și de lupte, iar plăcerea de a trăi nu se găsește în scurtele răgazuri de odihnă. Astfel, Hideyoshi, care se născuse în inima dificultăților, atinsese maturitatea pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
au dat și au miluit mărie sa la sfânta Mitropolie cu doao sălași di țigani”. Vine apoi Constantin Mihail Cehan Racoviță, care la 16 decembrie 1751 (7260) dăruiește Mitropoliei alte două sălașe de țigani. Lucrurile, însă, nu au mers totdeauna neted sfințite. Ce ai în gând când spui asta, fiule? Uite că țiganii robi ridică capul în fața lui vodă și la 4 octombrie 1752 (7261) scriu: „Milostive doamne, jăluiesc mării tale pentru rândul nostru, țâganii gospod. Dăm știre mării tale să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
de ce erau Helen și Anna împreună? Din câte știam, se urau una pe cealaltă. Amândouă dormeau buștean, cuibărite ca niște pisoiași. Erau dulci, așa cum stăteau cu pletele negre încâlcite pe perne și cu genele răsfirate aruncând umbre pe fețișoarele lor netede. Am aprins lumina, ceea ce a stârnit un val imediat de proteste. —Ce dra...! a sărit una dintre ele șocată. Dormeam! — Stinge lumina aia de căcat, mi-a ordonat cealaltă. Nu, am zis eu. Asta e camera mea și trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
se ridicase, că se afla lângă fereastră, chiar lângă... simțea nu simțea, lunganul Gafton se afla deja în stânga sa, aplecat, parcă, asupra unei invizibile umbre. Simțea nu simțea, oricum nu se sinchisea... nătărăul deja se rotise, iată, lent, scăfârlia sa netedă, o sferă lucioasă, stătea sub cercul subțire de lumină al opaițului, ca într-o aură. Da, da, mutase caietul și becul pe un raft, să-i cadă sfânta lumină pe chelie și îl privea uimit pe lungan, ca și cum abia acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
tot, până să ajungă acolo, în câmp. O lungă clipă infinită, nu puteai măsura. La podețul de lemn din marginea satului, acolo s-a oprit Vasile. Să-și îndrepte pălăria! de necrezut, să-și îndrepte pălăria. Luna era aurie și netedă, domnul Vasile Musaca, albit ascuțit, ca și cum îndeplinea o misiune prea aspră pentru înaltele sale puteri vrăjitorești. Un ultim pas, până la dunga taluzului betonat, la gura de vărsare. Aliniate, coloane de torțe îl așteptau, îl primeau. Torțe subțiri lunguiețe, poate doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pantalonilor. Nu, nu se mai întoarce din drum, pare decis să provoace o întâmplare adevărată. Înainte de a împinge poarta metalică, își scoate din buzunar batista mare, albă. Își șterge fața transpirată. Ridică mătasea albă, de sub dreptunghiul scamatorului apare, împrospătat, chipul neted și ferm. Cap de consul roman, chelie perfectă, parcă ar fi ras în cap. Frunte limpede, privire tăioasă, nas drept, perfect, buzele subțiri. Știe lecția, s-ar părea: să intre repede, aferat, distant. Să nu dea răgaz nici unei legitimări. Perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
audă pași în spate ca să simtă că Mateiaș Gafton o urmărea, tăcut și transpirat. Veturia își continua treaba, selectând, aranjând. Când își îndrepta, în sfârșit, șalele, întorcându-se spre consortul înlemnit în aceeași poziție, Veturia oferea o față senină: fruntea netedă, zâmbetul așezat cu grijă pe obrazul rotund și pașnic. „Avem mare nevoie de toate astea, Matei... Ferească Dumnezeu! Te mai ajuți cu fleacurile astea. Că altfel, bătrâni, cine se mai uită la noi? Dacă îi dai lui Aghiuță un pachet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Palizi, înfrigurați. Da, era subțire, înaltă. Halatul alb fluturase scurt peste picioarele în ciorapi negri. Ovalul palid, prelung și ochii mari mari și tunsoarea băiețească. Chibritul se stinsese, arzându-i degetele. Dădu să aprindă altul, dar palma ei rece și netedă îi acoperi mâna. Degetele se încleștară, strâns strâns, apoi se desprinseră. Zburau fularul, cureaua, paltonul, puloverul, cămașa. Buzele lipite de ale sale, imobile, fără sărut. Netede, vibratile. Respirația tânără, încetinită, sfârcul erect. Sâni reci și netezi și limba puternică, lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se stinsese, arzându-i degetele. Dădu să aprindă altul, dar palma ei rece și netedă îi acoperi mâna. Degetele se încleștară, strâns strâns, apoi se desprinseră. Zburau fularul, cureaua, paltonul, puloverul, cămașa. Buzele lipite de ale sale, imobile, fără sărut. Netede, vibratile. Respirația tânără, încetinită, sfârcul erect. Sâni reci și netezi și limba puternică, lungă, nerăbdătoare. Mâinile ei palpau, febrile, trupul tremura. Vocea calmă, trupul în panică. Degetele se grăbeau, lunecând pe umerii străinului, pe piept, pe șolduri, mai jos. Inaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
palma ei rece și netedă îi acoperi mâna. Degetele se încleștară, strâns strâns, apoi se desprinseră. Zburau fularul, cureaua, paltonul, puloverul, cămașa. Buzele lipite de ale sale, imobile, fără sărut. Netede, vibratile. Respirația tânără, încetinită, sfârcul erect. Sâni reci și netezi și limba puternică, lungă, nerăbdătoare. Mâinile ei palpau, febrile, trupul tremura. Vocea calmă, trupul în panică. Degetele se grăbeau, lunecând pe umerii străinului, pe piept, pe șolduri, mai jos. Inaltă și tânără și goală, lipită de trupul străin al străinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
întâmplase. Se ridică, privi în jur spre camera străină, privi pe fereastră, strada, strada străină. Trase hainele risipite pe covor, se îmbrăcă. Gazda dormea. Goală, perfectă, somn perfect. O văzu acum, cu adevărat. Torsul amplu, talie îngustă, pulpe viguroase, talpa netedă, glezna subțire. Chipul prelung și palid, buzele strâmbate într-un zâmbet rău. Părul scurt, roșu, de recrut, brațele prea lungi, albe. Nu se mișca, nu auzea nimic. Făcu un prim pas. Cadavrul rămăsese la fel, imobil, perfect. Somn prea perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cum se cuvenea. Mai și zâmbea, nătângul Tolea, cu toți dinții aceia perfecți, mari și albi. ...Pe străzi, pustiu. La podețul de lemn din marginea satului, acolo s-a oprit, de necrezut. Să-și îndrepte pălăria. Luna era aurie și netedă, domnul Dominic alb, ascuțit, misiunea prea aspră pentru puterile lui. Coloanele de torțe subțiri, poate doar niște mari lumânări lunguiețe. Aliniate în lungul taluzului, deasupra colectorului de canalizare al orașului, lângă râu, lângă gura de vărsare în râu. A luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pleacă deja doctorul Marga. Se ridică, la un moment dat, se înclină, dispare. Noaptea se adâncește brusc. Se simt, dintr-odată, mai singuri, complici, mai complici. Hai pe terasă... și glasul ei aspru se încălzește, parcă. Cerul senin, intangibil. Tăcere netedă, sloiuri, beznă peste care lunecă secera tăioasă a lunii. Irina aduce din casă sticla și paharele. Le așază pe ciment, între cele două fotolii de pai. — N-am știut că azi e ziua ta... și umbra lui Ianuli se apleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
închipui cum ar arăta Marina Gonzalez fără haine pe ea, am făcut toate eforturile să mă conving că era pe cale să intre în cameră și să se strecoare lângă mine sub așternut, nerăbdătoare să își încolăcească în jurul cărnii mele carnea netedă și caldă. Surpriza de la banca de spermă S-a întâmplat ca masturbarea să fie unul dintre subiectele pe care le-am discutat cu Tom la prânz, a doua zi (într-un restaurant japonez de data aceasta, dat fiind că Marina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pe hol în direcția băii. În timp ce eu umpleam cada cu apă, s-a dezbrăcat cuminte de toate hainele, apoi a intrat. Cu excepția unei bube mici și aproape cicatrizate de pe genunchiul stâng, nu avea nici o singură zgârietură. Spatele era curat și neted; picioarele curate și netede; și nu avea umflături sau abraziuni în zona genitală. Era doar un examen vizual rapid, dar, oricare era cauza tăcerii ei, nu am văzut nimic care să arate că ar fi fost bruscată sau molestată. Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
băii. În timp ce eu umpleam cada cu apă, s-a dezbrăcat cuminte de toate hainele, apoi a intrat. Cu excepția unei bube mici și aproape cicatrizate de pe genunchiul stâng, nu avea nici o singură zgârietură. Spatele era curat și neted; picioarele curate și netede; și nu avea umflături sau abraziuni în zona genitală. Era doar un examen vizual rapid, dar, oricare era cauza tăcerii ei, nu am văzut nimic care să arate că ar fi fost bruscată sau molestată. Ca să-mi sărbătoresc descoperirea, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Dar, în loc să plec, rămân pironită locului. Mă uit la ușa închisă de la biroul lui Luke. Biroul lui Luke. Acolo sunt, probabil, faxuri de la el. Mesaje despre cum merg treburile la New York. Poate chiar mesaje despre mine. Mă uit la lemnul neted și simplu al ușii și mă copleșește dorința de a intra și de a afla ce pot. Însă ce să fac? Să iau la mână dosarele? Să‑i ascult robotul? Dacă mă prinde cineva? Stau pe loc, sfâșiată - știind că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
în Partidul Comunist. De ce-și riscă oare capetele? Nu pentru mâncare, e sigură de asta. Puterea de a controla? Dragostea de țară? Sau își urmează doar un instinct - acela de a fi un om mai important decât restul? Trupul neted, carnea aurie. El e un zeu dezbrăcat care nu cunoaște rușinea. Nu mă pot abține să nu-l gust. Îl gust împreună cu mâncarea pe care i-am pregătit-o, lângă hainele sale murdare. Îmi desfac nasturii de la bluză. Simt nevoia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
E pieptănat în părți, cu cărare pe mijloc - un stil țărănesc tipic din Yenan, atins ușor de mâna unui artist modern. Are ochi migdalați cu pleoape duble, blânzi dar atenți. Gura îi e roșie de la natură, minunat de plină. Pielea netedă. Un bărbat de vârstă mijlocie, puternic și sigur pe el. Uniforma lui are multe buzunare. Atât la coate, cât și la genunchi, are cusute îngrijit petice. Încălțămintea lui e confecționată din paie. Ea simte pulsul rolului ei. * Iarna e pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]