3,098 matches
-
sau scara istoriei? Nimic. Întinsă În pat, Își simțea sângele răcindu-i-se din ce În ce mai tare, până când nu mai putu suporta. Voia să trăiască. Dintr-odată descoperi atât de multe motive pentru care Își dorea să trăiască, atât de multe lucruri neterminate. Acum, că libertatea i se părea atât de Încântătoare și Înviorătoare, voia să facă mai mult cu viața ei decât să urmeze aceleași cărări bătute. Și, ca printr-o minune, Își dorea să se căsătorească din nou și să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
oameni trecu prin turnanta de la intrare, ușile mari se deschiseră și ele odată cu venirea altui grup, aducând În bar o rafală de vânt care le ciufuli părul, zburându-l Între buzele lor prinse Într-un sărut. Era un sărut ușor neterminat. — M-am Întors la bar după tine, zise el. — Am fost afară să te caut. Mi-a fost dor de tine, șopti el. Am luat numărul de telefon al prietenei tale. Era Îngrijorată, nu știa unde ești. O luă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de ce, el va răspunde, Pentru că sunt eu. Se însera, în curând va apune soarele, când Marta veni în olărie și spuse, Am terminat, le-am pus la uscat pe masa de bucătărie. Imediat, observând lucrarea executată de tată, două figuri neterminate de aproape două palme înălțime, în picioare, una masculină, alta feminină, amândouă goale, din umărul uneia ieșea un vârf de sârmă, comentă, Nu e deloc rău, tată, chiar deloc, dar păpușile noastre nu trebuie să fie așa de mari, amintește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
facă să renunțe la vopsitul păpușilor, ca nu cumva să vină mâine sau mai târziu un ordin de anulare a lucrării de la subșeful cel zâmbitor sau de la superiorul lui, fiind ea nevoită atunci să suporte suferința de a abandona munca neterminată, sau, dacă va fi terminată, nefolositoare. Mai surprinzător ar fi comportamentul Martei, impulsiva și într-un fel nepotrivita bucurie în fața unei îndoielnice supoziții că olăria s-ar menține în activitate, dacă n-ar fi posibilă stabilirea unei relații între acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nu mă tem, dacă vrei să știi, decât de momentul când mă voi realiza. Și pe care, din fericire, n-am cum să-l ating. Cimitirul de marmură nu va fi niciodată o operă desăvârșită. Vrând, nevrând, o voi lăsa neterminată, fiindcă într-o zi voi muri și altcineva va trebui să facă piatra mea funerară și mormintele celor care vor muri după mine. Cum s-ar zice, sculptorul a murit, opera lui continuă. Poate și credeam în ceea ce ziceam. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-o pe Mariana, o emigrantă din România. Reușise să plece din țară căsătorindu-se cu un spaniol, dar Îl părăsise de Îndată ce ajunseseră În Spania. Acum era chelneriță În Barcelona. Wakefield o dusese la film, la restaurant și la catedrala cea neterminată a lui Gaudi, apoi Îi ceruse mîna. Pe Mariana, Wakefield o interesa pentru că era american. Se declara plictisită de Europa și Își petrecea majoritatea timpului, chiar și acela petrecut servind la mese, Încastrată Între două căști care Îi umpleau conștiința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pur și simplu să-ți iei o vacanță, spune Ivan, dar Wakefield Își continuă pînda. Într-o după-amiază, poarta curții rămîne deschisă și Wakefield studiază șantierul cu un binoclu de operă. Proiectul pare a fi Într-o stare deplorabilă, mai neterminat ca oricînd; În mijlocul curții sînt schele, În vîrful cărora stă un scaun de lemn pe care șade nebunul supraveghind haosul. E foarte departe de a primi Cartea aia Albastră, conchide Wakefield. Hotelul În care și-a găsit Wakefield refugiu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
recunoșteau prin viu grai. Între ei, ceea ce conta cel mai mult era ceea ce rămânea nerostit. — Unde e mama? întrebă. Camera de zi era, în mod excepțional, în dezordine, purtând semnele unei destinderi tipic masculine. O plăcintă cu carne de porc neterminată - în care recunoscu una din faimoasele plăcinte de casă de la Singer the Butcher, pe care mama ei ar fi tăiat-o imediat din meniu din cauza conținutului ridicat de colesterol zăcea pe o farfurie lângă două roșii și o murătură. Ralph
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Uitați-vă pe geam. Ce vedeți? (În curtea Rahovei este o biserică în perpetuă construcție. Planurile inițiale au făcut-o uriașă. Nu sunt bani de terminat.) Uitați-vă, când am venit și-am zis: „Ce simbolizează biserica asta pentru voi? Neterminată și întoarsă invers“. Apoi, pușcăria asta a fost făcută exact pe locul de dinainte a pușcăriei. Niște oameni care au fost executați. Ăia, executații, nu vor să mai facă biserica aia aici. Fiindcă e ceva necurat. Ei au fost omorâți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
artă Theodor Enescu a început, la finele anilor ’80, o micromonografie minuțioasă și documentată despre colecționarul Bogdan-Pitești, despre colecție și tribulațiile donației către stat din 1925 (Primul muzeu de artă românească modernă: colecția Alexandru Bogdan-Pitești). Din păcate, lucrarea a rămas neterminată, fiind inclusă - postum - în volumul II de Scrieri despre artă al autorului, apărut la Editura Meridiane, în 2003, sub îngrijirea Ioanei Vlasiu. Studiul cuprinde și un catalog al colecției, însoțit de note explicative pentru fiecare artist în parte; inventarul colecției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nu poate adera). În paginile despre Ion Vinea din capitolul „Lirica avangardistă“ (în vol. I din Literatura română între cele două războaie mondiale), Ov.S. Crohmălniceanu observa, nu fără malițiozitate, că „În sinea lui, alter-ego-ul scriitorului din romanul Venin de mai (neterminat, publicat postum, în 1971, n.n.), pictorul «constructivist» Andrei Mile, își spune că literatura prietenilor săi plecați peste hotare e «ilizibilă» și că succesul ei îl uimește”. Criticul Constantin Trandafir are dreptate să aprecieze - într-o fișă de dicționar - că: „Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
apoi, la un moment dat, Emma spusese: oprește-te aici, nu veni până lângă casă, Antonio ar putea fi În parcare. Nu vreau să pățești ceva. Iar Sasha oprise acolo, chiar dacă În locul acela era o zonă moartă, Între două cartiere neterminate, și nici măcar nu era trotuar: pe partea dreaptă a străzii era doar o fâșie de pământ pe care creșteau urzici și rugi plini de spini. Emma coborâse și trântise portiera cu putere, iar bufnitura seacă a acesteia semănă cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
asta se poate începe. Dacă vrei să înțelegi o femeie, trebuie în primul rând s-o întrebi despre mama ei și să asculți cu atenție. Poveștile despre mâncare arată o legătură puternică. Tăcerile pline de tristețe îți arată lucrurile rămase neterminate. Cu cât o fată știe mai bine detaliile din viața mamei ei - fără timidități și fără vaiete - , cu atât fata e mai puternică. Sigur, în cazul meu e mai complicat, pentru că eu am avut patru mame, fiecare dintre ele interzicându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
departe mirosul ăla dezgustător de lavandă. Ca de obicei, în curte era mare dezordine, înainte ca partidul să le dea lor casa, locuise în ea un sculptor care folosea garajul pe post de atelier, mai rămăseseră prin curte câteva sculpturi neterminate și matrițe albe, dezmembrate, unele erau năpădite de rotunjoară, pe astea mereu trebuia să le ocolim, îndreptându-ne spre intrare, în spate, în grădină, a mișcat ceva, întorcând capul, am văzut cu coada ochiului doar o umbră pasageră, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
culoarea, dar și obișnuita-i vorbărie. - Ce oroare! Asta Înseamnă că toată lumea poate atunci să intre și să iasă de aici? - Iar Ryan cu siguranță nu s-a abținut. Și, fără nici o Îndoială, nici soțul dumitale... Lucas rămase cu fraza neterminată, căci i se păru că aude un țipăt În exterior. Întoarseră toți trei capul spre intrare auzind pași grăbiți. Ușa se deschise dintr-odată, În cadrul ei ivindu-se foarte tînărul grădinar de la castel. Cu chipul livid, acesta nu izbutea nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
relații ceva mai apropiate. Locuia și el lângă Clifden, iar uneori, după-amiezile, venea să-l viziteze. Potrivit mărturiei lui, Djerzinski Îl evoca adesea pe Auguste Comte și În special scrisorile către Clotilde de Vaux și La Synthèse subjective, ultima lucrare, neterminată, a filozofului. Comte putea fi considerat, inclusiv În planul metodei științifice, ca adevăratul fondator al pozitivismului. Nici o metafizică, nici o ontologie conceptibilă contemporană cu el nu se bucurase de trecere În ochii săi. Probabil că, pus În situația intelectuală care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
demisionez din postul de menajeră. Deși m-am simțit bine Hai odată. N-am timp să scriu mai mult, trebuie să plec. Las hârtia jos pe masă și pornesc spre ușă. După care mă opresc. Nu pot să las scrisoarea neterminată. O să mă obsedeze tot restul zilei. Deși m-am simțit bine în compania dumneavoastră, simt că este timpul pentru o nouă provocare. Vă mulțumesc mult pentru amabilitate. A dumneavoastră, Samantha Sweeting Las creionul jos și-mi împing scaunul înapoi, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nu mă văd deloc ajungând la capătul listei. Habar n-am cum face lumea curat. E cel mai greu lucru pe care l-am făcut în viața mea. Nu mă mișc deloc grațioasă ca Mary Poppins. Trec de la o treabă neterminată la altă treabă neterminată, ca un pui fără cap. În clipa asta stau în picioare pe un scaun și șterg oglinda din salon. Dar e ca într-un vis urât. Cu cât frec mai mult, cu atât se mânjește mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ajungând la capătul listei. Habar n-am cum face lumea curat. E cel mai greu lucru pe care l-am făcut în viața mea. Nu mă mișc deloc grațioasă ca Mary Poppins. Trec de la o treabă neterminată la altă treabă neterminată, ca un pui fără cap. În clipa asta stau în picioare pe un scaun și șterg oglinda din salon. Dar e ca într-un vis urât. Cu cât frec mai mult, cu atât se mânjește mai tare. Mă privesc din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de cîteva ori prin clădire, dar e prima oară cînd ne vedem față În față, de la despărțirea noastră. — Bună, zice. — Bună, Îi răspund jenată, după care se așterne tăcerea. Fără veste, observ lista cu idei de locuri de Întîlnire, Încă neterminată, tronîndu-mi pe birou. Shit. O apuc cu gesturi cît pot de normale, o fac cocoloș și o arunc nonșalantă la coș. Toată bîrfa despre Sven și Jack a Încetat brusc. Știu că toți cei din birou sînt acum cu urechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
pleca. - Așa spun? Raționamentul doctorilor era transparent. Deși Ravelstein nu mai avea mult de trăit, putea să reziste Încă la un zbor. Parisul era una din marile lui bucurii. Avea prieteni buni acolo și tot felul de treburi omenești Încă neterminate. Dacă dorea cu atâta ardoare să plece la Paris, de ce să nu‑l lase? Doctorii socoteau că o călătorie de zece zile n‑are ce să‑i strice. Pentru mine, douăzeci și cinci de ore de zbor ar fi fost cumplit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
să‑mi macin creierii cu clasicii gândirii occidentale. Pentru scopurile unei scurte biografii, Îl Înțelesesem destul de bine și fusesem de acord că o astfel de lucrare trebuia scrisă de cineva ca mine. Mai mult, cred cu tărie În forța operei neterminate de a te ține În viață. Dar supraviețuirea nu poate fi explicată prin această abstractă echivalență de unu‑la‑unu. Rosamund m‑a Împiedicat să mor. Nu pot să‑mi reprezint acest lucru fără să‑l expun frontal și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de zăpadă, dincolo cu dinți de gheață, mai încolo șuvițe de noroi argintiu, un munte care curge. Într-o râpă se ițesc doi plopi, unul mare, celălalt mai mic, amândoi negri; mai departe o macara a înțepenit lângă câteva blocuri neterminate; cerul e verde și adânc; un stol de ciori despică privirea, în lumina trandafiriu-cenușie. Străbătând câmpia care se adâncește în fund de căldare la orizont, pe drumușorul cenușiu de asfalt găurit, autobuzul mititel și roșu ca o vacă a Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ia în mână, le pipăie, oftează. ─ Bietul Sofronie! Așa am zis și eu la început, părinte. Da’ după ce-a-nceput să bea toți banii din casă și să ne snopească-n bătăi, și pe mine și pe copil... Propoziția rămâne neterminată. Femeia începe alta. ─ Părinte, am păcătuit. I-am dorit moartea și-acu’ uite c-a murit. A murit și n-a lăsat nimic în urmă. Ți-a lăsat pacea, zice părintele. Să-i faci toate slujbele de pomenire, auzi? Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
s-a trezit să spună: hai să le fotocopiem și să ne împăcăm. Poate că mi-era și ciudă pe plecarea lui, nu știu. Știu că cearta n-a durat mai mult de două minute. Paul a rămas cu vorba neterminată, a horcăit puțin și a căzut lat. Întâi am zis că se preface și mi s-a părut o glumă proastă. Dar omul chiar făcuse infarct. Am răsfirat degetele; creionul a căzut pe covor și s-a rostogolit spre zid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]