1,553 matches
-
pragmatic, flexibil și maleabil, ca un limbric și o stârpitură ce este, păi, cum dracu’, creștem și dospim până dăm pe-afară... Avea atâtea să le spună despre planurile lui înfăptuindu-se de pe o zi pe alta cu o iuțeală neverosimilă, încât nu mai pomenea nimic despre revistă. Blocada părea să țină deja de o epocă de pionierat, le-o lăsa lor ca pe o haină veche, demodată, dar încă bună de purtat, așa încât indicațiile și obiecțiile lui le intuia redactorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
îi mai fie teamă acum de asemenea lucruri. Ceasul de perete bătu de câteva ori, prelung și melodios, din pendula aurită. Nu era prea devreme, dormise mult și bine, trecuse de ora nouă, iar prin ferestre soarele își trimitea razele neverosimil de strălucitoare drept pe tăblia biroului său, făcând să pălească puțin ecranul monitorului. Cu un efort, se desprinse din scaunul cu rotile, întinzându-și brațele lungi ca să tragă în jos transperantul, după care se așeză la loc și își puse
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
sunt minciuni, stau într-un echilibru precar între acceptare și respingere, iar Kjus, sărmanul, se află la limita capacităților sale imaginative. Ghemuit pe scaun, soarbe un cocktail oferit de o fostă ascultătoare entuziasmată. Îi place atât de mult atmosfera asta neverosimilă în care se găsește, căci, sub efectul alcoolului, el combină falsitatea celor relatate cu falsitatea spațiului discotecii rurale - pereții se mișcă, luminile se deformează, se creează limpede sentimentul că dacă te ridici în picioare o să te prăbușești. Ar mai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
hainele care stau împrăștiate pe podele trebuie culese, împachetate și depozitate în dulap, șervețelele mototolite în care mi-am suflat nasul trebuie aruncate la gunoi. Gândul că mă voi întâlni cu o fată cunoscută pe internet mi se părea oarecum neverosimil. Și mai de necrezut era s-o invit la mine, dar totuși asta m-a încurajat să fac ordine așa cum nu mai făcusem de câteva săptămâni. Am început cu lucrurile aruncate într-un colț al sufrageriei: geanta, mapa albastră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
vedeam în fiecare zi scăldate în lumina proaspătă a dimineții. Era liniște. Aveam mintea goală de gânduri. Doar câteodată, când vreo pisică se strecura pe după tomberoane, tresăream și mă așteptam să-l văd pe Batman sau pe vreun alt personaj neverosimil de bandă desenată. Mi se făcuse foame. Încercam să mă gândesc la lucruri, la viața mea, la Batman, la reclama de la Connex, dar nu puteam ieși deloc din subiectele mele obișnuite, care erau mâncarea de acasă și activitatea de la restaurant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
puținele plăceri rămase - poate însemna condamnarea la moarte. Numai luna trecută au fost executați pentru spionaj cinci de-ai lui Sun. Se făcuseră vinovați, în opinia acestuia, de aprecieri laudative la adresa lui Humphrey. Asemenea cazuri se întâlnesc în toate taberele. Pare neverosimilă ideea că în secolul al XXI-lea, în Statele Unite ale Americii, grupări izolate se războiesc ca în evul mediu. Ziarele nu pomenesc nimic despre evenimentele din Whipie, ceea ce e cu totul suspect, fiindcă acolo se moare pe capete. Nici un whipiean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
culoare decât a bradului, de obicei invizibile, acum se detaliau în transparența desăvârșită a aerului. Departe, la orizont, spre Fălticeni, nouri cenușii argintați păreau alți munți, nemaivăzuți pe lume, înalți până la cer, spintecîndu-l cu vârfuri de gheață, realizând, tocmai prin neverosimilul lor, ideea pură de munte. În dreapta, spre Moldova îndepărtată, într-o minimă boare alburie - câmpia multicoloră, semănată cu sate văzute de ani și ani în pâlcurile lor de arbori, niciodată vizitate și de aceea mereu mai misterioase, din care se
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
un stereoscop mic și alb cu pâlnia mâinilor ei. Dar în curând, ridicat în picioare, nu mai contemplam varietatea de culori. Nu mai vedeam, nu mai puteam privi decât pe Adela, care încă nu consimțea să se sature de priveliștea neverosimilă. În rochia roz, cu capul gol, cu o mână pe sân, cu linia corpului ondulând și accentuând depresiunea taliei, cu poala rochiei în evantai, era acolo jos, pe fondul negru al pelerinei, un bloc de frumuseți vii și calde... În
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
suportabil, în afară, bineînțeles, de corpul meu, pe care îl descopeream mirată urmărind jocul propriilor mele umbre pe peretele de lângă pat sau mirându-mă de forma bizară a mâinilor, a celor două excrescențe la cap care constituiau urechile, de moliciunea neverosimilă a buzelor sau de jocul roșiatic al luminii prin firele de păr. Când vocile vorbeau toate deodată și din ce în ce mai repede, mă refugiam în jocul umbrelor și al formelor corpului. Corpul întotdeauna mă salva de otrava piezișă a vocilor, pentru că era
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
a prelungit astfel în chip dureros timp de câteva luni. Simțeam că explodez, iar Jean-Claude nici nu voia să audă de despărțire. „Ce idee bizară !“, spunea el, neîncrezător și absent, ca și când ar fi auzit o poveste despre o țară îndepărtată, neverosimilă. Până la urmă n-am mai suportat și am tăiat dintr-o singură mișcare nodul gordian. Am profitat de faptul că roberto, fostul meu prieten din București, de dinainte de a pleca în Canada, mi-a trimis un e-mail prin care mă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cutie, și luă o prăjitură. ― Gaia le-a făcut, Îi spuse Desdemona. Îți plac? Milton mestecă, absorbit de gânduri. După un timp arboră salutul Tinerilor Cercetași: ― Nu pot să mint, spuse el. Prăjitura asta e ca naiba. Există ceva mai neverosimil ca povestea de dragoste dintre proprii tăi părinți? Ceva mai greu de acceptat decât faptul că acei jucători trecuți, aflați permanent pe banca de rezerve, au fost cândva În echipa mare? E imposibil să mi-l imaginez pe tata - care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Ciudat este că visam la fel și, de altfel, întotdeauna în perioadele când am scris, am și visat aceleași lucruri, fără să pot spune prea limpede dacă visul precedă scrisul sau invers. Visam fațade cu stucaturi, cu statui în poziții neverosimile, patetice, întinzînd mâinile spre mine, ferindu-se de lovituri, implorând... Cupole de aramă sub care nimic nu era de dimensiuni umane, cu imense deschideri rotunde sus, în centru... Piețe pustii, sub un soare transparent, unde, în lumina galbenă, se înălța
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
sau, mai știu eu, că vă duc de nas sau vă torn gogoși numai pentru plăcerea pe care o are aproape orice nene în momentul în care scrie, țin să vă precizez că îmi dau foarte bine seama cât de neverosimilă poate să arate apariția asta - hocus, pocus - a unor personaje dintr-un borcan de muștar. E drept, ar fi mult mai simplu să se întâmple așa, dar m-aș simți cumva stânjenit 1. pentru că aș arunca cu adevărul pe geam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Am putea considera acest procedeu stilistic unul de pervertire a temporalității, generată de sentimentul absurdului. În Aventura (I), de pildă, poetul încearcă să se sustragă timpului. Dar, tocmai prin experiențe ratate, îl densifică. Și reușește acest fapt într-o măsură neverosimilă. Timpul devine spațiu: Ceasuri agonice trec peste pădure, Fagii somnoroși se gătesc de culcare, Gnomii și-au tras cușmele pe ochi, Ursul în bârlog suflă-n lumânare. Prepoziția peste din primul vers pare să despartă timpul de spațiu, are intenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
son ne le voit, guère. On appelle ça, si je me souviens bien, l'irréversibilité du temps. Le sentiment de l'aventure serait, tout simplement, celui de l' irréversibilité du temps.15 "Sentimentul aventurii" este un sentiment al absurdului, al neverosimilului: Noaptea vrăjită va străluci ca brațul iubitei mele, pumnalul singurătății mă va străpunge până la os, până-n plăsele. Și eu, beat de jale, orbit, voi striga: Unde e viața mea, unde e viața mea? Întrebarea sună neverosimil subiectului însuși, care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
sentiment al absurdului, al neverosimilului: Noaptea vrăjită va străluci ca brațul iubitei mele, pumnalul singurătății mă va străpunge până la os, până-n plăsele. Și eu, beat de jale, orbit, voi striga: Unde e viața mea, unde e viața mea? Întrebarea sună neverosimil subiectului însuși, care o amplifică nemăsurat (într-o parabolă gestuală), știind că răspunsul nu poate fi altul decât propriul ei ecou: Și o voce suavă care o să mă alinte ca o ghioagă, ca un bici: Sunt aici, sunt aici, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
blazat. (Docta ignorantia) Tema suicidului revine obsesiv în opera lui Emil Botta. Ideea de a grăbi moartea nu este străină de imperiul oglinzilor scânteietoare și al scenei, pentru că însuși sfârșitul lugubru, încărcat de teatralitate prin faptul că e atât de neverosimil, examenul final marea confruntare a omului cu sine, marea învățătură sau lecție a destinului uman este o oglindă somptuoasă și funebră în care oricine se poate pierde, atât timp cât nu mai poate glumi. Sau atât timp cât refuză să fie serios. Diverse atitudini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
este familiar poetului. Nu "Școlarul Durerii" este cel care practică "le vilain métier de moribond" (Amarnic)? Ce anume se așteaptă, în universul poeziei, ca și în cel al prozei, în cavalcada de forme cocoșate și bizare, în avalanșa de diformități neverosimile, ce se așteaptă oare? E o mare indiscreție, un privilegiu al netotului, e un mare abuz să întrebi oamenii ce așteaptă. Tot așa de mare ca faptul de a cere fățiș unui grav bolnav sau unui grav rănit să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
nu apărea este o măsură elementară de protecție, care funcționează de ambele părți. Recunoașterea acestui fapt devine o valoare, e marele Adevăr al poetului. Din păcate, se precipită să-l rostească, uneori cu mijloace inadecvate, transformându-l în artificial și neverosimil, în capcană pentru adevăr și pentru iluzie, deopotrivă. Totul sfârșește prin a fi asimilat măștilor. Și atunci, eschiva, ipocrizia, tergiversarea, lălăiala fără obiect devin mijloace de supraviețuire. Iată o posibilă definiție a Trântorului: E adevărată minciuna pe care mi-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
este situația de a nu găsi nimic în realitatea înconjurătoare. Poetul vede "prin ochean" malul și colibele (corespondente ale ruinelor romantice) și această izolare forțată îl împinge să cucerească un spațiu interior. Spectacolul din afară cade în derizoriu și în neverosimil, de vreme ce nu mai există decor și nu mai există personaje. Spânzuratul a luat noaptea pe umeri, a îndopat buzunarele cu recile juvaeruri și a tulit-o ca un ogar cu limba scoasă prin ceruri. Limbajul familiar, ștrengăresc, în contra-pondere cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
El dădea tonul tuturor cântecelor și ovațiilor, el le schimba, după un ritm pe care-l simțea numai el. Juca mereu un personaj bufonesc, numai mască, un hopa-mitică de celuloid, cu mutra pictată cu vopsele de bâlci. Avea mereu gura neverosimil de roșie, iar părul zbârlit - negru ca dat cu cremă de ghete. Așa cum se agita în mijlocul grupului de pe băncile înțesate, Lulu părea pictat direct pe aer cu smuciri neașteptate de pensulă. "Păi măi nevastă, ce mîncăm? / Șai-da-dirlada-da/ Păi ne cordim
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
am luat-o peste câmp până la valea plină de flori. Cerul albastru deschis, fulgerat de fluturi colorați, se arcuia peste vale ca un clopot de sticlă. Totul era feeric, ca într-unui dintre acele globuri în care ninge, și la fel de neverosimil. M-am lungit în fața dâmbului pe iarba înțepătoare. Am mângâiat cu o ciudată voluptate, trecîndu-mi mâna prin gramineele și trifoiul de deasupra, cocoașa aceea ciudată. O râmă groasă și umedă, cu 103 vinișoare de sânge în pielea translucidă, s-a
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
din urmă, i se dăduse voie să doarmă trei ore, ieșise din celula lui la ora douăsprezece și luase un mic dejun sănătos la cantina poliției. Se întorsese în camera de anchetă tras la față, nebărbierit și cu senzația de neverosimil semnificativ sporită. — Ei, și-acum, Henry, ce-i cu sângele? zise inspectorul Flint, reducând cu o octavă oficială distanța dată de funcție, în speranța că Wilt va reacționa pozitiv. — Care sânge? întrebă Wilt, privind în jur la camera aseptică. — Sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
și șase de ore, iar acum încerca să recupereze ceva din el. Mă trezești ca să-mi spui nu știu ce idioțenii despre un preot paroh pe nume Sigmund Freud... — St John Froude, domnule, zise Yates. — Nu-mi pasă cum îl cheamă. Tot neverosimil sună. Dacă afurisitul ăla de individ zice că femeia nu e acolo, nu e acolo. Ce-ar trebui să fac eu? — M-am gândit numai că poate ar trebui să trimitem o mașină de patrulare ca să verifice, asta-i tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
populează cărțile mele sânt inventate, dar ele au părut tuturor copii ale realității. Abia acum am curajul să scriu despre un om real, care a trăit mult timp lângă mine, dar care în convenția mea ar fi părut cu totul neverosimil. Nici un cititor nu ar fi acceptat că în lumea lui ar putea trăi, înghesuindu-se în aceleași tramvaie, respirând același aer, un om a cărui viață este o demonstrație practic matematică a unei ordini în care astăzi nu mai crede
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]