1,526 matches
-
Nici în privința conflictului nu sunt modificate notele esențiale din Năpasta, cu excepția perioadei presupuse între săvârșirea crimei și aplicarea pedepsei, durată prea mare în cazul piesei lui Caragiale, așa cum reiese din majoritatea reproșurilor formulate de critici. În schimb, personajul hamletian feminin, neverosimil prin intransigență și tenacitate, primește la George Mihail-Zamfirescu, parcă în mod expres explorând minusul dramei caragialiene, un spor de credibilitate tocmai prin graba săvârșirii actului de răzbunare. Decizia Nastasiei de a se căsători cu Vulpașin la doar trei săptămâni de la
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
se plânge că a fost frecvent nedreptățit de personalitățile din lumea medicală, acuzându-i pe Victor Babeș și pe Gh. Gr. Cantacuzino că și-au însușit descoperirile sale. Culmea mitomaniei o "urcă" însă Mișu Fumuriu însuși care, după fiecare expozeu neverosimil al vreunui mușteriu, se erijează în cel mai onest comentator, căruia nu i se pot contesta experiențe dintre cele mai incredibile. "Fără să se laude", menționează strânsa prietenie cu "conu Alecu" (Alecu Davilla), pe care îl salva adesea de "cataplasme
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în modernitate. O astfel de încadrare ar converti amintitele minusuri ale piesei în plusuri. Mai concret, privită dintr-o perspectivă diacronică inversată, întorcând așadar ocheanul intertextual dinspre farsa tragică modernă înspre drama lui Caragiale, răbdarea Ancăi nu mai surprinde ca neverosimilă, coincidența apariției nebunului în momentul cheie al nevoii de răzbunare poate fi văzută ca procedeu teatral "îngroșat", iar simetria izbitoare între "faptă și răsplată" pune în evidență nu raționalul, firescul, justiția inexorabilă, ci absurdul: săvârșirea unui act de dreptate printr-
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
varianta sa tragică, Anghelache, a cărui tulburătoare și enigmatică tăcere și sinucidere le reiterează în mod parcă predestinat în planul ficțiunii, prin autoextincția personajelor sale, dar, în mod tragic, și în planul propriei existențe. 6.1.2. De la verosimil la neverosimil caricatural S-ar putea crede că deosebirea majoră între creația caragialiană și cea urmuziană constă în diferitele lor opțiuni estetice. În cazul lui Caragiale, se consideră că aceasta se sprijină pe o atitudine mimetică, prin care se menține omologia dintre
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
caricaturizării excesive, iar ceea ce distinge esențial universul său artistic de cel al înaintașului, este intenționata lipsă de verosimilitate a imaginii rezultate. Semnul lui Urmuz ar fi, folosind termenii care i-l definesc pe al lui Caragiale: caricatural și derutant prin neverosimil 35. 6.1.3. De la "lumea-lume" la infralume Domeniul tipologiei este cel care semnalează, înainte de orice, coincidențe de viziune între cei doi autori, coincidențe despre care au pomenit în treacăt atât cercetători ai operei caragialiene 36, cât și cei ai
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
patrulea, esoteric.179 Iar la respectivul nucleu nu se poate ajunge "forțat", "prin escaladare", printr-o abordare rațională, obiectivă, ci doar prin acea "învăluire spirală", prin "horă centripetă".180 Din păcate, sensibilitatea mitică s-a tocit, mitul devenind "fabulă", poveste neverosimilă, fără sens înalt, studierea lui izolată, literală, superstițioasă "ofilind universul". A-l accepta în forme substitut (forme "negociate după exigențele pieții") înseamnă a-i tăia "rădăcinile celeste", a-l lăsa sfâșiat de timp, spațiu, mișcare, deturnându-l din starea sa
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
glandele lui endocrine".182 Iar atunci când mitul se dovedește criptat, când straturile sale de sens nu se lasă descifrate iar insistența hermeneutului nu este încununată de succes, Vasile Lovinescu ne încurajează în manierea Împăratului Iulian: "ceea ce în mituri se prezintă neverosimil este tocmai ceea ce deschide calea spre adevăr. Cu cât mai extraordinară, mai paradoxală este enigma, cu atât este un îndemn pentru noi să nu ne încredem în vorba nudă, ci să ne trudim în căutarea adevărului ascuns."183 Jean Bruno-Renard
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
concepție colectivă, un fel de credință, vagă de preferință, de cult sau de adorație laică spontană" (cum se petrec lucrurile în cazul vedetelor, al progresului, al vitezei sau al sportului). În fine, mai există mitul ca "istorioară, poveste sentimentală, relatare neverosimilă sau mincinoasă" (cum ar fi "bârfa" conform căreia Verlaine scria la beție). Pe scurt, Moirier operează cu mitul ca "o concepție colectivă bazată pe admirațiile și repulsiile unei societăți date".250 Miticul nu este neapărat mitologicul. Această afirmație le aparține
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
mai elocvent, preluat din 1947 de către Mort Weisinger, după ce creatorii săi pierd prin proces drepturile asupra lui, se îndepărtează vertiginos de "cruciatul social" din timpul Crizei și al Războiului, dar și de realitate, prin puteri tot mai mari și scenarii neverosimile, în timp ce mythos-ul se deplasează dinspre fantezie socială spre basm modern, nefuncțional în context social recognoscibil).624 Super-eroii DC, lideri de piață cu puțin timp în urmă, în timpul războiului, perioadă cunoscută de altfel în domeniu ca Vârsta de Aur a benzii
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
și avea un calendar incredibil de perfecționat. Din lanurile lor de porumb, locuitorii vechiului Mexic au stabilit durata anului astronomic cu o precizie pe care abia calculatoarele moderne au atins-o și au întrecut-o*. * Comparațiile, citate frecvent, sunt aproape neverosimile. 365, 242129 zile anul din calendarul maya, față de 365, 242198 anul din calendarul astronomic actual, în vreme ce calendarul iulian indica 365, 250000 zile, iar cel gregorian 365, 242500. Astronomia ne-a ajutat să parcelăm timpul, să transformăm neantul în secole, în
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
-l lua în captivitate plângea cu el și-l numea "fiul meu". Și înainte de a fi sacrificați, prizonierii, ținuți în cuști de lemn, erau îngrijiți, li se vindecau rănile, ca ofranda să fie bine primită. Se povestesc chiar lucruri aproape neverosimile. Cu un an înainte de data sacrificării, dintre prizonieri era ales, se zice, cel mai bine făcut și cel mai nobil. Timp de un an, opt preoți îl învățau arta de a trăi ca un rege. Era venerat ca un zeu
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
nor. Jos, printre ruine, înfloresc arbori de piper. În jur, vulcani stinși. Închid ochii și mi se pare că aud un zgomot înfundat venind, poate, din pântecul vulcanilor... În ciuda mijloacelor tehnice de azi, acești munți de piatră ni se par neverosimili. Cineva invocă poveștile cu extratereștri pe care le-am mai auzit și în alte părți și care, mărturisesc, m-au agasat totdeauna. De ce nu credem că oameni ca noi au fost în stare să ridice piramide? Oare, dacă Michelangelo și-
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Veracruz. Tabasco. Villahermosa. Celebrele ruine de la Palenque, în plină junglă, unde foarte rar ajunge cineva. Și Yucatanul. Uxmal, Chichen-Itza, sigilii secetoase ale civilizației maya, nume care au figurat până acum pentru mine undeva foarte aproape de mit și mi se pare neverosimil să ajung în imperiul lor de tăcere și piatră cu autobuzul. Și iată-mă, iarăși, aruncat în starea ambiguă a tuturor plecărilor mele. Mă încearcă un disconfort confuz și, la urma urmei, ridicol. Căci sunt atâția care m-ar invidia
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
alee de nisip, cum înflorește nopalul pe vechile morminte. Atunci vom descoperi că taina nu e sub coaja unui fruct. Tezaurul e însuși fructul. dilemă Cu patru decenii în urmă, Graham Greene a văzut aici alt oraș. Mi se pare neverosimil tot ce povestește el despre Villahermosa unde, preocupat de adevărata țintă a aventurii sale semiclandestine, simțea nevoia, ca să-și umple cu ceva timpul, de o poveste sentimentală pe care în condiții normale n-ar fi suportat-o. Răsfoiesc nedumerit paginile
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
dădeam seama că muzeul "clasic" din Villahermosa merită să-i consacri, cel puțin, o zi întreagă. În drum spre hotel, a trebuit să ocolim din nou o stradă pe care e interzisă circulația; o stradă din centrul orașului, liniștită, aproape neverosimilă, ferită de performanțele motocicliștilor care încearcă rezistența țevilor de eșapament sau a șoferilor totdeauna gata să arate la volan că orgoliul de a fi un macho* nu e o simplă legendă. * Cum să traduc acest cuvînt? El înseamnă mai mult
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
totdeauna dincolo de ceea ce putem vedea. ) În această seară la Merida înțeleg, cred, mai bine de ce se întreba Baudelaire la treizeci de ani: Dacă am trăit trei minute într-unul... nu am nouăzeci de ani?" După aceeași logică, mi se pare neverosimil când număr zilele de când mă aflu în Mexic. În alte țări am stat mai mult și totuși... despre scindare Fiesta și singurătatea. Șarpele și aripa. Metafizică amestecată cu mâl. Tristețe amestecată cu ironie. Ploile căzute din ceruri arse de febră
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
El dădea tonul tuturor cântecelor și ovațiilor, el le schimba, după un ritm pe care-l simțea numai el. Juca mereu un personaj bufonesc, numai mască, un hopa-mitică de celuloid, cu mutra pictată cu vopsele de bâlci. Avea mereu gura neverosimil de roșie, iar părul zbârlit - negru ca dat cu cremă de ghete. Așa cum se agita în mijlocul grupului de pe băncile înțesate, Lulu părea pictat direct pe aer cu smuciri neașteptate de pensulă. "Păi măi nevastă, ce mîncăm? / Șai-da-dirlada-da/ Păi ne cordim
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
am luat-o peste câmp până la valea plină de flori. Cerul albastru deschis, fulgerat de fluturi colorați, se arcuia peste vale ca un clopot de sticlă. Totul era feeric, ca într-unui dintre acele globuri în care ninge, și la fel de neverosimil. M-am lungit în fața dâmbului pe iarba înțepătoare. Am mângâiat cu o ciudată voluptate, trecîndu-mi mâna prin gramineele și trifoiul de deasupra, cocoașa aceea ciudată. O râmă groasă și umedă, cu 103 vinișoare de sânge în pielea translucidă, s-a
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
nerv, uneori au chiar și umor. Dragostea și fascinația pentru propriii copii, descoperirile pe care ei le-au făcut posibile, tandrețea, transformările de adâncime care au mers pas la pas cu scrisul (sau cu gândul la scrisă și modul aproape neverosimil de complicat în care toate acestea s-au amestecat sunt pur și simplu fascicule de viață, pe care aceste optsprezece scriitoare au avut generozitatea și puterea de a le împărtăși, de a le conecta la literatură și de a le
A scrie. A naste. Tudor. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
For, cu prefăcută îngrijorare, că, după febra aceea, mintea Împăratului fusese tot mai răvășită, iar acum ajunsese într-un punct primejdios, încât voia să aleagă drept senator un cal, văzu că mulți ascultau, mirați. Fiindcă, așa cum bine știa Asiaticus, invențiile neverosimile se bucură de privilegiul de a fi crezute imediat. În zilele acelea însă, nimeni nu-și închipuia că acea frază avea să ajungă în cărțile de istorie, nici măcar cel care o inventase. Succesul povestirii ațâță imaginația. — Ridiculizarea dușmanului e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
privesc intens. Nasul acvilin de o finețe antică Îi freamătă. Are fața văroasă, de infantă á la Velásquez, părul la fel de roșu-aprins, buclat În jurul frunții. Mă sperii cât de vie poate să pară; vie ca În tabloul unui mare artist. Gâtul neverosimil de subțire, capul ușor aplecat spre mine, ochii umezi de așteptare, nasul fin, buzele subțiri, Învinețite de afluxul de sânge, ochii, fața albă de păpușă, gâtul, umerii rotunzi, ochii albaștri. E atât de frumoasă, de parc-ar fi moartă, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
precis, pielița străvezie din mijlocul tălpii, acolo unde se formează o adâncitură; se vede că are puțin platfus, ceea ce o și Împiedică să meargă mai vioi. Aerul acela de Încetineală maiestuoasă este dat de mișcarea Împiedicată, are gleznele foarte subțiri, neverosimil de subțiri, lucrate de mâna cuiva ce s-a oprit Îndelung asupra acestui amănunt. Mă uit fix la piciorul ei cum se mișcă ritmic; de el depinde pentru mine deplasarea pe boltă a soarelui. Aș sta așa să-l observ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
că roata ce ne târa Întâmplător Împreună s-a blocat cu un scrâșnet sec de fierărie veche ce se freacă de altă fierărie veche; las cartea lui Melville, mă ridic, ies, mă plimb Încordat pe sub teii Încărcați de mirosul acesta neverosimil. (luni) Azi, În fața anticariatului, mi-am Încrucișat ochii În vitrina (mă uitam la cărți) cu noutăți - cred că a fost una dintre rarele mele Întâmplări amoroase - cu o femeie extraordinară. Ochii ei s-au Încleștat atât de dureros de ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ating conturul coapsei, foșnește mătăsos, sfârâie, frige buricul degetelor; destinsă, inertă, ai zice: e moartă, dacă n-ar fi pântecul respirând; are o mână deasupra capului, arcuită, cu degetele lungi rășchirate ca niște gheare, cealaltă pe lângă corp, mi se pare neverosimil de lungă, Încerc s-o apuc să-mi Împletesc degetele cu ea, dar o rezistență de fier mi se Împotrivește; este aici ea, femeia misterioasă pe care am vânat-o la ștrand, e madame Bovary, pot s-o posed, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mă privea vesel, ca și cum ne-am fi jucat de-a v-ați ascunselea. Jocul acesta s-a prelungit mult, până m-am plictisit și am deschis ochii și am constatat că era ziuă și că În cameră cernea o lumină neverosimilă, o lumină prăfoasă, artificială ca Într-un film vechi a cărui peliculă este foarte uzată. Cineva mă filma cu Încetinitorul În timp ce visam și, concomitent, se uita În imaginile visului meu ca Într-o cameră obscură. (marți) Mă văd În oglinda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]