1,163 matches
-
mai multe familii sărace, cu mulți copii, precum și persoane cu dizabilități, atât cu bani, cât și cu materiale de construcții pentru repararea locuințelor. În anul 2008 a fost înființată Asociația Frăția Ortodoxă "Sfinții Apostoli Andrei și Filip" care sprijină persoanele nevoiașe, familiile cu mulți copii, bătrânii singuri și bolnavii imobilizați la pat. În anul 2010, în curtea bisericii s-a început construcția unui centru social-filantropic, unde ar urma să se deruleze activități cultural-religioase și caritative. Aici se va organiza un spațiu
Biserica Sfântul Nicolae din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323694_a_325023]
-
în curtea bisericii s-a început construcția unui centru social-filantropic, unde ar urma să se deruleze activități cultural-religioase și caritative. Aici se va organiza un spațiu pentru activitățile sociale, o bibliotecă, o casă de prăznuire, precum și o cantină pentru cei nevoiași. Cronicile parohiei atestă ca slujitori ai acestei biserici pe următorii preoți-parohi: Pe lângă preoții parohi, în anumite perioade au activat și preoți cooperatori (de ajutor) printre care se află următorii: George Antonescu (1950-1963), Dragoș Păduraru (1973-1977), Andrei Măntăluță (1980-2003), Gheorghe Popa
Biserica Sfântul Nicolae din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323694_a_325023]
-
în Varșovia un spital de copii unde s-a întâlnit cu "Surorile Milei", care o impresionează. Revenită în Rusia, a fondat la 9 martie 1844 "Comunitatea Surorile Milei", care a jucat un rol important în a-i ajuta pe cei nevoiași. Therese Wilhelmina a murit la 8 decembrie 1871, la Praga, la vârsta de 56 de ani.
Prințesa Therese de Nassau-Weilburg () [Corola-website/Science/323081_a_324410]
-
de la Medicine Veternaire de France”. Ca director al Institutului de seruri și vaccinuri Pasteur, printre altele a realizat secția din Giulești. În funcția de decan al Facultății de Medicină Veterinară din București a asfaltat toate aleile facultații, a ajutat studenții nevoiași să-și termine studiile, a organizat o cantină pentru studenți. În timpul războiului a organizat evacuarea Facultății de Medicină Veterinară și a Institutului Pasteur la Aplodul -Sibiu și Copăceni -Ilfov fără a se pierde ceva din patrimoniul celor două instituții. „Activitatea
Alexandru Vechiu () [Corola-website/Science/323189_a_324518]
-
ignorarea migălos-compusei bigger picture pe care ne-o pune la dispoziție filmul. În nici un caz metafizică, dar nici antireligioasă, această bigger picture ne înfățișează precaritatea tuturor șandramalelor - mănăstire, spital, orfelinat, poliție, filantropie de tip "mama Elena" - încropite (și) întru ajutorarea nevoiașilor, într-un colț de Românie unde șansele reale de incluziune socială, de răzbire spre orizonturi mai largi, ale cuiva ca Alina sau ca Voichița, tind spre zero”.
După dealuri () [Corola-website/Science/326552_a_327881]
-
L. și Pergesa elpenor L. ( Studii și cercetări, Comitetul de Cultură și Educație Socialistă a Județului Vâlcea, Râmnicu - Vâlcea, 1973, pag.219 - 225 ) VI. CULTURA Între anii 1904-1911 funcționează Cercul Cultural Grădiștea. Activitățile publice organizate de acesta se adresau populației nevoiașe a satelor și aborda probleme privind educația morală, sanitară, agricolă, etc.. ( Gheorghe Dumitrașcu, Haretismul în cultura românească- județul Vâlcea- Râmnicu Vâlcea, Editura Conphys, 2008). În anul 1923 este consemnat primul cămin cultural în satul Grădiștea sub numele „Zorile”. În anul
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
cu 100 de semnături și, în 1898, cu 500 de semnături), revendicând scoaterea femeii măritate din rândul minorilor și “căutarea paternității” ; a organizat conferințe pe tema emancipării femeii, a adunat fonduri pentru acțiuni filantropice printre care mese gratuite pentru școlarii nevoiași, inițiativă extinsă pe tot teritoriul țării de Spiru Haret, ministrul Instrucțiunii Publice (Suplimentul Buletinului Ligii). Mai multe organizații de femei au aderat la Liga Femeilor de la Iași, iar la București s-a constituit o secție a Ligii în frunte cu
Istoria feminismului politic românesc 1815 - 2000 () [Corola-website/Science/325304_a_326633]
-
românești, comercializate la Viena, Berlin și Londra, cu ajutorul Asociațiunii din Viena pentru propagarea industriei casnice femeiești. În 1898 și-au deschis porțile, sub patronajul Societății, o “școală poporală pentru fetițe” cu limba de predare română, două aziluri pentru îngrijirea copiilor nevoiași (între 3 și 6 ani) și un atelier de croitorie, precum și un altul de confecționare a veșmintelor bisericești; Societatea și-a sporit în continuu fondurile prin donații generoase, dar și din veniturile rezultate de la serbările și bazarurile inițiate de membrele
Istoria feminismului politic românesc 1815 - 2000 () [Corola-website/Science/325304_a_326633]
-
a călătorit în Regatul Unit pentru a atrage fonduri către Comic Relief, cu scopul de a o face să râdă la glumele lor pentru o donație £ 1. Campania va stage 100.000 de lire sterline și le va da familiilor nevoiașe speranța de care au nevoie.În martie 2014, Mendler a călătorit în El Quiché, Guatemala pentru a participa la celălalt proiect "Save the Children" care ajuta copiii defavorizați din țările în curs de dezvoltare.
Bridgit Mendler () [Corola-website/Science/326253_a_327582]
-
comedia "Vânătoarea din Matra" de Fay. După primul act, Franz Iosef se retrage spunând că "teatrul ca frumusețe și ca onorata asistență sunt demne de orice capitală." Înainte de plecare el a donat 600 de florini așezământului și 500 florini celor nevoiași. Un eveniment tragic s-a petrecut la 18 februarie 1883 când după o repetiție a piesei Henric al IV-lea, un incendiu a transformat în scrum sala teatrului. Autoritatiile s-au mobilizat și l-au angajat pe arhitectul Halmai Andor
Teatrul Clasic „Ioan Slavici” () [Corola-website/Science/322735_a_324064]
-
definitiv schimbate. Habitat for Humanity este o prezență activă în România prin programele la nivel național și prinorganizațiile Habitat afiliate din Beiuș, Cluj, Pitești, Rădăuți, Craiova, Comănești, Cumpăna și Ploiești. Până în acest moment, mai mult de 4.000 de familii nevoiașe din România au beneficiat de sprijinul organizației Habitat for Humanity România. Prin munca voluntarilor și donații financiare și materiale, Habitat for Humanity reabilitează și construiește locuințe simple, decente și accesibile ca preț. Familiile acceptate în programul Habitat trebuie să participe
Habitat for Humanity () [Corola-website/Science/329801_a_331130]
-
bate câteva cuie și dăm cu bidineaua, nicidecum că într-o zi vom ridica o casă. A fost o experiență unică!"" - voluntar în cadrul proiectului. "Casa Cristian" - Timișoara Nevoia de locuire în România este foarte mare. Un număr impresionant de familii nevoiașe din România încă locuiește în condiții de neacceptat, mai jos de orice standard de locuire imaginabil. Statistica Eurostat - 4/2011 - Housing Conditions in Europe - oferă cifre incredibile: 5 milioane de români trăiesc în condiții severe de sărăcie 1 milion de
Habitat for Humanity () [Corola-website/Science/329801_a_331130]
-
de pregătire intensă în Statele Unite, Adrian Ciorna s-a întors în țară și împreună cu un cerc de prieteni entuziaști a organizat construirea primelor case Habitat în 1997. Un an mai tarziu erau finalizate primele trei case și primele trei familii nevoiașe s-au putut muta în propria locuință nouă. La inceputul lui 1999 urmatoarele patru case au fost gata. S-a lucrat după principiile Habitat, cu muncă voluntară, cu materiale autohtone și dupa designul local. În jurul acestor case s-a dezvoltat
Habitat for Humanity () [Corola-website/Science/329801_a_331130]
-
a fost realizat inițial ca un serial de televiziune în limba franceză în patru episoade, iar în 1989 a fost realizată și o versiune cinematografică românească în două serii (de 87 și respectiv de 110 minute). Născut într-o casă nevoiașă de pe o uliță din mahalalele Parisului în 1431 (an de molimă, foame și restriște în care Ioana D'Arc era arsă pe rug la Rouen), François de Montcorbier a fost adoptat de Guillaume de Villon (Alain Mottet), capelan la Biserica
François Villon - Poetul vagabond () [Corola-website/Science/327380_a_328709]
-
Construirea cartierului a continuat practic până la începutul anilor 1950. Cartierul a ajuns la un numar de 200 case. Fruntașii și bogații comunității au desfășurat o intensă activitate filantropica, ajutând nu numai pe săracii din rândurile evreilor buhari, dar și alți nevoiași. Ei au construit case și prăvălii pentru închiriere de a lungul Străzii Jaffa, si au făcut numeroase donații pentru orfelinate și spitale. Adesea au acoperite cheltuielile de spitalizare ale săracilor. În timpul Primului Război Mondial cartierul a avut de suferit în urmă expulzării
Cartierul Buharilor din Ierusalim () [Corola-website/Science/330533_a_331862]
-
de multe sure, este cea de milostenie. Credinciosul musulman își poate spăla păcatele prin eliberarea unui sclav, prin oferirea de "zakat", care folosește și la răscumpărarea robilor, sau prin hrănirea unui prins. "9,60 : Milosteniile sunt pentru cei săraci și nevoiași, pentru cei care trudesc pentru ele, pentru cei ale căror inimi sunt zdrobite, pentru răscumpărarea înrobiților, pentru cei înglodați în datorii, pentru calea lui Dumnezeu și pentru drumeți [...]" "76, 8 : Ei dau de mîncare din dragoste pentru El, sărmanului, orfanului
Sclavia în Coran () [Corola-website/Science/330064_a_331393]
-
a iubit-o foarte mult pe Khadijah, mai ales că ea a fost alături de el,când toată lumea îl respingea,cheltuindu-și toată averea ca să-i ajute pe musulmani. Khadijah era o femeie darnică, miloasă și care avea grijă de cei nevoiași și de rudele sale. Hadijah și Muhammad au avut 6 copii, patru fete: Zaynab ,Rukiyya,Umm Kulthum, Fatimah Zahra și doi băieți: Qasim și Abdullah. În anul 620 d.Hr. Khadijah a murit la Mecca și este înmormântată în cimitirul
Soțiile profetului Muhammad () [Corola-website/Science/329066_a_330395]
-
bătălia dela Badir ,pe Harith b. Ubayda și rămăne o femeie văduvă și bătrână care avea nevoie de ajutor. Muhubammad, căsătorindu-se cu ea, o ia sub aripa sa protectoare. Se știe ca o femeie care îi ajuta pe cei nevoiași , dădea multa pomană. De aceea i se spunea “ Umm al Mesakin”-mama săracilor. Ea moare după 2-3 ani de la căsătorie, după altă relatare la 8 luni. Ea era o sclava trimisă cadou profetului de către Muwakkis, viceregele Egiptului. Cu ea a
Soțiile profetului Muhammad () [Corola-website/Science/329066_a_330395]
-
un meniu devenit deja obișnuit: fasole cu cârnați, murături, pâine proaspătă și cozonac. Aceasta se deplasează în satele din județul Timiș și în județele apropiate. Oferă consultații și rețete gratuite pentru persoanele cu probleme oftalmologice speciale. Clubul Lions oferă celor nevoiași o masă caldă și cu ocazia sărbătorilor pascale. Evenimentul are loc tot în Piață 700, cu participarea directă a diverși oameni de afaceri, patroni și personalități locale. Meniul este cel consacrat, la care se adaugă ouă roșii și cozonaci. Bălul
Lions Clubs International () [Corola-website/Science/328806_a_330135]
-
femei, alături de piață de sclave din Constantinopol. Ea a construit o baie, "Haseki Hŭrrem-Sultan Hamami", pentru a servi comunitatea credincioșilor din cartierul bazilicii Sfântă Sofia. În Ierusalim a întemeiat în 1552 "Hasseki-Sultan Imaret", o bucătărie care distribuia mâncare săracilor și nevoiașilor. Prima cadînă, Gülbehar, era firava și, desi îi fusese amantă cam 10-11 ani și era mama primului născut, Mustafa, nu reușise să îl zăpăcească așa pe sultan. în final, Hŭrrem îi răpește nu numai statutul de primă-cadână a sultanului, ci
Roxelana () [Corola-website/Science/328812_a_330141]
-
cu figuri de cămile reprezentau satul "Karakoyunlu" ( aceeași regiune) . În ziua morților, familiile celor decedați pregătesc pilaf, halva, dar și alte mâncăruri, dulciuri, fructe, pe care le duc la cimitir, rugându-se pentru sufletele persoanelor decedate. Mâncarea este dată oamenilor nevoiași din apropierea cimitirului. În majoritatea cazurilor acest ritual este realizat de femei, în timp ce bărbații se duc în grup la cimitir , unde fac o slujbă, după care se întorc acasă. Noaptea ce leagă ultima zi de marți, înainte de 21 martie, de ziua
Sărbătoarea Anului Nou în Iğdır (Turcia) () [Corola-website/Science/331927_a_333256]
-
stigmat, reprezintă de regulă un semn distinctiv cerut a fi purtat de către un grup specific de persoane sau o singură persoană, având ca scop umilința publică, ostracismul sau persecutarea publică. În Anglia, în temeiul actului Legii Săracilor din anul 1697, nevoiașii care beneficiau de ajutor de la parohie erau obligați să poarte pe umărul mâinii drepte un semn constând dintr-o pânză albastră sau roșie. Aceasta trebuia să fie cât mai la vedere pentru a face viața săracilor mai umilitoare. Ecusonul galben
Simbolul rușinii () [Corola-website/Science/331524_a_332853]
-
este pr. Iosif Balint. Parohia are ca filiale Mătăsari. Au lăsat o urmă adâncă surorile irlandeze din Congregația Fiicelor a carități care au lucrat timp de 2 decenii în Motru, învățând pe copii limba engleză și ajutând cu devotament pe nevoiași. Au lăsat primăriei grădinița, școala și cantina pe care au construit-o când au stat în oraș. Viața liturgică a parohiei „Nașterea Sf. Ioan Botezătorul” este una obișnuită a Bisericii Romano-Catolice. Se celebrează zilnic Sfânta Liturghie și credincioșii vin mai
Biserica romano-catolică „Nașterea Sf. Ioan Botezătorul” din Motru () [Corola-website/Science/336952_a_338281]
-
și scriitor israelian-american de limbă idiș, originar din Basarabia. s-a nascut al treilea dintre băieții unei familii evreiești din orașul Bălti din Basarabia, în acea vreme parte a Imperiului Rus.Tatăl sau, Elazar, era „shohet uvodek” („Shub”), măcelar ritual, nevoiaș, care învățase la o ieșiva din Lituania și era simpatizant al mișcării hasidice Habad.Mama poetului, Hava, provenea ea însăși dintr-o familie de hasidim Habad. Casă părinteasca de pe strada Petersburg, era întotdeauna primitoare și plină de oaspeți, din toate
Efraim Auerbach () [Corola-website/Science/328485_a_329814]
-
începe să meargă prin cartiere. Aici a fost frapat de vederea a atât de mulți copii fără școală din lipsă de mijloace financiare și a început să mediteze la crearea unei școli gratuite, deschisă tuturor copiilor, în special celor mai nevoiași. El a făcut această propunere autorităților bisericești și creștinilor bogați. Însă toți l-au refuzat. Calasanz nu s-a lăsat descurajat și a decis să se arunce singur în această aventură. A cerut să i se dea o veche sacristie
José de Calasanz () [Corola-website/Science/336453_a_337782]