1,128 matches
-
pacienți curabili dar vătămători societății", în care vede niște instituții sanatoriale, cu o mișcare a bolnavilor dinamică și caracterizate prin activitatea științifică. Este de reținut faptul că Julian Lukaszewski preconizează crearea unor instituții pentru bolile psihice "de limită", pentru bolnavii nevrotici și convalescenți. În această privință, Julian Lukaszewski dovedește o viziune psihiatrică evoluată, la acea epocă psihiatria ocupându-se numai de bolnavii alienați, suferind de psihoze majore. Nici mai târziu, în lucrările lui Alex. Brăescu și P. Zosin, nu vom găsi
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
1947 (convențional extindem perioada până în 1950), acest fapt înseamnă că singurul factor care a putut determina ameliorarea acestei patologii a apărut și a acționat în această perioadă, 1947-1950, când s-au realizat marile acțiuni medico-sociale amintite. În ceea ce privește creșterea incidenței afecțiunilor nevrotice, problemă și psihiatrice contemporană, ne mărginim a adera la opinia autorului, conform căreia urmează a se lua în considerație accesibilitatea acestor bolnavi la Spitalul de Psihiatrie, fapt neobișnuit înainte de 1950. Mai facem aici o observație care ne-a fost sugerată
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
în Moldova se caracterizează prin scăderea progresivă a psihozelor infecțioase și carențiale (pelagră, sifilis, confuzii mintale), prin menținerea unui tablou constant și a unui indice cifric stabil în îmbolnăvirile de schizofrenie și psihoză maniaco-depresivă și prin creșterea numerică a tulburărilor nevrotice. Perspectiva istorică în aprecierea critică a evoluției patologiei mintale și a dezvoltării asistenței de specialitate s-a dovedit utilă în ceea ce privește conturarea unor factori cu caracter social istoric, implicați în patogeneza bolilor psihice, permițând și prefigurarea unor premise de organizare de
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
fenomenul s-ar datora combinației dintre un stimul aversiv suficient de intens și un grad înalt de neuroticism la individ. Interesul pentru această teorie se datorează faptului că ea prezintă date obținute prin observație în mod aparent surprinzătoare: există reacții nevrotice declanșate de condiționări aversive vechi care prezintă o persistență neașteptată în ciuda consecințelor catastrofice ale acestora și, invers, rezultate terapeutice stabile în timpul curelor aversive și în absența oricărui tratament de „susținere”. Fobiile „pregătite” Un alt fenomen pare a avea legătură cu
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Aceste fapte și ipoteze introduc în noțiunea de flexibilitate-inflexibilitate cunoștințe dintr-o perspectivă interacționistă cu adevărat bio-psihosocială. Modelul inhibiției reciproce (Wolpe) Modelul Wolpe continuă ideea că studiul nevrozelor experimentale induse la animal trebuie să conducă la o înțelegere a reacțiilor nevrotice umane. Reluând în laborator lucrările lui Masserman, el demonstrează că, spre deosebire de ceea ce gândea Freud, reproducerea experimentală a noțiunii de conflict nu este indispensabilă instalării „nevrozei”; intensitatea stimulului nociceptiv poate fi suficient. Astfel, o pisică flămândă se dovedește incapabilă de a
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
flămândă se dovedește incapabilă de a se alimenta la vederea cuștii experimentale în care a primit șocuri electrice. Invers, cu cât se îndepărtează de mediul traumatizant, cu atât alimentarea poate juca un rol „calmant” în răspunsurile emoționale ale animalului. Reacția „nevrotică” a pisicii variază, deci, în funcție de intensitatea stimulului condiționat. Autorul a dedus că, dacă anxietatea poate inhiba alimentarea, aceasta din urmă poate, la rândul său, într-un context diferit, să inhibe răspunsul anxios. El vede în acest antagonism o manifestare a
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
și Eysenck. Pavlov, 1941. Gray, 1964. Eysenck, 1952. Eysenck, 1947. Analiza sa dimensională schițată de Eysenck pare o cale de urmat, mult mai plină de conținut, ni se pare, decât conceptul de "schemă", de exemplu, cu conținut pur descriptiv. Reacție nevrotică. Psihopatul, de exemplu. In special în ceea ce privește utilizarea sa clinică imediată. Gray, 1964 și 1976. Eynsenck, 1968. Efect Napalkov, 1963. Eysenck, 1968. Paradox nevrotic. Seligman, 1971. Obscuritatea, tunetul, focul, animalele periculoase... Ideea este interesantă; ea reunește, într-o oarecare măsură, modul
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
plină de conținut, ni se pare, decât conceptul de "schemă", de exemplu, cu conținut pur descriptiv. Reacție nevrotică. Psihopatul, de exemplu. In special în ceea ce privește utilizarea sa clinică imediată. Gray, 1964 și 1976. Eynsenck, 1968. Efect Napalkov, 1963. Eysenck, 1968. Paradox nevrotic. Seligman, 1971. Obscuritatea, tunetul, focul, animalele periculoase... Ideea este interesantă; ea reunește, într-o oarecare măsură, modul în care etologiștii concep unele procese de învățare, dar îi lipsește confirmarea atât pe plan clinic cât și pe cel terapeutic. Vom vedea
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
clinice ale anevrismelor posttraumatice sunt dominate de simptome locale care pot fi: funcționale și fizice. Semnele funcționale sunt reduse la început dar pe măsura creșterii în volum a anevrismului pot să apară dureri sub formă de claudicație intermitentă sau dureri nevrotice persistente, chinuitoare. Semnele obiective permit un diagnostic relativ ușor. La inspecție se constată prezența unei tumefacții pulsatile cu atât mai evidentă cu cât este mai superficială. Palparea atestă prezența unei formațiuni de consistență moale, parțial reductibilă care-și modifică volumul
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1208]
-
ironice. În afara poveștii de dragoste conturate ca resort epic fundamental, un alt nivel de lectură relaționează contextul socio-politic în care este scris romanul, cu fabulosul refugiu de tip falanster din Temelia. Utopia organizației himerice din spațiul mental necartografiat al personajului nevrotic, este simultan o revoltă față de legile exteriorului, și o ducere la extrem a acelorași legi pentru a le demonstra absurditatea. Mai exact, dacă la prima vedere, în contextul social-politic circumscris ficțiunii înseși, conacul din Temelia pare o oază de libertate
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de creație sau învățare în dorința de a reduce tensiunea creată de o ambianță constrângătoare pentru ei, ca norme, reguli, obișnuințe. Dacă acest conflict este prelungit și devine acut, pot apărea disfuncții de genul: dificultăți școlare, tulburări de comportament, stări nevrotice. Uneori, este greu de delimitat ponderea timpului sacrificat de un copil pentru creația sa, prin parcurgerea unor stadii critice de dezvoltare sau cât se pierde din potențialul creator al fiecărui individ datorită unei ambianțe familiale, școlare sau sociale rigide și
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
de debut, textul lui M. își refuză coborârile abrupte în subteranele textelor, și de aici, o senzație de frustrare generată de lectura criticii sale. Oricum, pe o temă sumbră, el a reușit o carte fără tenebre. Nu prețuiește retorica lamentațiilor nevrotice, ci o examinează la rece, sub presiunea opțiunilor unui sfârșit de secol avid să-și regăsească memoria. Plecând din acest punct, se poate încerca să se descifreze și specificul contribuției lui la romanul „retro” Femeia în roșu (1990; Premiul Uniunii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288118_a_289447]
-
a freudismului: Alfred Adler (1870 - 1937) și Carl Gustav Jung (1875 - 1961). Freud teoretizează psihanaliza, devenind autorul ei; aprofundează isteria și, din 1896 se distanțează de concepțiile și metodele psihologiei și ale psihiatriei tradiționale. După concepția sa, la originea tulburărilor nevrotice se află dorințele refulate în raport cu complexul oedipian care irump din inconștient în conștient, mascate. El credea că dincolo de simptomele nevrotice, stau visurile și actele neîmplinite. Până în 1920 publică volumele de mare circulație și contrarietate receptivă: Interprétation des rêves (1900); Trois
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și, din 1896 se distanțează de concepțiile și metodele psihologiei și ale psihiatriei tradiționale. După concepția sa, la originea tulburărilor nevrotice se află dorințele refulate în raport cu complexul oedipian care irump din inconștient în conștient, mascate. El credea că dincolo de simptomele nevrotice, stau visurile și actele neîmplinite. Până în 1920 publică volumele de mare circulație și contrarietate receptivă: Interprétation des rêves (1900); Trois Essais sur la théorie de la sexualité (1905); Totem et tabou (1912). Cu Au-delà du principe de plaisir (1920), Freud opune
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
sine, un paroxism În genul trăirilor lui Kafka. Acolo Însă frica este endogenă, vine dintr-un izvor propriu, poate dintr-o leziune degenerativă. Frica brută de care au suferit românii (nu o frică nevrotizantă și nici una grefată pe un substrat nevrotic) este sentimentul car a contribuit la proasta alcătuire sufletească a omului de tip nou, cu care frica s-a Înscris ca un stigmat organic, aproape ca pe un element corporal. Dezorganizarea arhetipului inconștient a constituit probabil fenomenul cel mai semnificativ
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
adolescenților va forța generația mai vârstnică să fie mai deschisă În privința vieții sexuale, apoi În privința lui Hitler etc. - l-a făcut pe liderul SDS Rudi Dutschke (În această privință, un moralist de stânga clasic) să-i califice pe kommunarzi drept „nevrotici”. și fără Îndoială că erau. Dar narcisismul lor agresiv anacronic, care amesteca nonșalant exhibiționismul sexual cu genocidul pentru a-i irita și șoca pe burghezi, nu era lipsit de consecințe: un membru al Kommunei care declara cu mândrie că, În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
în lassitude. Nu termenii însă descriu starea, ci noua état d'âme este cea care edifică termenii prin nuanțări și recontextualizări. În primul rând, melancolia este medicalizată, este transformată la rândul ei în simptom, parte mai largă a unui complex nevrotic pentru a fi în cele din urmă înregistrată ca fenomen patologic. Din această relație cu patologicul în forme mai mult sau mai puțin poetizate-estetizate decurge într-o primă instanță decadentismul. Melancolia devine mai puțin acea caracteristică fin-de-siècle ca proiecție a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cel nordic, dat fiind interesul pentru lumea maladiei și suferinței"298 și tabloul Copil bolnav (1896) al lui Munch. Pentru a releva sensul unei posibile analogii, autoportretele lui Luchian din perioada accentuării maladiei sale fac loc unei anxietăți și trăiri nevrotice decelabile în tablourile lui Munch. Spre deosebire de acesta, intensitatea se concentrează nu în figurile de spaimă, relevând contururi de tigvă ale trecătorilor sau în climaxul unui țipăt însolitat, ci în intensitatea privirii care pare să dizolve totul în jur, ca și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lucrare stă pe deplin sub semnul sensibilității rodiniene, integrând preocuparea pentru modelajul mâinilor într-o viziune de ansamblu, care topește celelalte metonimii simboliste. Pe un postament se înalță o piramidă formată din mâini care se înlănțuie, se strangulează, se arcuiesc nevrotic, spasmotic, deasupra lor înălțându-se într-un efort supraomenesc o mână cu palma deschisă într-un gest care nu sugerează forța, ci mai degrabă renunțarea. Acest joc universal al voințelor care se confruntă, își fac loc, se suprimă reciproc relevă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
degrabă domestice, în care transpare din când în când o notă vagă de provocare. Nudurile sale se bucură de popularitate tocmai pentru senzualitatea lor, pe care S. Maur o plasa în contextul morfozelor decadente care reclamă feminintatea sub semnul frisonului nevrotic al unei patologii a voluptuoaselor isterice. Pallady asociază, în sensul decadenței, reflexivitatea cu senzualitatea, nudul său care emană subtil toxinele erotice are o atitudine căutat meditativă. Prin contrast, ca expresie a unei degenerescențe superioare, este recuperată tensiunea dintre febricitările voluptoase
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
universalis, demon, stăpână a răului sau înger"387. Dacă femeia romantică suferea de TBC, precum dumasiana Damă cu Camelii, unde însă se face simțită prezența maladivității proprii sensibilității decadente, femeia fragilă a decadenților și simboliștilor suferă de nervi. Caracterul său nevrotic se află transcris în cheie modernă. De cele mai multe ori, poza adoptată în contextul modern este cea a intelectualizării senzualității și informării culturale a erosului, de aici o nouă viziune "domestică" sau, mai precis, domesticită asupra femeii moderne. În perioada în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu o forță impresionantă după 1901, le va picta însă în mănunchiuri, în vase, adesea aparținând olăriei tradiționale, fără fastul și stilizarea din aceste panouri decorative, urmărind nu arabescul lor de tapiserie orientală, ci vibrația tonurilor, freamătul luminii, tensiunea aproape nevrotică a exploziei cromatice. Femeia apare într-o ipostază artificială în Panourile decorative, asemenea unei măști frumoase, la rândul ei o caligramă, cu trupul închis în cochilia fastuoasă a unor rochii prețioase. Florile țes un arabesc în jurul femeilor din panourile sale
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
melancoliei maladive a personajului. Este ca și cum personalitatea acestuia s-ar dilata, ar radia afectiv pe o rază limitată care închide locul într-o bulă intimistă unde atmosfera are o densitate specifică. Personajul este izolat într-un limb ipsatoriu, de extensie nevrotică, unde fiecare obiect, fiecare zgomot are o rezonanță proprie, amplificată morbid. Unitatea patronimică se reface climactic în momentul dublei distrugeri a casei și a ocupantului ei, care se resorb în narcisimul mortifiant al cărui simbol îl constituie apele întunecate ale
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
estetul călătorește stând pe loc în spațiul virtual deschis oricărei posibilități, ajutat de imaginație și de toate simțurile sale acordate estetic. De la alegerea cărților, a tapițeriei, a culorilor, a materialelor, a parfumurilor, până la splendidele infinitezimale menite să stimuleze o sensibilitate nevrotică nimic nu este lăsat la voia întâmplării. Claustrul monahal, jungla tropicală, taverna afumată sau cabina unui slup pot face obiectul unei cameristici rafinate. Astfel de mizanscene se constituie printr-o serie de grefe estetice. Chiar atunci când estetul decadent joacă cartea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în care se distinge ca un fel de genius loci midineta cu surâs provocator. Li se succed scenele de subsol ale tavernelor, în care spectrul crimei se însoțește cu cel al intoxicației etilice și al degenerării, și atmosfera autumnală, pluvială, nevrotică din Frunze moarte, înfățișând o Grădină Luxemburg pustie. Lucrezzia Karnabatt se oprește asupra unui tablou fantastic al unor zâne dansând în horă într-un peisaj luminos, campestru, ca apoi atenția scriitoarei să se deplaseze de la lilialele zâne, de la feeria diafană
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]