2,919 matches
-
Maria. Așadar, cuvintele gândite, rostite sau scrise sunt roade ale Tainei Cuvântului. Deci cuvântul este o taină, iar gândirea, scrisul sunt daruri ale Cuvântului. Prin urmare, se poate vorbi de un meșteșug al scrisului, de un tâlc al scrisului, de nimicuri ale scrisului, când nimic nu ai a spune, de o artă a scrisului, de un har al scrisului, de o misiune a scrisului și de o vocație a scrisului. Este un scris meșteșugit atunci când potrivești cuvintele. Dacă le găsești o
TAINA SCRISULUI (43) – LA ÎNCEPUT A FOST CUVÂNTUL DĂTĂTOR DE VIAŢĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341387_a_342716]
-
al limbii!) originalului, distribuirea accentelor semantice deopotrivă cu cele metrice, pentru a evoca, atât cât este posibil, atmosfera inconfundabilă pe care textul poetic o degajă. Spre ilustrare, apelăm la două poeme dintre cele reținute din lirica românească: Lucian Blaga: “Mamă, - nimicul - marele! Spaima de marele/ îmi cutremură noapte de noapte grădina./ Mamă, tu ai fost odat' mormântul meu. De ce îmi e așa de teamă - mamă - / să părăsesc iar lumina?” (DIN ADÂNC). Madre - nada - "lo eterno! El temor a lo eterno/ noche
VOCI ALE POEZIEI MODERNE de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341418_a_342747]
-
smulsă lasă, totuși, suficientă sevă pentru noi lăstari și muguri într-un loc cu o climă ciudată, fără “White Christmas”? Au loc revelații, ochiul se deschide spre înăuntru, al tău și al oricărui lucru sau fapt ce te-nconjoară... și „nimicul” capăta sens, valoare, greutate... Profanul întâlnește sacrul și se-ncheie armistiții, teamă și speranța, în sfârșit, iau loc la masa tratativelor. Și, în prima fază, se naște un volum mic, mic, de 12 povestiri scurte, „Douăsprezece hierofanii - Între Australia și
HIEROFANIILE MIHAELEI CRISTESCU – O INCURSIUNE „PE TĂRÂMUL FERICIRII, DE LA CAPĂTUL LUMII” de LOREDANA TUDOR-TOMESCU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341459_a_342788]
-
pe deal cu mama și cu tata să simt parfumul fanului cosit și să duc apă rece cu găleată. Dă-mi, Doamne, tinerețea înapoi, să merg la scoala, iarna, în opinci, iar pe măsuța scunda din odaie să n-ai nimic să pui ca să mănânci. Dă-mi, Doamne, tinerețea înapoi ca să învăț din nou la lumânare să mai privesc lumină clară a cerului cu stelele-n spinare. Dă-mi, Doamne, tinerețea înapoi s-ascult cum cântă cucul în pădure și să
RUGĂCIUNI DE PRIMĂVARĂ (POEZII) de TITINA NICA ŢENE în ediţia nr. 68 din 09 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341528_a_342857]
-
o zi a plecat, iar cu fiecare zi care trece, nu mai știm nimic despre ea. E o inegalitate de destin aceea de a a ne dispărea pe rând bucuriile și plăcerile și a se întinde în locul lor golurile, căci nimicul nu există, iar când pierdem ceva rămânem cu golul! Poate că într-o zi, Oltița Chirilă va cerceta întrebările noastre și va găsi în ele mărturia că nu am uitat-o! (Aurel V. ZGHERAN aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică
OLTIŢA CHIRILĂ. SĂRIM ÎNTR-O EPOCĂ FĂRĂ ARTA SPECTACOLULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342097_a_343426]
-
Fiarei pe Nimrod,/ dinții lui scrâșneau cu disperare,/ Profetul Mincinos rânjea-mbrăcat în neagra-i ciohă mare.../ Războiul e aproape, răsăritul mă minte,/ fericit șambelan priveghez la Cuvinte...” Întâlnim, în universul creației, și tristețea metafizică, și „voluptatea morții”, și totul, și nimicul, și lumina, și întunericul, și aproapele, și departele, și dezdurerarea și melanholia, și ermetismul, și spleenul, și „invazia predicatelor nerușinate”, și „teroarea substantivelor vulgare”, și „invazia adjectivelor obscene”, și „sfârșitul atributelor abjecte” și Fiara, și „cumpăna privirii”, și Câmpia Eternă
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
INIȚIATICĂ - și, iată cum SONETUL devine instrumentul soteriologic al INVIERII HRISTICE! Singura Glorie Regală, pe care THEODOR RĂPAN o admite: Gloria prin Cuvânt („Ah, nu mă lasă gloria-mi regală/Și nici nu vreau să dau azi socoteală/ Spre a-nlumi nimicul, o himeră!”) - Logos-ul este singura Armă/Armată Celestă („Cuvintele îmi sunt oștiri vernale,/ Zidirile luminii mă așteaptă,/Topiri vuinde brațele îndreaptă:/ Refac doiniri de jad, monumentale!”), prin care merită și chiar trebuie să fie cucerite Lumea și Iubirea. Din
SOTERIOLOGIA IUBIRII, IMN AL GLORIEI RE-TRĂIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAŢIEI PRIN IUBIRE DIVINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342099_a_343428]
-
toate ... Eu alea, eu alea ... Dacă o mai întrebam din ce loc să le cumpăr precis mă trimitea în ceață : vezi și tu, acolo lângă aia, unde vinde da'alea ... Fir'ar să fie cu de'alele ei cu tot ! Nimicurile astea se zvârcoleau în mintea mea în timp ce mergeam pe stradă către destinația unei piețe de lângă aia unde vinde da'lea când, într-o curte, prin ochiurile unei plase de gard, văd un tip ce se făcea că sapă în pământ
GROAPA de LICĂ BARBU în ediţia nr. 926 din 14 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342139_a_343468]
-
cred că discuția lor se va lungi ore întregi și simțeam cum mă plictisesc. Nu era ce mă așteptam Era prea frumos să am ocazia de a fi martorul unei întâmplări pe care o credeam unică și sublimă între atâtea nimicuri cotidiene. Îmi iau bagajul și plec. Mă îndepărtam încet de locul faptei și încă mai auzeam frânturi de vorbe din dialogul lor, când ... Tăcere. Chiar, prea tăcere ! Suspect. Mă opresc din drumul meu, dar nu mă întorc. Or fi plecat
GROAPA de LICĂ BARBU în ediţia nr. 926 din 14 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342139_a_343468]
-
o dau eu pe limba lor. - Un om întors e un om pe dos - veni promt replica reporterului. E clar. Trebuie să intru-n jocul lor. În clipa aceea mi-au trecut prin minte toate prostiile, tarele și ignoranța lumii. Nimicurile pe care le ridicăm la rang de conduite morale, obiceiuri și tradiții, sunt mai importante omenirii decât o banală discuție ca un joc firesc de cuvinte cu profunde înțelesuri. Zilnic ne afundăm într-o groapă a ignoranței din care nu
GROAPA de LICĂ BARBU în ediţia nr. 926 din 14 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342139_a_343468]
-
de pauză. După ce a mâncat împreună cu părinții săi, Săndica a mers în camera sa din copilărie să-și aranjeze puținul bagaj ce-l avea cu ea și să aducă suvenirurile pentru părinți. Bătrânii s-au bucurat ca niște copii pentru nimicurile aduse de fiica lor de la munte. Apucase să le povestească în timpul mesei că a fost o săptămână la Sinaia să se odihnească după șapte luni de muncă mizerabilă la țară. Nu a spus cu cine a fost. Despre viața sa
COPILARIE UITATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342091_a_343420]
-
încheie împăratul cuvântul său. Ei! Ce spui Boier Galaxie? -Măria Ta! În provincia mea e liniște și pace, chiar prea multă liniște. De când nu mai avem gânduri, totul s-a oprit în loc...și nu e bine Măria Ta! Fără Mișcare...Nimicul ne va nimici. Eu zic să le rugăm, să le chemăm într-un fel, să le promitem înțelepciune, spații mari de gândire... -De unde atâta înțelepciune, Boier Galaxie, dacă noi nu mai avem gânduri? - tună Vornicul Asteroid făcându-l pe
POVESTEA GÂNDULUI FERMECAT de LICĂ BARBU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342098_a_343427]
-
lumina zilei pe care o stăpânești. Gândurile s-au întors în aceste forme de Viață și au transmis datele noastre. Deci, ceea ce am poruncit, se îndeplinește. - Măria Ta, un singur lucru nu-mi place: se cam bat între ei pe nimicuri, se urăsc din te miri ce... - Asta, nu e bine!...dar, iubire..există? - Măria Ta, pot să spun că există, atâta timp cât privesc la cer și transmit gânduri bune și frumoase, există...dar, e prea puțin.. nu au intensitatea pe care
POVESTEA GÂNDULUI FERMECAT de LICĂ BARBU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342098_a_343427]
-
risipit. Ori de câte ori te simți nefericit și ai nevoie de uitarea necazurilor tale, rănit de loviturile vieții, dorești un mângâietor suprem, când plictisit de banalitățile și vulgaritățile mediului aspiri la o societate aleasă, când vrei să plângi său să râzi de nimicurile de aici de pe pământ în tovărășia unui spirit binevoitor, atunci n‑ai decât să iei acest talisman de mare preț, cartea și ea va răspunde îndată la chemarea ta". Cel ce a îndrăgit cartea bună, are suflet nobil, știe ce
“VOUĂ TINERILOR, VĂ ZIC: TRĂIŢI-VĂ TINEREŢEA!” de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1055 din 20 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342123_a_343452]
-
Aperitive ca la mama acasă Ingrediente : Tramvaiul 12, pâine turcească pe vatră românească, salam tăiat, deget bandajat, muștar bun combinat cu muștar, una maioneză reușită, una nevastă mulțumită, una soacră prăbușită, șuncă ș-un cățel pentru testare. Sare, piper, verdeață, nimicuri. Preparare: Se începe după o oră de gândire și căutare a cățelului pentru a fi martor al catastrofei ce va urma. Se taie salamul în felii înclinate spre televizor până se termină mâna stângă. Cu dreapta ștergeți muștarul de pe jos
REŢETE CULINARE ... ILARE de LICĂ BARBU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342135_a_343464]
-
Trag o carte din raft. La întâmplare. E de istorie. Adică e veche. O știu. O pun la loc ... Și dacă am abonament de ce am cumpărat bilet?...Măi, da'!...Tu chiar!... Am venit cu autobuzul, d'aia!...Spanac! Tot la nimicuri mă gândesc. O fi liniștea de vină sau golul meu creativ? Îmi sare în ochii mei verzi o carte roșie. O smulg dintre vecinele ei și citesc: “Cartea roșie”. Or fi toate pe culori?... Hai nene, reculege-te! Ce caut
CUVÂNTUL CARE RÂDE de LICĂ BARBU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342138_a_343467]
-
de unire, și ca Liniuță de pauză, și ca ... - ... ca linie aeriană nu ești să zbori d'aici să ne lași în ortografia noastră? Până nu vă pun eu Punct nu vă liniștiți. Vă bârfiți, vă lăudați, vă certați pe nimicuri! Asta-i literatură? Ăsta-i tămbălău grafologic! Punct! - Ei, punct!...Vai!...Ah! mi se îmbârligă codița de emoție. Stimate domnule Punct! Dorești ca printr-un mijloc stilistic să ne unim punctuația și să dăm un alt sens momentului respectiv? - Cu toate că
CUVÂNTUL CARE RÂDE de LICĂ BARBU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342138_a_343467]
-
această trecere realizându-se prin depășirea programatică a biograficului și imediatului înspre condiția umană ( ). În totul, poezia lui Ion Panait, cu strălucirile și scăderile ei, îmi pare asemenea unui sever exercițiu de penitență, ce-l apără pe autor de spaima nimicului”; 10. la FLORIN PARASCHIV - se analizează opera eseistică publicată, înafară de Duhul oltean: „Cea mai constantă preocupare (aproape paternă) a lui Florin Paraschiv este natura umană, asupra căreia se apleacă cu înțelegere, compasiune reținută, luciditate dureroasă, întrebuințându-se în gradul
MIRCEA DINUTZ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341741_a_343070]
-
poți trăi nimic fiindcă nu mai ai ce.[11] Am putea oare defini această ființare telurică a noastră, sau este numai o plăsmuire a creierului și a imaginației pure a minții, ce ne lasă să ne pierdem vremea cu toate nimicurile care ne distrug?; să nu uităm că avem puterea dată de a discerne singuri, în tot ceea ce facem. Și iar ne înșelăm când afirmăm că pe pământ suntem singuri și neajutorați. Trăim din impresii și unii dintre noi se hrănesc
AMNARUL ŞI AMARUL GÂNDITORULUI PERPETUU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341879_a_343208]
-
eșec nu-l mai întrista, nici o amenințare nu-l mai speria, nici o ticăloșie nu-l mai învenina. Până la urmă, orice se poate rezolva dacă ai bunăvoință și știi să te rogi. Până atunci, îmi complicam viața cu tot felul de nimicuri, mă lăsam dus de val și mă încărcam mereu cu sentimente negative. Acum, pot să spun că am învățat să trăiesc din lucruri simple. Nu mă uit la televizor, nu conduc mașina, nu mă împrumut de la bănci, nu trăiesc în
OMUL SI PRIETENUL MEU EMIL PARAU de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341876_a_343205]
-
se distreze pur și simplu. L-a văzut pe Ștefan când a intrat și s-a îndreptat spre fată, ca apoi să se mute împreună în rezerva oficială, dar a dorit să rămână nevăzută. Bineînțeles că nu i-a spus nimic prietenei sale. Atât Dalia cât și Gloria, nu știau nimic despre prezența Ginei în viața lui Ștefan. Reveniți la masa lor din rezervă, Dalia s-a repezit direct la paharul plin cu gheața ce plutea într-un lichid vâscos multicolor
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]
-
-i carantină." Plic insuficient Privind cu scârbă-n al meu plic Un medic îmi răspunde: "Fie, Te operez, însă îți zic: Îți fac doar o autopsie." Of-of-of și aoleo! Bolnavii au probleme zi de zi Și unele nu sunt deloc nimicuri: La chioșc, lângă spital, chiar vizavi, De ieri, domnița nu mai are plicuri. Internare în spital Îi spune sora, dându-i pijamale: - Avem doar paturi matrimoniale. - Ce-nseamnă asta ? doamna a-ntrebat. - Adică veți sta două într-un pat. Soluție pentru
N-AŞ STA ÎN SPITAL O ORĂ, DACĂ N-AŞ AVEA O SORĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1246 din 30 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/342398_a_343727]
-
profesionalism, neatenție și dezinteres numeroase numere apărând cu inadmisibil de multe greșeli dar și cu ilustrații pășuniste excesiv patriotarde și, în general, neinspirate. Redacția era bombardată zilnic cu materiale kilometrice, nu o dată abundând în formule agramate sau comunicând banalități sau nimicuri, care nu interesau pe nimeni. La un moment dat, în urma mai multor tehnoredactări făcute în acel moment, după plecarea acestuia, i-am propus să se angajeze lui Lucian Oprea. Cu aspect de tânăr rebel, cu plete, atitudine și comportament aproape de
UN HIDALGO CLUJEAN IN PRESA NORD-AMERICANA de DAN BRUDAŞCU în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342580_a_343909]
-
reduse la dialectică și retorică. Pentru Sfântul Vasile cel Mare „...nu vreun Eunomie îi era ținta. Nu, acest dialectician capabil și retor de temut pur și simplu se înșela. Lua drept adevăr ceea ce nu era adevăr. Își ațintea ochii asupra nimicului și-l credea adevăr. Să se lupte, deci, cu nimicul, cu golul? Cei mari nu se luptă cu umbrele. Nici chiar la începuturile lor. Asta o fac cei mici, teologii de duzină. Cei ce „salvează” Ortodoxia. Cei ce se luptă
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE PRECUM ŞI ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR… de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/342590_a_343919]
-
nu vreun Eunomie îi era ținta. Nu, acest dialectician capabil și retor de temut pur și simplu se înșela. Lua drept adevăr ceea ce nu era adevăr. Își ațintea ochii asupra nimicului și-l credea adevăr. Să se lupte, deci, cu nimicul, cu golul? Cei mari nu se luptă cu umbrele. Nici chiar la începuturile lor. Asta o fac cei mici, teologii de duzină. Cei ce „salvează” Ortodoxia. Cei ce se luptă ca să audă apoi aplauzele. < >. Ar fi fost atât de lesne
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE PRECUM ŞI ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR… de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/342590_a_343919]