2,234 matches
-
toate criticile și tot disprețul. Acesta este eroul preferat de Balzac, înfățișat în forma parvenitului, este pramatia lui Stendhal, ori filistinul lui Marx. Literatura și filosofia au contribuit în mod hotărâtor la impunerea acestui portret în aquaforte al burghezului. În contrast cu noblețea de caracter a aristocratului ori a cugetătorului, burghezul este meschin, obtuz și diform. De la stânga la dreapta, de la Lamartine, Heine, Hölderlin și până la Stendhal și Flaubert, toată lumea îl urăște 10. În spațiul cultural și social-politic românesc ura față de burghez este
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
articol urmat, în anul 1887, de o Programă pentru adunarea materialului literaturii populare, care conține un chestionar cu 55 de întrebări. Pentru I. Pop-Reteganul literatura populară, pe lângă menirea de a fi o expresie a geniului național, constituie „un atestat de noblețe spirituală” și „un izvor din care trebuie să se adape literatura înaltă, cu deosebire poezia”. În afară de I. Pop-Reteganul, au mai colaborat, cu texte populare culese din Banat și din zone ale Transilvaniei, V. Sala, F. Băiașu, I.P. Lazăr, Iuliu Bugnariu
GAZETA POPORULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287205_a_288534]
-
ofere modele de retorică omiletică și de cultivare a stilului înalt. Tot în scopul cultivării cititorilor, se publică sau se reproduc texte de larg interes, remarcabile prin ținuta lor, semnate de George Coșbuc (Puterea limbei române, 1902), Carmen Sylva (Înalta noblețe a femeii, 1902), Simeon Mangiuca (Colinda. Originea și însemnătatea ei, 1902), Elena Voronca (Să nu stricăm datinile și obiceiurile poporului nostru, 1892), Enea Hodoș (Cântece populare din Banat, 1892). Revista acordă spații mari literaturii populare, însoțind-o de comentarii și
FOAIA DIECESANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287039_a_288368]
-
atingere cu divinul: „Sunt Meka cerească, sunt Meka cea mare”). Filosofia practică infuzată alegoriei este sceptică (triumful „drumețului pocit”, care urmează drumul ocolit și sigur), dar pe intransigența emirului (hotărârea de a ține drumul drept, înfruntând „jarul pustiei”) se întemeiază noblețea eroică a căutării înseși, chiar ducând la eșec: „Dar visu-i nu este un vis omenesc - / Și poamele de-aur lucesc - strălucesc -/ Iar alba cetate rămâne nălucă”. Sublimării în simbol a ecourilor propriilor ciocniri cu adversitățile, sugestiei de complexă dialectică, în
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
istorie: Vasile Harea, „Nistru”, 1990, 6; Mihai Lozbă, Vasile Harea, ALIL, seria B, t. XXXII, 1988-1991; Titus Raveica, Memoria amfiteatrelor, I, București, 1994, 149-153; Sorina Bălănescu, Centenar Vasile Harea, CRC, 1995, 6; Andrei Stratulat, „Basarabia pe drumul Unirii”. Document despre noblețea martorului, RR, 1995, 2; Vlad Chiriac, Să nu părăsim făclia și scutul care ne-au mai rămas: neamul, „Magazin bibliologic”, 1995, 1-2; Busuioc, Scriitori ieșeni (1997), 187-189; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 153. Vl.C.
HAREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287413_a_288742]
-
cu Ion Marcoș și Nicolae Oprea, primind, în 1974, premiul pentru critică literară al revistei „Tribuna”. Și-a asumat dificultățile acestei forme de critică, afirmațiile riscante intrând și ele în regula jocului, și a înțeles că acesta e „semnul de noblețe, dar și dramatismul condiției cronicarului”. În anul 1976 își descoperea însă vocația de editor și dădea la iveală jurnalul de călătorie din 1878 al lui Ioan Droc, Expozițiunea de la Paris, apărut în seria „Restituiri” a Editurii Dacia. Au urmat alte
HARLAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287414_a_288743]
-
de conceput împreună, în consecuția lor, deodată posibilă. LUCIAN RAICU SCRIERI: Autoportret în august, pref. Matei Călinescu, București, 1962; Continentele ascunse, București, 1965; De dragoste de țară, București, 1967; Sfera gânditoare, București, 1967; Poezii, București, 1968; Spațiile somnului, București, 1969; Noblețe de stirpe, București, 1969; Nostalgica triadă, București, 1970; Cântece de stemă, București, 1971; Poezii, București, 1973; Miazănoaptea miresmelor, București, 1973; Zenit de anotimpuri, București, 1974; Sărbătorile anului, București, 1975; Descântece de gravitație, București, 1977; Sonete, București, 1978; Fantastica pădure, București
HAGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287396_a_288725]
-
căutarea mai ales a „părților bune” ale fostei instituții, chiar și atunci când era vorba despre cineva care avea reputația de a avea „gură sloboda”. Cei mai mulți dintre ei acuzau o conjunctură marcată de „critică excesivă” a trecutului, unii reclamând lipsa de noblețe față de cei Învinși (“Încrâncenarea inutilă Împotriva comuniștilor”), ironizând „prostia” adversarilor lor politici („capitaliștii s-au dovedit mai inteligenți decât politicienii din Vest, căci au Înțeles mai repede interesul de a-si atrage colaborarea [comuniștilor] din Est”, cum spunea un istoric
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
nouă formă de apologie, oricât de derizorie ar părea, indică mai puțin căutarea unei legitimități ce se sprijină pe „partid” și n-are nevoie să facă dovada continuității de gandire. Dimpotrivă, tocmai eterogenitatea surselor, Înrudirea cu filosofii „burghezi” atestau acum noblețea academică. Astfel, dintr-un filosof incomod, Lukács a devenit o trambulină salvatoare pentru filosofii aparatului, preocupați să-și salveze o parte a patrimoniului. Comunicările prezentate cu prilejul simpozionului centenarului lui Lukács, cu cinci ani Înaintea dispariției RDG, indică În mod
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
În Închisori se ocupau de victimele tuturor regimurilor tiranice. Mai multe centre PEN au primit astfel, mai ales În anii 1970 și 1980, scriitori pe care Uniunile din Est Îi excludeau, acesti exilați aducând cu ei În bagaje titlurile de noblețe pierdute de organizațiile scriitoricești rivale. În mai multe țări socialiste, uniunile scriitorilor au coexistat cu centrele PEN, uneori după ce mai mulți ani acestea din urmă fuseseră Închise. Cu exceptia PEN-Clubului polonez - dar e și cazul celui maghiar și a celui iugoslav
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
obișnuit un dublu sens, peiorativ și neutru, eventual pozitiv. Referirea la operă lui Karl Mannheim este de neocolit, În măsura În care, prin definiția să «totală» a conceptului de ideologie și prin atribuirea unui statut revoluționar intelectualilor, aceste noțiuni căpătat un titlu de noblețe și În același timp au devenit un instrument de cunoaștere pentru sociologie. Fără a trece În revistă diferitele forme și diferitele definiții ale ideologiei În secolul al XX-lea, se pot observa și În spațiul intelectual românesc folosiri foarte diferite
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
ideologia științifică a științei sociale oficiale (marxism-leninismul) până la ideologia totalitara care constituie reversul sau delegitimant, si la noul cuplu antagonist, ideologia liberală și naționalismul, care constituie principalele referințe ale perioadei «postcomuniste». În română literară curentă, cuvantul «ideologie» și-a dobândit noblețea de când au apărut noii ideologi și ideologiile nonsau anti-comuniste au fost reabilitate. Această schimbare de statut a producțiilor ideologice este o consecință directă a democratizării politice și a schimbărilor structurale intervenite În câmpul intelectual după 1990, inclusiv prin politizarea intelectualilor
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
a remarcat, discursul poetic transcende erosul, instalându-se invariabil pe tărâmul meditației filosofice. Rostirea este distinsă și energică, temperată de o detașare mai degrabă jucată, limbajul e măiestrit, textele caligrafiate cu aerul autenticității, iar rarele accente de colocvialitate nu subminează „noblețea” modernistă. Textele dezvăluie un ego poetic amplu, „plin de el”, de o mare disponibilitate pentru încorporarea existentului, raportând cotidianul, accidentalul, contingentul la marile noime existențiale și etice, cu stoicism și neobosită neliniște. SCRIERI: Neîncetata ninsoare, București, 1971; Omul nedesăvârșit, București
ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289304_a_290633]
-
puteau avea la un statut moral superior printre popoarele lumii. La fel În ceea ce privește sclavagismul. Transportarea forțată și punerea În sclavie a milioane de africani În sudul Americii au anulat orice iluzie pe care americanii ar fi putut-o avea despre noblețea experimentului american. În mare măsură totuși proiectul american a fost ferit de obstacolele tradiționale și interesele conflictuale În măsura În care a fost posibil. Clasa capitalistă și guvernul țării au fost rar În conflict. S-a presupus pur și simplu că rolul pricipal
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
ca orice treaptă, vârful doare)”. Dar, ca la Panait Cerna - reflexivul sub semnul căruia stau începuturile lui S. - sau, la un alt nivel, ca la Tudor Arghezi, zbaterile sufletului, lupta omului cu destinul se încarcă, prin ele însele, de o noblețe inalterabilă. Și atunci când - precum într-o baladă cvasionirică și de apăsată atmosferă dantescă, Balada lui Silviar și Globu - poetul, prins în „vorbirea despre otrăvi și moarte”, nu va reuși să răpună un „dulău” funest, devorator, prin vremi, al inimilor („ce
STANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
Florile te invită la medita ție:natura creatoare este numai gra ție. • Toate bețiile te amețesc. Parfumul florilor te trezește! • Și florile mor, nu înainte să fi dăruit comori. Femeia este cea mai sublimă floare, are farmec, suplețe și câtă noblețe... • Ființa care strivește o floare, are în loc de inimă săgeți otrăvitoare. Vom iubi mereu florile căci ele ne aduc lumina și iubirile. • Cine rupe o floare, nu știe că și ea are un suflet... care doare. • Dumnezeu a adunat în flori
GÂNDURI REBELE (21) – AFORISME DESPRE FLORI de HARRY ROSS în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381302_a_382631]
-
iubitorului de Hristos robul lui Dumnezeu Io[an] Petru voievod, fiul bătrânului Ștefan Voievod, care [s-a strămutat la aceste] lăcașuri și la veșnicele lăcașuri; veșnica lui pomenire”88 - aflat în zisa biserică, glorioasa ascendență paternă. Ascendența paternă, aducătoare de noblețe, este evocată și în inscripția funerară a Doamnei Elena, soția lui Petru Rareș: (trad.) „Această groapă e a roabei lui Dumnezeu Elena, Doamna lui Petru Voievod, fiica lui Ioan Despot țarul, care s-a strămutat la aceste lăcașuri și la
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
biserica din Mărginenii Prahovei: „care gropniță au fost zidită de dânsa încă mai denainte vréme”) sau lăsându-i pe descendenți să se ocupe de îndatoririle funerare (inscripția de pe lespedea de mormânt a Elenei Ecaterina Rareș proclamă o glorie consolidată prin noblețea ascendenței paterne: (trad.) „Această groapă este a roabei lui Dumnezeu Elena, Doamna lui Petru voievod, fiica lui Ioan Despot țarul, care s-a strămutat la aceste lăcașuri și la veșnicele lăcașuri ...”583; „Cu mila lu Dumnezeu și cu ajutorul Precistii creștinul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Încă ne costă -, faptul că Jena, Parisul sau Sankt-Petersburgul de la 1800-1810 au avut, fiecare, reacții mai ample și mai acurate la descoperirea Indiei decât tot secolul al XIX-lea românesc. Mi-e teamă să nu fi apărut aici și echivoca noblețe a orientalistului care știe că propria civilizație nu a avut niciodată colonii În Asia. Dar Între critica lui Edward Said (de tipul „nici o civilizație nu trebuie să șmaiț studieze Asia de pe poziții sau cu consecințe colonizatoare”) și mai straniul ei
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
povestitor, pe schema compozițională a Decameronului, relevând situațiile specifice din această capodoperă narativă și diversitatea fără precedent a personajelor, filiația motivelor și a temelor, depășirea erudiției surselor prin integrarea lor într-un discurs umanist dominat de armonie și frumos, de noblețe spirituală, ilustrând varietatea infinită a vieții în zorile Renașterii. Bazându-se pe tradiția și autoritatea criticii italiene, autoarea discută raportul dintre realism și ficțiune în opera lui Boccaccio, viziunea sa artistică subsumată unei filosofii aparte: descoperirea universului comic în deplinătatea
SCHIOPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289557_a_290886]
-
M. Duiculescu, Ecaterinei Săndulescu, Mariei N. I. Apostolescu-Steriopol ș.a. Reține atenția și asprul glas de acuzare al preotului Mécs Ladislau la adresa vinovaților de căderea morală a tineretului (Rechizitoriu și cuvânt de apărare). În acest variat peisaj liric se disting, atât prin noblețea subiectului, cât și prin calitatea artistică a versului, cele douăzeci și șase de fragmente din poemul Horea de Aron Cotruș. Cu predilecție spre schițe și nuvele, proza aparține unor autori transilvăneni: Constanța Hodoș (un fragment din romanul Din același sânge
SIBIUL LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289663_a_290992]
-
fraților săi, paharnicul Costache și spătarul Antohi - o copioasă mistificare, Izvodul lui Clănău sau Cronica lui Huru (ce se tipărește în 1856), atribuind neamului Sion o obârșie legendară, cu aparențe de veracitate istorică. Falsul izvod era menit să ateste străvechea noblețe a familiei, ai cărei membri se dovedeau, astfel, înrudiți cu cele mai de vază familii boierești moldovene. Cu același temei documentar și în acest spirit și-a gândit S. pătimașa lui operă, Arhondologia Moldovei. Pregătită minuțios de prin 1822, scrierea
SION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289701_a_291030]
-
aspectele medico-legale ale bolilor psihice, psihoprofilaxia și recuperarea bolilor psihice etc. Deosebit de prețioasă a fost colaborarea, în anii de activitate de la Institutul de Neurologie și Psihiatrie din București, a d-nei dr. Alexandra Retezeanu, distins cercetător psihiatru, om de o aleasă noblețe și de mare sensibilitate sufletească, atât de necesare activității psihiatrice. O rog să primească și pe această cale expresia sentimentelor mele de mulțumire colegială. Dar cel mai important moment a fost reprezentat de introducerea igienei mintale ca disciplină de studiu
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
sănătății, și medicina curativă, care urmărește combaterea și tratarea bolilor. Medicina preventivă cuprinde igiena generală, iar în cadrul acesteia un loc particular îl ocupă igiena mintală, având ca obiectiv promovarea sănătății mintale și profilaxia bolilor psihice. Echilibrul sufletesc și armonia fac noblețea și distincția ființei umane. Ele sunt condiția esențială a progresului individului și a afirmării sale. Tocmai de aceea, din cele mai vechi timpuri ale civilizației umanității datează prescripții de igienă mintală. Ele au devenit cu vremea cutume, veritabile repere directoare
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Căprariu, Jurnal, 177-181; Valeriu Cristea, „Clipe”, GL, 1968, 20; Lucian Raicu, „Clipe”, FLC, 1968, 28; Constantin, Despre poeți, 70-74; Martin, Poeți, II, 167-171; Perpessicius, Lecturi, 397-401; Caraion, Duelul, 167-169; Petru Poantă, „Goana după vânt”, ST, 1974, 1; Ion Caraion, Enigmatica noblețe, București, 1974, 147-153; Cândroveanu, Alfabet, 235-241; Dumitru Micu, Periplu, București, 1974, 282-286; Petroveanu, Traiectorii, 232-234; Streinu, Pagini, III, 52-57; Mihai Ungheanu, Fragilități poetice, LCF, 1975, 51; Cristea, Domeniul, 101-104; Piru, Poezia, II, 53-56; Valentin Tașcu, Antologie de autor, ST, 1976
UTAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290395_a_291724]