1,758 matches
-
cu Miți, bălțatul. Pierdusem un mare prieten. Câtă încredere avea Nae în mine! — Ai mai avut și alți amici la fel de buni? am întrebat, înduioșată de răbdarea cu care motanul aștepta să-i vină rândul în poveștile Ioanei. Ah, exclamă ea nostalgică, am mai avut un cățel, era de fapt al băiatului meu, primit cadou de Crăciun, un Schnauzer gri, cu blana țepoasă și ochii măslinii, se măna leit cu portretul lui Franz Joseph al Austriei. Înțelepciunea lui, privirea ochilor adânci erau
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
m-a copleșit bucuria întoarcerii acasă. Era un sentiment de o ciudată reciprocitate: ni se părea amân durora că descopeream în aceeași clipă, una prin cealaltă, România iubită a unor vremuri de demult. Privirile noastre 111 se scormoneau în căutarea nostalgică a familiei dispărute, a țării noastre de altădată. — Deși am părăsit totul când eram atât de tânără, mărturisi Ioana după un moment de tăcere, am luat în suflet România copilăriei și adolescenței mele. Așa se face că de câte ori Sergiu și
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
se nasc pe pânze visele mele. Tu ce alegi? Scrisul și plimbarea. Nu pricep. Sunt două lucruri diferite, se încețoșă Ioana. — Nicidecum. Mă plimb cu gândul pe foaia albă pe care scriu, uneori ajung în ținuturi necunoscute, alteori mă întorc nostalgică în locurile de demult. Care e visul tău de fericire? — Să devin mai altruistă și să mă împac cu mine însămi. Tu ce preferi? — Să ajung în rai cu tine. — Noi două acolo? râse Ioana. Eu o să mai zăbovesc în
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
același freamăt adormitor de acum 15―20 de ani, când rătăceam cu colegii, în anumite ore ale dimineții, pe aleile mai dosnice, care adăposteau zeci de... plimbăreți! Și ce ciudat! Frunzele ruginite sau palide foșnesc parcă mai puternic și mai nostalgic decât cele încă verzi... Poate unde știu că sfârșitul li-e mai aproape... În umbra destrămată de toamnă a parcului, toți copacii ning pete de aur: frunze desprinse de crengi flutură viața de o clipă a unui efemer vegetal și
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
lecție și a obținut nota 10, după ce Napoleon Crețu l-a trecut prin toată materia predată până atunci. CAPITOLUL XI FABRICANTUL DE STIHURI " Iubirea e o taină mare, Ce leagă două inimi, tare!" Așa am decretat într-o bună zi, nostalgică, de primăvară, amețit de parfumul puternic al liliacului bătut, ce-și legăna buchetele violete în fața ferestrei mele. Eram îndrăgostit, credeam eu, foarte serios de una din numeroasele mele verișoare, Viorica, elevă într-a III-a la Carmen-Sylva! Găseam că sîntem
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Am închis ușa încet-încet, ca și când mi-ar fi fost teamă să nu-mi trezesc amintirile adormite, de acum douăzeci de ani, care parcă pluteau ușor... aidoma unor fantasme din vremuri de poveste... Aurul roșu al amurgului poleia frunzele ce foșneau nostalgic, oglindindu-se în geamurile sclipitoare și murmurau, parcă înfiorate de această duioasă despărțire, cel mai trist "bun rămas"!
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
zorii fiecărei zile și-mi spunea „Bună dimineața!”. Ele, amintirile acelor timpuri, locuri și oameni, mă cheamă cu o putere magnetică pentru a le retrăi, pentru a-mi potoli setea de ele, pentru a mi reîncărca sufletul cu parfumul lor nostalgic. Revenirea acasă, adică la izvorul nesecat și emoționant al aducerilor aminte, este pentru mine prilej de bucurie, dar și de tristețe, în același timp. Sunt bucuros că revin în locurile care mi-au legănat și însoțit primii ani de viață
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
să mai sune la ușă, înfășurat în mantia singurătății, am dat curs îndemnului de a așterne pe hârtie aceste rânduri, ca o încercare de defulare a unor întâmplări și trăiri stocate în subconștient. Catrenul cu care închei acest text, ușor nostalgic și pesimist, exprimă gândurile unui om aflat în toamna târzie a vieții și traumatizat de singurătate. Viața omului e ca o frunză-n vânt, Zbuciumată și pasageră pe pământ. Un lucru însă, trebuie să-l ținem minte: Cu bune și
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
cafea, nu prea concentrată și nu prea mare, adecvată vârstei, în fursecuri, sucuri și chiar un pahar de vin pentru cei ce și-au putut permite o asemenea extravaganță. Tratațiile s-au suprapus discuțiilor cu conținut evocator și cu iz nostalgic. Întrunirea a fost filmată pe întreaga desfășurare a ei, s-au făcut fotografii pentru a imortaliza ineditul eveniment. În final s-a convenit ca viitoarea întâlnire să aibă loc peste șase luni fără să se stabilească data și cine o
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
își acordă aceeași șansă; nu uită că și el are mereu nevoie de a crește cultural și spiritual - arta fiind lungă. Învățătura este și jocul lui (a se vedea poemele Investiții, Plimbare în eter). Identificăm aici, în evocarea cu coloratură nostalgică ori sugestiv-critică, profunda vocație, arta - firească și divină prelungire a vieții - de a fi om a autorului. A fi cu vocație înseamnă că nu e nevoie să fii doar un depozit, cel mai mare depozit, ci, cu prisosință, înseamnă să
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
cu Miți, bălțatul. Pierdusem un mare prieten. Câtă încredere avea Nae în mine! — Ai mai avut și alți amici la fel de buni? am întrebat, înduioșată de răbdarea cu care motanul aștepta să-i vină rândul în poveștile Ioanei. Ah, exclamă ea nostalgică, am mai avut un cățel, era de fapt al băiatului meu, primit cadou de Crăciun, un Schnauzer gri, cu blana țepoasă și ochii măslinii, se măna leit cu portretul lui Franz Joseph al Austriei. Înțelepciunea lui, privirea ochilor adânci erau
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
copt, m-a copleșit bucuria întoarcerii acasă. Era un sentiment de o ciudată reciprocitate: ni se părea amân durora că descopeream în aceeași clipă, una prin cealaltă, România iubită a unor vremuri de demult. Privirile noastre se scormoneau în căutarea nostalgică a familiei dispărute, a țării noastre de altădată. — Deși am părăsit totul când eram atât de tânără, mărturisi Ioana după un moment de tăcere, am luat în suflet România copilăriei și adolescenței mele. Așa se face că de câte ori Sergiu și
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
se nasc pe pânze visele mele. Tu ce alegi? Scrisul și plimbarea. Nu pricep. Sunt două lucruri diferite, se încețoșă Ioana. — Nicidecum. Mă plimb cu gândul pe foaia albă pe care scriu, uneori ajung în ținuturi necunoscute, alteori mă întorc nostalgică în locurile de demult. Care e visul tău de fericire? — Să devin mai altruistă și să mă împac cu mine însămi. Tu ce preferi? — Să ajung în rai cu tine. — Noi două acolo? râse Ioana. Eu o să mai zăbovesc în
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
-n ei. Pe dinafară, în nervuri de emoții, le-a germinat osânda-n feciorie. S-au scuturat de cutazanța mea arătând cu degetul spre neputința de a curăța până la alb pustiul cuibului rămas. De atunci, mi se tot scutură petalele. Nostalgic murmur Spun glasului meu s-adie-n sunet de talpă pustie pe cărarea ce-și caută rostul și-și vrea mântuire. Dau pasului meu o toamnă cu miros de castane, când vremea îmi curge în liniști pe pală de vânt, trecătore. Strâng
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
murmur neîntrerupt căldura, sfîrîiau toate lemnele; se auzeau cotcodăceli, piuituri, bîzîiala gîzelor care-și schimbau locul pe gardurile înfierbîntate. De cum treceam poarta spre luncă, intram însă în liniște, într-o lume ce se preschimba în fiecare zi. Un hulub huruia nostalgic. Un drumeag începea să înverzească. La capătul lui zvîcneau păsări din trifoaie vechi; mi se strîngea inima. Mîna bunicii simțea fiorul și-l stăpînea neînduplecată. Aproape de gîrlă o ghionoaie dezlega în paltini sonorități rare. Plutea un fîșîit vag și răcoros
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
am consolat cu ideea că, după cum spunea Popescu, aveam acum prilejul să cunosc îndeaproape realitatea socialistă. * Pentru repartiție ne-au cărat în capitală. Toți cei din vagonul trenului hodorogit alcătuiam corpul eroic a cărui menire era să colonizeze școlile rurale. Nostalgică și neliniștitoare, călătoria părea să fie încheierea iresponsabilității chefurilor din crame și a suferinței marilor iubiri. Între colegi domnea o veselie uscată. Ne distram cu „Aș mînca o portocală” care, în excursiile studențești, cutremurau de rîs toate compartimentele. Masca de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
lelea Ghența m-a poftit să gust din niște turte coapte pe plită. Erau din aluat negru, proaspete și sărate; și bunica mea făcea turte cu lapte fiert în ceaun. A fost o întîmplare care a stîrnit în mine ecouri nostalgice, ca o pietricică azvîrlită în lac: cînd apa își reface oglinda, la mal încă se mai sparg valurile. Chiar din prima zi porni o ploaie cleioasă. Șanțurile se umpleau cu noroi. Ca să intre înăuntru mireasma ploii, am deschis larg ușa
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
În noaptea de culoarea cernelii indiene, nimeni nu mai putea nici măcar să respire, în timp ce frunzele uscate se învârteau și dansau haotic, pe un cer nefiresc. — Un koto? întrebă unul dintre soldați, ridicând privirea în gol. Ascultau, aproape în extaz, sunetele nostalgice. Oamenii din turnul de veghe, din corpul de gardă și din toate părțile fortăreței erau cuprinși de aceleași gânduri. Prin furtuni de săgeți, împușcături și strigăte războinice - din zori și până-n asfințit și din nou de seara până dimineața - oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui Ion Oprea am primit cartea dvs. de memorialistică intitulată sugestiv „Călător... prin vâltoarea vremii”, pentru care vă mulțumesc”. Această scrisoare a primit un răspuns de șase pagini, în care-i mulțumeam pentru cele două volume și făceam multe referiri nostalgice din perioada anilor ’60, când drumurile noastre se intersectau și când fiecare din noi munceam cu râvnă pe ogorul școlii bârlădene. Deoarece anterior expediasem la Piatra Neamț câte o carte Doinei Teodoru-Gavriliu și lui Ion Strătilă, colegi de liceu ai fiicei
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
stăpânire și pe el. Furat de amintiri observă numai într-un târziu prezența pasagerului din fața sa. Cu ochii mijiți, îi aruncă o privire furișă și iscoditoare, pe jumătate intrigată, pe jumătate amuzată. Un sentiment nelămurit pe deplin, ca o atingere nostalgică a unor umbre din trecut, îl detașa de realitate ori de câte ori se întâmpla să se găsească în apropierea lui Angir. Evadările de acest gen erau însă ca niște capsule tonice, energizante care îi umpleau ochii de luminițe tainice ce îi iradiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
din cap deznădăjduiți și păreau foarte, foarte supărați. Am crezut c-o să fie bine, a murmurat Barry. Zisese că de data asta chiar o să încerce, a spus Misty. Presupun că în branșa lui - fane, cocaină, Jack Daniels..., a zis Fergus nostalgic. La ce te poți aștepta? O atmosferă sumbră coborâse peste masă. Ăsta e Snorter de la Killer? am întrebat eu prudentă. Killer era o trupă de heavy-metal de rahat, care, în ciuda faptului că era de rahat, era foarte populară. Luke probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu gura căscată. — Iisuse, doar nu vrei să spui că voi două ați făcut deja...? — Nu încă. Long John Silver e încă în cutia lui, dar într-una din zilele astea Eva o să fie puțin mai emancipată... Și Sally zâmbi nostalgică pe deasupra stufărișului. — Poate că nici nu contează așa de mult că suntem blocați aici. Așa măcar avem timp, atât de mult timp plăcut, iar tu poți să te uiți la rațele tale... — Egrete, sări Gaskell. Și-apoi o să ne trezim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
tapetului, a jaluzelelor, lampadarelor, draperiilor și a tuturor numeroaselor obiecte care stau pe diversele mese, noptiere și birouri: mileuri de dantelă, scrumiere, sfeșnice, cărți. — O femeie cu gusturi desăvârșite, spune el. După părerea mea, decorul exagerează prin prețiozitate, o încercare nostalgică de a recrea atmosfera unui New England dispărut care a fost, în realitate, mult mai aspru și și mai sărac decât încăperile plăcute, drăgălașe la care mă uit acum. Dar nu contează. Totul e curat și confortabil, cu un element
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pentru o fotografie. Peste câteva zile, clișeul se distribuia, În sute de exemplare, În bazarul din Teheran. XXXIV Șirin mi-a trimis o copie a acelui document. O păstrez și acum, mi se Întâmplă Încă să-i arunc o privire nostalgică și amuzată. Se văd acolo, așezați pe un covor Întins Între copacii unei grădini, cam patruzeci de bărbați și femei Îmbrăcați În costume turcești, japoneze sau austriece; În centru, În prim-plan, dl Naus, atât de bine travestit Încât, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
exigentă, dar îmi plăcea asta. M-a civilizat în multe privințe, chiar o interesa totul legat de mine, cum ar veni, mă ajuta să mă cizelez, știți? Nimănui nu i-a păsat de mine în felul ăsta. Aruncă o privire nostalgică la fotografiile de la nunta lor; acestea sunt înrămate grosolan cu ramă argintie și sunt așezate de-a lungul unui raft de sticlă de deasupra canapelei din sufragerie. Doamna Jim nu arăta câtuși de puțin dulce. În ciuda rochiei albe diafane și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]