4,508 matches
-
călătoriilor, cu referințe autobiografice și modele tutelare, ceea ce în bună parte se va întâlni și în Blestemul bărbăției și alte imagini sociale (2002). Ș. este încă de la primul volum un poet mistic, sfâșiat - cum remarca George Țărnea - de „drama incomunicabilului”. Notabilă, Balada ursului polar, e o ars poetica modelată, poate, de Mistrețul cu colți de argint, poemul lui Ștefan Aug. Doinaș. Între psalmi și colinde, Ș. caută „cuvintele de respirare”, situat între „neputința de a da titlu” și „nevoia de definiție
SOLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289779_a_291108]
-
riguros exacte. Cu reușite inegale, această literaturizare „barocă” a notației relevă însă o tensiune a elevației și un reflex al discreției care dă „haină nobilă” experienței imunde. S. are sobrietatea dicției unui Ion Ioanid, nu însă și fluența lui narativă. Notabil ca literatură e registrul memorialistic al vocii narative. Într-un gen saturat de scriitură horror, S. preferă, ca și N. Steinhardt, retrospecția înseninată de spiritualizare. Așa cum titlul cărții evocă parcursul inițiatic al suferinței, narațiunea ei focalizează nu fiziologia durerii, ci
STATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289885_a_291214]
-
lui Nand Raj, „The medium system of Honigberger”, Bulletin of the Indian Institute for the History of Medicine 7 (3-4), 1977, pp. 164-168. 19. Se știe că, dincolo de egiptomania consistentă a Europei galante și romantice, a existat și o egiptofobie notabilă, Honigberger neasumând aici descoperirile făcute În Egiptul de Sus după campania napoleoniană, ci repetând formule anterioare ale memorialiștilor, cum este acea „afundare În Întunericul gros al Egiptului” despre care scria Saint-Simon (Memorii, antologie, traducere, note și prefață de Maria Carpov
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
funerare budiste, să arătăm că Înaintea lui Elphinstone (1779-1859), În 1835, Honigberger a definit chiar mai exact, și de asemenea de la fața locului, monumentele „afgane”. E drept, primele mărturii sunt cele din corespondența Încă inedită (vezi Addenda); la fel, e notabilă omonimia topes = cupolas, prezentă În propria-i descriere a Împrejurărilor descoperirii. St¿pa budist de la Manikyala 1 și monumentele similare de la Bamiyan nu au interesat alți călători, pentru motivul unic și suficient că nu se puteau raporta la texte care
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Ion Heliade-Rădulescu, „cel mai bun scriitor și publicist al anilor 1840”, urmat de poeți și prozatori ca Dimitrie Bolintineanu, Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri, „incisivul Eminescu”, socotind că ei „pot fi considerați scriitori occidentali în deplinul înțeles al cuvântului”. O contribuție notabilă are S. la punerea în valoare a Învățăturilor lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie, într-un studiu tipărit în 1901 și realizat pe baza cercetării parțiale a manuscrisului original de la Sofia și a celor două copii românești aflate în
SARCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289498_a_290827]
-
mizantropie. Este rezultatul contactului direct cu o realitate dură, cel mai adesea dezamăgitoare. Acest „carnet de front” al unui ofițer tânăr, care din prima până în ultima zi de război nu iese din tranșee, relatează cu o extremă implicare încercările trăite. Notabile sunt, în primul rând, paginile de jurnal intitulate Zile de durere, înregistrare exactă, sobră, fără retușuri sentimentale ori patriotarde. Se urmăresc, cu o mare economie de mijloace, dar fără să se piardă ceva din încărcătura emoțională firească, momentele ulterioare bătăliei
SAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289519_a_290848]
-
cu o stare aproape extatică, transpusă într-o viziune panteistă: „Sunt iarba, câmpul, zările bogate/Și gândul meu atunci e Dumnezeu,/ Când tot ce văd și tot ce simt sunt eu” Când în vârtejul). Poeta compune însă îndeobște doar versuri notabile tehnic, epuizându-și substanța lirică, activă numai în limitele experiențelor propriei vieți și alimentată fie de o adâncă tristețe, fie de o debordantă bucurie. SCRIERI: Sonete, București, 1920; Sonete, Craiova, 1924. Repere bibliografice: E. Lovinescu, Epiloguri literare, București, 1919, 116-121
SCURTU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289587_a_290916]
-
primită de critică. Proză de actualitate, cu o teză politică formulată explicit, amenințată de clișeele „metodei unice” (realismul socialist), nu lipsită, totuși, de calități estetice. Prozatorul autentic care este P. reușește, chiar în condiții ideologice precare, să creeze un personaj notabil: omul de la marginea adunărilor. Revine, în 1953, la romanul abandonat. În 1954 începe o idilă, la mare, cu tânăra poetă Aurora Cornu. Căsătoria cu ea durează până în 1959. S-au păstrat scrisorile pe care P. i le trimite. Apare romanul
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
străini, au un caracter preponderent descriptiv: M. Schwarzfeld, O ochire asupra anecdotelor populare române, Artur Gorovei, Despre descântece, Elementul popular în literatura cultă și Legenda arborilor îmbrățișați, N. I. Apostolescu, Frunză verde, Th. D. Speranția, Frunză verde în poezia populară ș.a. Notabile sunt lucrările Verbul plastic în creațiunile poporane de B. Delavrancea, Despre muzica populară românească și culegerea ei de Tiberiu Brediceanu, Icoanele pe sticlă la românii din Ardeal de Ion Mușlea, Noima variantelor din poezia populară, Crăciunul și cei trei crai
SEZATOAREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289654_a_290983]
-
Pe drumuri bătătorite merge S. și în primele sale cărți pentru copii. Dar plusul de experiență, ivirea unor rezonanțe intime și dobândirea unui simț scenic determină un progres în dramatizările unor povești ori în piesa Ciufulici, care a înregistrat un notabil succes de public.Calități deosebite, în registru dramatic, dar și în cel poetic, are „basmul” în trei acte Salba fermecată. Stăpân pe unelte, adesea inventiv se arată S. și în fabulele scrise în ultima parte a vieții. Din aceeași perioadă
SILVIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289672_a_291001]
-
a cărei „acțiune se petrece în Europa”, în timpul unui bal mascat. Melodrama Femeia cu două suflete (1925) - dedicată celor două iubiri pe care protagonista le împărtășește: pentru sculptorul Dionis și pentru directorul de teatru Fink - se cristalizează într-o formă notabilă. Scriitorul cultivă comedia mai mult sau mai puțin spumoasă, fără exigențe artistice speciale: Omul zilei (1930), Duduca Sevastița (1939), Timon II (1941). Ar mai fi elaborat piesele de teatru Eva, Apostolul, (1933), Întâlnirea cu norocul (1938), Văduva tristă (1942), Aceeași
SAN-GIORGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289456_a_290785]
-
dar și resemnarea dinaintea providenței. S., care își dedică volumul „patrioților” vremii, aduce un prinos de dragoste pământului Moldovei (Moldova). Totul e spus în stihuri simple, cam naive, prin care se obțin uneori (Obșteasca petrecere a carnavalului) și efecte mai notabile. SCRIERI: Fabule alcătuite în limba moldovinească, Chișinău, 1851; Alcătuirile d. Ioan Sirbu, Chișinău, 1852; Poezii, pref. L. T. Boga, Chișinău, 1938; Fabule și poezii, Chișinău, 1954.Traduceri: [I. A. Krâlov, I. I. Dmitriev, I. I. Hemnițer, A. S. Pușkin], în Fabule
SARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289492_a_290821]
-
deficiențelor funcționale nu pot decât cu dificultate să aibă în vedere toți parametrii care generează hazardul și evoluția sa. Analiza circumstanțelor și a cauzelor accidentelor industriale arată că dacă 85% dintre ele survin în perioada normală de exploatare, un procent notabil (6%) se produc în timpul lucrărilor de întreținere și altul și mai mare (9%) în perioadele de activitate redusă, care prefigurează abandonarea activității respective, sau chiar în timpul demontării instalațiilor deja abandonate. 4. O scară de gravitate a accidentelor industriale Pericolul permanent
CONSIDERAŢII PRIVIND RISCURILE INDUSTRIALE. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Adrian GROZAVU, Florentina GROZAVU () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_916]
-
o Familie Regală care nu era cu nimic mai prejos față de celelalte familii princiare europene. CONCLUZII Instaurarea regimului monarhic în România, în 1866, a constituit o nouă etapă în evoluția statului modern român. România a înregistrat o serie de realizări notabile sub conducerea lui Carol I și a Elisabetei. Am desigur, în vedere, elaborarea primei Constituții a României (1866), obținerea independenței de stat și unirea Dobrogei cu România, tratatul încheiat cu Puterile Centrale, participarea la războiul balcanic din 1913. Pe plan
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
numeroase contribuții de arheologie (vizând spațiul transilvan), muzeograf sârguincios și entuziast (a fost, între 1950 și 1970, director al Muzeului de Istorie din Mediaș), condeier relativ înzestrat al unor texte de istorie popularizată (și „romanțată”), T. a desfășurat o activitate notabilă, chiar dacă de plan secund. Mediaș este o monografie liberă, configurată capricios și subiectiv, mai mult o descriere lirică, cu alură de reportaj sentimental despre un loc cunoscut bine, presărată cu informație istorică privind clădiri, oameni, evenimente, obiceiuri și tradiții ș.a.
TOGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290208_a_291537]
-
sunt înlocuite prin „Conservatorul”. Ultima serie (1923-1924), condusă de un comitet, l-a avut prim-redactor pe I. Joldea Rădulescu, gazeta aflându-se acum sub influența politică a lui Al. Marghiloman. În primele luni ale anului 1876 singura colaborare literară notabilă este aceea a lui I. Slavici. Se publică și unele scrieri ale lui V. Alecsandri, reluate din „Convorbiri literare”, dar o preocupare constantă pentru beletristică nu se va manifesta decât odată cu venirea lui Gr. H. Grandea. Primind direcția cotidianului, T.
TIMPUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290177_a_291506]
-
să se supună unor experimente riscante pentru a-și determina partenerii să își clarifice sentimentele și să își exprime liber opțiunile. Mai degrabă simboluri morale decât prezențe vii, personajele se dovedesc de multe ori schematice, fără consistență, puțin plauzibile. Textele, notabile când și când prin finețea analizei psihologice, nu par operante scenic. Construite nesigur, cu o intrigă stufoasă, încărcată de digresiuni și episoade parazitare, ele rămân teziste, artificiale. Tensiunea dramatică riscă să se piardă în reminiscențe livrești, în nesfârșite discuții cu
ŢOPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290227_a_291556]
-
1997) e un ghid util privitor la istoria unor concepte și orientări literare - de la sociologie la semiotică -, precum și la o serie de repere teoretice pe care autorul încearcă să le ilustreze cu eșantioane de analiză și interpretare din scrieri reprezentative. Notabilă este valorificarea ,,sceptică” și critică a metodelor, cărora Ț. le intuiește nu numai valoarea, ci și limitele. Între istorie literară și interpretare, combinând teoria genurilor cu analiza comparată, alt studiu, Balada romantică (2001), are în vedere configurarea și evoluția speciei
ŢUGUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290296_a_291625]
-
produce în 1974, cu volumul de proze Mezareea. Mai scrie la „România literară”, „Steaua”, „Orizont”, „Viața românească”, „Vatra” ș.a. I s-au acordat Premiul Asociației Scriitorilor din București (1982), Premiul Uniunii Scriitorilor (1995, 2003). În ciuda a numeroase ecouri critice pozitive (notabilă e, bunăoară, valorizarea făcută de Laurențiu Ulici: „Bun povestitor, el încearcă să corecteze chiar tradiția, eliberând-o de anecdoticul și pitorescul ce o umpluseră de-a lungul câtorva decenii, de la Panait Istrati până azi”), literatura lui T. e un caz
TUPAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290302_a_291631]
-
viziune parodică. Demnă de menționat este și o conferință din 1931, Cum am devenit ieșean, confesiune autobiografică, una din primele evocări ale cercului de la „Viața românească”. Deși nu se ridică la valoarea poetului, prozatorul T., mai ales ca memorialist, este notabil. G. Topîrceanu este un remarcabil poet liric și un mare artist, care în căutarea formelor corespunzătoare sufletului său se joacă cu degetul mic pe clapele unui pian, pe care, vrând, le-ar putea mișca într-o repezită și furtunoasă sonată
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
Solemnitățile umiliților e o carte puțin structurată, constituită prin aglutinare de episoade și situații eteroclite, unele artificios dramatice, altele incluzând dialoguri lungi, discuții filosofarde sau cu un caracter mai curând parazitar: intimist, romanțios, banal sentimental, pe alocuri melodramatic și senzațional. Notabil e punctată, totuși, malefica activitate a funcționarilor de partid acționați de la Moscova, unii având modele în nomenclatura de vârf din vremea guvernării dejiste. În celelalte romane - Exerciții de existență (1982), Inocenții și blidul Satanei (1994), Strania iubire (1994), Intoleranță și
ŢUGUI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290294_a_291623]
-
activitatea editorială (bibliotecari, difuzori, librari etc.) asupra programelor de editură sau asupra aparițiilor curente. În primele numere sunt oferite date despre edituri noi și vechi: Humanitas, Dacia, Clusium, Albatros, în continuare fiind incluse fișe analitice despre majoritatea celor cu activitate notabilă. Scurtele prezentări de cărți aparțin adesea chiar editorilor, ceea ce uneori pune sub semnul întrebării rigoarea aprecierilor. U.c. a trăit prin rubricile ei bine structurate - de la cele anunțând noutățile editoriale la cele cu pronunțat caracter de critică literară („Cronica edițiilor
UNIVERSUL CARŢII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290361_a_291690]
-
căzut împărțind „Scânteia” în ilegalitate (1949). Chiar și în această zonă a versificărilor conjuncturale meșteșugul e bine stăpânit, ritmurile cantabile fiind caracterizante. De aici, și reușitele lui T. ca autor de versuri pentru copii și ca traducător. A dat versiuni notabile din poeți ruși (A. S. Pușkin, A. A. Blok) și bulgari (Hristo Botev, N. I. Vapțarov, Elisaveta Bagreana, Pencio Slaveikov și numeroși clasici și contemporani incluși în două cuprinzătoare antologii), a transpus, de asemenea, poemul epic în versuri iambice Albigenzii de Nikolaus
TULBURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
cartografiată de critic urmărind consolidarea „vârfurilor” (Marin Preda, Eugen Barbu, D.R. Popescu, Ștefan Bănulescu, Al. Ivasiuc ș.a.) în legătură cu succesiunea structurilor: „romanul frescă” din deceniul al șaselea, „mitologiile” la modă în deceniul al șaptelea și „romanul document” al deceniului al optulea. Notabil este aici faptul că, deși era în tonul epocii și avea o tradiție redutabilă, cea din urmă paradigmă (pe care U. tinde să o echivaleze cu evocarea „obsedantului deceniu”) îi prilejuiește criticului o disociere categorică: „Dacă citim cu atenție romanul
UNGUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290347_a_291676]
-
CNT, 1978, 13; Alexandru Bogdan, „Eroi de epopee”, CNT, 1978, 14; Laurențiu Ulici, Voci din public, RL, 1978, 17; Șerban Cionof, Patria poetului, „Scânteia tineretului”, 1978, 8 962; Șerban Cionof, Celebrarea istoriei, „Scânteia tineretului”, 1979, 9 237; Voicu Bugariu, Fluență notabilă, LCF, 1979, 6; Ion Dodu Bălan, Vibrația istorică, CNT, 1979, 18; Adriana Iliescu, Timp și eternitate, RMB, 1980, 10 947; Adriana Iliescu, „Moștenire pentru fiica mea”, RL, 1983, 32; Ion Dodu Bălan, Ștafeta responsabilității umane, CNT, 1983, 34; Artur Silvestri
VADUVA-POENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290404_a_291733]