2,627 matches
-
concave îi păstrează încă pînze din influența gingașului Grigorescu. E tot ce se cheamă stigmat românesc în opera lui. (...) Liberat, influența congregațiii internaționale se filtrează direct prin porii lui. Conviețuirea cu epoca clădește într’însul o conștiință individuală”. La rubrica „Notițe“ a nr. 6-7, un comentariu despre expozițiile industriale autohtone („Nu s’ar putea spune că ele constituie o inovație la noi, unde tradiția seculară a bîlciurilor și iarmaroacelor e în plină eflorescență”), privite în paralel cu cele de aiurea, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
se răspundă ce seducțiune e pentru un străin chipul generalului Averescu de pe afișul expoziției din parcul Carol, cînd cea mai umilă reclamă de sirop oferă un trup de bacantă cu tot ce are sexul mai ispititor?”. În deschiderea rubricii de „Notițe“ din numărul 5 al revistei, redacția Integral publică un credo în limba franceză, în care își afirmă internaționalismul artistic integral. Dincolo de exclusivismul comun, diferențele în raport cu mai vechea declarație de intenții a Contimporanului sînt semnificative prin absența accentelor de orgoliu național
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sic!) a lui Tristan Tzara, reprezentată în prezența Regelui Ferdinand al României (legitimarea externă a avangardei se vădește o dată mai mult). Un document relevant pentru atitudinea revistei față de colaborarea cu avangardele artistice din străinătate îl constituie publicarea, la rubrica de „Notițe” a numărului 4, a unui apel lansat de grupul belgian din jurul revistei 7 Arts și prezentat cu ocazia Expoziției de artă de la Paris. Protestînd față de marginalizarea/excluderea artei noi, grupul milita pentru o colaborare mai susținută între reprezentanții diferitelor avangarde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fundamentat științific determinările” (Opera lui Ion Vinea, Ed. Eminescu, București, 1972, p. 79). Separarea, oricît de relativă, dintre estetic și politic este totuși reală la Contimporanul... În nr. 70 al revistei, alături de o (deja citată) prezentare a constructivismului sovietic, o notiță despre revista L’Italiano a lui Leo Longanesi semnalează nepotrivirea estetică dintre anacronismul „neoclasic” al machetării (în concordanță cu academismul fascist oficial) și colaboratorii avangardiști: „L’Italiano este revista grupării fasciste scrisă de futuriștii-fasciști (transfugi-neoclasici). Într-un stil tipografic cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai selectă alegere și cea mai vie probă a spiritului june italian”. O reclamă a aceleiași reviste vorbește, în acest sens, despre o „avangardă fascistă”: „L’italiano. Reviste (corect revue, n.n.) de avant garde fasciste. Dir. L. Longanesi. Bologna”. O notiță din nr. 76 adaugă argumentelor simpatiei spiritul revoluționar în artă: „L’Italiano, revista revoluționarilor fasciști, știe să fie și revoluționară în artă, grație spiritului creator al directorului său poet, pamfletar, desenator de mare talent Leo Longanesi. În ultimele numere, această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
este scris nervos și spiralat. Pe copertă, obiectivul îl surprinde într’un compromițător instantaneu pe burghezul în pyjama liric, vrea cu toată ardoarea spiritului său să întrepătrundă nenumăratele mistere ale artei (...) În josul spiritualei fotografii, o mînă tînără și o buclucașe notiță: «Nu-i poluați visul comod! (...) dacă pentru o singură clipă adevărul i-ar apare luminos, ar alerga la circumscripție ca să denunțe adevărata artă complotînd în contra statului». Atitudinea intransigentă a revistei respiră în fiecare pagină, îndrăzneala plesnește în artificii. Două scrisori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Mi-e scîrbă. Voi păstra acest document” (op. cit., p. 444). Cu relativă simpatie „revoluționar-estetizantă” sînt semnalate la Contimporanul și mișcările proletare din țările europene. Aproape de fiecare dată, se observă o notă prudentă față de bolșevism. Există însă și alte semnale. O notiță despre La révue européene din nr. 71 semnalează cu simpatie o anchetă despre - între altele - comunismul german (este menționată aici și publicația expresionistă Die Aktion): „Revista continuă interesanta anchetă asupra Germaniei. (...) Numai Rușii și Asiaticii instigați de ei, spune Sternhein
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lucruri care crezute într-un fel puteau face liniștea și tăria unui suflet, iar crezute într-alt fel dezorganizarea sa. Atîta lucru mă interesează. Spirit nepolitic — ce vreți?”. Inconsecvență? Acuzată de „contradicții” ideologice, redacția Contimporanului ține să precizeze într-o notiță din nr. 87: „Ne luăm totuși răspunderea tuturor contradicțiilor”... * În paginile revistei Integral nu există referiri politice la fascismul italian. Reținem doar receptarea estetică - entuziastă - a futurismului și elogiile adresate de Mihail Cosma și Voronca lui F.T. Marinetti. Orientarea publicației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Revoluția permanentă, revoluția spiritului, singura pe care o preconizez, singura pentru care aș fi capabil să mă las ciuruit, pentru că ea nu exclude Sfințenia eului, pentru că e revoluția mea”. Oarecum pe aceeași linie, într-un amplu comentariu publicat la rubrica „Notițe” a numărului 12 (Les surréalistes et la revolution. La révolution et les intellectuels. Que peuvent faire les surréalistes? Position de la question, par A.D., Paris, 1926, André Breton: Légitime defense, dans La Révolution surréaliste, no. 8, dec. 1926), Benjamin Fondane aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
l-am văzut încercînd maturități ingenue în foiletoane scrise cu biberonul și mai știm că dacă numele lui n-ar ascunde o circumcizie - fiindcă scrie sub potcoava ortodoxă a dlui Nae Ionescu - ne-ar fi acuzat de izraelitism”. Iar o notiță din nr. 14 își extinde raza de atac: „Pentru M. Sebastian, Romulus Dianu, Sergiu Dan și ceilalți ucenici imunzi, cea mai francă și rapidă expediție”. Există și lovituri mai subtile, dar nu mai puțin eficiente; bunăoară, această însemnare ironică din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Pentru M. Sebastian, Romulus Dianu, Sergiu Dan și ceilalți ucenici imunzi, cea mai francă și rapidă expediție”. Există și lovituri mai subtile, dar nu mai puțin eficiente; bunăoară, această însemnare ironică din nr. 16: „Dăm ca document al decrepitudinii Contimporanului notița lăudabilă de mai jos, apărută în Viața literară: Contimporanul apare cu mobilierul înnoit în stil clasic. D. Vinea în «manifestul despre îngeri» pare a mărturisi misticismul. Întîlnim aci pe d. Mircea Damian, cu o schiță umoristică. D. Pompiliu Constantinescu colaborează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de semnificații.»” Conflictul cu Contimporanul lasă totuși loc, o vreme, și unor concesii tactice. Într-un articol panoramic, M.H. Maxy apreciază situarea inițială a publicației în speță la „stînga plasticei și a lirismului poetic”, cu o „atitudine democratică cuviincioasă”. O notiță din nr. 18 comentează amabil editorialul „Cheia viselor“ al lui Ion Vinea, iar afinitatea cu suprarealismul nu scapă comentatorului anonim, care își amintește astfel că directorul Contimporanului este „un literat de bună speță”. Nu va fi uitat însă faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
care își amintește astfel că directorul Contimporanului este „un literat de bună speță”. Nu va fi uitat însă faptul că, de la o vreme, revista condusă de el a (re)devenit mai mult politică decît literară. Politică - în ce sens? Autorul notiței vorbește despre un „compromis cu burghezia” - lucru nu lipsit de adevăr, dacă ne gîndim la apropierea lui Vinea de Partidul Național Țărănesc și la simpatia lui Jacques G. Costin pentru Virgil Madgearu... Ruptura de Contimporanul devine „oficială” (o adevărată „declarație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
aceluiași număr este consemnată „a doua antologie Ma”, Boldog hiradás, a lui Tamás Aladár (ed. Ma, Viena) — „una dintre culegerile cele mai reprezentative ale nouii poezii maghiare. Poezie de idei susținute de un puternic sentiment al vieții integrale”. O altă notiță consemnează expunerea la Galeria Sturm din Berlin a „operilor constructiviste ale pictorului și poetului maghiar Lajos Kassák”. La aceeași rubrică, dar în numărul 47 al Contimporanului (pe a cărui copertă apare un Linoleum de L. Kassák), o nouă informație despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și luxosul conținut artistic cedează adesea locul unei publicități uimitoare, întreprinderile (bancă și industrie) și bogătașii unguri de acolo știu cum se susține o mișcare culturală. De aceea, pe teritoriul nostru, activitatea artistică a minoritarilor e incomparabil superioară activității românești”. Notița arată, pe de o parte, admirația Contimporanului față de mecenatul „bogătașilor unguri”, cîtă vreme acesta e pus în slujba susținerii „artei noui”. Faptul indică, o dată în plus, atitudinea estetică și constructivă — nu doar constructivistă — a revistei lui Vinea și Iancu, departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Contimporanului față de mecenatul „bogătașilor unguri”, cîtă vreme acesta e pus în slujba susținerii „artei noui”. Faptul indică, o dată în plus, atitudinea estetică și constructivă — nu doar constructivistă — a revistei lui Vinea și Iancu, departe de dogmatismul „antiburghez” atribuit avangardelor. Finalul notiței trădează însă, acut, complexul de inferioritate autohtonă. În pagina de „revista revistelor“ a numărului 57-58, aprilie 1925, o notiță indică apariția primei reviste de avangardă la Budapesta, după exilul din 1919: „365, director Támas Aladár, Budapest. Arta nouă fusese interzisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
plus, atitudinea estetică și constructivă — nu doar constructivistă — a revistei lui Vinea și Iancu, departe de dogmatismul „antiburghez” atribuit avangardelor. Finalul notiței trădează însă, acut, complexul de inferioritate autohtonă. În pagina de „revista revistelor“ a numărului 57-58, aprilie 1925, o notiță indică apariția primei reviste de avangardă la Budapesta, după exilul din 1919: „365, director Támas Aladár, Budapest. Arta nouă fusese interzisă și exilată de guvernele amiralului Horthy. Salutăm prima revistă de avangardă la Budapesta”. Preocupările pentru arta nouă maghiară se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de școala germană, în detalii însă rămîne pură și deplin convingătoare. Interesante soluții urbaniste ne prezintă Jiri Kroha. Articole semnate de Karel Teige, V. Burian, Schmeisel, Blumm. Plastică nouă de Prohazka, Toyen și I. Styrsky”. Numărul 75 conține o nouă notiță elogioasă de prezentare, în aceeași linie puristă: „Horizont, marea revistă de artă nouă din Cehoslovacia (Brezen) ne aduce de această dată o realizare în marmură a chinuitoarelor experiențe de simplificare pînă la gradul Artă. O statue a lui Smetana — Studii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
urbanistă din Stuttgart, aducînd numeroase reproduceri. Același număr închină două pagini realizărilor scenice ale lui Enrico Prampolini, iar numărul din noembrie scris în întregime, aproape, de Adolf Liebscher este și el dedicat problemelor urbaniste sub aspectul clădirilor publice”. O nouă „notiță” semnificativă despre revista cehoslovacă găsim în numărul 78: „Horizont revista de arhitectură cehă consacră un număr întreg unui maestru. Arnost Wiesner. Artă esențială de lirism”, unde Marcel Iancu comentează (în deja menționatul articol „Arhitectura“) „expoziția de arhitectură nouă” de la Brno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
versuri din Maiakovski (în numărul 30, un poem apocaliptic, intitulat „Foamete pe Volga“, „se datorează poetului boleșvic Mayakowsky, tradus dintr-una din revistele revoluționare ruse care apar la Berlin”. Este primul poem maiakovskian tradus în România). Semnificativă este însă și notița simpatetică despre gruparea postsimbolistă „Frații lui Serapion”, aflată în flagrantă contradicție cu ideologia Sovietelor. Despre limbajul zaum întîlnim o referire — la mîna a doua — într-o notiță din Contimporanul nr. 49 despre revista belgiană Het Oversicht (Anvers, caiet 210), „un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la Berlin”. Este primul poem maiakovskian tradus în România). Semnificativă este însă și notița simpatetică despre gruparea postsimbolistă „Frații lui Serapion”, aflată în flagrantă contradicție cu ideologia Sovietelor. Despre limbajul zaum întîlnim o referire — la mîna a doua — într-o notiță din Contimporanul nr. 49 despre revista belgiană Het Oversicht (Anvers, caiet 210), „un studiu (...) asupra poetului rus Iliazd, inventatorul limbei zaum de muzicalitate rusă”, anticipată de o alta, în numărul 45, unde este prezentat Le dentu de Phare. De reținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
apăsat politică, întîlnim și în articolul „Drama-pantomimă“ al lui Ion Călugăru, din același număr al revistei Integral: „Acolo însă unde mitul contimporan, evident politic, în stăpînirea proletariatului, s-a difuzat în colectivități, se înfăptuie și un teatru nou: Rusia”. O „notiță” din numărul 6-7 al Integralului („Teatrul sovietic“) merge și mai departe. E vorba de o prezentare a opiniilor despre teatru expuse la Paris, în fața presei, de către „Lunatcharsky”, comisarul poporului pentru instrucție publică din URSS, aflat într-un „turneu de propagandă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lupte în propria țară alături de Mahatma Gandhi în loc să admire «putregaiul așa-zisei civilizații» democratice. Îi spune că poeții Sîrbi cari zac în închisori sînt mult mai puternici și mai artiști decît limonetăria și zarzavatul sentimental al poetului indian călător”. O notiță din numărul 75 semnalează partizanatul bolșevizant al grupării sîrbe (Mitzic fiind, la acea dată, refugiat în Franța, iar revista sa — interzisă în Serbia): „Zenit «interdit en Serbie». Nu e nici pornografică, nici subversivă. Pur și simplu o revistă de artă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fișa penală extrem de amuzant concepută: „Liubomir Mitzitch, nebun în libertate și demon al literaturii jugoslave. Restul literatură și experiență”. Cea mai importantă semnalare a mișcării novatorilor sîrbi („Modernismul în Serbia“) apare însă în nr. 8 al revistei Integral, la rubrica „Notițe”, sub semnătura St.R. (Stephan Roll). În descendență futuristă, autorul exaltă noul stil „barbar”, antiacademismul „organic” și răspărul modern față de tradiționalismul „baladelor haiducești”: „Primim la redacție Zenit No. 36, revistă cu aspect viril ca o panoplie, reprezentînd cu suficiente elemente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ale imaginii oferite avangardiștilor români de către avangarda „zenitistă” sîrbă. Percepția modernismului sloven este, în revistele românești de avangardă, grevată de confuzii amuzante, explicabile prin faptul că ecourile sale parvin exclusiv mediat, prin intermediul unor publicații occidentale. În Contimporanul nr. 81, o notiță despre Der Sturm, salută numărul special dedicat avangardei „slavone”, textul încheindu-se pe o notă din care transpare frustrarea nerecunoașterii internaționale a mișcării moderne autohtone: „Der Sturm consacră ultimul număr mișcărei moderne din Slavonia. Plastică, arhitectură, tipografie, muzică și poezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]