1,227 matches
-
de a semnala că fierea lui „Chick”, pe care eu o evidențiez poate prea mult, e tipică bătrânilor cu soții tinere, o savuroasă și stabilă galerie în literatura universală. Vladimir Tismăneanu, citind aceeași variantă, mi-a sugerat importante adăugiri și nuanțări, corectând și câteva erori punctuale. Le mulțumesc tuturor. După apariția textului în două numere succesive din revista 22 (34 și 35, august-septembrie 2001), mai mulți prieteni mi-au făcut observații utile. Matei Călinescu a remarcat două erori onomastice, corectate de
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
pătrunzătoare a textului meu. Omagiez astfel o conversație și o prietenie vechi de douăzeci de ani. Bineînțeles, forma finală a textului, care apare acum, precum și răspunderea pentru conținutul său îmi aparțin în exclusivitate. În această formă voi include și alte nuanțări și corecții în raport cu versiunile anterioare, pe baza unor informații noi și uneori ca răspuns unor critici. 1. Viking, aprilie 2000. 2. Bellow era atunci la University of Minnesota. La cursul lui Stern, care-l întâlnise câteva luni mai înainte, a
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
noii realități― socialiste, aideologiei comuniste, materializate prin mijloacele specifice arhitecturii și urbanismului. Cred că această parte a istoriei arhitecturii și urbanismului din România, Încă insuficient cercetată, este importantă atât prin Însăși natura proprie a fenomenului, cât și pentru completarea și nuanțarea tabloului general al totalitarismului autohton. Consider oportună cercetarea prin prisma impactului pe care „realismul― socialist l-a avut asupra societății, atât cea comunistă cât și cea postdecembristă, folos ir ea arhitecturii și a urbanismului ca mijloace operative ale Partidului Comunist
Polarităţile arhitecturi by Alexandru Mihai Robitu () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92984]
-
a diferitelor grupuri profesionale și a unor instituții (unele special create) menite să studieze anii regimului comunist și manifestările acestuia În toate sferele vieții publice și ale diverselor activități profesionale. Astfel, această cercetare se alătură unor demersuri de clarificare și nuanțare a rolului arhitecților și profesioniștilor din arhitectură și urbanism, În cadrul marelui proiect al „noii ordini sociale―, al „societății multilateral dezvoltate―. Partea II Situația actuală a cercetării Proiectul inițial propunea o abordare multicriterială și interdisciplinară foarte extinsă, care deși foarte tentantă
Polarităţile arhitecturi by Alexandru Mihai Robitu () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92984]
-
comună în tânăra generație [...] sunt atuurile sale esențiale”. Spiritul analitic și aplicația la text sunt dublate de un apetit teoretic evidențiat de instrumentarul folosit (din câmpul structuralismului, psihanalizei, tematismului, semioticii și naratologiei) și de efortul personal de conceptualizare sau de nuanțare a conceptelor consacrate. Asemenea calități sunt ilustrate chiar de prima sa carte, Proza criticilor, care are ca obiect opera epică a lui E. Lovinescu și G. Ibrăileanu. Lucrarea a fost salutată de Al. Călinescu drept „primă cercetare serioasă consacrată romanelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287442_a_288771]
-
talentul criticului de proză își spune cuvântul. Portretele cresc, în identitatea lor dinamică, din „cartea-efigie” a fiecărui autor. Cu Literatura subiectivă (I, 1989), criticul se întoarce la preocuparea mai veche pentru literatura confesivă, „personală”, a „pactului autobiografic” (definit, cu unele nuanțări, după Philippe Lejeune, ca și în cartea despre Creangă). Obiectul analizei îl fac jurnalul intim (de la C. A. Rosetti la Petre Stoica) și autobiografia literară (de la Teodor Vârnav la Valeriu Cristea). Volumul anunță o serie mai amplă și pledează cauza
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287442_a_288771]
-
le sugerează și devine în mod deliberat imitație a naturii, cănd găsește, în această mijloace mai eficace"85. În viziunea sa însă, emoția depășește cadrul pur psihologic, pe care il subliniază teoria poescă, și îi adaugă o dimensiune cognitivă clară, nuanțare importantă, la care poetul român nu putea să rămână indiferent: Meritul unei opere de artă nu se măsoară prin puterea cu care sentimentul sugerat ne domină, cât prin bogăția sentimentului însuși: în acești termeni, pe lângă de gradul de intensitate, noi
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
reale, o lume însă înzestrata cu sens, cu alte cuvinte, umană. Lume are înscrisă în ea datele fundamentale a celui care a creat-o, o lume barbiana, de exemplu. Problemă limbajului poetic este pusă în termenii deja cunoscuți, cu unele nuanțări, ce amintesc, deopotrivă, de Poe și de Bergson: Dar, pentru a exprima aceste moduri ale naturii "increate", limba uzuală apare prea organizată [s.n.]: Rimbaud se străduiește deci s-o sărăceasca deliberat, s-a simplifice până la un sistem redus defuncțiuni ale
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
ce-i permite să se moduleze ușor pe datele proprii experiențe poetice, dar și de o remarcabilă unitate structurală. "Veghea lui Roderick Usher" (1930) pare să fi ultima, dar și cea mai completă, varianta a poeticii barbiene. Exceptând, poate, unele nuanțări, parafrază barbiana nu pare să aducă în discuție idei esențialmente noi; lectură ei compensează, în schimb, si fascinează, prin calitatea expresiei, prin memorabilitatea formulărilor, ingenuitatea imaginilor și simbolurilor. "Veghea" este un cristal prelucrat la incandescenta celei mai înalte gândiri poetice
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
și educația particulară a părinților acelei persoane o descoperire în acord cu viziunea că educația transmite inegalitatea de la o generație la alta. Dar reproducerea de către școală în societățile capitaliste a raporturilor de dominare și transmitere a inegalității este specifică, cu nuanțările de rigoare, și pentru alte țări aflate în stadii diverse de dezvoltare. România este un bun exemplu. La noi continuă să se manifeste o tendință de nivelare a sărăciei a marii majorități a populației, iar "iluzia egalitară" întreține perpetua frustrare
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
comuniste există o suprapunere atitudinală de doar 62,8 la sută. Două concluzii pot fi desprinse în urma examinării acestor date. Conchidem, mai întâi, că transmiterea atitudinilor favorabile ordinii actuale este mai facilă decât transmiterea de atitudini favorabile perioadei comuniste. Câteva nuanțări trebuie aduse acestei concluzii. După cum arată J. Glass, V.L. Bengtson și C.C. Dunham (1986) într-o cercetare cantitativă centrată pe identificarea gradului de similaritudine atitudinală între trei generații în cadrul familiilor și pe descifrarea mecanismelor din spatele transmiterii intergeneraționale a atitudinilor, corespodența
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
detașează încă în capitolul II, cu intenții teoretice, care configurează de fapt maniera în care lucrarea va folosi cele două concepte (Angelic - demonic: de la opoziție spre complementaritate). Introducerea celor două concepte cu denumirile „angelic” și „demonic” conduce demersul doctorandei spre nuanțări teoretice care încorporează atitudinea mentalității medievale, dar o (re)conexează de o perspectivă modernă a integrării în existență; judecarea personajului feminin demonic traversează astfel maleficitatea spre autenticitate și deplin al personalității, iar verosimilitatea și consistența personajului angelic se estompează spre
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
G. Călinescu și generația sa, aproape întreagă. Acesta este paradoxul care ține pe loc studiile de eminescologie: descoperindu se tot mai multe dovezi că poetul era capabil de creație în anii săi târzii, diagnosticul nu se mai potrivește și încep nuanțările, se instaurează neîncrederea în documente, se discută despre imaginea generală a lui Eminescu, despre mitul Eminescu etc. Fiind lăsat deoparte omul, personalitatea sa, etc. Centenarul nașterii din 1950 nu vine decât să culeagă acest fruct copt cu adevărat încă din
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
semne de punctuație puteau fi folosite unele În locul altora. S-a ajuns apoi la o specializare a funcției acestora, ținând seama de context. 3. Importanța punctuației Implicându-se În organizarea sintactică a unui text, punctuația contribuie la claritatea, acuratețea și nuanțarea mesajului transmis. Iată câteva dintre funcțiile sale: a) Poate preveni ambiguitatea unor exprimări. E celebru cazul când o sentință de condamnare la moarte a fost comutată din cauza unui... punct! Un condamnat scrie o cerere de grațiere către rege. Neînduplecat, monarhul
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
acesteia din poziții unde era absolut necesară (de exemplu, Înainte de dar, iar, Însă, ci), vom pune virgula În mod tacit. În felul acesta, textul cu pricina nu numai că nu are nimic de pierdut, dar poate câștiga În precizie și nuanțare. Detalii În legătură cu aplicarea principiilor adoptate: - a se păstrează În: barbat, daca, pacat, tatar atunci când corespunde unei pronunțări regionale (am văzut mai sus, În textele lui Sadoveanu); - ă, e, Î, care puteau reda pe ă și Î, se vor transcrie ă
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
după (ibidem): • disprețul excesiv: tendința de a disprețui ceea ce el nu pot avea sau nu poate face; • tendința de a practica ironia, arta de a spune alta decât ceea ce gândește; • talentul de disimulare; • tendința de a lăuda peste măsură. Pentru nuanțarea analizei, este demn de menționat faptul că în societățile noastre (democratice), invidia nu este întotdeauna negativă. Ea poate fi de folos în controlul democratic și se poate transforma chiar în admirație față de personalitățile remarcabile (Savater, 2008). Altfel spus, pare că
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
concepe și va elabora și alte lucrări la fel de valoroase. Rodica NAGY În loc de pre-față... Pre-discurs sau... pre-spectacol (al comunicării) Jocul cuvintelor, mereu actual în practica generală a comunicării, fie ea cotidiană sau ancorată în contexte specifice, nonliterară sau literară etc., permite nuanțări și interpretări inedite ale aceleiași realități oferite de sistemul limbii, pe de o parte, și de actualizarea acestuia în acte comunicative, pe de altă parte. De aici ideea de pre-față (ante-prezentare), în care "fața" este înțeleasă ca manieră posibilă de
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
ca relație, ca interacțiune, ca împărtășire, ca proces, respectiv ca produs etc. implică o serie de contextualizări necesare atât la nivel teoretic (vezi, în continuare, raportarea componentelor actului comunicativ la multiplele valențe ale situației de comunicare), cât și aplicativ (cu nuanțări și exemplificări din planul comunicării interpersonale, respectiv din cel al comunicării didactice/educaționale). Este vorba, așadar, despre un proces care se construiește pe sine, prin sine (prin componentele sale), într-o dinamică permanentă a adaptărilor și a redimensionărilor. I.1
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
un demers mai complex, fără să fie obligatoriu subordonat instituțional, centrat pe relația bijectivă 29 educator educat, o persoană putându-și asuma, la un moment dat, fiecare dintre aceste ipostaze/roluri. Având în vedere specificul lucrării de față, care propune nuanțări și exemplificări ale tehnicilor discursive și teatrale actualizate în comunicarea interpersonală, în general, și în cea din mediul educațional (de la nivelul ciclului primar), în special, voi utiliza contextualizat, în continuare, cele două sintagme terminologice. Comunicarea educațională presupune, prin însuși specificul
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
relația spectator actor 53 este cea care se plasează în timpul obiectiv și în spațiul obiectiv al spectacolului, spre deosebire de celelalte relații care presupun decalaje spațio-temporale. Se remarcă, din figura nr. 4 și din explicitarea acesteia, absența relației spectator regizor, de unde necesitatea nuanțării schemei anterioare sub forma figurii nr. 5: Figura nr. 5. Modelul triunghiular al comunicării teatrale (2) Nuanțând direcțiile prezentate supra, spectatorul este plasat în centrul intervențiilor și al relațiilor de toate tipurile stabilite între instanțele aferente comunicării-teatru, el fiind, de
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
lumini etc. * temporalitate dramaturgică vs. scenică 83: timpul dramatic este cel al acțiunii, cu repere subiective/obiective, cu perspective cronologice, proiective și/sau retrospective etc.; timpul scenic este cel al derulării spectacolului interval limitat, neconcordant cu timpul dramatic; de aici, nuanțarea modalităților regizorale 84 de raportare la reperele temporale ale acțiunii (de exemplu, epoci diferite reflectate într-un spectacol de 60 de minute, timp perceput subiectiv de către un anumit personaj și timp obiectiv, cu atestare istorică, căruia i se subordonează acțiunea
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
folosite în comunicarea de diferite tipuri și trăsăturile acestora (accesibilitate, mobilitate pentru utilizatori, personalizare, socializare etc. Agarwal, 2011; Watermeyer, 2010; Dalsgaard & Paulsen, 2009; Dalsgaard, 2008 etc.). 8 Pentru principiile și funcțiile comunicării, vezi și Puiu, 2001, pp. 22-24. 9 Pentru nuanțări și exemplificări ale ritualurilor comunicative raportate la diferite tipuri de context, vezi Hobjilă, 2008a. 10 Vezi, de exemplu, pentru contactul interpersonal, funcții precum: a iniția (o interacțiune, o temă de discuție...); a intensifica o anumită relație/legătură de ordin interpersonal
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
care schematizarea discursivă o aduce cu sine în fața receptorului. O dată cu descrierea însă, mai totdeauna apare și atitudinea locutorului față de cele descrise. Aceasta este semnificația atitudinală pe care o aduce schematizarea discursivă în fața aceluiași receptor" (Sălăvăstru, 2003, p. 381). 42 Pentru nuanțări, vezi teoria discursului prin raportare la schema cubului rubik, în Cmeciu, 2010, pp. 20-23, schemă în care culorile cubului sunt simboluri ale caracteristicilor componentelor discursului și ale relațiilor dintre acestea: roșu (textul) verde (verosimilul); albastru (proces mental fața invizibilă a
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
al temperamentului" (Mucchielli, 2000, p. 114). 21 În privința comportamentului corelat celui verbal, se consideră că există șapte comportamente vizibile: îmbrăcămintea, expresia feței, vocea, gesturile, poziția, mișcările, nivelurile de energie (S. Burns, apud Erickson, 2009, p. 206). În alte lucrări, apar nuanțări de tipul: "comunicăm prin: îmbrăcăminte, postură, expresie facială, contact vizual, mișcări ale mâinii, brațelor, picioarelor; tensiune corporală, distanță, atingere, voce (ton, ritm și inflexiune)" (Borg, 2010, p. 32); limbaj corporal = sincronizarea, postura, capul, fața, culoarea pielii, buzele, umerii, respirația, mișcările
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
în cursul evoluției parafreniilor, al schizofreniei paranoide, precum și în delirurile ipohondriace; e) Iluziile de transformare ale schemei corporale sau a „imaginii de sine” sunt percepții anormale ale imaginii propriului corp, totale sau parțiale. Ele au o extrem de mare varietate și nuanțare. Acest tip de iluzii sunt întâlnite în următoarele situații patologice: - leziuni medulare (tabesul dorsal); - leziuni cortico-cerebrale, în special cele localizate în zonele parietală, temporală sau occipitală, așa cum sunt ele întâlnite în cursul sindromului Gerstmann și sindromului Anton-Babinski; - membrul fantomă al
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]