2,656 matches
-
Încheiat un tratat efectiv de alianță numai cu Austro Ungaria, În vreme ce celelalte două puteri și-au exprimat adeziunea la acesta În acte speciale. Faptic și politic nu mai există nici un motiv de a păstra actuala diferență; mai mult, guvernul regal nutrește dorința ca forma viitoare a noului tratat Încheiat cu puterile Triplei Alianțe să se potrivească cu raporturile de fapt efective” <ref id="56"> 56 Die Grosse Politik der europäischen Kabinette, 1871-1914. Sammlung der diplomatischen Akten des Auswärtigen Amtes, im auftrage
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
La rândul său, Carol I Îi destăinuia consulului francez la București temerea față de tendința Rusiei de a trata retrocedarea sudului Basarabiei direct cu Poarta, deci În afara preconizatului Congres european, și tocmai de aceea prefera să obțină dinainte recunoașterea independenței. Domnitorul nutrea speranța că diplomația franceză va interveni la Constantinopol În acest sens <ref id="85">85 IRD, vol. II, partea II-a, 977, doc. nr. 146, p. 252. </ref>. Numai că ministrul de Externe francez nu era deloc Înclinat să dea
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
Externe francez, Waddington, a căutat să spulbere orice iluzii, lăsând să se Înțeleagă că „Basarabia trebuie considerată pierdută”. Nici Întrevederea cu Prințul moștenitor al Germaniei nu a depășit sfera amabilităților de circumstanță. Ba mai mult, Frederic-Wilhelm, În pofida simpatiei ce o nutrea față de Principele Carol I, a Încercat să sugereze poziția dificilă, de arbitru, pe care și-a asumat-o patria sa, ceea ce nu Îngăduia o intervenție În favoarea statului român, orice demers În acest sens fiind considerat inoportun <footnote id="135"> 135
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
nu existau interese divergente Între cele două state. Într-o scrisoare adresată Prințului Bismarck, la 29 februarie/12 martie 1880, Carol I sublinia rolul pe care l-ar juca România, prin poziția sa strategică, În evoluția ulterioară a „chestiunii orientale”, nutrind speranța că țara ale cărei destine le conduce „se va putea rezema, sub toate constelațiunile viitoare (subl. ns.), pe scutul binevoitor al Imperiului german” <ref id="149">149 Regele Carol I al României, Cuvântări și scrisori, t. II, București, 1909
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
III-lea (1881-1894) a Îngreunat o desfășurare mai amplă a mișcării naționale a românilor basarabeni. Mulți basarabeni au aderat la mișcarea revoluționară narodnicistă din Rusia, urmărind nu doar obiective de ordin social și economic, ci și scopuri de ordin național, nutrind speranța că prin intermediul participării la această mișcare puteau fi soluționate și problemele cu conotație națională ale românilor basarabeni. Dintre aceștia s-au evidențiat, În mod special, N. Zubcu Codreanu, Z. Ralli-Arbore, V. Crăsescu, A. Frunză, C. Stere, P. Cazacu, Gh.
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
797.</ref>. Filiala basarabeană a „Uniunii” era condusă de Pavel Crușevan, român de origine, care și-a adus contribuția la reprimarea mișcării naționale din ținut. În paginile ziarului Drug el acuza moldovenii de tendințe separatiste, de românofilie, reproșându-le că nutreau intenția unirii Basarabiei cu România <ref id="46"> 46 Șt. Ciobanu, op. cit., p. 62. </ref>. Toată presa românească din ținut, inclusiv ziarul Moldovanul, a fost suprimată. Colaboratorii acestor publicații erau spionați, urmăriți, persecutați. Liderii mișcării naționale din ținut au fost
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
numere perfecte” s-a extins și în explicarea celorlalte aspecte ale vieții și ale lumii 51. Este „scânteia matematică” ce a aprins vâlvătaia marii culturi euroatlantice, conferindu-i un optimism bizar care nu s-a mai stins niciodată și care nutrește și astăzi încrederea aproape orbească în virtuțile științei și tehnologiei bazate pe demonstrația matematică. Dar primul care a căzut victimă acestei mistici ispititoare a fost însuși Pitagora. Cel mai avizat dintre biografii săi, Diogene Laerțiu, acreditează legenda că Pitagora ar
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Gymnasionul Lykeonului (unde se va instala, mai târziu, Aristotel), și-a început cursurile în 393 î.Hr. Au fost școli într-adevăr diferite. Cea platonică era preponderent filosofică, ducând mai departe și adâncind obsesii paideutice pitagoreice. Cea isocratică era preponderent oratorică, nutrindu-se din mentalități sofiste. Școala lui Platon se mândrea a fi moștenitoarea lui Socrate, iar cea a lui Isocrate se lăuda că îl continuă pe Protagoras. Dar aceste vanități erau mărunte și inferioare valorii reale a celor două mari ctitorii
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Akademia sa a funcționat nu doar ca o instituție de educație înaltă, ci și ca o fraternitate ezoterică de tehnicieni politici 3. Dar idealul educațional pe care și l-a asumat, ca și curriculumul practicat transcend cu mult ambițiile politice nutrite de Platon într-o perioadă a vieții sale. Când a renunțat la ele, Platon s-a dedicat descalificării idealului războinic al spartanilor 4, pe care îi admirase în tinerețe, și cercetării febrile a adevărului 5. Rezultatele acestei schimbări sunt: opera
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ar fi apreciat-o. Dar uimirea noastră crește când descoperim că gândirea comeniană a fost profund influențată de ciudata mișcare rozicruciană, la care aderase în tinerețe și pe care, după câte se pare, nu a abandonat-o niciodată. Ce eresuri nutrea această mișcare esențialmente religioasă? Acestea sunt întrebările fundamentale ale unui studiu de caz aparte, pe care îl expunem în continuare urmând riguros regulile acestei revelatoare metode de analiză a situațiilor „cețoase”, dar importante. 9.2. Comenius și frăția invizibililortc "9
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ai lui Roger Bacon și Albertus Magnus. Presupunea că erau pricepuți la geometrie, la arta militară, la aritmetică și la algebră. Erau discipline pe care celălalt Bacon, baronul contemporan, le disprețuia, așa cum făcuse în The Advancement of Learning. Or, rozicrucienii nutreau idei similare celor baconiene. Baronul de Verulam se dorea „părintele științei experimentale”, dar respingea cu mânie legăturile sale cu „știința matematică”. Fludd era prieten cu Michael Maier, medicul lui Mauriciu, landgraful de Hessen. Este aproape sigur că vraciul a fost
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Machiavelli: Faber fortunae (Realizatorul soartei). La a doua chemare a lui Hartlib a plecat spre Londra. Nu doar din pasiune pentru propunerea acestuia, ci și presat de comunitari. Bohuslav și-a dovedit recunoștința numindu-l directorul școlii latine din Leszno. Nutrit de vechea idee a „lumii ca teatru” cu care se hrăniseră de la început rozicrucienii, Comenius a introdus în școală inovații pansofico-curriculare ce au scandalizat. Piesele sale Cynicus redivivus (Învierea cinicului) și Abraham Patriarcha (Patriarhul Abraham) au fost jucate de elevi
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
nu a mai fost folosită în anii următori. Dar cartea lui J. Gwynn (1950) aspira la fundamentarea unei științe riguroase, cumulative și obiective a dezvoltării curriculumului ca disciplină socioeducațională și tehnologie eficientistă de tip life adjustment. Cartea lui Alberty (1953) nutrea ambiții similare, dar de pe poziții reconstrucționiste și progresiviste. Capodopera deceniului a fost însă cartea lui Smith, Stanley și Shores (1950, 1957), care a sintetizat magistral liniile de forță ale curricula moderne și s-a impus ca lucrare de bază a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cereau „deșcolarizarea societății” sau „dezinstituționalizarea educației”. Când scriem aceste rânduri însă, furtuna s-a potolit. Școala n-a dispărut, nici o națiune n-a făcut eroarea fatală de a renunța la instituțiile sale de educație și învățământ și nimeni nu mai nutrește teorii ucigașe cu privire la curricula moderne. Criticile postmoderniste, dincolo de vehemență, au avut darul de a trezi lumea cercetărilor educaționale dintr-un anumit „somn dogmatic” în care se cufundase vreme de aproape un veac. Zgomotul cercetărilor postmoderne n-a fost un simplu
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cultura și valorile culturale, socotind că nu au importanță decât ca „instrumente”. Ideea de „om cultivat” le repugnă și o înlocuiesc cu sintagma „cap-bine-făcut”. Cognitiviștilor nu le trece prin minte că ei pledează pentru spolierea culturală programată a ființei umane nutrind, în subconștient, credința că singurul ei rost este supraviețuirea cu ajutorul inteligenței. Campionii acestei orientări sunt „scientiștii”, care creează modele curriculare precum: cel „centrat pe obiective” (Bloom ș.a.); cel „centrat pe ierarhia tipurilor de învățare” (Gagné, Briggs); cel „centrat pe competențe
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Eisner nu le reproșa „academiștilor” decât sensibilitățile paseiste și nostalgia față de „vechea cultură”. Această clasificare a șocat. Direcțiile în care „priveau” cele cinci orientări curriculare erau atât de divergente, încât visul „teoriei unice” devenea ridicol. Cognitivismul, care, de pe poziții scientiste, nutrea o „poziție imperială”, s-a pomenit brusc izolat într-o „provincie oarecare” a problematicii curriculare. În 1979, Eisner și-a finalizat ostracizarea, apoi a readus din exil persoane nobile pentru a înnoi cetatea. Lucrarea The Educational Imagination 44 a clarificat
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
mileniu creștin, frământările civilizației euroatlantice cu privire la destin s-au amplificat exploziv. Speranțele s-au multiplicat până la paroxism, iar spaimele s-au cristalizat în paranoia. Am evocat în cartea mea Mitul lui Chiron (2001)4 metamorfozele acestei mentalități paradoxale care se nutrește, în mod egal, cu delicii apocaliptice și spaime paradiziace. Nu voi relua aici hermeneutica acestei sensibilități oximoronice. Este bine să precizăm însă că ea nu a apărut la sfârșit și început de mileniu. Ultimele două decenii ale secolului XX s-
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Dar curricula formale moderne, cel puțin în ultimul veac, au produs aproape numai experți - cu competențe predefinite și abilități standardizate - care, în nevoia lor de a-și umple vidul noetic, au căzut pradă culturii vulgare. Când nu știi să te nutrești cu ambrozie și nectar, ca zeii, atunci te mulțumești și cu jirul din troacă. Există prea multe victime. Prea mulți ingineri care nu l-au citit pe Dostoievski și care cred că studiul dialogurilor platonice este pierdere de vreme; prea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
imprevizibili, învăluită cu iluziile May³-ei. Avem știința atotcunoscătoare a lui Zeus, folosim tehnologiile lui Hefaistos, ne înălțăm icarieni până la Helios, străbatem spațiile uraniene, utilizăm energia smulsă de Prometeu zeilor atomici și nucleari, respirăm aerul înveninat cu noxe al Herei, ne nutrim cu speranțele lui Epimeteu și ne îngrozim de profețiile apocaliptice ale Casandrei. Iar Ananke ne decide încă soarta, după bunul ei plac, alcătuind planurile secrete ale moirelor și itinerariile abominabile către împărăția lui Hades și a Proserpinei. De unde ne-ar
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
profund și specific. Mai trebuie oare spus că, prin aceasta, istoria vieții cotidiene se identifică, în fond, cu misiunea însăși a istoriei, ca disciplină științifică? Sau că dimensiunea ei (inevitabil) narativă o face să împrumute, mereu, fermecătorul chip al povestirii, nutrind interesul pentru retrospecție? La originea pasiunii pentru recuperarea trecutului stă, cu siguranță, în mai toate cazurile, (și) farmecul inegalabil al faptelor vieții de odinioară. Dacă, după cum am văzut deja, istoria vieții cotidiene nu a fost, de-a lungul timpului, ocolită
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
cu superstiția determinismului economic. S-a afirmat chiar 9, că între macroistoria tradițională și aceea actuală distincția ar fi doar aparentă, în condițiile în care ambele demersuri nu numai că au aceeași țintă a reconstituirii (globalul) - prin strategii diferite -, ci nutresc, în fond, un respect identic pentru definiția monografică a obiectului de anchetă, fără a mai vorbi de recunoașterea comună a însemnătății arhivelor seriale, a anumitor metode de analiză etc. În realitate, deosebirile dintre ele sunt mai profunde decât par, iar
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
timp schimbată cu totul - nu l-a mai susținut. Ceea ce a ieșit la suprafață, în locul lăsat temporar liber prin dispariția vechiului sistem, a fost „contrasocietatea”, care se dezvoltase în penumbra cotidiană a regimului oficial. Ea este, astăzi, „solul fertil” care nutrește lumea noastră de tranziție. Toate aceste evoluții ar câștiga în claritate și culoare dacă ar putea fi reduse la scara unor microistorii familiale, de vecinătate, de cartier sau de grup. Ele ne-ar ajuta să înțelegem mai bine originea câtorva
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
în imagini și legături mentale, în stil acțional. Ce se întâmplă dacă se schimbă contextul? Observațiile analiștilor politici și unele cercetări empirice dovedesc că actorii sociali, „impregnați” de un anumit context, au tendința de a proteja cunoașterea realizată acolo, se nutresc din „idealurile” încorporate în etapa formării și conservă practicile sociale învățate, care le marchează în continuare interacțiunile. Deși contextul social global s-a schimbat decisiv, mulți dintre actorii sociali conservă nu numai gesticulația colectivă, ci și strategiile de evitare, practicile
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
menționând și că „era călătorit și la curent cu scriitorii francezi la modă: Montherlant, Morand, Maurois, Mauriac, Giraudoux, Cocteau și prietenul acestuia, prea curând dispărutul Raymond Radiguet”), publicist priceput, dar nu și posesor al unui talent creator deosebit, Ș. a nutrit și preocupări propriu-zis literare, rămase însă neconcretizate prin realizări concludente. A frecventat cenaclul Sburătorul (cu mai multă asiduitate în anii 1925-1929), iar în agendele lovinesciene e consemnat, de pildă, faptul că Ș. i-a citit criticului fragmente dintr-un roman
SOIMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289773_a_291102]
-
trei Crișuri”, „Cuvântul liber”, „Viața socială” ș. a. A mai semnat PAN, Mefisto, Alyk. În spirit „realist”, versurile primului volum al lui P.-N. exaltă „poezia profesiunilor”, abia următorul, Fulgi (1927), aducând o rezonanță lirică mai autentică, aceea a simbolismului provincial, nutrită de amintirea adolescenței. Parodii adevărate (1930) constituie o replică minoră la versurile selectate spre a fi trecute în registru parodic. Rod al marginaliilor versificate este și culegerea de epigrame Răutăți mici pentru oameni mari (1932). Pe urmele lui Octavian Goga
POPESCU-NEGURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288951_a_290280]