6,670 matches
-
familiilor monoparentale, victime ale „noii sărăcii”. Studiile în domeniul sărăciei arată că printre grupurile cele mai vulnerabile sunt familiile monoparentale și familiile cu mulți copii (Zamfir, 2000). „Noile probleme” sunt legate de supraîncărcarea și conflictul de rol trăite de femeia obligată să adauge la sarcinile cotidiene de îngrijire și educație a copilului și pe aceea de aducător principal de venituri și de exercitare a autorității. În consecință, copiii care trăiesc în familii de acest tip sunt considerați populație cu risc, condamnați
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
ne mai gândim la asta, hai să mâncăm și mai vorbim după aceea”. În mintea sa, această frază, dacă era perfect rostită, avea darul de a face să dispară boala. Dar întrucât perfecțiunea nu era niciodată atinsă, el se vedea obligat să repete fraza la nesfârșit. Freud a notat imposibilitatea pacienților de a realiza cum ar dori vorbirea sau actul până la obținerea reușitei, ceea ce explică repetarea compulsională a actelor, foarte frecventă în nevroza obsesională. Cu totul altfel este povestea regelui Boabdil
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
putem fi adesea obligați să trecem de la centralizare la descentralizare și de la impunerea de constrângeri pentru motive de coerență la acordarea unei libertăți de acțiune; situația de fapt și adaptarea la schimbări. Pentru a păstra acest echilibru putem fi adesea obligați, pe de o parte, să cerem mai multă coerență în scopul eficienței și, pe de altă parte, să acordăm o flexibilitate mai mare pentru a permite adaptarea la schimbări. Evaluarea controlului este în mod necesar e evaluare, chiar dacă parțială, a
Guvernanţa corporativă by Marcel Ghiță () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_483]
-
deplin ce înseamnă însușirea creatoare a exemplului sovietic. În romanul lui N. Jianu găsim din păcate transpuneri mecanice ale unor situații din neuitatul roman al lui Leonid Leonov, Soti. Aceste asemănări sunt atât de vizibile încât autorul s-a simțit obligat să preîntâmpine impresia neplăcută a cititorului, silindu-și unul din eroi să constate singur asemănările situației sale cu aceea a unor personaje din Soti (...)”. În scurtă vreme, într-un editorial, Scânteia 34 trece în revistă opere literare educative, dar și
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Preda arăta, în Ilie Resteu, în Pațanghel, în Beleagă, în Miai, că știe să vadă lumea nu cu ochii oricui, ci cu ochii lui Ilie Resteu și ai lui Pațanghel, țărani muncitori, iar primul de-a dreptul lipit pământului, exploatat, obligat să deție prin prestație de muncă în serviciile consătenilor. Chiaburul e studiat cu un ochi necruțător, dar din afară. Autorul vorbește prin glasul lui Ilie Resteu, sau al lui Pațanghel. De rândul acesta, se vorbește «dinăuntrul» lui Ilie Barbu. Ilie
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
să joace, în câmpul literaturii române, un rol pe măsura ambițiilor redactorilor. În același timp, ideile și intențiile literare nu erau formulate clar, într-o epocă de serioase frământări și polemici ideologice sau estetice, în care orice scriitor se vedea obligat să adopte o poziție estetică, să se alăture unei reviste sau unui cerc literar. Cu versuri au colaborat Th. Șerbănescu, Al. Vlahuță, Duiliu Zamfirescu, Th. M. Stoenescu, D. C. Ollănescu-Ascanio, H. G. Leca și T. G. Djuvara (sub pseudonimul T. Ezneanu
ATENEUL ROMAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285487_a_286816]
-
ocupă și Șt. Vellescu, într-o conferință ținută la Ateneul Român și publicată, după aceea, în revistă. Șt. Vellescu semnalează, printre primii, influența negativă pe care „drama de bulevard” o are asupra moravurilor. În același timp, remarcă situația dramaturgiei autohtone, obligată să abandoneze subiectele naționale și să imite modelele străine pentru a rezista concurenței. Teatrul românesc, scria Vellescu, trebuie să devină un instrument de cultură și educație, care să se adreseze tuturor claselor sociale și să trezească în conștiințele spectatorilor cele
ATHENEUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285489_a_286818]
-
îl numim pământ natal. Cuvintele tale au venit ca un ecou al acelei îndepărtate prezențe: — Într-o zi, va trebui să putem spune adevărul... M-am simțit surprins în flagrant delict că ți-am urmărit gândurile. Dar mai cu seamă obligat să exprim acel adevăr ivit din spatele fotografiilor falsificate dintr-un album de familie. Care adevăr? Am revăzut cadavrul soldatului întins pe pământ, tânărul care tocmai ne confiscase câteva bancnote, în numele dreptății revoluționare. Mi-am amintit că în ajun văzusem un
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
când împăratul îi solicită un referat. Dialogul cu intelectualii români, cei ce îi apreciază „profunda sa știință”, „inima sa străină de orice ură națională”, „nepărtinirea lui cunoscută de popoarele patriei”, reflectă, totuși, limitele în care se desfășoară gândirea nobilului transilvan, obligat să respecte pe de o parte, statutul social, pe de alta, poziția politică de strictă dependență față de Viena. Atitudinea sa nu se mai justifică atunci când respinge tezele înaintate ale Supplex-ului; întoarce spatele cosmopolitismului european cu care cochetase atâta vreme, manifestă
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
este simplu: ziaristul de investigație nu se substituie niciodată judecătorului. Pentru genurile de umor. Finalul surpriză (poanta) este obligatoriu: Un preot din Gorj, chiar din România, a fost prins jucând poker, la crâșmă, cu enoriașii (...) Între slujbe, preotul ar trebui obligat ca pedeapsă să joace numai Păcălici și popa prostu (Cațavencu, nr. 6, 2006, p. 19) Pentru genurile de comentariu. Cel mai bun final în acest caz este cel care, modificând puțin, reia ceva din început. Reluarea deține două virtuți: rotunjește
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
investigația jurnalistică. Aflată la intersecția dintre reportaj, interviu și cercetare detectivistă, ancheta de investigație trebuie să ajungă obligatoriu la secrete păzite cu strășnicie. Pentru că lupta cu instituțiile, cu oamenii influenți sau cu marile interese este vădit inegală, ziaristul se vede obligat să apeleze la mijloace și metode mai puțin ortodoxe pentru a obține informația de care are nevoie. O anchetă serioasă costă mult și implică extrem de multe riscuri - atât pentru ziarist, cât și pentru redacție. Nu întâmplător, în SUA, nici un jurnalist
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Mariei Magdalena. În etapa următoare (80-90) comunitatea deține o versiune a evangheliei bazată pe relatările Mariei Magdalena, care probabil murise Între timp. Intervine schisma, datorată chestiunii cristologice, comunitatea dizolvându-se Încetul cu Încetul. Membrii asimilați de Biserica instituționalizată se văd obligați să camufleze identitatea apostolului fondator, dat fiind că acesta era o femeie. Prin urmare, ei Înlocuiesc În evanghelie numele Mariei Magdalena cu formula, deopotrivă misterioasă și neutră, „ucenicul pe care Domnul l-a iubit”. Atât studiul lui De Boer, cât
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
la un tournoi de poésie, organizat de gruparea revistei „Femina” în 1913, cu poemul Les Perles, răsplătit cu premiul al doilea și medalia de aur și marcând începutul carierei franceze a scriitoarei Alice Orient. Trăiește o boemă zbuciumată și pauperă, obligată să-și câștige existența ca dactilografă și corespondentă de presă, cum mărturisește una dintre epistolele trimise lui G. Topîrceanu, căruia îi scrie între 1911 și 1914, când autorul Parodiilor originale era redactor al „Vieții românești” de la Iași. Încearcă să mențină
CALUGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286047_a_287376]
-
cu gura până la urechi ― Ce n-aș da să fiu În locul tău! Colegiul e cea mai frumoasă perioadă din viață. Sper că ești pregătit pentru atâtea fete. Această remarcă a fost Însoțită de un chicotit, la care m-am simțit obligat să adaug și eu unul. ― Am avut o grămadă de prietene În colegiu, Cal, spuse Presto. Am lucrat la postul de radio al colegiului. Primeam tot felul de discuri gratis. Și dacă-mi plăcea o fată, Îi dedicam cântece. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
acțiuni, când o făcuse Milton sau de ce nu cumpărase aur când o făcuse Milton sau de ce nu pusese bani deoparte În Insulele Cayman, așa cum făcuse Milton; o alegere care Îl condamnase pe părintele Mike la eternul statut de rudă mai săracă, obligat fiind să Îndure lipsa de respect a lui Milton, acceptându-i În același timp ospitalitatea și fiind constrâns să Își ducă un scaun de la masă În sufragerie dacă voia să stea jos. Da, a fost un șoc imens pentru Milton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Ambasador, Maigret și Dicelle așteptau În tăcere, În timp ce omul de la recepție Îi observa cu atenție. Lecoeur sosi exact În momentul În care Începeau să cadă primele picături reci de ploaie și răsuna soneria care anunța sfârșitul pauzei. Polițistul se văzu obligat să facă câteva manevre ca să-și parcheze mașina, apoi se apropie de cei doi, Îngândurat. — E În camera lui? Întrebă el. Dicelle se grăbi să răspundă: — Camera 105, la etajul unu. Ferestrele dau spre stradă. — E și soția cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Aici nu e în campanie, ci la Roma. De la primele ore ale dimineții, toată lumea - cu excepția sclavilor și liberților, care depind încă de fostul stăpân - este prinsă în vârtejul îndatoririlor clientelare. De la parazit la marele senior, fiecare roman se consi deră obligat să-și arate respectul și să-și îndeplinească obligațiile față de unul mai puternic decât el. Se îngrijorează. Va trebui cumva să invite pe cineva la masă astăzi? Și la cât o fi ajuns cadoul pe care cei strâmtorați se așteaptă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Oftează și îi învăluie pe cei prezenți cu o privire compătimitoare. Care e deosebirea între stăpânii lumii și triburile barbare în curul gol care venerează idoli ciopliți? Nici una. Se fu rișează de-a-ndăratelea, încercând să iasă din înghesuială. S-a simțit obligat să accepte rugămintea de a participa la rugăciunea de dimineață. Numai că la un asemenea spectacol nu poate fi decât spectator. Pașii îl poartă înspre aripa laterală a atriumului. Cu ochii la imaginile așezate lângă pereți, își amintește de mesajul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de aventurieri maltezi, care locuiau, ca și grecii, în "câteva barace de scânduri sau în simple colibe de trestie, ridicate pe plaje"937. Principala ocupație a acestora din urmă "consista în a despoia, pe o scală mare (...) pe nenorociții căpitani, obligați, din cauza obstacolelor ce întâlneau în acest loc, de a recurge la serviciile lor"938. După încheierea războiului Crimeii, conform prevederilor tratatului de pace de la Paris din martie 1856, a fost instituită o Comisie Europeană a Dunării, cuprinzând Marile Puteri europene
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
a le împrejmui cu grilaj de scânduri, în despărțirea I, și cu nuiele, în despărțirea a II-a (...) în termen de un an"1410. Articolul 13 al regulamentului prevedea că "proprietarii care vor construi, pe viitor, case de locuit sunt obligați ale așeza cu fața la stradă și a le instala jgheaburi și burlane"1411. Pentru a limita consecințele unor posibile incendii, articolul 14 al regulamentului prevedea că, pe viitor, "construcțiile de lemn sunt cu desăvârșire oprite în tot cuprinsul orașului, afară de chioșcuri
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
închid formal înfățișări ale existentei, care, asemenea liniei orizontului, se derobează mereu, incizând spațiul peren al interminabilului. Acțiunea, mișcarea, de fapt materia în sine a cuprinderii predicatelor, rămâne de neatins, integritatea ei neînsemnând altceva decât calea către Absolut a ființei. Obligat, cumva, să pornească de la haosul tăcerii, din adâncurile zonei limitatului, omul structură bivalentă -, mărturisind, deopotrivă, eternul prin spirit și perisabilul prin trup, își ajunge sieși, când zbaterile lui au șansa de a se fi petrecut întru dobândirea frumosului și a
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
vorbit Ioanei despre moarte. Nu acesta este un subiect pentru doi îndrăgostiți, oricât aș fi reușit să o înfiorez pe Ioana și s-o conving că e singura preocupare care are vreo importanță. La strigătul meu, celălalt s-a crezut obligat să mă reconforteze. A găsit la dispoziție o mulțime de teorii, ca de obicei. Mi-aduc aminte de argumentul care plana: "Dar nu te gândești ce ridicol este? Așa ceva nu fac decât croitoresele!". Într-adevăr, vorba lui mi-a făcut
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
dea vreo nouă poruncă, iar Ioana, fără rost, se plimbă prin antreu, iese afără, se întoarce iar. Gîn-dește desigur: "Ce oribil este să joci tot timpul cărți!" Dar nu spune nimic, din jenă pentru menajul Axente, față de care se simte obligată sau din pricina bolii lui Viky, care face penibilă orice ceartă, iar când mai târziu plecăm, Ioana este așa de fericită găsindu-se cu mine pe drumul pustiu, încît nu se mai gândește să-mi facă reproșuri sau epuizează reproșurile în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mic circ de provincie pretin-zîndu-se actor! - Ce bucurii ne propuneam pentru Cavarna și ce sfârșit lugubru închipuim acum! - În nici un caz n-a fost o bucurie! (Am simțit ochii Ioanei cătîn-du-mă prin noapte, să ghicească ce gândesc. M-am simțit obligat să spun:) A fost totuși singura posibilitate de a suporta viața! - Cred că suntem identici! Și alipindu-se de mine: Te iubesc, Sandule! În noaptea aceea n-am adormit decât târziu, atâtea preocupări m-au obsedat și așa de puternic
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în secolul al 17-lea, aș fi rugat pe La Fontaine să scrie o fabulă tristă, în care toate animalele ar conduce la groapă un pisic. Ar fi îndurerate foarte toate lighioanele pământului, și chiar și lui s-ar fi crezut obligat să nu lipsească. Așa, la miezul nopții, eu singur a trebuit să organizez ceremonia. L-am găsit pe Hacik și apoi, împreună, am trezit, pe Cadîr. Într-un șervet am luat pe Ahmed și ne-am urcat în barcă, eu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]