1,827 matches
-
de mărgăritar nu se nșiră pe ața de inișor răsucit. Când una din surorile sale cernite povesti cât de bolnavă este doamna, Ștefan se oferi să-și conducă fratele în mica odaie de dormit a mamei lor. Doamna Marica deschisese obloanele grele din lemn de stejar și acum lumina pătrundea în odaie. Mă simt mai bine, spuse ea ca să spulbere îngrijorarea celui mai mare fiu, dar după panihida de nouă zile a Stancăi plecăm toate la Mogoșoaia, să facem pregătirile pentru
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
care a verificat și a infirmat această teorie a fost Isaac Newton (1642 - 1727). În anul 1666, la vârsta de 24 de ani, ocupându-se de studiul luminii solare, Newton a făcut următoarea experiență: a închis fereastra camerei cu un oblon de lemn. Printr-o deschizătură îngustă a acestuia a pătruns un fascicul foarte subțire de lumină care a căzut pe o prismă de sticlă pusă în calea acestuia. Pe peretele opus a apărut o dungă de lumină colorată în toate
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
numărau sute de victime. Am fost martorul acestei încremeniri de moarte a unui oraș odinioară atât de animat, unde nu se mai vedea circulând nici o trăsură, unde cel care traversa străzile pustii nu auzea decât gemete și horcăitul agoniei în spatele obloanelor închise ale prăvăliilor și caselor. Un prieten, care venea să ne vadă la intervale mari - eu însumi influențat de atmosferă nu-mi mai părăseam casa - ne-a spus, într-o zi, înspăimîntat de ce văzuse: "Plouă cu morți! Oamenii cad pe
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
acelui cartier pe jumătate indigen, pe jumătate european. Locuiau deasupra prăvăliei, în trei camere împodobite cu covoare arabe și cu mobile indigene. Nu avuseseră copii. Anii trecuseră, iar ei trăiseră în tot acest timp ascunși în aceeași penumbră, la adăpostul obloanelor pe jumătate lăsate. Vara, plaja, plimbările și chiar cerul se aflau undeva, departe. În afară de afaceri, s-ar fi zis că nimic nu-l mai interesează pe Marcel. Ajunsese să creadă că adevărata lui pasiune este banul, și lucrul acesta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ridică încet și rămase neclintită, pândind răsuflarea bărbatului ei. Marcel dormea. O clipă mai târziu, nemaisimțind căldura patului, începu să tremure. Se îmbrăcă fără grabă, căutându-și hainele pe bâjbâite, la lumina slabă a felinarelor din stradă, care străbătea prin obloane. Cu pantofii în mână, se îndreptă spre ușă. Mai așteptă o clipă în întuneric, apoi deschise ușa încetișor. Clanța scârțâi și ea se opri, nemișcată. Inima îi bătea nebunește. Ascultă cu încordare și, liniștită de tăcerea din jur, mai apăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
uscați de vânturi. — Renașterea s-a vrut o cultură trăită, replică erudiților de cabinet. Laura și Beatrice își găsesc replica în femeia lui Botticelli. Plasată și în centrul unor poeme, la celebrul Poliziano... Asta e Florența dintotdeauna ! Case mov cu obloane verzi. Fluviul albastru, ca o floretă. Cerul de sidef, verzui. Zile transparente, seri dure. Fraze scurte... ar putea fi ale lui Neagu, vin din dreapta, din apropiere. Capul Balaurului pare gata să vină spre noi, ca o sferă de plumb ce
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
făcut înconjurul capitalei și s-a întors. Cinci dulapuri, opt birouri și șase planșete, la perete, în jurul sălii. Opt birouri și patru planșete pe mijlocul sălii. Două pupitre lângă ușă, două cuiere, două telefoane, cinci tranzistoare. Toamna se tânguie, în dreptul obloanelor. Șuiere lungi, rafale umede. Zgomote, frig, fum. Se respiră, se bârfește, se geme, se râde. — Hei, domnu’ ras în cap... ai auzit ? Sticla s-a întors, neatinsă, după doi ani ! Nimeni n-a gustat... Ridică privirea obosită, revede vopseaua verde
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
soldat, cu capul țuguiat și cu fruntea de un deget, strângea alene tacâmurile și resturile de pâine. Fumul de tutun, mirosul de mâncăruri și de băuturi umpleau odaia până în tavanul cu grinzi, sugrumând flacăra lămpii cu abajur de tinichea roasă. Obloanele celor două ferestre erau închise, iar găurile din obloane, astupate cu șervete. De altfel, ferestrele n-aveau perdele și pe pereți se vedeau numai câteva cadavre de ploșnițe sătule. În capul mesei din stânga ședea căpitanul Klapka. Fără cască, tuns la
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
deget, strângea alene tacâmurile și resturile de pâine. Fumul de tutun, mirosul de mâncăruri și de băuturi umpleau odaia până în tavanul cu grinzi, sugrumând flacăra lămpii cu abajur de tinichea roasă. Obloanele celor două ferestre erau închise, iar găurile din obloane, astupate cu șervete. De altfel, ferestrele n-aveau perdele și pe pereți se vedeau numai câteva cadavre de ploșnițe sătule. În capul mesei din stânga ședea căpitanul Klapka. Fără cască, tuns la piele, fața lui rotundă răspândea bunătate și blândețe, deși
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pentru Ilona, dar se mângâia că poate în curând îi va spune el însuși mai multe. " Cine știe? îngînă cu bucurie. Numai Dumnezeu știe ce poate aduce ceasul..." Se uită încrezător pe fereastra cu cruce cafenie. Amurgul trăgea pe furiș obloanele întunericului. 8 După miezul nopții, Apostol Bologa, istovit, se întinse pe pat. O tăcere imensă îl împresură, parcă toată lumea ar fi încremenit într-un somn de mormânt. Liniștea galbenă din tavan îi picura în ochi și îl ustura. Ațipi. Deodată
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
aerul roșește De voluptatea cântecului său... Nu credeți cum că luna-i lună. Este Fereasta cărei ziua-i zicem soare. {EminescuOpIV 88} Când îngeri cântă de asupra raclei În lumea cerurilor - ele-albesc Și nu mai pătrund raze aurite Prin vechiu oblon - ci raze de argint Și pe pământ ajung țăndări duioase Din cântecul frumos - dar numai țăndări... Ici în sicriu, sub cel capac albastru Și țintuit și ferecat cu stele, Noi viermuim în masse în cadavrul Cel negru de vechime și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
blândă și mai mare dintre ele a hotărât... și au dispărut grăbite, având multe vizite de făcut ! Se înserase devreme în acea vineri. Urma cea mai lungă noapte din an. Rafalele de vânt troieniseră zăpada în dreptul casei cu etaj și obloane de protecție. În familie ar trebui să fie veselie. La prânz s-a născut un băiețel care plânge într-una și este vânăt de atâta efort; blond ca tatăl, cu ochii de culoare deschisă și capul mare care contrastează cu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
cochilie, era arhitectura Iu 'pește: bloc muncitoresc mirosind a săpun de rufe, a varză stricată, a fecale. Și totuși, aș da orice să revăd acel apartament, să mă plimb prin el, să mă-ntorc acolo unde memoria mea a tras oblonul. Mama nu mai putea merge la lucru din cauza mea, dar banii nu ne ajungeau, căci tata a avut câțiva ani doar 27 o bursă de student. Așa că mama și-a luat de lucru acasă. A adus un gherghef pentru covoare
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
rame de ferestre 45421120-1 Instalare de praguri 45421130 4 Instalare de uși și ferestre 45421131-1 Instalare de uși 45421132 8 Instalare de ferestre 45421140-7 Instalare de tâmplărie metalică, cu excepția ușilor și a ferestrelor 45421141-4 Lucrări de compartimentare 45421142-1 Instalare de obloane 45421143-8 Lucrări de instalare de storuri 45421144-5 Lucrări de instalare de copertine 45421145-2 Lucrări de instalare de rolete 45421146 9 Lucrări de instalare de plafoane suspendate 45421147-6 Instalare de grilaje 45421148-3 Instalare de porți 45421150 0 Lucrări de instalare de
GHID PRACTIC PENTRU ACHIZIŢII PUBLICE by Ş.l. dr. ing. ADRIAN ŞERBĂNOIU jr. CĂTĂLINA ŞERBĂNOIU () [Corola-publishinghouse/Science/1191_a_2364]
-
Toscana și acum se străduia să o transforme într-o locuință de vis. Darcey cunoștea orașul San Pietro, pe care îl vizitase în călătoriile ei cu Nieve, și își aducea aminte de străzile înguste și sinuoase, de casele înalte cu obloane verzi, cocoțate pe un deal deasupra unor câmpii întinse. De ce fac asta? se întreba, privind cum familia respectivă, stabilită temporar într-o dubiță în fața clădirii în ruină, se confrunta cu faptul că era deja a treia zi și zidarii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
dintr-odată seama că tocmai fotografiile casei lui, cu stucatură roz, o îmboldiseră să caute conace (deși se afla în Lombardia, nu în Toscana). Casa la care se uita acum era pe jumătate în ruină, din acoperiș creșteau buruieni, iar obloanele atârnau, ieșite din țâțâni. —Trebuie puțin renovată, spuse agentul imobiliar, minimalizând cu dibăcie starea jalnică a locului. Dar e o proprietate superbă. Și de la etaj are vedere spre lac. Ei bine, își spuse Darcey, are potențial. Dar nu era sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
nu sunt bani și, din această cauză, o afacere este la fel de sănătoasă ca și scândurile de stejar din pardoseala unei catedrale luterane. Într-un asfel de mic magazin am intrat, la un cămătar, ignorând Steaua lui David vopsită mare pe obloanele din lemn care protejau vitrina, ca să nu fie spartă. Un clinchet de clopoțel Îmi anunță intrarea. Privat astfel de două ori de lumina zilei, singura sursă de iluminat a magazinului venea de la o lampă cu petrol atârnată de tavanul jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
În care cei doi dobermani și-ar fi făcut apariția. Câinii nu prea se dau În vânt după detectivii particulari, iar această antipatie este cât se poate de reciprocă. Am bătut la ușă. Am auzit ecoul În hol și, observând obloanele trase, m-am Întrebat dacă nu făcusem cumva drumul degeaba. Mi-am aprins o țigară și am stat acolo, sprijinit de ușă, fumând și ascultând. Era atâta liniște, că ai fi putut să auzi musca În zbor. Atunci a ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Tempelhof. Este locul În care se strâng artiștii berlinezi ca să-și vândă picturile. La doar o stradă depărtare de parc, Chamissoplatz este o piață Înconjurată de clădiri Înalte, gri, cu aspect de fortărețe. Pensiunea Tillessen era la nr. 17, dar obloanele trase, pe care erau lipite afișe de-ale partidului și erau desene cu KPD, Îi dădeau aerul unui loc care nu a mai primit oaspeți de pe vremea când i-a dat mustața lui Bismarck. Am mers la ușa din față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
o țineam acolo. Punându-mi-o În buzunatul de la haină, am coborât din mașină. Adresa pe care o aveam corespundea unei case de un cafeniu șters, cu două două etaje, care avea un aspect părăginit, deplorabil. Vopseaua se cojea de pe obloanele trase, și În grădină era un afiș pe care scria „De vânzare“. Casa părea nelocuită de multă vreme. Era exact genul de loc pe care l-ai alege dacă ai vrea să te ascunzi. O peluză neîngrijită Înconjura casa, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
se șterse rânjetul de pe față sub o pantomimă a neștiinței prostești: Nu știu nimic, zise el pe un ton egal. Ne-am uitat În continuare cu nerăbdare În direcția hanului. Era o clădire cu două etaje, vopsită În alb, cu obloane Îngrijite, negre, cu o jardinieră plină cu năprasnice la fereastră și un acoperiș cu mansardă. În timp ce priveam la han, din coș Începu să iasă fum, iar când În cele din urmă s-a deschis ușa, mai că mă așteptam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
În Ungureni, Ștefan puse pe Ilona, soția lui, să împărtă colaci și mere colindătorilor, după care îi așteptă, pe gospodarii din Ruși, așa cum promiseseră decuseară. Văzând că nu se mai abat pe la casele lui, omul închise porțile cele mari, trase obloanele fierăriei, pierzându-se, apoi, în mrejele somnului. Pe la ceasurile șase ale dimineții, o sanie trasă de doi cai se unduia vioaie spre Dealul Sângeapului. Nu se auzea decât mormăitul lui Fetea, care îndemna ciudos caii, azvârlindu-le, îngăduitor, biciul pe
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
spre casă prin asfințitul galben sclipitor, tîrîndu-mi valiza cu greutate. Pe drum, o imagine stranie m-a izbit și mi-a rămas apoi gravată adânc în suflet: era o fundătură cu case vechi, în ruină. La etaj geamurile erau sparte, obloanele albastre atârnau putrede într-o singură balama, prin ferestrele goale se vedeau pereții zugrăviți vulgar, cu spații palide unde fuseseră tablouri. în fund, o altă dărăpănătură cu un grilaj de fier forjat negru ca smoala și, ridicîndu-se deasupra grilajului, la fel de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
acela de 100 de ani Înregistra codurile de bare de pe meniurile gata preparate. Toate magazinele mici - atelierul de reparat Încălțăminte, laboratorul foto, curățătoria și cel care vindea clovni grotești din sticlă și figurine de porțelan - erau cufundate În Întuneric. Cu obloanele trase. Oricine avea o nevoie de ultim moment, pe viață și pe moarte, de un cățel scoțian ornamental, care cânta la cimpoi, n-avea decât să se Întoarcă a doua zi. Făcu un pas Înainte când femeia Începu să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
vrăjitoarea blestemată, stăpânul Romei datorită priceperii ei la pat“, fusese nevoit să plece pe neașteptate la Misenum. Asemenea lui Germanicus la Antiohia, Împăratul era singur. O dimineață de ianuarie Se trezi când era încă întuneric - pe timpul nopții lăsa câte un oblon întredeschis, câte o draperie trasă -, singur în cameră, într-o liniște deplină, înspăimântătoare. Nu chemă pe nimeni, nu făcu nici un zgomot. Rămase o vreme cu ochii închiși. Aceeași liniște. Îi deschise. Se lumina de ziuă. Se sculă, fără să cheme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]