KorAP: Find »[drukola/base=obosi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...44 45 46 ...325 >

8,125 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

sus pe nas și flutură iar din mână spre mine. Funcționează. Cărțile de telefon și aparatele de apelare acționează ca o frână. Toate viețile și fluxurile și interacțiunile pe care rechinul trebuie să le tragă după el îl încetinesc, îl obosesc. Iar noi folosim cărțile de anul ăsta și apeluri reale, întâmplări actuale. Or să-l țină la suprafață, așa cum vrem noi. Sprijinindu-mă de peretele cabinei, m-am ridicat în picioare. Butoiul aluneca și țopăia pe apă înaintea noastră. — Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
în larg și-a atacat barca: ca să ne scufunde. Fidorous păru pe cale să ne debiteze din nou discursul cu mașinăria proastă de mâncat, dar n-o făcu. — Mai avem încă timp, zise el în schimb. Butoaiele alea or să-l obosească. Laptopul lui Nimeni încă funcționează și încă e conectat la Ward, așa că dacă Eric îl nimerește cu sulița... Nu cred c-o să ne dea ocazia, zise Scout. A făcut câteva găuri în barcă și acum s-a depărtat ca să aștepte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333

putea coborî unde vroia și trebuia sé meargé uneori departe de tot, pîné cînd Încetinea mașină și schimbă vitezele. Dar și atunci mașină mergea mai repede decît tractorul și el cédea pe burté. Se Întorcea acasé pe jos și era obosit, si nu mai aveam chef de joacé. Ieșea cu furca la poarté și aștepta sé treacé tractorul cu paie. Tractorul mergea Încet și el dédea jos un balot de paie și fugea În ogradé. Toți oamenii féceau așa, dar Șasa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
o rochie ce-i ajungea pîné la pémînt, și avea pérul prins Într-un coc din care cédeau șuvițe crete. Ce frumoasé era Sophie! CÎmpul era galben-portocaliu și era tot timpul ziué, si era soare. Céci Sophie era micé și obosea mergînd, adormind Întotdeauna Înainte de asfințit. Ea se trezea cînd soarele se vedea jumétate din florile galbene și portocalii, care erau umede și respirau un abur récoros. Tatél ei o ducea pe umeri și ea dormea, Încolécindu-i capul cu mîinile ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
Iti zic eu. Ce, norii nu-s de aburi? Ce, n-ai Învéțat la școalé? Poți s-o Întrebi pe Nadejda Petrovna, dacé nu mé crezi. - Dé cu aripile și sté În nouri! Ce, pésérile nu stau În aer? - Dar obosește el sé dea cu aripile, ce, are motor sau ce? Numai avionul are motor. - N-are motor, dar dé din aripi. - Lasé-mé-n pace, cé n-are el nici o scaré! - Are-o scaré mare! - Nu se poate! - Are! - N-are el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
pe a cincia nu o putea gési. Unde fécu el a cincia grémadé? Începu sé caute prin pédure și se Îndepérté. „N-are cum sé fie aici grémada aceea!”, Isi spunea Șasa și se Îndepérta tot mai mult. Céuté pîné obosi și cînd vézu cé n-o mai gésește, hotérî sé rupé altă. Rupse o grémadé de brebenei și se duse s-o ducé la sac. Se gîndi Întîi sé-și aminteascé unde-i sacul. „Dar n-are cum sé fie aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
cu apé rece, de-acolo de unde se spalé tata și de unde se spalé și el cînd e cald. Îl piepténé și umblă prin casé ținîndu-se cu mîinile de cap. Céuté un fes prin dulap și și-l puse, pentru cé obosise sé mai ținé mîinile. Nici nu-și dédu seama cînd trecuse timpul și se auzi strigat de mama la mîncare. Aruncé fesul și se Încélțé. MÎncé repede și se-ntoarse la oglindé, ca sé termine odaté cu pérul. Ajunse primul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
cu piciorul. Eu apés cu stîngul. - Și-i mai ușor cu stîngul? - E mai greu cu stîngul, cu dreptu-i mai ușor. Dar eu nu pot cu dreptul. Cade hîrlețul jos. - Și-ai sépat mult? - Vreo zece metri - Cred c-ai obosit. - Eu nu prea obosesc, eu pot sé sap și o suté de metri. Dar și iarbă te-ncurcé la sépat, se prinde de hîrleț. - Și-ai dat și tu foc la iarbé? - Și la toate celea am dat foc, si la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
cu stîngul. - Și-i mai ușor cu stîngul? - E mai greu cu stîngul, cu dreptu-i mai ușor. Dar eu nu pot cu dreptul. Cade hîrlețul jos. - Și-ai sépat mult? - Vreo zece metri - Cred c-ai obosit. - Eu nu prea obosesc, eu pot sé sap și o suté de metri. Dar și iarbă te-ncurcé la sépat, se prinde de hîrleț. - Și-ai dat și tu foc la iarbé? - Și la toate celea am dat foc, si la grémezi de lemne! - Si

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
Dupé a treia noapte de pîndé, Alexandr Timofeevici se Întorcea acasé. Satul era pustiu și numai baligile care Începuseré sé se usuce În mijlocul drumului erau dovadă cé pîné la Alexandr Timofeevici au mai trecut oameni. Dar Alexandr Timofeevici nu era obosit. Dacé cineva s-ar fi uitat atent la fața lui Alexandr Timofeevici, ar fi gésit foarte repede o explicație. Dar iaté ce a fécut Alexandr Timofeevici. Pe la ora patru, spre dimineațé, vézînd cé Vasilii Gavrilovici nu furé nimic, a hotérît

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
foarte repede o explicație. Dar iaté ce a fécut Alexandr Timofeevici. Pe la ora patru, spre dimineațé, vézînd cé Vasilii Gavrilovici nu furé nimic, a hotérît sé se retragé dupé césuțe și sé se culce pe iarbé. Alexandr Timofeevici era foarte obosit iar Vasilii Gavrilovici nu fură nimic. Poate cé Alexandr Timofeevici ar fi furat el ceva dacé Vasilii Gavrilovici n-ar fi umblat prin tabéré În sus și-n jos și nu s-ar fi uitat foarte atent printre césuțe și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
vorbeascé oricine tréiește aproape de tabéré. Vasilii Gavrilovici fluiera de cîteva ori pe noapte, cam la aceleași ore, iar la ora doué și jumétate strigă de doué ori „care e-acolo, béi! Ia fugi de-acolo!” Iaté, deci, de ce nu era obosit Alexandr Timofeevici. El a dormit pe iarbé, dupé césuțe și acum pe fața lui se mai vedeau urmele roșii pe care plantele le-au sépat. Alexandr Timofeevici mergea drept și Încerca sé-și aminteascé ce zi este. Pe urmé, În cap

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
el se ascund și iepurii mici pentru cé puful se mișcă ușor. Lésé hîrlețul sé-i cadé de pe umér, chiar dupé poarté, așa cum se lasé sé cadé un sac greu sau o bîrné care te-a apésat Îndelung și te-a obosit. Intré mai Întîi În verandé și béu drept din cané cele doué degete de vin care au rémas și pe urmé se așezé. Putea sé-și ducé iepuroaicele În pédure. Cui i-ar fi venit una că ăsta În cap? Sé

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769

cu florile trimise de Dej. Garoafe roșii! Cum ne-cum, Croh se afla mereu lîngă un pat de moarte. Ai fi zis că devenise înger al morții: pentru Camil Petrescu, pentru Ion Barbu, pentru Arghezi... Maratonul de dialog mi-a obosit vocea (cîteodată îi vorbesc lui Șichy dezagreabil de tare, aproape de țipăt: "Strigă acum, dacă este cineva să te audă"), dar, odată atins capitolul Lașitatea scriitorului român, sînt multe de spus. Mină de aur. Aur (ne)curat! "Camil n-a fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
pe pisică n-o ia nimeni în seamă", zice Poetul. Mircea Ivănescu. Eram cum mă făcea Iordan să fiu. Mă trata ca pe-o Lolită ori ca pe-o pacoste; ca pe-un fruct zemos ori ca pe-un șlagăr obosit prin repetiție. Cînd afectuoasă, iubita-soft, cînd înțepenită cum înțepenește un sertar. Atîrnam de-un telefon ca Madona de Copilul Divin. El dirija fluxul și refluxul relației noastre. "Săptămîna asta poți să nu vii, sînt pri-ins. Am spectacole". Mă duceam, totuși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
M-ai răzuit de vreo două-trei decenii ca pe-un palimpsest. Tu reprezinți instanța tinereții mele, Ana. N-ai voie să fii bătrînă. Nebună și frumoasă, da. Te păstrez în banca mea de date nebună și frumoasă. Ochii îi sînt obosiți. Unul pare a avea în mijloc ceva ca o floare de gheață, cum se fac pe fereastră. Uzezi de soluția bătrînilor: refugiul în trecutul îndepărtat, Rusalin, vreau să-i spun, dar nu-i spun. N-am apucat să mă bărbieresc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
sub dictatură. Cornel Șoitu profita de orice perioadă de relaxare ideologică să mai strecoare o semnătură de valoare, interzisă pînă atunci, alte teme decît Marxismul-umanist integral ori Partinitate și actualitate. Era mereu în ring: lovea și încasa. Sigur că mai obosea și el: exercițiile de demagogie lasă sechele, compromisurile nu trec ca gripa, dar măcar încerca să facă gazetărie, nu cu pumnu-n gură, ci cu pumnu-n masa cenzurii. Colectivismul socialist îl înăbușea, era prea strîmt pentru Șoitu. Acuza filantropia cronicarului en

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
E o armonie destul de mediocră, dacă e să-l credem pe Balzac. Conține și note false, dezacorduri, vreun vibrato prea apăsat. Tai felii subțiri din mărul zemos încă și aromat al vieții amintite: Speak, Memory. Avusese concert la Iași. Era obosit, epuizat nervos ("M-am întins mai mult decît plapoma"), moleșit. Viața de condamnat la glorie nu-i fără suferință. A zăcut zile-n șir. "Nu-mi place să mă culc în patul altuia, dar are un anume farmec să dorm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
de scurtă era (mult sub limitele decenței) rochița ei dulce și neagră. Se apleca din talie; mereu "uita" să se aplece din genunchi. "Constantin Barcaroiu. Cine se ocupă de mî-Barcaroiu? Pseudonim Barcostan". Îl iau eu", a cedat Franga, frecîndu-și ochii obosiți de lectură. Bancherul poet și dramaturg, Aristide Blank, i-a revenit tot lui. "Lucrezzia Karnabatt, zisă și mî-Calina, și mî-Donna Sol, și mî-Felyne, supralicita Milucă. Cine se mî-...? O băgăm și pe principesa Nocturna în lucrare? Luăm gîsca drept ibis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
tinerețea ei înflorită sau am plecat ca să-mi apăr (detest să mă citez, dar o fac) mica melodie a libertății? Îmi simțeam amenințată mica mea libertate și-am dat fuga la "borcanul" grădinii, să mă lăfăi în singurătatea mea exclusivistă. Obosisem de atîta Rusalin. Conversațiile prelungite mă agasau, ca și sentimentul că era cineva pe-aproape, prea aproape de mine, în casa fără uși, în afară de cîinele meu. Cînd vorbesc mai mult decît binecitesc (ori, mai rar, binescriu) nu-i a bine. L-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865

ele le recunoșteam, da; ființa, ce părea neînsuflețită din prelungirea lor, mi-era complet străină. Umblam ca siamezii pe aleile rezervației, fără să ne mai atingem, doar privirile noastre se întâlneau în reprize lungi, fără să se plictisească, fără să obosească. Am să-i cer să meargă cu mine într-o zi, în ziua în care am să fiu pregătit, atunci lucrurile se vor întâmpla firesc, ca și cum n-ar mai fi fost niciodată, așa cum ar fi trebuit să fi fost de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
Ce a însuflețit-o pe ea atât de tare și a motivat-o să transgreseze spațiul ei cartezian și plat au fost doar dragostea mea pentru ea și obstinația cu care mă înverșunam s-o găsesc. Cu vremea însă, am obosit. Căutările mele zadarnice au luat sfârșit și, odată cu ele, interesul pentru fotografie. Am renunțat să o mai port cu mine. Am pus-o alături de bilețel în sertarul biroului, pe care-l deschideam de fiecare dată când mă așezam să scriu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
lui: patruzeci de minute cu metroul un drum și uneori chiar două în aceeași zi, apoi ne auzim vocile în celular, în convorbiri lungi și fără noimă; în zilele în care nu e foarte ocupat, ne scriem mesaje întruna, până obosim. În metrourile aglomerate stăm lipiți unul de altul și ne adulmecăm cu privirea. Desigur, momentele astea sunt cele mai plăcute și nu avem prea des parte de ele. Ce este remarcabil în relația noastră este că, menținându-ne în această

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
lung se uită la ea. Deodată, începe să se plimbe la dreapta și la stânga, iar soarele se mișcă în sens invers direcției ei de deplasare, semnificând, poate, trecerea timpului sau lipsa ei de afinitate cu zeul luminii. Spectatorii încep să obosească și dau semne de nervozitate. Este invocat rezonerul de către cineva din sală, ca să dea lămuriri despre femeia prezentă pe scenă. Deci, din fundal, se aude vocea în ecou a rezonerului.) Cât știți d-voastră despre această femeie știu și eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
încercări erotice, una mai bizară ca alta și mai nepotrivită naturii mele. Și reluam pe rând aceste relații, sporadic, și cu fiecare iterație deveneam tot mai convins de futilitatea alegerilor mele. Le reluam, în fapt, pentru că mă simțeam tot mai obosit să mai caut și să construiesc totul de la început. Le alternam din plictiseală, ușurință și nesăbuință, pesemne, ca să-mi demonstrez mie sau altcuiva un lucru la fel de futil precum relațiile însele. Mai spun ultima și pentru că am luat hotărârea să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]