KorAP: Find »[drukola/base=obraz & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...44 45 46 ...548 >

13,698 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883

are sânge. tu rămâi cu mintea foarte clară după toate astea, te speli pe față cu apă din lacul tău secret, kanas, și te odihnești. zăpadă acrișoară cu ciocolată din somn m-au trezit acele bradului care mă înțepau în obrazul drept am deschis ochii și am văzut pachete aurii cu funde roșii erau visele noastre, clipele care vor urma și clinchetul râsului tău stăteam ghemuit și cuminte pe zăpada acrișoară amestecată cu fulgi de ciocolată și așteptam să vină moș

Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
multiplicată de lampadarul de bronz al lui goibniu în grădina suspendată a dragostei tale, și care se înfruptă adesea din castronul tău mic de aur, cu musaca de cărniță de pajiște, simte primejdia în care te afli și, suflând din obrajii săi puternici, o dă înapoi pe vrăjitoarea fuamnach cu nu mai puțin de cinci mii de becuteci, mătura acesteia se avariază grav, se repede din nou, dar nu cu aceeași viteză, și oricum acum este destul de departe, însă oștirea dușmană

Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781

în pădure a plouat grozav, pe urmă s-a abătut un val de răceală și s-a făcut o mâzgă și-un ghețuș de nu te mai poți ținea pe picioare. ISPAS: Măi Dănilă, apoi cum nu-și crapă ție obrazul să-mi vii cu asemenea istorii care se potrivesc drept ca nuca-n perete! Acuma, în crucea verii, mâzgă și ghețuș, ai? Da' pe cine crezi tu că-mbrobodești? Măi, tu ai fi fost bun de călugărit, măcar să te pustiești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
umplut lumea. Odată, când mă trimisese Măria Sa cu carte tocmai la Barosan-Împărat... POSACUL: Ce mai tura-vura! Să le chemăm la porunca Măriei Sale. LINGUȘITORUL (vestește): Fiica cea mare a Măriei Sale, cu părul ca pana corbului, cu ochii ca strălucirea stelelor, cu obraz slăvit și lăudat... Domnița Ana! ANA (vine, se înclină în fața împăratului): Măria Ta... PRICINĂ (mohorât): Bine, bine... treci de-a dreapta mea. (Ana trece în dreapta împăratului) LINGUȘITORUL: Fiica mijlocie a Măriei Sale, cu părul ca arama frunzelor de toamnă, cu mers ușor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
jâlțul albastru. Lingușitorul se repede să-l sprijine, gest de refuz al împăratului) Dați de știre c-am început să mă supăr iarăși. LINGUȘITORUL (trece la ușa din dreapta. Strigă): Măria Sa a început să se supere. Temeți-vă capetele și arătați obraz întristat! (În plan îndepărtat, crainicul repetă porunca) PRICINĂ: Așa. Acuma ia dă-te mai încoace, preaiubită fată a mea mezină, să ne înțelegem din cuvinte. N-ai auzit tu pe surorile tale mai mari cu ce fel de dragoste mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
dezorientat și privind uimit în toate părțile. Dă cu ochii de cei doi sprijiniți în toiege în fața colibei lui Sisoe. Se oprește, speriat, căutând din ochi un loc în care să se ascundă. Sisoe face un pas înainte, își umflă obrajii și ridică toiagul. Novicele începe să zbiere și fuge înspăimântat după confrați, arătând cu degetul către Sisoe. Sfântul Terentie oprește grupul și se întoarce.) TERENTIE: Da' ce ți-a făcut cuviosul, Sfinte Sisoe, de sari la el și dai să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
mai știu eu cine... BABA RADA: Așa că dacă se proțăpește cuvioșia sa aici, gata, le-ai pus pumnul în gură la toți! BABA FIRA: Apoi da! Și nici în pagubă nu poți fi, că nimeni nu-i așa gros de obraz să nu lepede ceva în poala sfinției sale pentru o facere de bine. (trage pe jumătate din sân sfoara cu smochine, dă din cap, o pune la loc) BABA LUȚA: Iară dacă-l scarmeni, și-l tunzi, și-l ghilești oleacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876

zare.” În jocul de umbre nedeslușite, Costăchel răscolea priveliștea cu privirea înfrigurată. Când și-a descoperit casa, inima i-a tresărit cu zvâcnet nebun și o lacrimă - lacrima pe care o purta în suflet - a pornit să se rostogolească pe obrazul ars de soare... „Doamne Dumnezeule! Am ajuns, în sfârșit!” Era primul lui gând, sprijinit pe imaginea satului din vale. Plumbul cuibărit în mădularele vlăguite parcă începuse să se topească. A pornit cu pași mari, nefirești, dezarticulați... Era de mirare cum

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-i frumos - a grăit învățătoarea. Măi, da’ mândri mai suntem noi astăzi! a apreciat bătrânul învățător. Dar nu mi-i rușine nici cu mămicile lor. Uite-te la ele cât îs de emoționate și ce bujori le-a pus în obraji bucuria! Hai să ne grăbim, copii, că se cam apropie ceasul... Cei doi tineri învățători le-au ieșit în întâmpinare. Aveau multe motive să iasă înaintea bătrânului învățător... Purtau în brațe buchete de flori, iar pe chip zâmbete calde și

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
palmele lor aspre, știu să aplaude, iar când o fac trăiesc clipa cu tot sufletul... Badea Costache, retras mai în lături, clipea des, încercând să oprească o pârdalnică de lacrimă - perlă incoloră - care, scăpată din îmbrățișarea pleoapelor, se rostogolea pe obrazul brăzdat de cute... Măriuca și Didina, alături de Petrache, fremătau de emoție. La invitația gazdelor, învățătorul și Costăchel au urcat în cerdacul școlii. Dragi părinți, bunici și elevi - a cuvântat unul dintre învățători. În acea clipă, o liniște de templu s-

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
învățătorul, ridicându-se cu greu din fotoliu. De unde vii? Cred că de la primărie. Să-ți pun ceva de mâncare. Îi fi flămând - a intervenit învățătoarea. Ce-i aia flămând? Hămesit, nu alta - a răspuns Costăchel, cu un zâmbet palid pe obrazul obosit. Eu am să fac ce n-am făcut cam de multă vreme. Am să aduc o oală cu vin, să ne mai aducem aminte de vremurile bune. Ehei! Dacă nu ți-i cu supărare, nașule, adu una mai burduhoasă

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-l iei pe jandar să te ducă acasă. Mă bucur că am cu cine merge acasă. Hai, Petrache! Afară se lăsase o noapte rece, care i-a cuprins pe cei doi de la primii pași. La un timp, au simțit pe obraz mângâierea fulgilor de omăt. Iaca și iarna, Petrache. Tu ce credeai, c-o mâncat-o lupul? Nici vorbă. Ba a venit chiar mai devreme. Abia a trecut octombrie și iarna își arată obrazul. Lasă să ningă, că asta înseamnă belșug

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
pași. La un timp, au simțit pe obraz mângâierea fulgilor de omăt. Iaca și iarna, Petrache. Tu ce credeai, c-o mâncat-o lupul? Nici vorbă. Ba a venit chiar mai devreme. Abia a trecut octombrie și iarna își arată obrazul. Lasă să ningă, că asta înseamnă belșug. M-ai luat repede cu vorba și am uitat să-ți spun că moș Costache nu se simțea prea bine când am trecut eu. Măriuca ședea cu el. Hai să grăbim pasul, Petrache

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
unui vulcan. Moș Dumitru Carpen, care tocmai se întorcea din Coșcovea, a pus mâna streașină la ochi și a lăsat privirea să soarbă întreaga minune a înserării. Jarul de pe creasta Ponoarelor i se oglindea în ochii mijiți și îi împurpura obrazul brăzdat de ani. A stat așa o vreme, dând din când în când din cap. Se vedea că vorbește cu gândurile lui. Mângâindu-și apoi mustața cu dosul palmei și trăgându și pălăria mai pe ochi și-a rostit gândul

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
bătrânului și a început să le frunzărească cu mare grabă. Cu pălăria în mână, moș Dumitru își purta privirea de pe chipul împietrit al lui Costăchel la jurnalul din mâinile lui, care tremurau de încordare. Când a terminat de citit, mușchii obrazului lui Costăchel se profilau ca nodurile unei frânghii, iar ochii ca două văpăi păreau gata să străpungă peretele din față, la care privea... Moș Dumitru rămăsese într-o așteptare mută. Atitudinea și ochii lui arătau că poartă o întrebare: „Ce

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
în curte. Să-l ducem în bucătăria de vară. Acolo este o laiță - a grăit Grigorosu, gemând sub greutate. Adu niște apă, să-l spălăm, și te rog să aprinzi focul, că tremură ca varga. Cu ochii închiși și cu obrazul ca varul, Costăchel gemea surd... În acea clipă, lui Petrache îi treceau prin minte scene cu răniți din timpul războiului... Știa ce trebuie să facă... S-a apucat să-i bandajeze rana sângerândă cu o bucată de pânză, în timp ce se

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
aproape șoptită s-a auzit în spatele meu: „Costăchele! Eu sunt. Eu, Brad Filip! Dacă m-ai auzit, întoarce-te încet și poartă-te ca și cum aș fi un sergent oarecare.” Am crezut întâi că visez... Mi am tras o palmă peste obraz, să fiu sigur că-s treaz și întreg la minte... Cu încetineală de melc, m am întors. În față... aveam o umbră. Mi-am frecat ochii, să mă pot dumiri. Abia după o vreme mi-am dat seama că-i

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
vedem cam încotro îi țărișoara ceea a noastră?” O scos busola din căptușela hainei, unde ședea în siguranță. „Uite, Costăchele! Dacă mergem în direcția asta, cu ajutorul lui Dumnezeu... Of! Doamne!” S-o oprit din vorbit, iar lacrimile îi curgeau pe obrazul numai piele și os. Ceva parcă m o împuns în inimă... L-am lăsat o vreme... „Și de ce n-am merge?” - m-am trezit eu vorbind. Atunci Filip s-o uitat la mine cu niște ochi limpezi ca azurul și

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
din nou. În timp ce ne ospătam, bătrânul o deschis vorba: „Mai aveți mult de mers? De unde sunteți?” Noi ne-am uitat unul la altul și din priviri ne am înțeles să le spunem adevărul. Când Filip o terminat de povestit, pe obrajii bătrânilor curgeau lacrimi grele. Am rămas tăcuți multă vreme... „Am avut și noi un fecior și l-o luat rușii în război... Nu s-o mai întors” - o oftat bătrâna. „Dumnezeu să-l hodinească!” - am zis noi. „Cum îți ajunge

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
Brad Filip!... Nuuu!! Nu se poate! Ce caută el aici?”... Din doi pași a fost lângă el. Filip! Bradule! Tu ești? Ce cauți aici, dragule?! - a strigat Costăchel, desfăcând brațele să-l îmbrățișeze... Omul din fața lui a rămas nemișcat... Pe obraji îi șiroiau lacrimile, iar trupul îi tremura zguduit de plânsul înnăbușit... După câteva clipe, s-a prăbușit în brațele lui Costăchel, gemând: Oh! Doamne! Unde trebuie să-mi întâlnesc fratele... Costăchele, băiatule! Cu ce am greșit noi în fața lui Dumnezeu

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
a prăbușit în brațele lui Costăchel, gemând: Oh! Doamne! Unde trebuie să-mi întâlnesc fratele... Costăchele, băiatule! Cu ce am greșit noi în fața lui Dumnezeu, ca să ne întâlnim doar în Infern? Au rămas îmbrățișați o vreme, cu lacrimile șiroind pe obraz. După un timp, Filip a pornit să vorbească: Din țarcul de unde se face repartiția mi-au spus: „Te duci în baraca șapte și te prezinți la șeful formației, Vultur Costache.” La auzul numelui, mi s-a oprit răsuflarea.„E o

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
Simt că... Deodată a devenit moale și toată greutatea lui s-a lăsat pe umărul lui Costăchel... Petrache! Ajută-mă! - a strigat Costăchel, gata să se prăbușească în mocirla șanțului de lângă drum... Au sărit în ajutorul lor și alți deținuți... Obrazul lui Costăchel era scăldat în lacrimi... Nu-și mai dădea seama cât mai au de mers până în lagăr... Formație, stai! Începând din flancul drept, numără! - s-a auzit urletul gardianului de la poartă. Unu... doi... trei... răsunau vocile deținuților, înnecate în

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848

care le străbătuse cândva în viteza trenului. Când Simona coborî din vagon, el se afla chiar lângă scara acestuia. Bine ai venit acasă, fata tatei! Simona nu mai găsi cuvintele trebuitoare în astfel de ocazii. Îl îmbrățisă, îl sărută pe obrazul asprit de o barbă nerasă, îi sărută mâna și se topi toată de drag în el. Simțea din plin dragostea părintelui său. Deseori rememora clipele copilăriei, toți anii petrecuți sub acoperișul casei părintești, când tatăl ei îi spunea cu orice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
domnule doctor, să vă anunț că o perioadă nu voi putea să onorez meditațiile cu fiica dumneavoastră. Mă internez în spital pentru niște investigații. În ultima perioadă nu mă simt prea bine, și luându-i mâna, i-o conduse până pe obraz cerând o confirmare: nu vi se pare că am febră!? Doctorul nu se pronunță, dar replică: Ne pare rău și mie și Doinei, dar cred că cel mai rău o să-i pară rău fiicei noastre. Înainte de toate stă însă sănătatea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
eu sunt judecătorul. Izbucni: fă bine și părăsește-ne! Acum, chiar în clipa aceasta. Nu mai ești fiica noastră! Nici la moartea mea și a mamei tale să nu îndrăznești să ne calci pragul. Rușine mai mare n-a îndurat obrazul meu niciodată în viață... niciodată, auzi! Niciodatăăăă!... Simona simți din plin această lovitură. O durea cumplit inima, pieptul, sufletul, totul, totul. Nimic nu mai putea fi ca înainte. Se ridică, își luă poșeta, își puse pardesiul pe umeri și porni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]