4,431 matches
-
măcar cu o unitate mai mare ca numărul răspunsurilor pe care le dăm. Totuși: ești atât de sigur că despre un bine făcut cu forța e vorba? Nu cumva oamenii - specia umană, cum le plăcea subteranilor să spună - sunt atrași obscur, dar irezistibil (ca să nu spun implacabil), de această religie politică, așa cum o numea, pe la finele deceniului patru al secolului trecut, Eric Voegelin, ori religie seculară, cum nuanța Raymond Aron, treizeci de ani mai târziu, singura care promite tot - egalitate, dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
se reped cu capul Înainte, vârându-se unde nu le fierbe recipientul. Ieși, naibii, cât mai e timp și du-te unde vezi cu ochii. Adică, oriunde altundeva, fiindcă pe-aici e Întuneric beznă. Am pășit afară șovăitor - un demon obscur mă ținea de picioare, Împiedicându-mă să iau viteză, așa cum Îmi comanda mintea. În toiul dilemei, am auzit din nou sunetul vătuit care anunța reluarea culisării porții pe șina Îngropată În pardoseală. Se-nchidea singură, deci. Fără să mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și cine este mai liber? țScurt dialog auzit la o coadă: Mamă, de ce pîrțurile care fac zgomot nu put și cele care nu fac zgomot put? Asta e ca proverbul: CÎinele care latră nu mușcă.) Crește noaptea. Pătrund În coridorul obscur dintre două oglinzi În care realitatea Își arată fața ei răsturnată. Umblu printr-o piață cu picioarele pe cer. Din spate un glas răgușit de precupeață: „Vai dragă, da frumos te-ai mai Îmbrăcat, parcă ești alte alea“. Îmi privesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
orașul turbează sub turboreactoare o iau razna pe cîmpuri mă lățesc foi de dovleci acoperă pustiul unei colivii din altă eră personal nu doresc decît un scurt dialog cu un anume domn Poldi - aici am șters parbrizul am maculat camera obscură - nu nu mai bine rămîn Între picioarele unei turme de capre deșartă pe mine atotvăzătorule această ploaie de zarzavaturi compromite-mă definitiv că-s atît de nerușinată o americă de exhibiționiști pe-o limbă de nisip cînd nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
un sfert poți să-l vinzi oricând. În ziua de azi toți doctorii sunt plini de bani - mi-a spus el. A devenit maniac. Nu ieșea nicăieri. Mă fotografia de dimineața până seara. Nu mă lăsa să intru în camera obscură. Nici pozele nu mi le arăta. Îl lăsam să facă ce voia, numai s-o mai facă ani buni de zile. — Ai să vezi c-o să-i fac concurență lui Andor. Mă cac pe mine de teamă - îmi spune. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Deși covoarele, podeaua, toate erau inconfortabile. Pernele puse pe podea erau probabil considerate prea îngăduitoare în înaltele cercuri hippie. Judy mi-a întins în tăcere o ceașcă de ceai. Stătea cu picioarele încrucișate, sprijinită de ceainic precum preotul unei secte obscure. Coada ei împletită, lungă și groasă, de un blond frumos, îi cădea pe umeri. Deși avea părul prins pe margini, câteva șuvițe scăpaseră din clame și atârnau lungi cât coada împletită. Prindeau în ele razele de soare ce intrau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ființă albă ca laptele, clipe de singurătate fremătânde de nedorința de a ne întâlni cu noi înșine, având a ne teme de pericol, invizibili regizori ai unei bine orchestrate cabale, menite a ne învolbura și ucide creierele ahtiate după înțelesuri obscure, fante deprimat al unei curți celte, străfulgerat de posibilitatea ca viața să nu aibă sens, nenumărate soluții care răspund și, amestecate, fac sens, gust și culoare pentru coincidențele inexistente care își ițesc capul asemeni unor lilieci atârnați de tavanul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
etice în general și de regulamentul concursului în particular, din demonstrația unui curs de bătut la mașina de scris, asigurat de negresă, ascultarea în premieră a casetei reportofonului celei de-a doua, de unde se auzea clar cum grefierul unui tribunal obscur și obedient nota declarația cuiva care se plângea că îi fusese administrată de către altcineva o a nouăsprezecea palmă, plus falsetul îngrozitor și bolnav pe care-l făcea a treia, asemănător guițatului unui porc muribund. Toate acestea, țăcănitul mașinii, informațiile prăfuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ori, delapidându-i totalmente și ultima fărâmă de inedit... Dacă n-aș ști că e inutil acum, dacă n-aș fi conștient că este cu mult prea târziu, aș încerca să mă scutur, de-ar mai fi posibil, de ecourile obscure ale acelui non serviam primordial, așa cum m-aș scutura de praf... Dar nu. Mi-e din ce în ce mai clar că nu mă pot împlini decât în moarte, ba chiar și mai grav, într-o moarte pe care singur să mi-o acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de chibrituri, începeam să caut chibriturile, mutând din loc mobila, trăgând sertarele de la masă; deși știam că în cameră nu mai sunt nici un fel de chibrite, le căutam fericit ceasuri întregi, fără pauză; altădată, mă lua în stăpânire o spaimă obscură, o spaimă care creștea pentru că eu însumi nu știam de ce sau de cine mă tem; atunci, sub imperiul unei spaime animalice, stăteam ceasuri întregi pe vine lângă ușă, sfâșiat între dorința insuportabilă de a priza din cocaina pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
fi Încălcat. Apariția sa fiind am tot atît de misterioasă ca și apariția Bibliei, iar modestul ei alcătuitor - Nilus - va apărea În postură de comentator și redactor, un fel de exeget. Singura deosebire consta În faptul că textul Conspirației, În pofida obscurei sale origini, era totuși creație omenească. Ceea ce o făcea captivată, necurată și nelegiuită. Acestui text vom Încerca noi să-i cercetăm originile, aruncînd o privire fugitivă asupra celor care au creat-o, care și-au atribuit cu insolență prerogativele divinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
lui Machiavelli), rupte de contextul istoric, plămădind astfel faimoasa Conspirație. Compararea celor două texte dovedea fără putință de tăgadă că numita Conspirație era un falsificat și că, prin urmare, nu exista un program care ar fi fost elaborat de către „misterioasa, obscura și perfida forță care ținea În mînile sale cheile multor enigme Îngrijorătoare“. Descoperirea senzațională din Times, publicată sub titlul Sfîrșitul irevocabil al Conspirației, ar fi putut, În mod firesc, să pună capăt acelei penibile afaceri, care otrăvise deja multe suflete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Versailles, Republica de la Weimar, metroul parizian - erau operele ei. (À propos: acest metrou nu era nimic altceva decît o lagună sub zidurile orașului prin intermediul căreia se vor arunca În aer capitalele Europei). Această „ocultă și iresponsabilă organizație“ plătea din fonduri obscure pe detractorii religiei și ai legii, pe lista de plată figurînd Voltaire, Rousseau, Tolstoi, Villon, Lübe, Clemenceau, Lev Davidovici, Bronstein. Ca victime ale intrigilor ei căzuseră țarul Alexandru al II-lea, generalul Selivestrov, arhiducele Ferdinand; membri și totodată executori erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
titlul neechivoc Cine subminează omenirea.) În Germania, Încrederea În autenticitatea ei va fi „fermă și trainică precum stînca“, pe baza acestei cărți formîndu-se conștiința și patriotismul cîtorva generații. În timp ce ziarele social-democrate demonstrau cu osîrdie absurditatea acuzațiilor expuse În acea scriere obscură, cealaltă parte a presei, care nu participase la răspîndirea zvonurilor periculoase, va opta pentru a doua alternativă din cele două posibile („la fel de ineficace“), trecînd sub tăcere descoperirea făcută de Times, considerînd neîntemeiată orice polemică pe această temă. Într-o perfectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ceasornicar. CÎnd m-am deșteptat, era ora două noaptea. M-am dus pe hol și am văzut că tata se retrăsese În camera lui cu deșteptătorul cel nou. Apartamentul era cufundat În beznă, iar lumea Îmi părea un loc mai obscur și mai sinistru decît mi se păruse cu o noapte În urmă. Am Înțeles că, În fond, nu ajunsesem niciodată să cred că inspectorul Fumero ar fi fost real. Acum aveam impresia că era un oarecare. M-am dus În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mă lovea În față și m-am Îndreptat spre universitate. Trecînd peste Ramblas, mi-am deschis drum pînă la strada Tallers și m-am pierdut În Îngustul său canion de penumbre, gîndindu-mă că aș fi rămas prins În acea sufragerie obscură În care acum mi-o Închipuiam pe Nuria Monfort șezînd singură În Întuneric, aranjîndu-și creioanele, mapele și amintirile, În tăcere, cu ochii Împăienjeniți de lacrimi. MÎncare din fasole tipică din Asturia. „Feciori de curvă“, În limba catalană În text. „Călugărița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
întronat mai sigur în amintirea omenirii pentru că și-a întins pelerina dinaintea Reginei Fecioare pentru ca aceasta să pășească pe ea, mai degrabă decât pentru că a purtat numele flotei englezești în țări nedescoperite până atunci. Charles Strickland a dus o viață obscură. A izbutit să-și facă mai degrabă dușmani decât prieteni. Așadar, nu este ciudat că cei care au scris despre el și-au împletit amintirile firave cu o fantezie bogată, și este evident că puținul care se știa despre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și te-ai însurat cu ea. Nu-ți mai amintești bucuria cu care ai strâns-o prima dată în brațe? — Nu mă gândesc la trecut. Singurul lucru care contează este prezentul etern. Am meditat o clipă la răspunsul ăsta. Era obscur, poate, dar mi s-a părut că-i întrezăresc sensul. — Ești fericit? l-am întrebat. — Da. Am tăcut. L-am privit, dus pe gânduri. Mi-a susținut privirea și curând în ochii lui s-a ivit o licărire de sarcasm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
părând aproape transparent - pentru că pe fața lui se citea o senzualitate scandaloasă; dar oricât de absurd ar părea ceea ce spun, aveam impresia că senzualitatea lui era ciudat de spirituală. Era în el ceva primitiv. Părea să se împărtășească din acele obscure forțe ale naturii pe care grecii le personificau în ființe pe jumătate umane, pe jumătate animalice - satirul și faunul. M-am gândit la Marsyas, pe care zeul Apollo l-a jupuit de viu pentru că îndrăznise să-l înfrunte în întrecerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
în materie de lectură. Uneori îl găseam aplecat cu atenție asupra poeziilor lui Mallarmé, pe care le citea ca un copil, silabisind șoptit. Mă făcea să mă întreb ce emoții neobișnuite o fi obținând din acele cadențe subtile și alăturări obscure de cuvinte. Dar alteori îl găseam cufundat în lectura romanelor polițiste ale lui Gaboriau. Mă amuzam gândindu-mă că selecția cărților îi dezvăluia în mod plăcut laturile ireconciliabile ale firii lui fantaste. Era întru totul neobișnuit să observi că până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Ce vrei să spui? Îmi relată o poveste foarte ciudată. XXXIX Când l-am părăsit după ce am îngropat-o pe biata Blanche, a intrat cu inima grea în casă. Ceva îl îndemna să intre în atelier, un fel de dorință obscură de a se autotortura, și totuși era speriat de durerea pe care o prevedea. S-a târât cu greu în sus pe scări. Parcă picioarele nu voiau să-l ducă mai departe, iar în fața ușii a zăbovit multă vreme încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
De atunci nu l-am mai văzut. XLIII Privind acum în urmă îmi dau seama că ceea ce am scris despre Charles Strickland trebuie să pară teribil de nesatisfăcător. Am redat întâmplările care mi-au ajuns la cunoștință, dar ele rămân obscure pentru că nu cunosc rațiunile ce au dus la ele. Lucrul cel mai ciudat, hotărârea lui Strickland de a se face pictor, mi se pare arbitrară și cu toate că trebuie să fi avut pricinile ei în împrejurările vieții sale, eu nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
A fost cu adevărat acel mare spirit despre care se spune? Un magician? Îl Îndemnă poetul. Arrigo Îl fixă Îndelung fără să Îi răspundă. Apoi se uită În altă parte. - Elia a fost Într-adevăr mare. Dar nu În științele obscure, ci În acelea luminoase ale cunoașterii. Urcă În chilia mea: e ceva ce vreau să-ți arăt. Și apoi, bunii călugări m-au servit cu vin din podgoria lor. O cupă Îți va scoate praful din gât, și poate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
puțini fuseseră loviți. Poetul se ridică Îndurerat. - Eretici blestemați, o să vă omorâm pe toți! zbiera lângă el bargello, vânăt la față. Stătea acolo, În șezut, cu picioarele desfăcute, gâfâind de mânie și de frică. Dintr-o dată, un adversar până atunci obscur și impalpabil ieșise din umbră, dovedindu-se la fel de periculos ca un dușman În carne și oase. - Credeai că vor sta cuminți să se lase străpunși de soldații tăi, ca turcii de mucava de la Întrecerile cavalerești? Îl zeflemisi priorul. Celălalt tuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se legăna dinspre ferestre. Trebuia să fi trecut ceva vreme, dar câtă? Simți o mână grosolană care Îl scutura și un glas aspru ce Îl striga pe nume. - Trezește-te, messer Durante! Ce s-a Întâmplat? În jurul său, câteva forme obscure se agitau, Învârtindu-se prin spațiul gol al Baptisteriului. Recunoscu silueta bondoacă, Înarmată până În dinți, a șefului gărzilor. - Ce s-a Întâmplat, priorule? Îl auzi repetând pe un ton neîncrezător. Sângele ăsta... Dante Încercă să se repună pe picioare, făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]