2,067 matches
-
că scriitorul nu urmărește să pledeze nici pentru superioritatea cuvintelor în fața lucrurilor, nici pentru aceea a obiectelor față de limbaj, ci pur și simplu își propune să ajute limba să devină mai adecvată sau mai „adevărată”, prin intermediul unei scriituri care scrutează obsesiv obiectul, tinzând să se confunde, în cele din urmă, cu acesta. Avem de-a face, altfel spus, cu un elogiu sui-generis al spațiului liminar, al acelui no man’s land în care totul se redimensionează prin prisma unei simbioze (fie
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
la câțiva poeți lombarzi din deceniul al șaptelea 279 - favorizează confruntarea și, în ultimă instanță, fuziunea dintre limbajul literar și cel cotidian, dintre stilul „înalt” și cel „plebeu”. În prelungirea experimentelor amintite - îndeajuns de diferite, dar având ca fundal aceeași obsesivă preocupare față de posibilitățile și limitele pactului cu realitatea - se situează scrierile lui Roberto Deidier, neîndoielnic una dintre cele mai interesante voci ale poeziei italiene de astăzi. Dacă avem în vedere și împrejurarea că scriitorul este și un experimentat critic, autor
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
tondelliană. Este vorba de un instrument cu totul particular ce convertește materialitatea lucrurilor și spațialitatea în indicii ale unor lumi tranzitorii. Sunt, în fapt, „maldăre de imagini sparte”, amintiri disparate despre oameni și locuri, fraze desperecheate care stăruie în minte, obsesiv, înregistrate de senzorii unui eu poetic retractil, ce își asumă fragmentarismul și elegia drept condiții existențiale: Ultima oară când te-am văzut era frig și tu stăteai înfofolit în jacheta mea neagră, veche. Mi-ai părut mai bătrân, mai încovoiat
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
operațional reper de evaluare; - principiul evaluării pozitive se referă la faptul că obiectul predilect al evaluării educabililor cu cerințe speciale Îl constituie doar progresele realizate de aceștia; - principiul evaluării factuale presupune evitarea unor obiective educaționale operaționalizate, riguros prestabilite, fixist și obsesiv așteptate și evaluarea faptelor concrete. B.6. Principii de raportare/atitudinaletc "B.6. Principii de raportare/atitudinale" - principiul ultimei alternative educaționale se referă la faptul că educația integrată/incluzivă reprezintă pentru elevul cu cerințe speciale ultima alternativă viabilă; - principiul toleranței
Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Strategii diferențiate și incluzive în educație by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
care să nu pericliteze statutul obiectului!). În Mandarinul ochiul se plimbă, fermecat, de la podoabele costumului la turnurile hieratice ale pagodei. Obiectele excelează În genul lor: sînt transparente dacă originea lor e minerală, Înalte, mărețe și sprintene (există la Alecsandri o obsesivă teamă a sprintenului, descoperită chiar și În universul material: „sprintene coloane”), dacă dezvoltarea lor e spațială. Parnasianismul lui Alecsandri (de care s-a vorbit) Începe printr-o aglomerare de obiecte strălucitoare: „Mandarinu-n haine scumpe de mătase vișinie, Cu frumoase flori
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
bine pretinde că nu e interesat de acea relație, în care este sigur că va eșua din nou și acest lucru i se pare de netolerat). Idealizează relația cu părinții, este incoerent și inconsistent în relatarea amintirilor despre copilărie, persistă obsesiv în afirmațiile standard pozitive despre rolurile parentale. Tinde să idealizeze copilăria, descriind-o ca sigură, minunată, dar imaginile evocate nu constituie suportul pentru protecție și îngrijire, care, de fapt, reprezintă portretul actual idealizat al persoanei în cauză. * Adultul cu atașament
Teorii și metode în asistența socială by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, () [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
se află într-o poziție de proximitate față de instituțiile financiare internaționale și de statele occidentale, care îl susțin public. Fostul prim-ministru este actorul simbolic asupra căruia se fixează diferitele categorii de străini. Este punctul de cristalizare al unei întoarceri obsesive către identitatea națională și al conflictelor de includere și excludere exacerbate de fantasmagoria unei economii asediate din exterior și acaparate în interior de către străini. Dacă întreprinderea ivoriană invită așadar la observarea, într-o perioadă dată, a unui model în care
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
continuă să străbată ca un mit imposibil de depășit toate interpretările actuale ale pieței. La un mod mai general, piața și figura ei ilegitimă, "socialul", sunt obiectele unor ideologizări care se remarcă prin tentativele constante de reconstituire a unei bipolarizări obsesive a postùrilor intelectuale, în timp ce împărțirea politico-economică a lumii este de acum înainte desuetă. Totul se petrece ca și când nostalgia unui univers binar ar bântui spiritele în așa măsură încât ar fi necesară readucerea în scenă a unor eponime antagonice: frontul celor
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
Cf. îndeosebi G. Noiriel, Les ouvriers dans la société française, Points-Seuil, Paris, 1986. 124 "Semn suplimentar de "financiarizare" a spiritelor, lichiditatea devine așadar paradigmatică", scrie F. Lordon, "flexibilitatea salarială nu este altceva decât aplicarea la factorul muncă a acestei căutări obsesive a reversibilității, a momentului de inerție cel mai jos posibil" (op. cit., pp. 62-63). 125 A. Mounier, "La question sociale nord/sud", în Emploi, Travail et mondialisation (Acte de seminar, Paris, 16-18 dec. 1998), IDR, UR Travail et mondialisation, 1999, pp.
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
și nimeni nu poate nega acest fapt, ea nu se poate reduce la conflicte, la confruntări mai mult sau mai puțin violente. Ea nu este și nici nu poate fi, în primul rând, o "vale a conflictelor". Desigur, confruntarea, dorința (obsesivă, compulsivă) de succes (financiar, profesional), invidia, gelozia, resentimentul, frustrarea pot atrage spre un asemenea tip de raporturi. Conflictul este un aspect important al relațiilor interpersonale, dar nu unicul și nici cel mai important. El reflectă starea neîngrijită a acestora. "O
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
a-l insulta pe cel aflat în greșeală, chiar dacă sentimentul negativ pare justificat; • să abandonăm iluzia că putem controla opțiunile celui care greșește; • să acordăm prioritate unor trăsături, precum: bunătatea, calmul, cumpătarea, spiritul analitic; • să renunțăm să ne (mai) întrebăm obsesiv de ce persoana care a greșit a procedat astfel; • să-L lăsăm pe Dumnezeu să fie judecătorul suprem al păcatelor altora (Carter, 2007). Iertarea și acordarea iertării are ca premisă înțelegerea faptului că, nefiind ființe perfecte, toți greșim. Nu întotdeauna reușim
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
cele două fețe ale aceleiași monede", subliniază înțeleptul indian (idem, p. 57). Persoanele constant nervoase sunt predominant egocentrice; lor le este teamă și vor să controleze cu orice preț relația cu celălalt și reacția acestuia. Ele sunt preocupate exclusiv (și obsesiv) de ele însele. Spre deosebire de acestea, persoanele ponderate/echilibrate sunt persoane modeste. "Oamenii modești precizeză L. Carter (2007) recunosc importanța conservării valorii, a nevoilor și a convingerilor, dar sunt capabili de a plasa necesitatea autoconservării într-o perspectivă mai largă, aceea
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Feminitate Paranoia Astenia psihică Schizofrenia Hipomania Introvertire socială Grijă somatică excesivă și dureri fizice Depresia simptomatică Aspecte isterice ale personalității și tendința de a dezvolta simptome fizice sub stres Tendințe antisociale Conflictul legat de rolul sexelor Suspiciune, gândire paranoică Comportament obsesiv și anxios Gândire ciudată și afecte dezordonate Comportament maniac Anxietate socială, retragere, supracontrol Tabelul nr. 2.6. Scalele validității MMPI Scala validității Numele scalei Ce măsoară Nu pot să spun exact Scala minciunii Scala frecvenței Scala apărării Numărul total de
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
se impune spontan conștiinței individului și care nu reușește să se debaraseze de ea. Ideea este percepută ca fiind penibilă ș absurdă, având un caracter de constrângere și de impunere. În practica psihiatrică obsesiile se întâlnesc mai ales în nevroza obsesivă; obsesia apare și în schizofrenie, în psihoza delirantă și depresie. Obsesia trebuie diferențiată de ideea fixă, în acest caz subiectul nepercepând caracterul său patologic. Se deosebește și de mentism și de impulsiuni, care se referă la trecerea la act sau
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
subiectul nepercepând caracterul său patologic. Se deosebește și de mentism și de impulsiuni, care se referă la trecerea la act sau acțiune, fără posibilitatea stopării lui. Fobia este frecvent asociată cu obsesia, unii cercetători considerând că apariția anxietății la ideea obsesivă se poate eticheta drept fobie. 3) Ideea delirantă: este o idee falsă trăită însă de bolnav cu convingerea că este adevărată, reală. De obicei ideile delirante sunt variate, mai mult sau mai puțin corelate între ele, formând un delir. Această
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
care trebuie luate, resentimentul, uitarea. Cărți de credit respinse, facturile care trebuie acoperite, explicații la locul de muncă, scuze, amintiri intermitente, vagi cu privire la oameni (ce am făcut?), prietenii pierdute, căsnicie ruinată. Și care dintre sentimentele mele sunt reale? Și întrebarea obsesivă: când se va întâmpla din nou? Care parte a mea mă reprezintă cu adevărat? Cea sălbatică, impulsivă, haotică, plină de energie și nebunie? Sau cea timidă, retrasă, disperată, suicidară, blestemată și obosită? Probabil, mă reprezintă un pic din fiecare, sper
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
și în consecință pot dezvolta tulburări de anxietate, fobii și atacuri de panică. 10.6. Tulburarea obsesiv-compulsivă Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) este clasificată ca o tulburare de anxietate pentru că oamenii cu această tulburare trăiesc anxietatea ca un rezultat al gândurilor lor obsesive, ei nemaiputând să ducă la bun sfârșit comportamentele lor compulsive. Studiu de caz Din amintirile lui George Când aveam 16 ani, am început să fac toate aceste lucruri ciudate, când înghițeam saliva. Când înghițeam, trebuia să mă ghemuiesc și să
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
simte că trebuie să le facă. Uneori, compulsia unui individ este legată de anumite legături logice. Comportamentul compulsiv devine atât de repetitiv și dus la extreme, încât este irațional. Compulsiile de "verificare" sunt extrem de comune și sunt corelate cu incertitudini obsesive. Studiu de caz Cristian povestește un eveniment din viața sa. Conduc pe stradă cu 55 km/h. Merg la un examen. Centura de siguranță este blocată și sunt atent să urmăresc toate regulile de circulație. Nimeni nu e pe drum
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
drumului. Ies afară și încep să străbat sălbăticia. Verificarea compulsivă a acestui bărbat are sens, spunând ce gândește. Oricum, ceea ce el gândește că a lovit pe cineva pe drum fără să știe este foarte puțin probabil. Verificarea compulsivă liniștește gândurile obsesive, dar acestea se întorc cu o intensitate și mai mare. Uneori, legătura dintre obsesie și compulsie este rezultatul unei "gândiri magice". În mod similar, mulți oameni cu TOC se simt constrânși să repete comportamentul, ritualul sau gândul de un număr
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
răni copilul, sunt vinovat(ă) dacă într-adevăr pățește ceva!"). Bineînțeles, aceasta face doar ca discriminarea gândurilor să fie și mai dificilă. Cum se declanșează compulsiile conform acestei teorii? Compulsiile se dezvoltă foarte mult prin intermediul condiționării operante. Oamenii cu izbucniri obsesive de anxietate descoperă că dacă se angajează în anumite comportamente, anxietatea lor este redusă. Acest mod de reducere a anxietății reîntărește însă comportamentul. De fiecare dată când o obsesie revine și oamenii folosesc comportamentele ca să o diminueze, comportamentele sunt reintensificate
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
înțelepciunea să-i fie predată. Am început odată, cu el și cu Gabi, Logica lui Hegel. Și după o ședință de Hegel, Andrei mi-a spus: "Nici cu Hegel nu am ce face". Andrei caută soteria, mântuirea, într-un chip obsesiv, cu încrîncenare. "Cultura nu mă rezolvă", spune el. Vă amintesc însă vorba lui Neagoe: Cine n-are îndîrjire, acela îl vede pe Dumnezeu". Andrei însă are îndîrjire. El umblă pe la curțile culturii și întreabă ca un precupeț: "N-aveți ceva
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
adunîndu-se din spaima neîmplinirilor lui, din ceața tuturor nesiguranțelor și orgoliilor lui refulate, ridicîndu-se înaintea noastră și înfruntîndu-ne cu această Faptă a sa, cu acest Ersatz de destin. 5 octombrie 1980 Condiția "coruptă" a geniului în comunitățile moderne mici (temă obsesivă în Jurnalul lui Kierkegaard), deci într-un socius care nu are uzanța întîlnirii cu ne-obișnuitul, decât cel mult în forma puterii și în aceea, și mai degradată, a evenimentului. În aceste condiții, ne-obișnuitul cel mai greu de suportat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
că între timp temeiul temporal al acestei iubiri a dispărut. Fericirea e de aceea capacitatea de a te iubi în fața ta, de a te iubi nu sub chipul celui care ai fost, ci al celui care urmează să fii. Revenirea obsesivă în trecut și întîrzierea acolo este un mod de a rămâne în urma ta, de a-ți batjocori ― ar spune Heidegger ― "putința-de-a-fi". În felul acesta însăși moartea poate să devină o iubită: iubita care te mână din spate către ceea ce nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
crâncene bătălii ale gândirii. De câte ori l-am privit jucîndu-și, cu inepuizabilă energie, jocul pe care și-l inventase, m-am simțit nespus de bătrân. Nu știu ce va "rămîne" din cărțile lui Wald (mi s-a părut totdeauna că scrisul lui repeta, obsesiv și circular, câteva idei de bun-simț de o sărăcie filozofică dezolantă), dar vor rămâne neîndoielnic mots-uri care vor circula prin lumea noastră ca un panaș al spiritului lui. Iată replica pe care i-a dat-o lui Șerban Cioculescu, prin
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fost adevărat în anumite privințe, până în 1982, indiferent de regim: monarhie reinstaurată (1814-1848), a Doua Republică (1848-1852), Al Doilea Imperiu (1852-1870), a Treia Republică (1870-1940), Regimul de la Vichy (1940-1944), a Patra Republică (1946-1958) și actuala a Cincea Republică (1958). Insistența obsesivă asupra centralizării politice și administrative venită din partea liderilor politici francezi, în special a celor aparținând tradițiilor socialiste, republicane și radicale, trădează o neliniște profundă în interiorul clasei politice, neliniște datorată diversității continue a societății franceze. Opera clasică a lui Eugen Weber
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]