9,574 matches
-
că deja o omorâse, au reapărut că doi îndrăgostiți. Din acel moment a încetat să mai fie regina noastră, transformându-se în regina Te-Onó. Oró s-o trăsnească! — Iar Tané s-o condamne să bântuie în vecii vecilor prin adâncurile oceanului! veni imediat răspunsul. N-am mai auzit de nimeni care să fie atât de înghețat la suflet sau care să-și demonstreze răutatea cu atâta nerușinare în fața celor care până atunci fuseseră prietenele și tovarășele ei de suferință. —Incredibil! Fiica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în ziua când s-a născut și am văzut-o crescând... A fost mereu o fetiță dulce și drăgălașa... Ei bine, în acele două zile s-a transformat în ființă cea mai perversa care a existat pe vreuna dintre insulele oceanului, îi răspunseră. O bestie cu mintea bolnavă, care și-a găsit perechea în altă bestie, pe masura ei. —Octar!!... Că și cum ar fi presimțit că vorbeau de ea și de iubitul ei, urletul i-a răsunat precum cel al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
toate sufletele de amărăciune și risipise toate iluziile. Eforturile atâtor bărbați, femei, bătrâni și copii care munciseră zi și noapte ca să construiască navă cea mai rapidă pe care și-ar fi putut-o visa; sacrificiile celor care o conduseseră peste ocean și, mai ales, singurătatea văduvelor celor care se prăpădiseră în această riscantă misiune, se transformau, peste noapte, într-un efort inutil, care nu reprezenta nimic în fața fascinației pe careo exercita asupra acelei copile demne de dispreț penisul nemăsurat al asasinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Tapú Tetuanúi, deși, mai degrabă, aș spune că mă simt neputincios... Ar trebui să facem ceva ca să scăpăm de ea, dar nu-mi vine nici o idee. — O să ne vină, murmura Vetéa Pitó cu subînțeles. Mai avem mult timp și mult ocean în față. —Octar!!... Strigatul sfâșietor îi făcu să tresară și, pentru o clipă, chiar si vâslașii își pierdură cadența, căci, de fiecare dată când acel urlet inuman răsună peste puntea Peștelui Zburător, parcă se așteptau ca un alt urlet feroce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
alizeele, atât cele din nord, cât și cele din sud, își pierduseră, încetul cu încetul, toată forța, transformându-se într-o atmosferă densă și zăpușitoare. La căderea serii se ridică o briză ușoară, care se menținu vreo oră, lăsând apoi oceanul cufundat într-o nemișcare de moarte, în care totul era tăcut; nici macar apă nu mai clipocea, nici nu le mai șoptea vorbe dulci carenelor vasului. Urcară iarăși fantome din adâncuri și, după miezul nopții, Tapú Tetuanúi bagă de seamă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o femeie între picioare. A fi navigator nu-i totuna cu a fi rege, pentru care nu-ți trebuie decât înțelepciune, sau cu a fi Mare Preot, pentru care-ți ajunge să ai credință. Navigatorul trebuie să știe totul despre ocean, iar oceanul este prea mare și prea adânc. Văzul, auzul, mirosul, pipăitul, inteligență și memoria ta trebuie să fie consacrate pentru ceea ce faci și, dacă ceva te distrage, trebuie îndepărtat. Atunci, tu nu-ți iubești soția? Ba da, o iubesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
între picioare. A fi navigator nu-i totuna cu a fi rege, pentru care nu-ți trebuie decât înțelepciune, sau cu a fi Mare Preot, pentru care-ți ajunge să ai credință. Navigatorul trebuie să știe totul despre ocean, iar oceanul este prea mare și prea adânc. Văzul, auzul, mirosul, pipăitul, inteligență și memoria ta trebuie să fie consacrate pentru ceea ce faci și, dacă ceva te distrage, trebuie îndepărtat. Atunci, tu nu-ți iubești soția? Ba da, o iubesc mult, recunoscu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
căsătorit doar cu marea, căci altfel riști să te trădeze. Schița un semn cu barbă, arătându-i apele liniștite. Acum, de pildă, pare calmă și inofensiva, dar mă tem că încearcă să ne joace o festă. Tapú Tetuanúi cerceta îndelung oceanul, care părea o oglindă, si cerul, care nu se diferenția cu nimic de cerul din oricare alta seară, si, după ce cugeta un timp, căutând vreun pericol ascuns, sfârși prin a-și recunoaște încă o dată neștiința. Nu văd nimic care ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
încă o dată neștiința. Nu văd nimic care ne-ar putea neliniști, spuse. Și totuși este aici, răspunse. Deocamdată e invizibil, dar, daca nu știi să-l descoperi la timp, nu va trece mult până îți va trimite navă pe fundul oceanului. —Cine? întreba băiatul nerăbdător. —Niho-Nui, fu surprinzătorul răspuns. Marele Dinte 1. —Un rechin uriaș? se neliniști Tapú. O balenă? — A, nu, rase celălalt. Deocamdată Marele Dinte abia are mărimea unui păduche și, când o s-ajungă la dimensiunile lui maxime, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
condițiile i se păreau identice cu cele din ziua în care se formase taifunul, însă, de această dată, mentorul lui nu părea dispus să-i dea explicații, ci își petrecu cea mai mare parte a zilei contemplând, absent, imensitatea unui ocean care părea să se fi topit sub soarele canicular. Tapú Tetuanúi observase că, de când părăsiseră insula sălbaticilor Te-Onó, eroul sau abia dacă mai dormea, si se întreba cât timp avea să mai reziste fără să cadă bolnav, ținând cont și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
-i indice apă, printr-o mișcare aproape imperceptibila a capului. Se auzi un plescăit, un plâns de câteva secunde și, imediat, un rechin mic, cu ochi reci, puse stăpânire pe pradă însângerata și dispăru cu ea în adâncimile întunecoase ale oceanului. În noaptea aceea, nimeni nu pronunța nici măcar un sigur cuvânt. Doar spre răsăritul soarelui, se auzi un nou strigat: —Octar!!... Două zile mai târziu, cănd Miti Matái scoase scândurile din apă, inimile tuturor parura să se strângă, iar unele dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ar mai fi fost de nici un folos din momentul în care carenele s-ar fi transformat în adevărate strecurători, incapabile să reziste loviturilor mării. Două zile mai târziu începu să plouă, de parcă cerurilor li s-ar fi părut că nivelul oceanului ar fi scăzut. Cantitatea de apă era atât de mare, încât deseori era imposibil de precizat care este limita dintre ocean și atmosfera. Uzi până la piele, cei de pe Marara rezistau, imperturbabili, ploii nesfârșite, întrebându-se care o fi motivul acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
reziste loviturilor mării. Două zile mai târziu începu să plouă, de parcă cerurilor li s-ar fi părut că nivelul oceanului ar fi scăzut. Cantitatea de apă era atât de mare, încât deseori era imposibil de precizat care este limita dintre ocean și atmosfera. Uzi până la piele, cei de pe Marara rezistau, imperturbabili, ploii nesfârșite, întrebându-se care o fi motivul acestei noi pedepse pe care le-o trimiteau zeii, care în ultima vreme se arătau atât de ostili. Începuseră să creadă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mult, continuă să plouă, iar căldură asfixianta ridică o perdea de ceață care limită vizibilitatea la o sută de metri, astfel că majoritatea pasagerilor de pe Peștele Zburător aveau tot mai mult impresia că erau condamnați să navigheze veșnic peste un ocean care parcă se transformase în anticamera infernului. Acesta era adevăratul Al Cincilea Cerc - locul din care nimeni nu se mai întoarce. Chiar și curajosul Tapú Tetuanúi începuse să simtă cum i se zdruncina încrederea și, la un moment dat, ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
poposească și ei aici, și n-ar fi de dorit să descopere că am facut-o și noi. —De ce crezi c-au să vină? întreba Chimé din Farepíti, întorcându-se către Navigatorul-Căpitan. Asta nu e decât o insulița rătăcita în ocean... —E o insulița rătăcita în ocean pentru tine, răspunse. Dar sunt sigur ca Te-Onó o cunosc foarte bine. —De ce? Miti Matái îi arăta numărul mare de urme care se zăreau pe nisipul plajei și care conduceau de la marginea apei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ar fi de dorit să descopere că am facut-o și noi. —De ce crezi c-au să vină? întreba Chimé din Farepíti, întorcându-se către Navigatorul-Căpitan. Asta nu e decât o insulița rătăcita în ocean... —E o insulița rătăcita în ocean pentru tine, răspunse. Dar sunt sigur ca Te-Onó o cunosc foarte bine. —De ce? Miti Matái îi arăta numărul mare de urme care se zăreau pe nisipul plajei și care conduceau de la marginea apei și până la opt sau zece metri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Doar vreo cinci dintre ele ajunseseră până pe partea cealaltă, provocând scurgeri de apă aproape neglijabile, însă numărul imens de găuri din exterior le permitea să-și formeze o idee clară cu privire la gravitatea pericolului prin care trecuseră, cât timp navigaseră în mijlocul oceanului. Totuși, Miti Matái știa foarte bine că aerul, căldura și lipsa de umezeală erau dușmanii de moarte ai Niho-Nui, care, în mai puțin de douăzeci și patru de ore, începură să se desprindă precum fructele coapte, căzând apoi imediat pradă unui adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fără nici o posibilitate de discuție, că nimeni nu avea dreptul să le deranjeze pe cele care arătau că nu vor să fie deranjate. Cât despre prințesa Anuanúa, aceasta se retrăsese în cel mai îndepărtat colț al insuliței, cu fața spre ocean, și-și petrecea orele acolo, la umbră unui palmier, privind orizontul, ca și cum ar fi așteptat, în orice clipă, să vadă apărând navă salvatoare a adoratului ei Octar. Părea cu zece ani mai bătrână, cu ochii umflați, înroșiți și injectați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
porni din nou în larg, fugind de Te-Onó. Se opri, si se părea că încerca să analizeze reacția pe care o provocau cuvintele lui. Și am ajuns la o concluzie deloc liniștitoare, adaugă. Este foarte posibil să ne ajungă în mijlocul oceanului, în timpul unei perioade din acestea fără vânt, caz în care ar termină cu noi cât ai clipi, sau să ne urmărească până în Bora Bora, si sa ne atace acolo, provocând un masacru pe care nici nu vreau să mi-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mare și de înțelept, că nici macar Tané n-o să-ndrăznească să-l doboare pe cel mai bun marinar care a traversat vreodată marile. Un marinar ajunge să fie cu adevarat bun doar atunci când accepta toate legile mării, răspunse. Ține minte! Oceanul este un zeu care, dacă-i dăruiești viața ta, jurându-i supunere, te lasă să trăiești pe suprafața lui până în ziua când se va hotărî să te transforme într-o parte din el... Căpitanul Mararei zâmbi cu o căldură ciudată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
deși, de fapt, destinul lui fusese marcat de către Navigatorul-Căpitan încă din acea prima noapte, când îi poruncise să învețe toate Avei’á posibile înspre nord-vest. Acela fusese momentul magic când Tapú Tetuanúi se îndrăgostise cu adevarat de stele și de ocean, o dragoste care depășea orice altă pasiune, căci senzația de pace și de grandoare pe care băiatul o simțea atunci cand contemplă ore întregi cerul înstelat, care se reflectă într-un ocean infinit, nu admitea comparație cu scurtă plăcere pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Tetuanúi se îndrăgostise cu adevarat de stele și de ocean, o dragoste care depășea orice altă pasiune, căci senzația de pace și de grandoare pe care băiatul o simțea atunci cand contemplă ore întregi cerul înstelat, care se reflectă într-un ocean infinit, nu admitea comparație cu scurtă plăcere pe care i-o dădea contactul cu o femeie, chiar dacă aceasta femeie era frumoasă și pasionala Maiana. Bora Bora avea deja un nou Navigator Căpitan, desi trebuiau să mai treacă ani de zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cel mai îndepărtat colțișor al insuliței, unde petrecu ore lungi, punându-și sufletul în pace în fața zeilor, pregătindu-se pentru momentul când ei vor decide să i-l ceară. El știa mai bine ca oricine că insulița aceea pierdută în ocean marca hotarul între cel de-al Patrulea și cel de-al Cincilea Cerc și că, din acel punct, nu-i era permis să mai înainteze. Poate că era vorba, așa cum îl asigura Tapú Tetuanúi, de o superstiție nefondată, însă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
încă de spus ultimul cuvânt. —Trebuie să sosească, repeta cu convingere Chimé din Farepíti. Dacă sunt niște navigatori atât de buni, precum consideră Miti Matái, în curând vor ajunge aici... Iar dacă nu sunt, în curând vor ajunge pe fundul oceanului. Poate că încă mai urmăresc vasul cu ulei, îi amintea Vetéa Pitó. Până acuma ori l-au ajuns, ori l-au pierdut... răspundea el mereu. Presimt că nu mai e mult! Din clipă când soarele își trimitea prima sclipire la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fuseseră deja mâncate, iar bărbații și femeile de pe Marara aveau ordine foarte stricte să nu scoată nici măcar un cuvânt, din acel moment nu se mai auzi nici cel mai mic sunet nepotrivit pentru o insulă pustie și solitara, aflată în mijlocul oceanului. Cât era încă noapte, iar navele dușmane se găseau la o milă și ceva depărtare, Navigatorul-Căpitan le dădu voie să le urmărească, si nu puțini au fost cuprinși de fiori văzându-le cum se apropie la lumina lunii, care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]