142,832 matches
-
nimic mai mult, dar eram înlemnit. "Acum îți dezinfectez rana, deși nu-ți curge nici o picătură de sânge", continua să explice pedant Herr Doktor Ambrosius, și toate aceste explicații m-ar fi interesat dacă n-ar fi fost vorba de ochiul meu. La fiecare cuvânt urmat de un gest al său simțeam însă, ca o mângâiere, apăsarea blândă, protectoare a mâinilor Sibylei. Stătea la căpătâiul meu, în spatele fotoliului de piele, de cum fusesem instalat în el, îmi prinsese între palmele ei calde
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
binemirositoare, obrajii și îmi șoptea la ureche: "N-ai nici o grijă; sunt aici cu tine, nu ți se poate întâmpla nimic rău". Nu altfel îmi închipuiam pe vremea aceea prezența nevăzută, lângă mine, a îngerului păzitor. Se terminase totul? Cu ochiul bandajat, ședea relaxat dar cam amețit în scaunul oftalmologului. Spre sfârșitul operației, care durase doar câteva minute, transpirase puțin ca atunci când i se făcea rău. Soția medicului îi ștergea fruntea cu o batistă parfumată de mătase și îl întreba: "Nu
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
fruntea cu o batistă parfumată de mătase și îl întreba: "Nu-i așa că nu te-a durut deloc?". I se părea că totul se petrecuse demult sau că visase toată operația. Nu vedea nimic, căci i se pusese și pe ochiul neatins un tifon, dar auzea în jurul său vocile, puternice, de parcă ar fi răsunat lângă bazinul de înot unde toți, îndeosebi fetele, parcă țipau. Medicul dădea explicații bunicii sale care, continuând să-l țină de mână, spunea ceva despre spălăturile cu
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
întrebându-se îngrijorat: "Oare ce caută vânătorul aici la pârâul morii?" Mi se părea și mie că o întreb ceva pe Sibyle despre vânător, că eu sunt ucenicul de la moară, că apa vine peste mine, când m-am trezit. Deschisesem ochii și, iată, vedeam acum pe perete tabloul, iar ceasul arăta puțin înainte de șase. M-am uitat în jur, eram singur. Lângă mine, cu capul pe pernă, Arlechinul. Voiam să o strig pe Sybile, când am auzit-o vorbind într-o
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
orologiul din tablou, am văzut fata fluturându-și batista, vânătorul salutând-o cu mâna la pălărie. Eu însumi mă plimbam prin preajma morii, mergeam pe drumul ce duce prin pădure, spre munte, mă pierdeam undeva, înainte de a ajunge la stânci... Deschizând ochii, am văzut la ceasul din tablou ora șapte. Nu peste mult ne luam rămas bun de la cele două doamne în holul întunecos unde le întâlnisem pentru întâia oară. Sibyle s-a aplecat din nou spre mine ca și atunci, și
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
lung prin întunecimea nopții, s-a oprit în pragul instituției, unde cineva, strîngînd actele de identitate, ne-a repartizat în camerele cu uși ce etalau fiecare ditamai inscripțiile cu numele beneficiarului căruia îi era destinată.(...) În dimineața următoare, abia deschisisem ochii și mă întindeam un pic în așternut gîndindu-mă la cum o să înceapă prima mea zi de tratament, cînd s-a și deschis ușa și am văzut năpustindu-se în cameră o soră medicală al cărei zîmbet disimula amenințarea seringii cu
Calea vieții noastre (fragmente) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13966_a_15291]
-
se ordona, să-mi descopăr fundul. Dar cum aș fi putut să fac asta fără să-mi las la vedere și partea din față, mai cu seamă că - negreșit datorită somnului reparator - se etala acolo cu o neobrăzare bătătoare la ochi o mărire și o verticalitate complet nelalocul ei? Văzînd asta, sora cea simpatică a izbucnit în rîs. "Iertați-mă", am vrut să mă scuz; și căutînd în cunoștințele mele din limba ei cuvintele potrivite ca să fac o frază galant-împăciuitoare, i-
Calea vieții noastre (fragmente) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13966_a_15291]
-
entuziasmul ce-l pusesem în învățarea limbii ei materne să aibă repercusiuni nedorite asupra mea. (...) Bineînțeles că i-am urmat sfaturile. Așa cum mi-a indicat, am păstrat pentru mine rodul asiduității mele lingvistice, promițîndu-mi ca de îndată ce o să dau din nou ochii cu ea să îi pun o întreagă serie de întrebări despre organizația căreia îi încredințasem justificatele mele aspirații la un trai lung și înfloritor. Rutina tratamentului - injecții, pastile, regim special de alimentație și exercițiu fizic - nu m-a impresionat peste
Calea vieții noastre (fragmente) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13966_a_15291]
-
ideea frumuseții lumii în diversitatea ei de lucruri și meserii când, în chipul cacofoniei crase și deloc inocente și a dezacordului: "feerica cadență" și, iată, " Și calde nimburi ne-apăru pe umeri", îmi apăru și mie, clară și dureroasă în fața ochilor, situația. Fusese magic "vântul cel negru" între tristețile de marcă ale unei nopți de revelion, dar și el s-a risipit pe dată, ca și prezența "martorului blând la nunta Apelor", care n-a mai avut rezonanță și nici importanță
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13994_a_15319]
-
de nivelul general hărăzit adolescenților: "Un vânt se strecoară/ Mintea o-nconjoară/ Pereții se despică în petale.../ Și tu, chiar poți să zbori spre visare./ Deasupra: cerul purpuriu și nori albaștri/ Dedesubt, copii pe plaiuri ce-au în mână praștii./ Ochiul perfid și verde-al unuia/ S-a pus pe sfera în care pluteam,/ Din mâini și trup el se tot zguduia,/ Să mă salvez nu mai puteam./ Căci bula de săpun ce mă adăpostea/ Piere.../ Sub acțiunea soarelui,/ În tăcere
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13994_a_15319]
-
rang de mireasă a națiunii. O culme a nesimțirii o reprezintă tehnica puterii de a-i folosi pe americani drept alibi pentru a nu face nimic. În disperarea și incompetența sa, și-o fi spus că Unchiul Sam va închide ochii la perpetuarea modelului comunisto-securist care a făcut din țară un cadavru umplut cu borhotul lăcomiei și cinismului. Discursul lui Michael Guest a arătat că astfel de șmecherii nu au nici o șansă. Nimeni nu poate spera ca America să devină ambalajul
Americanii, ostaticii lui Năstase by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13972_a_15297]
-
să-l lăudați ce talentat e, eventual, genial, - vă place, vă interesează, obișnuiți, adică să treceți cu vederea? nu mult, dar atât cât se cuvine ca să se respecte literatura și cum îi zice aceleia... uite că am uitat, căuta cu ochii pe jos... Libertatea de expresie îl salvă traducătoarea. Și nu încercați oare să îl cumpărați, să-i oferiți ceva, cumva... nu cu bani, ar fi urât, cu onoruri, posturi importante, academie, cu farmec, cu elocință, cu spirit. Cine se lasă
Și columbianul râse feroce... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13983_a_15308]
-
declarat mai bine de două duzini de bătrâni trimiși dincolo. Deocamdată, problema este în mâinile justiției și se dezbate public. Vom vedea... Oricum, populația Europei îmbătrânește și, indelebil semn că Europei aparținem, și populația țărișoarei noastre se rărește văzând cu ochii. Nepoții vor prinde vremuri când se vor striga din măgură în măgură, precum buciumașii unor veacuri de glorie. Supărarea e că, și așa, tot bătrânii vor fi tot mai numeroși. Aici, la porțile Orientului, ei vor să apuce vârste matusalemice
Bătrâni, luați-vă gândul! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13973_a_15298]
-
pariu în rasismul lor: cum că mulțimea care năvălise pe străzi nu se compunea din cetățeni conștienți, ci din niște golani, aceiași care devastau palatele dictatorului, băncile și magazinele. Dintr-un supus perfect la dictatură, poporul irakian a devenit în ochii comentatorilor o adunătură de tîlhari. Ideologia a ieșit din nou învingătoare. Impunînd o realitate mincinoasă. Partea proastă este că ideologia, vorba lui Revel, conduce lumea: nu doar ziariștii ori pacifiștii, dar și destui dintre liderii actuali de pe toate continentele iau
Cunoașterea inutilă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13999_a_15324]
-
aveau de nu mai știu cît timp la gazeta lor o poză uriașă a lui Saddam Hussein, cu pălărie de vînător și trăgînd cu pușca în sus. Mai erau și alte poze, toate color, dar fotografia lui Saddam sărea în ochi. Cînd au început să se precipite evenimentele și era limpede că aliații vor intra în Irak mă așteptam ca pozele să fie măcar înnoite, dacă nu schimbate, cu altele mai la zi. Nimic. Uriașa poză a lui Saddam cu arma
Papucul anti Saddam by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14026_a_15351]
-
ca-n filme lăsând jurnaliștii să vorbească între ei sau singuri. Oricum, până una-alta, peste plaiul străbun s-a simțit o adiere a zefir de primăvară. Așadar, în fața micilor ecrane și nu numai, vreo doi FNI-ști cu lacrimi în ochi, au prezentat în sinteză situația de sub pragul sărăciei în care se aflau ( parcă numai ei) din cauza fugarei-întoarse. Pe toate tv-urile am văzut aceeași câțiva inși fericiți, români fericiți, care se bucurau într-o deplină inconștiență. Deși unii nu prea erau
Întoarcerea fiicei risipitoare by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14024_a_15349]
-
din partea dubioasă a Occidentului. O parte reprezentată, vai, de țări cu un mare trecut, dar incapabile, în momentul de față, să treacă, politic și economic, din modernitate în postmodernitate. Dar poate că prăbușirea mitului hoțului din Bagdad le va deschide ochii.
Hoțul din Bagdad by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14000_a_15325]
-
de serviciu prezintă aceste excepții ca pe jertfele ultime pe altarul anticorupției, în timp ce toată lumea știe că firele duc mult mai sus. Se vorbește, tot mai insistent, de miniștri și secretari de stat pe care Parchetul Național Anticorupție ar fi pus ochii, dar de care n-are curaj să se atingă. Se vorbește despre comisoane care ar fi scandalizat străinătatea, dar și de atenții obligatorii care trebuie plătite în stînga și în dreapta pentru afaceri autohtone. Puroiul din această bubă tot crește, iar
Corupția după Guest by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13997_a_15322]
-
și în cuvinte, iar gesturile exterioare, aparent banale, nesemnificative, devin sursă de revelații personale: „Era o cameră mare fără prea mult soare. Un covor și un fotoliu acoperit până la nas cu o catifea grena. Atât cât să i se vadă ochii. Când închiși, când deschiși. Primul lucru pe care îl vedeai când intrai în cameră era o pianină. Veche, de concert. Era cea pe care pusese o tânără cu totul surdă palma. Țin minte cum își lipise umbra coapsei de pian
Cu mâna pe telefon by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14031_a_15356]
-
când deschiși. Primul lucru pe care îl vedeai când intrai în cameră era o pianină. Veche, de concert. Era cea pe care pusese o tânără cu totul surdă palma. Țin minte cum își lipise umbra coapsei de pian. A închis ochii. Apoi ochii și coapsa au chemat tâmpla. Simțea muzica dintr-o parte... Avea o rochie de vară înflorată. Eram copilă. Cântam la pian. Cred că, de fapt, asculta prin subțirimea rochiei. ș...ț De câte ori cânt la pian o văd. Ca
Cu mâna pe telefon by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14031_a_15356]
-
Primul lucru pe care îl vedeai când intrai în cameră era o pianină. Veche, de concert. Era cea pe care pusese o tânără cu totul surdă palma. Țin minte cum își lipise umbra coapsei de pian. A închis ochii. Apoi ochii și coapsa au chemat tâmpla. Simțea muzica dintr-o parte... Avea o rochie de vară înflorată. Eram copilă. Cântam la pian. Cred că, de fapt, asculta prin subțirimea rochiei. ș...ț De câte ori cânt la pian o văd. Ca o amprentă
Cu mâna pe telefon by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14031_a_15356]
-
o rochie de vară înflorată. Eram copilă. Cântam la pian. Cred că, de fapt, asculta prin subțirimea rochiei. ș...ț De câte ori cânt la pian o văd. Ca o amprentă - urma liniilor din palma unei femei tinere. Surde și tinere. În fața ochilor mei. În dreapta timpanului meu. Și atunci degetele mele se bucură că eu aud. Îmi aud pianul, claxonul unei mașini când trece prin fața blocului, soneria telefonului, vocea ta. Vocea mea. Surdă și bâlbâită." Lucrurile sunt văzute fie cu ochiul filologului suferind
Cu mâna pe telefon by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14031_a_15356]
-
tinere. În fața ochilor mei. În dreapta timpanului meu. Și atunci degetele mele se bucură că eu aud. Îmi aud pianul, claxonul unei mașini când trece prin fața blocului, soneria telefonului, vocea ta. Vocea mea. Surdă și bâlbâită." Lucrurile sunt văzute fie cu ochiul filologului suferind de deformare profesională, fie, ca antidot la cel dintâi, cu ochiul limpede al copilului, pentru care alăturările de cuvinte cele mai năstrușnice au un firesc inatacabil, pentru care, întocmai ca în descântece, cuvântul are propria lui realitate și
Cu mâna pe telefon by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14031_a_15356]
-
că eu aud. Îmi aud pianul, claxonul unei mașini când trece prin fața blocului, soneria telefonului, vocea ta. Vocea mea. Surdă și bâlbâită." Lucrurile sunt văzute fie cu ochiul filologului suferind de deformare profesională, fie, ca antidot la cel dintâi, cu ochiul limpede al copilului, pentru care alăturările de cuvinte cele mai năstrușnice au un firesc inatacabil, pentru care, întocmai ca în descântece, cuvântul are propria lui realitate și „vindecă". Textele Violetei Preda învăluie cititorul într-o lumină caldă, lipsită de stridențe
Cu mâna pe telefon by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14031_a_15356]
-
Inscripțiile bilingve și strada bilingvă, copacii bilingvi și fațadele bilingve, berea bilingvă și micii bilingvi se aștern la picioarele noastre ca niște motănași cu pielea pufoasă, afară e soare, muzica sparge perdeaua de nori, corturile albe se întind pînă-n zare, ochiul privește și constată că e bine așa! Și astfel s-a scurs prima oră pe străzile Sfîntului Gheorghe! (Lorena se duce să vadă o trupă sosită de la Budapesta, vata de zahăr se agață, ca niște maimuțe de ceață sau ca
Sf. Gheorghe de Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13991_a_15316]