1,227 matches
-
numai de bărbați, și aceia bătrâni?, Îmbătrânind, femeile au nostàlghia tinereții, nu și a copilăriei? - ba da, Însă abia acum, când scriu bag de seamă acest semn fără de tăgadă: și noi și ele tânjim după matriarhat: ce dulce eram noi ocrotiți; ce frumos domneau, ce binemirositor ne dominau ele...). Ziceam că mă mereu Întorc. Și nu cu doar gândul... Ce să spui doar-cu-gândul despre copilăria-fericită?, când, pentru un bărbat bătrân, iese din discuție, din gramatică, din logică, din inimă: „despre”? Despre-apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
fost teamă de cădere, pentru că brațele lui mă susțineau strâns, dar atât de delicat... Dacă ai ști..., dacă ai ști cu câtă greutate mă abțineam să nu plâng... În momentul acela mi s-au topit toate frustrările și mă simțeam ocrotită, dar și supusă de bărbatul acesta. Îmi țineam cu încăpățânare ochii închiși, dar îl vedeam cu ochii sufletului, Marian Malciu sorbindu-i parfumul, atingându-l. I-am simțit buzele cum îmi atingeau fruntea, nasul și, mai apoi, la fel de ușor și
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
este necesar unei adevărate prietenii cu natura. De aceea este nevoie de o pactizare cu întreaga natură, apoi este necesară integrarea armonioasă a noastră, a oamenilor in natură, fără a provoca daune care, de mute ori, sunt ireversibile. Natura trebuie ocrotită ca un tot întreg. Orice copil poate deveni un prieten al naturii, cu condiția să respecte natura. Aceasta înseamnă azi, mai mult ca oricând să o privească în calitate de adevărat ecologcetățean, cu gândul refacerii ei. Uneori, cuvintele, expresiile copiilor ni se
Coronița prieteniei by Inv. Constantinescu Adriana, Şcoala Sireţel, Iaşi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91748_a_93019]
-
exprimau gândurile autorilor lor. Oameni stângaci în mânuirea uneltelor și naivi în redarea personagiilor care, totuși, aveau viață, gazda apreciind atât pe făuritori cât și chipurile care îi împodobeau casa, odaia de lucru. Altfel, nu le-ar fi păstrat și ocrotit. Pe masa de lucru a poetului cărțile și manuscrisele erau o îngrămădire și neorânduială, „o ordine” care nu-l deranja. Din contra, masa lui parcă îl inspira. Îi făcea bine. — Domnul doctor a poruncit menajerei să-i lase masa așa
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
la copilul și la familia lui. Era amantul cel mai tandru și mai senzual care poate să existe. Era un prieten sincer pe care se putea conta în orice împrejurare. În fața lui femeia din mine, neștiutoare și slabă, se simțea ocrotită. Dora își recheamă din nou tatăl în memorie. "Cu tristețe trebuie să admit că l-am cunoscut puțin, mult prea puțin. Ușor iritabil, veșnic ocupat și trist, de o tristețe pe care nimeni și nimic nu reușea să o alunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
iubită și adorată de un bărbat care avea un asemenea dar. Ochii lui Riza Selim Kazanci erau blânzi și scânteietori, Întocmai ca și vocea sa; avea ceva care te făcea să te simți În siguranță În prezența lui, iubit și ocrotit, chiar și În mijlocul agitației din jur. Bărbatul ăsta nu era un dezertor. Dar acesta nu era singurul motiv pentru care Petite-Ma era atrasă de Riza Selim Kazanci. Adevărul e că era fascinată de povestea lui cu mult Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de a stăpâni destinul. Avea obiceiul să se bucure de fiecare detaliu al ritualului: de faptul că stătea cu piciarele Încrucișate pe cel mai frumos covoraș din casă În timp ce i se Întindea o pătură deasupra capului, de a se simți ocrotită și bine ascunsă Înăuntrul acelui cort ciudat, de a asculta rugăciunile rostite din toate părțile și, În cele din urmă, acel sfârâit asemeni unui țipăt, sunetul pe care-l scotea Petite-Ma când turna plumbul topit Într-o tigaie plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
prințului privind dinții albi și puternici ai celuilalt. Și iar îl încercă bizara senzație că se afla în prezența unei femei. Ce fel de zaruri arunca acest agent original în marele joc murdar al politicii? ― Sunteți unul dintre puținii oameni ocrotiți ca într-un cerc de vrajă. Și, îndepărtându-se, pictorul râse din nou. Dar, pe lângă asta, mai există cineva care m-a ajutat să văd mai bine. ― Acel cineva are și un nume? Prințul formulase întrebarea alb, deosebit de clar, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
prințul, fulgerat de un zâmbet ivit dintr-o spontană transfigurare interioară. Trăia o relație nouă, în care diferențele se estompau, o relație, cu adevărat, de la egal la egal. Uimitor! Pentru prima oară, se simțea într-adevăr susținut, ba mai mult, ocrotit, el ca bărbat, de o... Trăsura se opri atât de brusc, încât prințul fu aruncat în față. Auzi caii nechezând speriați. Urmară protestele valetului pe fondul mai multor voci. O mulțime de oameni înconjurase trăsura. ― Trădătorul!... Mincinosul!... La moarte!... Moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
se ridică împotriva casei celor răi, și împotriva ajutorului celor ce săvîrșesc nelegiuirea. 3. Căci Egipteanul este om, nu Dumnezeu, și caii lui sunt carne, nu duh. Doar mîna să-Și întindă Domnul, și ocrotitorul se va clătina, iar cel ocrotit va cădea, și vor pieri cu toții. 4. Căci așa mi-a vorbit Domnul: "Cum mugește leul și puiul de leu asupra prăzii, în ciuda tuturor păstorilor strînși împotriva lui, și nu se înspăimîntă de glasul lor, nici nu se sperie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
spontane la amândoi - sau care la Început au fost spontane. Insinuezi că nu m-am purtat corect? Clara a șovăit. — Știi, nu mă pot pronunța. Un bărbat trebuie să treacă prin mult mai multe, iar eu am dus o viață ocrotită. — O, Clara, te rog să nu tragi de timp a implorat-o Amory. Dar vorbește puțin despre mine, vrei? Sigur. Ador să fac asta. Nu a zâmbit spunând asta. — Ești o bomboană. Mai Întâi, răspunde-mi la câteva Întrebări. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
au trăit aparent În umbra uriașei personalități a celui mai mare dintre ei, Împreună luminând istoria modernă a României. Vintilă I.C.Brătianu s-a născut la 16 septembrie 1867 În București, unde și-a petrecut primii doi ani de viață, ocrotit atent de mama sa. După Întoarcerea tatălui din Europa, familia se va afla pentru mai mulți ani pe meleagurile minunate ale moșiei Florica. Urmează În București clasele primare și liceale cu rezultate excelente, după care Își face stagiul militar, devenind
GHEORGHE I. BRĂTIANU, PATRONUL ŞCOLII MELE by Aglaia C. Buduroi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1188_a_1874]
-
fără nasturi la prohab, somnolent în pijama, undeva, în provincie. Într-un orășel viclean și vicios, acolo, la răsărit de Eden, vorba lui Steinbeck, adormit de vraja vechilor lecturi reamintite de-un abur subțire, trecător, de luciditate matinală... În colțul ocrotit de arșiță și scorpioni al unei verande pustii, spre amurg, prin coloniile olandeze, portugheze, engleze etc., bând absint dintr-un pahar înalt, zvelt, apărată de-o plasă deasă de sârmă de țânțarii cu burticica roșie de sângele supt de la băștinași
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
Focurile se aprind numai în locuri special amenajate și aprobate și nu se lasă nestinse ! - Nu aplicați inscripții pe copaci, stânci, pereții peșterilor sau construcții ! - Păstrați intacte rezervațiile și monumentele naturii, nu rupeți stalactitele din peșteri, nu rupeți plantele rare ocrotite, nu produceți zgomote exagerate ! În cadrul cercului de limba franceză « Rayon de lumière » am discutat despre măsurile adoptate de primăria Parisului, având în vedere încălzirea globală: înjumătățirea timpului de funcționare a celor 20000 de becuri care împodobesc turnul Eiffel; biletele și
Coronița prieteniei by Prof. Cârlugea Maria, Şcoala Generală Nr. 2 Lupeni () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91748_a_93020]
-
lor de dincolo de veacuri, asemeni liniștii acestei păduri de brazi care parcă respiră și parcă Îi călăuzește pașii spre necunoscut. Și, deodată, Înțelese Încotro Își duce singurătățile și povara Înfrângerii. Locurile nu Îi erau deloc străine. Drumul era lung și ocrotit de munți. Mai erau de trecut multe văi unde râurile cădeau În mici cascade peste bolovanii uriași și mai erau de urcat multe pante abrupte, pe unde nu călcase picior de om. Dar, cu voia Domnului, În câteva zile avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
-și stăpânească neliniștea. Ce altceva trebuie să mai Învăț? — Ce trebuie să Înveți nu există În cărțile de școală. Trebuie să Înveți cum să trăiești printre cei de vârsta ta, să fii ca toți ceilalți. Nu trebuie să fii prea ocrotit. Oricum, Adam știa că nu-i ca toți ceilalți. Întâi și-ntâi pentru că se afla aici, pe insula asta care nu era adevărata lui casă, cu un tată care nu semăna câtuși de puțin cu el. Alți copii. Până și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fără țintă în cerc, în vreme ce intelectualii, pe care planul îi ajută întotdeauna să găsească cuvintele potrivite, eșuează în propriul lor orgoliu. Atunci n-am făcut decât să ne uităm. Mai mult n-am îndrăznit. Din cauză că tu veneai, protejată, din țarcul ocrotit care era Elveția, spaima era nouă pentru tine; a mea redeștepta o alta, prescrisă. Tipul de tanc îmi era cunoscut: T 34. Când văzuserăm destul am considerat necesar să plecăm. Violența ne înspăimânta. Să faci ceva, să arunci cu pietre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
altfel decât măritată. Nu contesta că va fi fost cândva o fată ceva mai slabă, cum povestea Lina. Nici nu avea ideea preconcepută a vreunui viol timpuriu sau credința că în strâmtoarea vieței tecucene educația îi fusese așa de puțin ocrotită încît avusese o precoce cunoaștere a tuturor aspectelor traiului. Mini credea mai puțin decât atât și mai mult. In Lenora acel instinct, acea cunoaștere trăia și crescuse cu ea, într-o așteptare firească, pentru care era gata de întotdeauna, cu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
rochia ei albă, ca o barcă unduioasă pe care o duce apa drept la debarcadere voioase, mereu mai vioaie spre miezul orașului viu, străbătu în pieziș Calea Victoriei, unde manevra ei grăbită și prudentă cerea meșteșug ca să se strecoare. Răzbi totuși, ocrotită și imună. V în casa boierească de pe moșia Prundeni, lucrurile aparent insensibile aveau să vadă fapte neobicinuite. însăși liniștea lor nu mai era respectată. Erau martori tăcuți și neputincioși ai unor perturbări neîncetate. E păcat că nu se poate ști
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și orașul i se limpezise. Nu mai era străină, rătăcită, și mulțimea nu mai era chipul multiplu al unor necunoscuți. O pudoare a existenței ei precise o făcea să evite promiscuitatea localurilor publice. Era pentru ea o bucurie să stea ocrotită. De la adăpost admira metropola care propășea, ca pe o edificare de lux, în care oamenii puneau tot ce aveau în ei urban, ca instinct, inteligentă și putere de muncă. Tot ce aveau în ei viu, și bun și rău. Nory
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
dar nu se dau învinse, 114 115 zorind fără preget, nerăbdător, curagios, prin torente, izbit, bătut de vânt, udat de șuvoafie, ca și ea neînvins în dorul de a ajunge, purtând în mâinile mici, udate de lacrimile ploaiei, hrana stăpânului, ocrotită, caldă de fierbințeala palmelor. . . - La Regală! anunță în falsetto conductorul. - Eu! Eu! strigă Mini aiurită de sosire. - Domol! Domol! zise un glas de treabă și o strecură cu bunăvoință prin înghesuială. Nu mai ploua!. Când oare se curățase cerul?. Era
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Nepoatei mele Vichy Când merii din grădină dau în flori, Nepoată, atunci vei împlini trei anișori. Mereu tu vei dansa sub soare Călăuzită de steluța călătoare. Cei trei ani prin luncă zboară Și pornesc spre lunga vară. Ocrotită ești de îngerul ceresc Și de părinții care te iubesc. Când vei fi puțin mai mare, Vei bea apă din izvoare Colo-n deal la Viișoara, Când se coace poama vara. Când bunica din Bârlad va fi țărână, Tu să
De ziua ta by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83177_a_84502]
-
fiecare colț al casei, în dulapuri, printre baticurile ei aduse demult din America și pe care le purta foarte rar ca să nu le strice. Mirosea a naftalină ca și cum și-ar fi dat cu parfum. Sub brațul ei Slavko se simțea ocrotit și în siguranță. Știa că putea să viseze, iar bunica nu o să plece de lângă el, izul naftalinei o ținea acolo, așa că își puse capul pe pieptul puloverului ca să-i simtă mai bine bătăile inimii. Între cutele puloverului bătea însă inima
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
el nu-l interesa, de vreme ce era învăluită în pulover. Se roti puțin și îmbrățișă puloverul ca pe cineva care stătuse întins acolo lângă el și acum voia să se ridice și să plece. Voia să mai zăbovească, să mai fie ocrotit și ascuns de blocurile care explodează atunci când plouă cu stele din cer, sau de soarele care apune vânăt de sânge, ca apoi toată noaptea să sângereze și să răsară a doua zi dimineața galben și palid și fără viață. Așteptă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
un timp am fost nevoiți să ne întoarcem lângă unchiul în dormitor, așa, ca din datorie. Spre dimineață, mătușa Aura ne-a adus cafea. Prietenii unchiului i-au înmânat atunci un plic atingându-i ușor umerii. Ea se simți puțin ocrotită și asta îi făcu bine; însă mâinile lor se retraseră ca să mângâie ceașca plină cu cafea, iar mătușa a trebuit să iasă repede. Se mai opri un pic lângă cruce, dar nu ca să plângă acolo, ci ca să culeagă o așchie
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]