8,671 matches
-
se lasă victorios pe perete, sprijinindu-și spatele masiv de lemnul subțire, vibrând viu, gata să cadă sub atâta greutate, întinzându-și picioarele lateral, punându-și un braț sub cap. Noi așa mâncăm, stăm la taifas, ne bem ceaiul, ne odihnim, ne bucurăm de ceilalți. Alături, e încremenită în tokonoma, la mai puțin de un cot distanță, caligrafia ce conține un singur caracter, mu, vidul. În spațiul rupt de mundan al celei care ar fi trebuit să fie o încăpere de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cu zi a Japoniei moderne. Despre aceasta însă, mai târziu. Pentru moment, să lăsăm creioanele jos, să punem foile cu desene deoparte, să uităm că, de pe albul lor imaculat, ne privesc semne vechi de mii de ani și să ne odihnim. Acum, Muză, să cântăm despre bloguri Scrieți, băieți, numai scrieți. Ion Heliade Rădulescu Ca lectori pățiți, presupun că ați zâmbit condescendent încă de când ați citit titlul bucății în sumarul volumului. Parând elegant de la debut, trebuie să vă spun că sublimul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Aduna mâncare, aducea câte un boț de pământ galben pentru a-și cârpi adăpostul apoi cu câte o frunză cu care-l căptușea pentru a nu da frigul peste ea. Greierul, cât de mare era ziua, stătea în adăpostul lui odihnindu-se. Din când în când vecina lui, furnica îi dădea câte ceva de mâncare, din ceea ce-i rămânea ei. Cum venea seara, începea spectacolul. Plimba dinții de-a-lungul aripilor lui și scotea sunete foarte melodioase de nu te lăsa să adormi. Luna
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cu niște brațe lungi, adus puțin de spate din cauza găleților grele care-l trăgeau la pământ. Când mergea aducea picior peste picior, parcă era la cosit pe o coastă abruptă. La un moment dat tânărul s-a oprit ca să-și odihnească mâinile. Dondică a ajuns în dreptul lui și l-a întrebat puțin jenat: Mă ierți, mi se pare sau chiar te cunosc de undeva? Băiatul a zâmbit acceptând scuzele și observând cât de stingherit era cel din fața lui i-a răspuns
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
înainte. Omul nu a știut cu cine vorbește, dar din cauza necazurilor pe care le căra în spate, nu a văzut cu cine vorbește și totuși a răspuns, după care căuta să se așeze undeva pe jos, pentru a se mai odihni. După ce s-a așezat pe o buturugă mâncată de carii, care i-a ieșit în cale, a petrecut mâneca, surducului cu care era îmbrăcat, peste frunte pentru a-și șterge fruntea de sudoare și privea neliniștit în jur. Se uita
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
i-a închis. Pentru a-i elibera am nevoie de ajutorul Craiului bărbaților. -Nu mai fi supărată; dacă ești pregătită și vrei să te ajutăm noi, cu plăcere, dar trebuie să știi un lucru; noi călătorim noaptea și ziua ne odihnim. -Nimic mai bine, asta înseamnă că voi ajunge mai repede, dar ... de ce călătoriți noaptea? -Pentru că ne orientăm după stele. -Hm! Și ... totuși eu am văzut surate de ale voastre care călătoresc ziua. -Așa este, dar pe distanțe scurte sau
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
parte în alta atunci când omul, că sunt și din aceștia destui, nu ne lasă în pace. Dacă ești pregătită, să plecăm pentru că avem distanțe mari de străbătut. Te vom duce cu rândul, dar numai suratele de pe mijlocul cârdului care se odihnesc. Suratele de pe margini zboară din greu, pentru că acolo este consumul mare de energie. Dintre cele mai tinere, fac cu schimbul în față pentru conducerea noastră. -Voi face precum spuneți voi și cum este orânduirea între zburătoare numai s-ajung acolo
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
este stăpân și nu are chef de izbitură. Dacă totuși încearcă cineva a-l supăra, va fi vai de creasta sa. Așa a aflat crăiasa că a ajuns și a găsit unde locuiește Craiului bărbaților. Atât i-a trebuit, de odihnit nici chip și începu a se sluți în glumă pentru a pune pe crai în încurcătură. Mai întâi și-a turnat pe cap făină atât cât să nu se vadă nici un firicel de păr negru, peste care a îmbrobodit un
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
revii acasă. -Te înțeleg și cum să te duc la o așa distanță? -Nimic mai simplu, ziua pe lumină voi călători într un sac care îl va duce Trotinel iar noaptea cât tu, Zvârluga, Buburuza, Ciric și Trotinel vă veți odihni, voi lucra și vă voi păzi de atacatori pentru că, să știi, pe acele meleaguri este o lume a nebuniei compusă din animale, păsări și gângănii pe care tu nu le-ai văzut pe aici și care atacă, nu se joacă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
privea convoiul în frunte cu Trotinel, părăsind satul și îndreptându-se către miazăzi. Au călătorit cu mare trudă prin cele șapte țări și pe tot atâtea mări, până într-o zi, când au hotărât să se oprească și să se odihnească. Era la achindii și s-au oprit la marginea unei păduri, în dosul a câtorva tufe de cătină, la câțiva pași de malul unui izvor din care ieșea apă tulbure și se scurgea la vale pe un fir șerpuit făurit
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
să facem acum? Asta este viața noastră dragă, trebuie să muncim dacă vrem să fim bogați. -Nu ai dreptate, prea mult muncim, după câte știu, avem destui bani adunați. De multe ori mă gândesc să ne oprim să ne mai odihnim și noi, să mergem într-o stațiune să ne mai căutăm și de sănătate, a fost de părere soțul. -Bine ... vedem când se va încheia balanța, i-a răspuns soția. -Ce să mai vedem la balanță, am terminat de achitat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
diferite cărți bisericești precum și pasaje din Biblie, Testamentul vechi, Testamentul nou. Mă obligau să le citesc zicând că am claritate și intonație. Din când în când mă mai întrerupeau pentru comentarii și discuții libere, mai mult tata, Dumnezeu să-l odihnească în pace, care avea predilecție pentru discutarea problemelor de viață și religie. Odată participând și unchiul meu la lecturile mele în fața părinților mei i-a zis mamei: „Nu știu ce aveți de gând cu acest copil dar ascultă-mă, are stofă de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
te oprești și să te miști încontinuu fără să obosești, pentru a ajunge la celălalt țărm. Viața în această lume nu este precum înotul într-o piscină bine protejată, unde poți ajunge mereu cu picioarele la fund pentru a te odihni. Viața are abisurile sale, iar în politică și economie este adesea asemenea unui bazin cu rechini. Chiar și cine aspiră la o viață liniștită, sigură sub toate aspectele, mai devreme sau mai târziu va trebui să se confrunte cu faptul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
le spun și mie însumi: discuțiile mele din mediul teologic, ecleziologic și social din păcate, deseori asemenea unui luptător solitar mă supun uneori la o activitate plină de angajament. Dar dacă în ciuda întregii mele activități nu aș ajunge să mă odihnesc și aș face din muncă, îndeosebi cea retribuită, un scop în sine; dacă aș ajunge să fiu mereu tensionat sau chiar hipertensiv; dacă m-aș stresa să alerg de la o întâlnire la alta ajungând în punctul în care hiperactivitatea se
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
întâlniri, conferințe, călătorie sau pur și simplu pentru ca în inimă să strălucească soarele chiar dacă afară plouă sau este furtună, uneori chiar și pentru prieteni sau rude bolnave ori care se află într-o situație critică. Unele dăți chiar și un "Odihnească-se în pace" pentru o persoană abia decedată sau un "Doamne ajută" pentru o țară sau regiune lovită de catastrofe naturale sau care trăiesc o înrăutățire a situației politice. Seara, o mulțumire pentru ziua abia terminată și o cerere pentru
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în care el a fost spus de Dumnezeu primilor oameni, lui Adam și Evei. După ce Dumnezeu Și-a săvârșit opera creațiunii în șase zile, terminându-se cu facerea Omului, a lui Adam224 "după cipul său" (Facerea I 27) s-a odihnit în ziua a șaptea "de toată lucrarea Lui pe care o zidise și o făcuse" (Facerea C. I 3), binecuvântând și sfințind aceea zi. A rânduit apoi un loc cu toate bunătățile, numit Eden sau Raiu și aici, în grădina
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Scutură de pe mintea ta tot ce este nedreptate, minciună, prejudecată, legende și-nchipuiri amăgitoare; curăță-ți conștiința de zgura datinilor, care-ți încleștează buna propășire în această viață; apără-ți graiul tău românesc și glia strămoșească, în care se va odihni cenușa trupului tău, alături de cea a înaintaților tăi, ce se jertfiră pentru a ne da un trai mai bun; iubește-ți Regele pământesc și supune-te Lui, nu numai de frica pedepsei, ci și din îndemnul cugetului (Romani XIII 5
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
urmărit de rudele răposatului, care aruncau cu pietre după dânsul, ca și cum l-ar pedepsi pentru că ar fi comis un atentat asupra făpturii lui Dumnezeu. În urmă, înfășurând cadavrul cu fășii, emblemă a unei a doua copilării, îl depuneau să se odihnească la Necropole (orașul morților), sub paza geniilor bune. ORFEU (Homer 907 ani înainte de Christos). Sufletul nemuritor, ziceau Grecii, se află pus în creieri, în partea corpului cea mai eminentă, spre a cârmui mișcările. Însă, afară de acest principiu divin, zeii inferiori
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
la căutarea unui Înlocuitor, sau la cineva care să-i facă lui felul dacă refuza noul contract. Posibilitatea ca asta să fie o amenințare nu-i plăcu defel. Din reflex Își răsuci mustața cu mâna dreaptă, În timp ce stânga i se odihni pe mânerul spadei. Gestul nu trecu neobservat de nimeni. În momentul acela, călugărul veni drept În fața lui Alatriste. Chipul lui de ascet fanatic se asprise și mai mult, iar ochii-i adânciți În orbite Își săgetau interlocutorul, aroganți. Sunt, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
tămâiosul lui, și a lui don Francisco, pierdut În contemplarea unor stafii tăcute: Intrai În casă, dar aicea sfada petelor pe pereți menea pieirea; Încovoiată-i cârja bătrânească. Învinsă-n vârstnicie-mi simții spada, și n-aflai colț să-mi odihnesc privirea, care de moarte să nu-mi amintească. Niște necunoscuți tocmai intrau În tavernă, și Diego Alatriste Își puse mâna pe brațul poetului, liniștindu-l. „Care de moarte să nu-mi amintească!“, repetă don Francisco În chip de concluzie, abătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
or să ceară cu strigăte spovedanie cum făceau bunii catolici, deșteptând jumătate de Madrid. Căpitanul Își potrivi mai bine capa pe umeri și privi spre cotul drumeagului luminat de slaba pâlpâire a fanarului. Sub stofa călduroasă, mâna stângă i se odihnea pe pomoul spadei. Își mai omorî puțin timpul Încercând să-și amintească numărul oamenilor cărora le făcuse de petrecanie el cu mâna lui: nu În război, unde cel mai adesea e imposibil să știi efectul unei lovituri de spadă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Încolo. Trebuia să se ocupe de sine, punându-se la adăpost; de aceea dori să Încheie grabnic discuția. Însă englezul Îl mai reținu o clipă. — Cunoaște domnia voastră vreun loc foarte apropiat unde am putea găsi ajutor?... Sau ne-am putea odihni puțin? Fu cât pe ce să nege Diego Alatriste pentru ultima oară, Înainte de a dispărea În beznă, când Îi veni o idee cu iuțeala fulgerului. El Însuși nu avea unde să se adăpostească, pentru că italianul și alți mercenari de-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de școală. Și așa, pătrunzător și meditativ, am privit nodurile din scândurile de pin, date la rindea și lustruite, vreme de șapte ani, cât a durat școala mea. în unele zile mai puteam și să-mi las privirea să se odihnească pe planșele unde uneori se întâmpla ca Iisus să vindece paraliticul sau mergea pe suprafața de un albastru deschis a apei de pe pânză. Când lecția s-a terminat, în timp ce taxiul lui Karl Lidén mă aștepta în față, am reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
închis. Și un desen pe care-l făcusem în copilăria mea îndepărtată. îl reprezenta pe bunicul, cum credeam eu că arăta în iarna când tocmai își pierduse, printre altele, părul. Dar în fundul dulapului, într-o izolare demnă și nobilă, se odihnea cartea mea, în legătura ei de piele netedă, de culoarea cârmâzului. Uitasem că era de un roșu atât de limpede și de clar, căci în anii care trecuseră pălise un pic în amintirea mea. Foița de aur de pe marginea copertei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
conținutul, precipitațiile propriu-zise, peste zona muntoasă din Västerbotten, peste munții înalți din nord, Sulo, muntele Ammar și Nasa. Când ajung aici, nu le-au mai rămas decât învelișurile umede și lăbărțate. Așadar stau culcat pe spate, iar dictafonul mi se odihnește pe piept. Mă simt mult mai sigur când stau culcat decât când sunt așezat. Este important să te simți în siguranță. Ceea ce trebuie să spun acum nu face parte din lucrurile care se spun ușor. Nu știam nimic. Eram complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]