2,682 matches
-
Novick), merge până la a acuza personalități evreiești ca Elie Wiesel (supraviețuitor al Holocaustului și militant global al memoriei), organizații internaționale evreiești (în primul rând cele care obțin și gestionează sinistrele „reparații” financiare în numele victimelor și supraviețuitorilor Holocaustului), politicieni americani și oficialitățile israeliene de manipularea cinică și interesată a Holocaustului. O versiune și mai controversată a sintagmei „industria Holocaustului” este Shoah business, un calc inspirat de versul celebru al unei melodii celebre prin care industria divertismentului se privea în oglindă: There’s
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ne folosim degetele pentru a masa și stimula anumiți centri, cu rezultate comparabile. Noi activăm forța vitală și o trimitem înspre părțile afectate ale corpului, chiar dacă aceste zone se află la o anumită distanță de punctele asupra cărora acționăm. Câteva oficialități au mers în China și au fost impresionate de tehnica acupuncturii. Doctorii de acolo le-au spus: „Noi tratăm corpul ca întreg, pe când medicina occidentală tratează simptomele, și nu cauzele bolii, iar acesta este un cerc vicios, un proces interminabil
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
următoarele situații?”. În Atena antică, marele filosof Socrate a fost acuzat că vrea să corupă mințile tinerilor cu ideile sale. El a fost avertizat că, dacă nu va renunța la ele, va fi condamnat. Socrate le-a răspuns că nici o oficialitate nu îi poate impune ce să gândească și ce să spună, drept pentru care a fost condamnat la moarte. Ne aflăm acum în Anglia secolului al XIX-lea. Jane este soră medicală în spitalul din Leeds. Deși muncește și ziua
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
de ceilalți, în două camere. Dintre izolații care refuzau „reeducarea” sunt amintiți Virgil Maxim, Constantin Lupoaie, Aurel Obreja, Mihai Nour, Constantin Rodas, Constantin Iorgulescu, Vanghele D. Vanghele, Dumitru Stamu, Marcel Cazacu, Constantin Negoiță, Titi Stoica și Alexandru Munteanu 1. Implicarea oficialităților în acțiunea sucevenilor a fost destul de discretă. În afară de discursurile lui Antonescu și Burada, se putea observa că Stoian era chemat foarte des la birouri, unde stătea câte o oră, două. Sunt amintite și două vizite ale unor înalți oficiali din
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Direcției Generale a Penitenciarelor, întrucât tot ce urma să se întâmple respecta ordinul direct al ministrului adjunct Marin Jianu 4. Mai mult decât atât, Țurcanu s-a deplasat la Jilava, unde a avut probabil mai multe întâlniri cu reprezentanți ai oficialităților pentru a primi instrucțiuni. Nicolae Itul s-a întâlnit cu el în această perioadă și a încercat fără succes să îl determine să renunțe la planurile sale, despre care circulau zvonuri încă de la Suceava 5. Pătrășcanu, Aristotel Popescu, Blaga, Soroiu
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
care aveau însă ordine să fie cât mai discreți: Ion Marina și, de la sfârșitul lui mai 1950, Mircea Mihai). Directorul Dumitrescu a fost implicat fără voia sa în acțiune, dar și ținut la distanță în numeroase rânduri, inclusiv atunci când înalte oficialități din Securitate vizitau închisoarea pe care o conducea. El a fost uimit să afle că Țurcanu era hrănit de la popota gardienilor și avea dreptul la scrisori către familie, primea pachete, dar și alimente confiscate din pachetele altor deținuți 1. Toate
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
fost primul moment în care deținuții care colaborau cu Securitatea și administrația penitenciarelor s-au simțit înșelați și amăgiți. Prima acțiune externă Piteștiului a capotat, după cum era și normal, la Brașov. Fiind restrânși numeric și prea puțin sprijiniți 1 de oficialități, cu o misiune ușor confuză, Sobolevschi și Prisăcaru au încetat orice fel de acțiune la sfârșitul lui decembrie 1950, fiind transferați, două luni mai târziu, la Canal. Dacă acest prim eșec s-a datorat lipsei interesului din partea regimului, nu la
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
s-a căit înainte de executarea sa și și-a asumat vina pentru Pitești, Bordeianu îl consideră ca fiind mântuit. Dintre studenți, Dumitru Bacu îi consideră pe Eugen Țurcanu, Titus Leonida 4, dar și pe Alexandru Bogdanovici principalii responsabili, în timp ce, dintre oficialități, e de părere că ar fi trebuit „ascultați” atât Nicolschi, Dulgheru, Jianu, Teohari Georgescu, Drăghici și Borilă, cât și gardienii de la Pitești ori Gherla, pentru a putea fi stabilit adevărul. În ceea ce privește scopul acțiunii, Bacu avansează ideea încercării de a distruge
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
un grup de specialiști la altul. Există încă controverse legate de definirea conceptelor, în special a celui de abuz emoțional, definiții ce se aplică apoi în diferite cercetări. O mare parte a copiilor abuzați sau neglijați nu intră în atenția oficialităților din diferite motive. Controversele legate de acest fenomen persistă în majoritatea statelor europene, diferențe semnificative între state existând în privința serviciilor și a programelor sociale dezvoltate. Studiu de caz: politica socială a statului Iowa în privința abuzului asupra copilului Sursa: University of
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
exemplul soților și fraților lor, îndeosebi la țară. El a pus acest eșec al B.P.D. în primul rând pe seama „foarte slabei activități a P.C.R. în rândurile femeilor”, recunoscând indirect că „marile realizări ale F.D.F.R.” despre care relatau pe larg publicațiile oficialităților erau exagerări lipsite de fundament 3. Alegerea a optsprezece femei, candidate pe listele electorale ale B.P.D., a fost prezentată opiniei publice ca fiind cea mai importantă realizare a mișcării de femei din România. Se eluda faptul că parlamentul rezultat din
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
fier al unei pături subțiri, care simte alunecându-i terenul de sub picioare. Fascismul încearcă să-și deschidă drum mai în toate țările. S-a abătut și pe la noi. Susținut de către țările de obârșie, în special de către Germania hitleristă, încurajat de oficialitate și de nepăsarea cetățenilor, care nu l-au prea luat în serios, se organizează și dă asalt puterii. Armele de luptă fasciste, arme de intimidare și de exterminare, sunt scoase din arsenalul vechiturilor, de mult părăsite de lumea civilizată. Cu
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
înființarea unei poliții de moravuri cu agente femei; găsire de lucru pentru femeile scoase din casele de toleranță și înființarea de case pentru readucerea la simțul cinstei a femeilor predelincvente; asistența socială pornită din inițiativă particulară să fie susținută de oficialitate, iar ajutoarele să nu se mai dea după criterii politice, în timp ce direcțiunile oficiale pentru munca și asistența socială să fie conduse de femei; extinderea drepturilor actuale ale femeii, pentru ca ea să fie cât mai mult reprezentată în consilii comunale și
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
la Institutul de Artă (ulterior Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale”) și rector, între 1950 și 1953, redactor-șef al revistei „Secolul 20”, între 1961 și 1966. Deține funcții în conducerea Uniunii Scriitorilor. E considerat, în epocă, de oficialitatea culturală, poet reprezentativ și încununat cu laurii Premiului de Stat în 1957 și 1962. Prefațează volume ale unor tineri poeți (Radu Cârneci în 1963, Marin Sorescu în 1964). Colaborează, de-a lungul vremii, la numeroase periodice („Adevărul literar și artistic
BRESLASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285879_a_287208]
-
lirism, alegând calea genului aforistic și didactic, iar ulterior și-a asumat - în chip neconvingător, lipsit fiind de vocație în materie - postura de poet-tribun, ce compune versuri agitatorice (Poeme pentru un ziar de perete, 1948) sau evocări istorice în conformitate cu exigențele oficialității comuniste: Grivița Roșie (1949), Cântec de leagăn al Doncăi, cu subtitlul Al XXVII-lea cânt din „Povestea poveștilor” (1953), În târg la Iași. 1917 (1955), texte ce ar fi urmat să se articuleze, alături de altele, proiectate, într-un vast ciclu
BRESLASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285879_a_287208]
-
unde, la Târgu Frumos, va fi, doi ani, comandantul garnizoanei. Aici scrie cea mai mare parte din eseul În slujba păcei, apărut în 1919. Pe când se afla în refugiu, a fost ales membru al Academiei (1918). Tot acum primește din partea oficialităților direcția ziarului „Dacia”, împreună cu Al. Vlahuță. După moartea acestuia, B.-V. conduce jurnalul singur (de la 24 noiembrie 1919). Din decembrie 1919 până în 1927, e și director al publicației „Lamura”, apoi președintele comitetului de conducere al revistei. În 1920 este pentru
BRATESCU-VOINESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285867_a_287196]
-
fusese exclus din Biroul Uniunii Scriitorilor și din partid și va fi marginalizat de autorități. Nu va mai ocupa nici un fel de funcții oficiale și se va dedica cu totul literaturii. Romanele continuă să-i apară, dar e șicanat de oficialități din cauza încercărilor de a-și publica unele cărți în străinătate. Bunavestire (1977) apare cu mari dificultăți și stârnește controverse din rațiuni extraliterare. Între timp B. dobândise și cetățenia vest-germană și va face mai multe călătorii în străinătate, locuind perioade îndelungate
BREBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
postbelice și a fost remarcată la vremea apariției datorită viziunii novatoare în care trata subiecte ce în epocă se bucurau în mod curent de abordări convenționale; acuzată ulterior de conformism conjunctural față de „comandamentele” impuse de politica de dirijism cultural a oficialității comuniste, parțial repudiată de autorul însuși, cartea nu e, totuși, neglijabilă sau neinteresantă: temele predilecte și obsesiile romancierului, caracteristice, sunt deja depistabile în acest volum de debut. În absența stăpânilor (1966), „prima carte bună” a scriitorului după propria lui opinie
BREBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
Liceul „Alecu Russo” din Chișinău, între 1938 și 1944, iar bacalaureatul îl trece, în 1948, la Liceul „C. Diaconovici-Loga” din Timișoara. După un an, timp în care a fost elev la Școala Militară de Ofițeri din Sibiu, este trimis de oficialități la Chișinău, împreună cu părinții. În 1951 și 1952, studiază la Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău. A fost redactor-șef la „Tinerimea Moldovei” și la „Chipăruș”, apoi membru în comitetul de conducere al Uniunii Scriitorilor din RSS Moldovenească. B. debutează
BUSUIOC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285963_a_287292]
-
se organizează la Viena, în iunie 1984, simpozionul internațional „Ștefan cel Mare” și se hotărăște sărbătorirea centenarului nașterii scriitorilor V. Voiculescu și Panait Istrati, precum și a o sută de ani de la apariția revistei „Tribuna”. Suspiciunea față de conlucrarea conducerii Asociației cu oficialitățile române, pe de o parte, dar mai ales animozitățile create de dorința acesteia de a-și subordona toate nucleele române din străinătate, pe de altă parte, au condus la izolarea ei treptată și, în cele din urmă, la autodizolvare. I.
ASOCIAŢIA CULTURALA INTERNAŢIONALA A ETNIEI ROMANE (ACIER). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285471_a_286800]
-
ianuarie - Început de februarie, James Baker, secretarul de stat american, venit de la Sofia, s-a oprit la București. Nu am văzut stenograma discuțiilor, este din toate punctele de vedere de domeniul documentelor confidențiale, Însă am informații că În timpul Întâlnirii cu oficialitățile române (președintele Iliescu, premierul Roman, ministrul de Externe, care, dacă nu mă Înșel, era pe atunci Sergiu Celac), domnul Baker a spus foarte clar ce așteaptă Statele Unite de la noi. Nu trebuie căutate documente secrete, știm exact ce așteptau Statele Unite de la
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
elemente de atmosferă și de decor pot completa în mod fericit și convingător o informație oarecare. Chiar și un element de comentariu (în principiu, nepermis într-o știre) se dovedește a fi extrem de important: „Informația nu a fost confirmată de oficialități” sau „Reprezentantul guvernului a refuzat să comenteze” etc. Concizia ține de o bună și atentă utilizare a limbii. Expresiile tautologice, repetarea aceleiași idei, insistența, ticurile verbale, poncifele, elementele de legătură folosite excesiv - toate au menirea de a încărca textul, obturând
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
că, de fapt, articolul era incorect. Sursa înțelesese greșit convenția propusă. Câteodată, încercați să pretindeți că știți mai mult decât cunoașteți cu adevărat. Atenție la dezmințirile fără invitație. Avertizați că o să amintiți în articol refuzul său (no comment). Dacă o oficialitate refuză să răspundă la întrebări, lăsați impresia că încercați să salvați persoana respectivă de la un dezastru de imagine: „Cititorii vor crede că aveți ceva de ascuns”. Încercați trucul cu „povestea vieții”. Dacă subiectul este ostil, dar acceptă interviul, încercați să
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
răstimp în care a tipărit enorm. Poligraf industrios, B. colportează clișeele propagandei sovietice în versuri, în romane, în dramaturgie, condus de principiul - versificat tot de el - potrivit căruia „Ni-i Moscova soare, iar Kievul frate”. În jurul vieții și scrierilor sale, oficialitățile sovietice au creat o legendă profitabilă. A tradus și din I. Ilf, E. Petrov și Serghei Esenin. SCRIERI: Discursul soarelui, București, 1937; China, București, 1938; Andrieș, Chișinău, 1946; Țara mea, Chișinău, 1947; Cresc etajele, Chișinău, 1952; De vorbă cu cei
BUCOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285894_a_287223]
-
din volumele anterioare, adăugând câteva, puține, piese noi. Poetul cultivă mai accentuat, dar și foarte convențional mândria patriotică și se simte dator să se arate preocupat de devenirea țării. Cântec de mai (1989) cuprinde compuneri versificate conform consemnurilor propagandistice ale oficialităților momentului (glorificarea convențională și mitificarea Partidului Comunist, cultul personalității lui Nicolae Ceaușescu), fără interes estetic. Convorbiri, interviuri și declarații ale unor personalități artistice sau culturale, consemnate în spațiu parizian și prevăzute cu mici introduceri eseistice, eventual asociate în lumina unor
BALAJ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285567_a_286896]
-
prima agenție de știri independentă din România. Într-o perioadă în care poezia românească era tentată de experiment, de modernitate asumată și glorifica cuvântul în sine, A. se atașează filonului tradiționalist. Treptat, acest filon va fi tot mai apreciat de oficialitatea literară, pe măsura apropierii de sfârșitul anilor ’80. Tradiționalismul poetului se reliefează nu doar în preferințele tematice (folclorism explicit, aluzii retorice cu trimiteri la dacism, rescrieri de balade - precum Legenda Mănăstirii Argeșului), cât mai ales în prozodie. A. cultivă versul
AVRAMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285507_a_286836]