5,006 matches
-
câteva zile și cadavrul a început să miroasă. Omul visa și se îngrozea și nu putea să se trezească. Chemați un preot să mă îngroape, strigă el în plină noapte. Ce ai, dragă? Întrebă nevasta neliniștită. A, n-am murit, oftă omul mulțumit și adormi la loc. ********************************************* Animalele știu foarte bine să se facă temute sau iubite. Oamenii nu. Ceas de noapte, dormi iubito, ceas de moarte, dormi, iubito, mâine nu voi fi pe lume, vei fi tu și restul lumii
PARANOIA ONE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349465_a_350794]
-
mama care și-a pierdut fata, lumina sufletului ei, iar viața pentru ea, de-acum înainte, este un greu calvar: „Ghiocel crescut pe luncă,/ Floricica mamei!.../ Dorul tău, simt, mă usucă./ Draga mea, te-am așteptat, /Zile și nopți am oftat.../ Fată duce, mi-ai plecat,/ Cu durere m-ai lăsat,/ În anii care-au trecut ... / Fată dragă, n-am trăit!” Cascada sunetelor armonic-unduitoare, pline de viață, înălțătoare și calde ca razele unui soare, ni-l aduce pe magicianul muzicii populare
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
personal. Teo imită tot. Dacă cineva zice: - Dă-mi, te rog, sarea și piperul ! Teo se aude ca un ecou: - Șaia pipenu ! Gabi citește meniul poziție cu poziție. Când ajunge la “Cotlet de porc cu sos pi-cant și ciuperci” bunica oftează: - Nu îmi aduce aminte, un fel atât de picant nu am mai întâlnit. Am mâncat o singură dată și m-a usturat de două ori. Gabi, ascultătoare, întoarce foaia și citește mai departe: - Țui-ca ca-sei. - Poftiim ? sărim deodată Cătălin și
ŞAIA PIPENU de DAN NOREA în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349485_a_350814]
-
cultul măritului Phoebus Apollon trebuie intensificat. Dar acum trebuie să ne gîndim și la așezarea planetelor în cosmos. De ce și-ar lua strălucitorul Apollon această diademă de aștri în timpul întunecării sale? Ce vor ceilalți zei? Tiberius îl privi pe Thrassylus oftând. Magistrul avea dreptate. -Ce ar putea să ne spună acest lucru? întrebă împăratul. -Încă nu știm magnifice, dar vom căuta din nou răspunsuri printre înțelepții alexandrini! Faptul că planetele vin de atât de departe pentru această conjuncție, ar putea însemna
AL ZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349509_a_350838]
-
mama care și-a pierdut fata, lumina sufletului ei, iar viața pentru ea, de-acum înainte, este un greu calvar:„Ghiocel crescut pe luncă,/ Floricica mamei!.../ Dorul tău, simt, mă usucă./ Draga mea, te-am așteptat, /Zile și nopți am oftat.../ Fată duce, mi-ai plecat,/Cu durere m-ai lăsat,/ În anii care-au trecut.../ Fată dragă, n-am trăit!” Cascada sunetelor armonic-unduitoare, pline de viață, înălțătoare și calde ca razele unui soare, ni-l aduce pe magicianul muzicii populare
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
inegale, pregătite pentru zbor, se simt adieri plăcute venind dinpre Eminescu, Bacovia, Blaga! Există asemănări! Și lanurile de grâu se aseamănă între ele! Emanuel Gruia însă are vocea lui, statuile din poemele sale nu dorm! Se aude limpede respirația lor oftând filosofic! Prefer o lume veche. Filozofie și venin! Veninul atât de dulce uneori! Există poezie aici, o poezie, care am credința, va purta un nume - Emanuel Gruia! Să-i spunem, la fel de curat și fără invidie-bine ai venit, prietene, cu această
„POEME CU STATUI” – O CARTE PREZISĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349595_a_350924]
-
mama care și-a pierdut fata, lumina sufletului ei, iar viața pentru ea, de-acum înainte, este un greu calvar: „Ghiocel crescut pe luncă,/ Floricica mamei!.../ Dorul tău, simt, mă usucă./ Draga mea, te-am așteptat, /Zile și nopți am oftat.../ Fată duce, mi-ai plecat,/ Cu durere m-ai lăsat,/ În anii care-au trecut.../ Fată dragă, n-am trăit!” Cascada sunetelor armonic-unduitoare, pline de viață, înălțătoare și calde ca razele unui soare, ni-l aduce pe magicianul muzicii populare
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
și luna se fugăreau cu viteză de carusel În grădina Elisei cireși pârguiți își plângeau frunzele peste băncuța cu antici motani dichisiți sub fereastră - Una câte una, o mână de cireșe zbârcite stropeau uitate grădina dinspre gară - Prețioase organe demult-adunate oftau exilate în foișoare de nori De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Îngrămădite pe rafturile igienice ale lădoiului fugi muzicale din sălăți cumpărate la piață porții de brânză de la Jupâneasa Jipa din Fântânele Ușa-ntredeschisă gata să-nghită
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
de fetele de masă lungi până la pământ, Andrada își scoase picioarele din pantofi, ca un copil care pregătește o pozna. - Nu te sfătuiesc să faci asta, nu vei reuși să îi pui la loc! Râul se amuză copios pe seama ei. Oftând, Andrada relua chinuitul picioarelor, așteptând să înceapă acea petrecere care merită toate eforturile ei, cea în care dansa tangou cu Râul, erau serviți cu delicatese și sfârșeau unul în brațele celuilalt, într-un sărut înfocat. După o întârziere inacceptabilă pentru
NUNTA PERFECTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350368_a_351697]
-
minunile la noi rar țin mai mult de trei zile, în schimb sărbătorile prostiei durează câte un secol”. Fiindcă rolul libertății de a ne ajuta semenii este de a nu lăsa ca voluntariatul să rămână o simplă modă după care oftăm. Al Florin ȚENE Președintele Ligii Scriitorilor Români Cluj-Napoca 20 martie 2011 Referință Bibliografică: VOLUNTARIATUL ÎN SPRIJINUL CULTURII ROMÂNE / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 80, Anul I, 21 martie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Al Florin
VOLUNTARIATUL ÎN SPRIJINUL CULTURII ROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349149_a_350478]
-
al ochilor jucăuși, prin limbuța roșie pe care ne-o arăți fără rușine. Poate tocmai asta e...în roman, dar și în viață...depinde totul de focalizare...de perspectiva din care abordezi o problemă...” Mi-am oprit respirația, ca să nu oftez, și am trecut mai departe. Trișpe se ridică și el pe lăbuțele din față. „Ce se întâmlă aici?”deschise ușa domnul director. “Nimic. Dăm lucrare.” „Scuze c-am deranjat, dar nu se auzea niciun sunet...și mă temeam că au
AVENTURILE MOTANULUI TRIŞPE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349158_a_350487]
-
făcut cuibar în orice zbor. De ce a fost să fie doar iureș de peceți ce-au mutilat c-o nefirească ură frumosul plin de farmec din orice trăsătură, sădind în suflet holde de scaieți? Imaginea din urmă mă face să oftez, să-mi pară rău că azi mă reprezintă... Cum poate să trișeze și-așa stupid să mintă când încă-n tinerețe mai vibrez? Arachne În cameră, în colțul dinspre apus, un mic păianjen și-a țesut o plasă fină. Îl
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348657_a_349986]
-
fără probleme, dar numai dacă reușeau să folosească veniturile bănești cu prudență și chibzuință. Erau poate cei mai reușiți ani ai României socialiste... A zâmbit amintirilor ce o năpădiseră, dar grija ce o frământa nu i-a dat pace. A oftat adânc și a trecut să facă ordine în bucătărie, apoi a mers în pat, neliniștită. Nu putea adormi. Se întorcea când pe o parte, când pe alta, până când Tudor a mormăit ceva a nemulțumire ori a rugăminte, fără să deschidă
VISE SPULBERATE (2) DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348582_a_349911]
-
școală, să te ajut să faci lecțiile. Ca să vezi că sunt omenoasă, îți promit că mă voi muta cu familia în casa voastră, să nu se dărâme și să nu fure lumea tot din ogradă. Ioana, copila în doliu, a oftat adânc. ”Nu am nicio nădejde de la ea. Înțeleg. Pe mine mă aruncă în cămin, iar ei se mută în casa noastră. Nu voi avea forța să-i mai scot niciodată afară din ea, iar eu voi rătăci printre străini. Poate
IOANA, VICTIMĂ A VIOLENŢEI DOMESTICE (ROMAN ÎN 3D, FRAGMENTE) de ELENA STAN în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349269_a_350598]
-
ARDE așa cum ard și eu pe dinăuntru. Slavă ție Doamne. Slavă ție! Slavă Ție! (Elohim, șarpele teurgic apare iar în fața tânărului nobil ) ELOHIM: Pare că tărâmul ăsta ți-a luat mințile! VITTORIO: NU tărâmul ci omul mi-a tulburat somnul.( Oftează). Sunt necăjit pentru că toată lumea vrea să atingă Raiul dar nimeni nu vrea să-și dea Duhul în primire Celui Preaînalt. EELOHIM: Până și Yohshua a dorit să i se ia paharul de venin și miere în grădina Gheți mani. În
SHĒNGCÚN de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349332_a_350661]
-
așa cum o făcea în fiecare dimineață și, alergând cu ochii scoși, se repezi în sacra camera intimă a palatului, își ridică fustanela și se așeză gemând pe sacrul tron intim. Încăperea se umplu imediat de o putoare îngrozitoare iar faraonul oftă ușurat, ignorând celelalte zgomote pe care le scotea. Trase de mânerul aurit al clopotului de bronz și, imediat în camera sacră intră majordomul. Faraonul ignoră discret bătăile disperate din mâini ale acestuia, total neprotocolare, ba chiar și accesele de sufocare
DERANJUL FARAONULUI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349363_a_350692]
-
pentru cufureală, fiindcă gineri-su, Snefru, numai cu leacul ăsta se dregea. Apoi capotă, ca să folosim un termen din arta zborului, căzând de-a latul laviței acoperită cu piei de oaie. Nici el nu era prea antrenat! Rămas singur, Deceneu, oftă, mai bău ce rămăsese în ulcior, se apucă de preparat poțiunea, iar peste cam o clepsidră dormea și el tun (astea nu se inventaseră însă la colegiul din On, Heliopolis cum îi spuneau grecii, citise multă literatură science-fiction). Abia în
DERANJUL FARAONULUI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349363_a_350692]
-
mă privește, timpul nu s-a scurs. Când n-o să mai fiu broscuță, o să am tot șaisprezece ani. Până atunci timpul trece pe lângă mine ca apa. Așa mi-a spus blestematul acela de vraci. — Vraci? Care vraci? întrebă Octavia. Broscuța oftă, privind câteva clipe în lungul râului. Luna arginta valurile și învelea coroanele copacilor într-o ceață diafană, neclintită. Apa susura lin, se ondula deasupra bolovanilor și curgea, curgea fără încetare spre abisurile nopții. — Care vraci? întrebă iarăși Octavia, timidă și
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
Ca să terminăm odată, scad la trei sute optzeci de milioane și...nicio vorbă-n plus, că nu știu ce fac! Doamna Mototolea și-a dat seama că nu mai poate întinde coarda, că acesta e sfârșitul pe care nu și l-a dorit. Oftând, a zis moale: bine Năică, fie cum zici tu, dar...în rate. Vorbele astea iar l-au scos din pantofi pe Nae, dar, până la urmă a acceptat două sute milioane cheș, restul plătibil în șase luni, cu o condiție: să-i
FRAGMENT 2- CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349718_a_351047]
-
fața personalului pierdură un milimetru din dimensiune. Lingura de la gâtul sommelier-ului clănțăni a panică. Nimeni însă nu observă nimic! - Recomandăm pentru început un platou rece cu pescărie fină și un aperitiv din... - Bă, nu mă duce cu vrăjeala, bagă! Maitre oftă discret și făcu un semn chelnerilor... Unul dintre ei aduse o farfurioară cu felii de lămâie și turnă în paharele de cristal cu picior o băutură de culoare gălbuie. Ministrul luă paharul, îl dădu peste cap, apoi rosti tare ca să
DEJUNUL.PROTOCOL ZERO de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349768_a_351097]
-
și mai înghiți câteva pahare de șpriț. Se vedea cât de acolo că era fericit! Numai că, agentul secret Costel se ridică de la masa lui și-i băgă domnului ministru ceasul sub ochi. Tot acela oprit la fatidica oră. Ministru oftă și spuse cu un glas puțin înmuiat: - Băă, datoiiia-i, datoiiie! Hai, gata cu distaacția, la muncă! Maiineleee, pătește tu, bă, că iote io n-am acu’ porfote...ăă, pormonelu la minăăă... Abia acum se dovedi că tristețea nepotului avea motive
DEJUNUL.PROTOCOL ZERO de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349768_a_351097]
-
absint din cupele de crin, De tine recitat, cu dragoste curată. Aud cum ma respiri, sărutul mă înaltă, În suflet cântă fluturi, lumina mă inundă, Neliniștea se curma, risipă mă descalță, Cireșii cern tandrețe, secundă de secundă. Cad retezate umbre, oftează neculese Petale rătăcite-n albumele visării, Un caligraf rescrie dorințe-aproape șterse, Egretele iubirii se-ntorc pe valul mării. De-o pasăre văpaie privirea e-ncărcată, Plutesc în aer iriși, iar dorul mi-e intens, Când tu te dărui mie de
DESTINAȚI IUBIRII de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1404 din 04 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349820_a_351149]
-
aveau nici după ce să bea apă. Așa că degeaba încerca pictorul nostru să-și vândă pânzele sale, că nu prea avea cui. Cei bogați aveau destule lucruri de preț prin case, iar cei săraci doar se uitau la tablouri, apoi plecau oftând, neavând bani să cumpere nici măcar un singur tablou. Rar de tot se mai întâmpla ca cineva să-și dorească un tablou. Se înțelege, Nerun nu primea mare lucru pe un tablou vândut. De abia îi ajungeau bănuții pentru pânze și
BALADA LUI NERUN (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349833_a_351162]
-
mult, niciodată nu-i ajunge cât are! Din acea zi cele două inimi tinere se aprinseseră de mare dor. Nerun simțea întregul cer de deasupra capului că s-a vopsit dintr-odată în albastru! Iar Mona, în conacul unchiului său, ofta întruna, nu-i mai tihnea nimic, de dorul tânărului care-i cucerise inima, care era nespus de frumos și care acolo, în mijlocul satului, o uimise cu pânzele sale pictate. Nu i se permitea să plece de una singură de acasă
BALADA LUI NERUN (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349833_a_351162]
-
nu mai reacționa prea mult. Simon se adânci mai apoi într-o stare și mai gravă. Transpira abundent, se așeza pe treapta de la intrare, își lua capul în mâini și se încuiba cu genunchii la frunte părând că geme și oftează înfundat. Apoi dacă auzea zgomot sau voci pe ulița din fața casei, dispărea imediat în odăița pe care omul acela i-o pusese la dispoziție, și se încuia trăgând zăvorul pe dinăuntru. Ca într-un vis își aduse aminte Simon de
AL SAPTELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349796_a_351125]