2,372 matches
-
copiii râdeau și căpătau scatoalce. Un glas repetă de mai multe ori, mecanic: „Hitler, Hitler...“ Alte voci spuneau: „Nemții...“ Începuse războiul. I se părea că nu există nici o răsturnare în înșiruirea zilelor. Pur și simplu, ciclului obișnuit al muncilor pe ogoare îi corespundea de acum înaintarea paralelă a liniei frontului. Numele orașelor căzute îl lăsau neîncrezător, era deja vorba de adâncurile Rusiei, unde prezența nemților părea o iluzie optică, o eroare de cartografie. Își amintea de filmele din ultimii ani: inamicul
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
care cele două tărîmuri - cerul și pămîntul - sînt atît de marcat și definitiv distincte. Plugul este cel care a hotărnicit destinul omului. Imaginea, În simplitatea ei stilizată, confirmă soarta ființei umane așezată pe hotarul dintre cer și pămînt: truditor al ogorului ridicîndu-și ochii rugători și plini de speranță spre cerul de unde poate veni mereu binefacerea ploii și a căldurii dar și urgia arșiței și a potopului. Pe gînduri ciocănitoarea contemplă gânditoare lemnul colibei mele Kobayashi Issa Nici vorbă, avem de a
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
14 septembrie, a fost omăt și viscol, ger cumplit, a înghețat agheazmatarul; 1907 - a fost iarnă grea - ger de -32 grade, în ianuarie; 1911 - în zilele de 22,23 și 24 iunie a plouat și a fost puhoi, a rupt ogoare în Lunci, mult lemn a fost luat de ape; 1925 - de la Crăciun până la lăsatul secului de carne în 22 februarie nu a nins, ci a fost frumos și cald. Primăvara bună, vara ploioasă, la fel și în 1926, când s-
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
pedologie (cf. fr. pédologie/ science du sol; en. pedopogy/ soil science), pedosferă (cf. fr. pédosphère; en. pedosphere) etc. Numeroase prefixoide cu etimon în limba greacă devin modele preconceptuale pentru metafore terminologice/ constructe cognitive binare: gr. agros (cf. άγρός, -ου s.m. "ogor"); aeros (cf. gr. άήράέρος s.f. "aer"); bio-, bios (cf. gr.βίος, -ου s.m. "viață"); gr. genes-genos (γένος, -εος s.n. "naștere, origine"); oligo-, oligos (cf. gr. όλίγος, -η, -ον adj. ("puțin, mic, rar, scurt"); eco- (cf. gr.οϊκος, -ου "casă, locuință
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
încă de pe băncile liceului, la „Junimea literară”, „Glasul Bucovinei” și „Iconar”. A redactat, alături de Teofil Lianu și Mihai Verbovschi, revistele „Izvodiri” și „Plaiul Cosminului”. Volumul Poeme, apărut postum, în 1937, conține versuri simple și fragede „ca frunza plopului”, „ca neliniștea ogoarelor bătute de lună”, „ca boabele de rouă”, „cântate parcă din fluier” - cum remarca Teofil Lianu -, cu străluciri de metafore parcă izvorâte din „imensa serilor fântână”, din crengi „ce-și țipă zveltețea”. De la S. au rămas în manuscris ciclurile de versuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289973_a_291302]
-
imperative profesionale, văl pe care îl destramă cel de-al doilea editorial, nesemnat, intitulat Gazeta noastră literară: „Gazeta noastră literară se vrea în linia întâi de luptă pentru o literatură menită să ridice conștiința socialistă a celor ce muncesc pe ogoare și în uzine, în marile gospodării colective și pe marile șantiere, în munca de producție manuală sau activitatea de creație intelectuală.” Primul și cel mai lung directorat al revistei îi aparține lui Zaharia Stancu, care conduce publicația până la numărul 9
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287200_a_288529]
-
sunt impregnate de o puternică tensiune interogativă. Concluzia pare să fie pierderea speranței („O singură jivină, gogoloi/ Ca un arici, ca un pește,/ Pitulată se rostogolește.// Și un coșciug spânzură-n văzduh:/ Al Tatălui, Al Fiului și-al Sfântului Duh” - Ogor pustiu). Accente nemijlocit legate de împrejurările silnice (pizma, răzbunarea) se amestecă și ele în acest puternic, dar inegal volum. După mai puțin semnificativa Prisaca, 1907 - Peizaje, evocare a răscoalei și adevărata revenire a lui A., exprimă un sentiment statornic, adeziunea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
De aici nu a fost decât un pas până a-și stabili criterii asemănătoare și pentru propria specie. Mediul biologic ereditar, caracterizat de sănătate fizică și anumite dispoziții sufletești pentru viața spirituală, Îndeplinește un rol similar celuia Îndeplinit de un ogor bun pentru sămânța din agricultură, pentru o anumită specie din floră. Oricine știe că speciile de viță de vie de la Cotnari, de exemplu, plantate În afara unei zone bine delimitate, nu mai produc aceeași calitate de vin. În organism totul se
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
simbolizează destrămarea ființei, cuprinzând simboluri legendare și mitologice: "portarul înaripat", "arhanghelii", "îngerii goi", "porumbelul", "păianjenii". "Portarul înaripat mai ține întins/ un cotor de spadă fără de flăcări./ Nu se luptă cu nimeni,/ dar se simte învins./ Pretutindeni pe pajiști și pe ogor/ Serafimi cu părul nins/ însetează după adevăr/ dar apele din fântâni/ refuză gălețile lor". În acest text poetic intuim semnul veacului aflat în declin. Poetul ("portarul înaripat") se simte învins fără luptă, "serafimii" sunt însetați de adevăr ("apele din fântâni
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
unei povești biblice, dar și o proiecție către o lume imemorială. O lume, altădată sacralizată, se demitizează, pierde relația, direcția cu cosmicul. Drumul spre "pomul vieții" nu mai e calea spre cunoaștere, ci adevărul refuzat: "Pretutindeni pe pajiști și pe ogor/ serafimi cu părul nins/ însetează după adevăr". Paradis în destrămare prevestește o vârstă a negării rostului sacru: un univers în declin populat de: "portarul înaripat", serafimii, arhanghelii, "porumbelul Sfântului Duh". Profetul se simte înstrăinat, nefericit, văzând că lumea începuturilor, a
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
să fie unguroaică, fiica groparului Vidor din satul Lunca, unde se afla frontul, chiar în fața românilor. Apostol Bologa privește îngrozit cum militarii maghiari îi spânzurau pe țăranii români, acuzându-i de spionaj, deși ei mergeau în spatele frontului să-și apere ogoarele. El a fost numit din nou între jurații care condamnau la moarte. Se hotărăște să dezerteze și să treacă de partea românilor, este prins, noaptea, de locotenentul Varga, adus în fața tribunalului militar și condamnat la moarte prin spânzurare. Apostol Bologa
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
populară”, iar această „nuanță” este reafirmată în articolul O tradiție și un tipic, unde, cu ocazia schimbării titlului revistei, este precizată din nou intenția editorilor: „Vrem ca modestul început să ducă și în masa mare a poporului, acolo unde e ogor și nu e sămânță, ceva din sufletul nemuritor al gândirii umane.” Dar publicația nu se va bucura de colaborarea unor autori consacrați, ci doar de aceea a unor tineri scriitori de talent. În primul rând, Eugen Ionescu, care în numărul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286937_a_288266]
-
de asemenea, atenția capitolul intitulat Dosar de receptare critică. El se deschide cu o analiză generică a momentelor de răscruce ale acestei receptări, întrucât criticul nu se mulțumește cu o contabilizare chiar diacronică a eforturilor istoricilor și criticilor literari pe "ogorul" lui Slavici. Bun cunoscător al climatului științific clujean, dar mai ales timișorean, Cornel Ungureanu nu uită însă pe nimeni. Sunt amintite contribuții mai mult sau mai puțin importante. De la Eugen Todoran sau Virgil Vintilescu la Iosif Cheie-Pantea sau Pompiliu Crăciunescu
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
colaborare cu Giuseppe Navarra), București, 1979; De la cucurigu la tic-tac, București, 1981; Desenăm, zugrăvim, învățăm ca să muncim (în colaborare cu Stela Crețu), Iași, 1982; Pauze cu aplauze, cu ilustrații de Matty, București, 1982; Dialog fără catalog, București, 1985; Umor pe ogor (în colaborare cu D. C. Mazilu), București, 1986; Căluțul de ciocolată, Iași, 1989; Mac, de la margine de lac, București, 1990; Ace la purtător, București, 2002. Ediții, antologii: Cincinat Pavelescu, Versuri, epigrame, amintiri, corespondență, pref. Victor Crăciun, București, 1972 (în colaborare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290706_a_292035]
-
II, 222; Laurențiu Ulici, Epigrame școlare, RL, 1975, 23; Simion Bărbulescu, „Pauze cu aplauze”, CNT, 1982, 34; Șerban Cioculescu, „Epigramiști cu sau fără voia lor”, „Urzica”, 1984, 705; Alexandru Adam, Invitație la... râs, O, 1987, 26; Emil Șain, „Umor pe ogor”, O, 1987, 47; Cândroveanu, Lit. rom., 225-227; Tudor Cristea, „Căluțul de ciocolată”, ARG, 1989, 6; Eugenia Nistor, „Căluțul de ciocolată”, ST, 1989, 10; Horia Gârbea, Vacanță în Infern, II, București, 2003, 102-103. S. I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290706_a_292035]
-
Măi și măi, crește aurul în clăi” sau „Ce muiere, măi, și luna”) sunt destul de rare, iar „tonul țărănesc silit” (G. Călinescu) are rostul de a întrerupe aglomerarea suavităților. Și în versificație tiparul folcloric face loc unor rafinate experimente („Pe ogor de malaiște,/ Sună boabele ca niște/ Bani de aur în chimir” sau „Năruie-te, năruie,/ Lutule, pe anii mei,/ Lună, codrilor de tei,/ Dăruie-te, dăruie”). Prin „stampe în lumină” ori în pasteluri pline de culoare, subiectivitatea se lasă întrevăzută
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287795_a_289124]
-
-partea de sud a satului Mlenăuți format din locuitori care își trag originea din boieri rămași fără slujbă și care din diferite motive au fost maziliți în acest loc. Ulterior au devenit proprietari liberi denumindu-se răzăși și care aveau ogoarele dispuse longitudinal față de ale celorlalți săteni care erau dispuse transversal. Se adresau unul, altuia cu zicându-și cocoane. Mălăiște (La Mălăiște)teren înclinat spre sud, slab productiv, situat aproape de locul numit La Coșere. în trecut era cultivat mai mult cu
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
au aplicat îngrășăminte chimice în funcție de caracteristicile terenului de pe tarlalele locuitorilor din Hudești. Caracteristic comunei Hudești, ca de altfel și al celorlalte comuni din jur, este relieful deluros cam cu mai bine de 1/3 cu teren agricol arabil în pantă, ogoarele fiind din deal în vale și nu în curmezișul pantei cum ar trebui să fie ca să se împiedice și așa eroziunea solului. Pe unele suprafețe s-au făcut și lucrări de îmbunătățiri funciare și de combatere a eroziunii solului în timpul
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
cultura cerealelor pe terenuri arabile. Dintre cereale, până în 1989, primul loc l-a deținut grâul care în anul 1985 ocupa cele mai mari suprafețe din terenul agricol al comunei-1.860 ha. , reprezentând aproape ½ din însămânțările cu cereale. Grâul recoltat de pe ogoarele comunei, ca de altfel din întregul județ Botoșani, este foarte căutat la export, fiind recunoscut prin calitățile sale excepționale, cu o cantitate apreciabilă de gluten și greutate hectolitrică mare. Pe locul doi, în ordinea suprafețelor însămânțate, se situa porumbul care
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
de mori, să macine meiul, grâul și mai târziu porumbul și se bucurau atunci când mai adăugau la hrana lor și câte un pește. Stăpânii satelor aveau în iazuri și în mori un izvor însemnat de venituri,chiar mai însemnat decât ogorul sau pădurea. Construirea iazurilor se făcea numai de specialiști care de cele mai multe ori erau aduși din Rusia. Cei mai buni la lucrări de acest gen erau lipovenii. Toată greutatea era la ridicarea zăgazului, la care se foloseau brazdele de pământ
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
loc, pe loc, pe loc Să răsară busuioc, Busuioc de la fetiță, Să le sărut pe guriță.” „Bată-vă picioare moi, Că nu pot juca cu voi Că eu dau să vă-ndreptați, Voi mai tare vă strâmbați.” „Haida,fată, la ogor! -Ba, mamă, ochii mă dor! Hai, copilă, la jucat! -Stai, mamă, c-amuș mă gat!” „Câte fete sunt-n sat Pe toate le-am sărutat. Dacă mai ținea săpatul, Aș fi sărutat tot satul.” Trage-n struna cea mai groasă
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
județului Dorohoi a scos de mai multe ori în evidență sprijinul acordat de populația comunei Hudeștii-Mari, ostașilor care luptau pe front, al căror moral era fortificat atunci când știau că cei de acasă nu erau lăsați pradă lipsurilor, când aflau că ogoarele lor sunt lucrate, că micile lor gospodării nu au de suferit de pe urma brațelor lor de muncă transformate în brațe vânjoase de luptători. în alt raport centralizat pe județ se arăta că: în comunele Plășii Herța din care făcea parte și
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
cu grâul acasă. L-am dus la arie și am ocupat loc pe Dealul Stadolei. Am ajuns acasă obosiți și supărați. A doua zi am plecat iarăși la câmp, la seceratul grâului. Lucram de zor, când pe după amiază, în capătul ogorului s-a oprit o căruță. Era a lui Toader Pușcașu, fost și el prizonier de război, care mergea și el la cărat grâul. Se cunoștea cu tata încă din lagăr și l-a întrebat : - Mihai, știi c-a murit Vasile
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
icoanele din biserică la Sfințirea Apei celei Mari, de Bobotează, îmi dădea și mie câte o iconiță pe care o purtam cu multă mândrie în jurul bisericii. Sufletul copilului este curat ca boaba de rouă, iar inima lui este ca un ogor în care crește și ce semeni și ce nu semeni, virtuțile și păcatele, binele și răul. Pentru aceasta, noi educatorii și părinții suntem chemați să-i creștem și să-i educăm pe copii în spiritul virtuților moralreligioase, al dragostei față de
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
de trandafir! Tare ca piatra iute ca săgeata; tare ca fieru' iute ca oțelu'. Peste vară Primăvară, Capul să nu te mai doară! La nul și la mulți ani! Câta sindrilă pe casa, Atâția galbeni pe masă; Cât grâu în ogor, Atâtea vite-n obor; Câte paie-n bătătură, Atâția copii în pătură; Cât păr într-un cojoc, Atâția copii la foc; Câtă frunză pe umbrar, Atâția bani în buzunar! Câte flori sunt pe câmpie, Atâtea iepe-n herghelie; Câte flori
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]