2,363 matches
-
de pasiune și vocație pedagogică. Cu mintea deschisă, ageră, stimulată de slova cărții, și-a propus ca țel să ajungă învățător în satul natal și a ajuns un desăvârșit pedagog - un adevărat model de urmat. A slujit și a sfințit ogorul școlii formând generații întregi de învățători care, la rândul lor, au făcut cinste pedagogului care i-a pregătit. Dacă în perioada activității la catedră a publicat două volume de „Preocupări pedagogice”, conținând „Studii și cercetări psihopedagogice” în două volume (1982
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Această scrisoare a primit un răspuns de șase pagini, în care-i mulțumeam pentru cele două volume și făceam multe referiri nostalgice din perioada anilor ’60, când drumurile noastre se intersectau și când fiecare din noi munceam cu râvnă pe ogorul școlii bârlădene. Deoarece anterior expediasem la Piatra Neamț câte o carte Doinei Teodoru-Gavriliu și lui Ion Strătilă, colegi de liceu ai fiicei mele, în cutia poștală găsesc o frumoasă scrisoare de la Doina, mulțumindu-mi pentru gest și mai ales pentru unele
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
a regimentului, este decorat pentru merite excepționale pe câmpul de luptă, cu o decorație care, dacă ar fi fost ofițer, era echivalentă cu ordinul „Mihai Viteazul”. După război, cu dragoste mistuitoare de adevărat luminător al satului, lucrează cu pasiune pe ogorul școlii din Priponești, până la pensionare. Eram elev al școlii Priponești prin clasele a III-a - a V-a, dar nu l-am avut ca învățător, ci ca director al școlii. Era un om înalt, bine legat, aproape atletic, cu o
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
lui Dodo, Ahohitul, unul din cei trei războinici. 13. El era cu David la Pas-Damim, unde se strînseseră Filistenii pentru luptă. Acolo era o bucată de pămînt plină cu orz: și poporul fugea dinaintea Filistenilor. 14. S-au așezat în mijlocul ogorului, l-au ocrotit, și au bătut pe Filisteni. Și Domnul a dat o mare izbăvire. 15. Trei din cele treizeci de căpetenii s-au coborît la David pe stîncă în peștera Adulam, cînd tabăra Filistenilor era în valea Refaimiților. 16
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
dar n-a isprăvit-o, căci Domnul Se mîniase pe Israel, din pricina acestei numărători, care n-a fost trecută în Cronicile împăratului David. 25. Azmavet, fiul lui Adiel, era pus peste vistieriile împăratului; Ionatan, fiul lui Ozia, peste merindele din ogoare, cetăți, sate și turnuri; 26. Ezri, fiul lui Chelub, peste lucrătorii de la țară, care lucrau pămîntul; 27. Șimei, din Rama, peste vii: Zabdi, din Șefam, peste pivnițele cu vin din vii; 28. Baal-Hanan, din Gheder, peste măslini și sicomori în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
Otniel, fiul lui Chenaz, fratele cel mai mic al lui Caleb, a pus mîna pe cetate; și Caleb i-a dat de nevastă pe fiică-sa Acsa. 14. Cînd a intrat ea la Otniel, l-a îndemnat să ceară un ogor de la tatăl ei. Ea s-a coborît de pe măgar și Caleb i-a zis: "Ce vrei?" 15. Ea i-a răspuns: "Dă-mi un dar, căci mi-ai dat un pămînt secetos; dă-mi și izvoare de apă." Și Caleb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
lui Dumnezeu pe care l-ai trimis, și să ne învețe ce să facem pentru copilul care se va naște!" 9. Dumnezeu a ascultat rugăciunea lui Manoah și îngerul lui Dumnezeu a venit iarăși la femeie. Ea ședea într-un ogor, și Manoah, bărbatul ei, nu era cu ea. 10. Ea a alergat repede să dea de veste bărbatului ei, și i-a zis: "Iată că omul care venise în cealaltă zi la mine, mi s-a arătat iarăși." 11. Manoah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
a chemat pe Ioab, să-l trimită la împăratul: dar Ioab n-a vrut să vină la el. L-a chemat a doua oară și Ioab tot n-a vrut să vină. 30. Absalom a zis atunci slujitorilor lui: "Vedeți, ogorul lui Ioab este lîngă al meu; are orz pe el; duceți-vă și puneți-i foc." Și slujitorii lui Absalom au pus foc cîmpului. 31. Ioab s-a sculat și s-a dus la Absalom acasă. Și i-a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
după Eleazar, numai ca să ia prada. 11. După el, Șama, fiul lui Aghe, din Harar. Filistenii se strînseseră la Lehi. Acolo era o bucată de pămînt semănată cu linte; și poporul fugea dinaintea Filistenilor. 12. Șama s-a așezat în mijlocul ogorului, l-a apărat și a bătut pe Filisteni. Și Domnul a dat o mare izbăvire. 13. Trei dintre cei treizeci de căpetenii s-au coborît pe vremea seceratului și au venit la David, în peștera Adulam, cînd o ceată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
Lan Ping o întreabă dacă a văzut ceva interesant. Fără să aștepte un răspuns, îi atrage atenția că trec prin locuri care au fost câmpurile de bătălie ale antichității. Începe să răsară soarele. Bărbați și femei cu pielea întunecată ară ogoarele. Femeile își cară bebelușii în spinare. Bărbatul îi spune că în 1928 și 1929 în regiune au murit trei milioane de oameni din cauza foametei. La început, Yenan e un cuvânt ciudat pentru ea. Un loc în mijlocul pustietății. Este opusul Shanghaiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
prima tinerețe, prin toate cotloanele sufletului, amăgitoare minute, căci ciorile cerului îți înnegresc orizontul. Și știu! Și știi și tu! Simt că și-n sufletul tău, acum, cocorii s-au grăbit spre alte lumi și au lăsat răni deschise pe ogoare, pământul văduvit de roade, obrazul brazdei crăpat de durerea lamei sapei. Acum, când vânturile dezvăluie fața zbârcită a câmpului, retina mea visează pasul solemn al berzei așteptând la margine de orizont întoarcerea lor. Abia acum, când ciocanele toamnei bat arama
Toamna eu, eu toamna. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_663]
-
cunoșteau șerbia - nici cuvântul, ei știindu-se de când se știau: răzeși, dacă nu: mazili, Italianului cu pricina i s-a dăruit, prin ukaz, un sat: Mana. I s-au dat “ În folosință veșnică, lui și urmașilor lui”, nu doar pământul (ogoare, fânețe, vii, pășuni, păduri, iazuri); nu doar, să zicem: „pământul de sub case” - ci, după modelul rusesc (nu devenise acea jumătate de Moldova gubernie, botezată: „Bessarabia” - de cartografii francezi..?) - și sufletele... Frumos spus: suflete - ceea ce dovedește, dacă mai era nevoie, bunul-suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ca a ta, cu brazdele ca pișatu-boului, dracu-a mai văzut!; ai zvârlit sămânța peste umăr, ți-ai făcut cruce: Dă, Doamne, ploaie! De-atunci șezi pe prispă! - Păi da’ un’ să șăd? - Păi-da să nu șezi! Să ieși pe ogor! - Păi da ci să fac pi ogor, domțători’, la vremea asta? S’ m-apuc să trag pânea di frunză? De să crească? Păi, dacă dă ’Mnezău on chic di ploai’; ș’ nu dă ’Mnezău cu cheatra, ca mai anțărț... D-apăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
dracu-a mai văzut!; ai zvârlit sămânța peste umăr, ți-ai făcut cruce: Dă, Doamne, ploaie! De-atunci șezi pe prispă! - Păi da’ un’ să șăd? - Păi-da să nu șezi! Să ieși pe ogor! - Păi da ci să fac pi ogor, domțători’, la vremea asta? S’ m-apuc să trag pânea di frunză? De să crească? Păi, dacă dă ’Mnezău on chic di ploai’; ș’ nu dă ’Mnezău cu cheatra, ca mai anțărț... D-apăi crește pânea lu’ ’Nezău, domțători’, hă-hă-hă, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cocoșului... - De asta nici nu ți-a reținut atenția... Ziceam de Grecia - și ea a fost ocupată de Slavi, Începând din secolul al VI-lea. Adevărat: numai două veacuri și ceva, dar de-ajuns ca s-o prefacă Într-un... ogor lăsat În pârloagă - Slavii erau agricultori, oameni-de-sat: tot ce era cetate, oraș, târg, dacă n-a fost distrus, dărâmat, s-a ruinat... Băștinașii care n-au fugit În vârful muntelui ori În Italia ori În Sicilia s-au descreștinat, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cu pârâituri. - Ru-șii!, țipă ascuțit, tăiat În două, Ileana lui Maxim. Ca și atunci, În casă, mama se culcă deasupra mea - după ce m-a trântit pe jos; ca și În casă, Îmi turtește, stâlcește nasul - măcar de-am fi În ogorul prășit și răcoros, dar suntem În altul, bolohanii uscați și fierbinți și Înțepăcioși Îmi Înghimpă obrazul. - Acuma, tot o fugă! Să nu se-ntoarcă! - tot glasul Ilenei. Ne ridicăm, alergăm prin păpușoi. N-am timp să-i cer mamei socoteală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de pe când erau vii? I-ai chemat la biserică și n-au vrut? - D-apăi ce, biserică, că era-nchisă - ei ne-au Închis-o, păgânii! Și noi să-i Înmormântăm cu cinste creștinească? - Păgâni-nepăgâni, nu-i putem lăsa, așa, pe ogoare, pe dealuri. Nu-i sănătos pentru sănătatea noastră!, a găsit mama. Vreți să dea o molimă peste noi, cei vii? Trebuie să-i adunăm și să-i Îngropăm! Cât mai repede și cât mai adânc! Atunci când a fost discuția asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
despre”; În copilăria „rememorată” intri (avansezi, retrogradezi te privește, În fapt Îi privește pe cei care freudizează totul, fiindcă pe Freud l-au conspectat adineauri și-și imaginează că-i dețin cheia); În copilăria-amintită pătrunzi ca firul de grâu coaja ogorului, dintr-o dată; și pentru prima oară; În copilărie se intră ca În dragoste; și ca În trecerea scriitorului la altă limbă. Nici gramatical n-ar fi corect: renaștere - ci naștere continuă, meree. Așadar, mă mereu Întorc. Cu totul. Mă mut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Curând, satul rămăsese în urma noastră. Călătoream spre orașul cu gară, unde eu terminasem liceul. Țăranii se duceau la muncă pe câmp, umblând în șir pe marginea drumului. Ne salutau dând din cap. Așa e când merge țăranul la el pe ogor. Câteodată la o depărtare de cinci, șase ori șapte kilometri. Țăranul merge în frunte, nevasta merge la câțiva metri în spatele lui, copiii merg cum poftesc. Pe umăr poartă furcile de întors fânul. Nu-și vorbesc unul altuia, uneori tac cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ori șapte kilometri. Țăranul merge în frunte, nevasta merge la câțiva metri în spatele lui, copiii merg cum poftesc. Pe umăr poartă furcile de întors fânul. Nu-și vorbesc unul altuia, uneori tac cât e ziua de lungă. Când ajung pe ogor, parcă îi înghite ogorul și nu se mai arată decât la vremea amiezii. Prânzesc adunați la umbra unui copac, aștern un ștergar și-și așează deasupra merindele. Atunci, poate că țăranul îi spune femeii: «o roșie», «brânza» și deja s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
merge în frunte, nevasta merge la câțiva metri în spatele lui, copiii merg cum poftesc. Pe umăr poartă furcile de întors fânul. Nu-și vorbesc unul altuia, uneori tac cât e ziua de lungă. Când ajung pe ogor, parcă îi înghite ogorul și nu se mai arată decât la vremea amiezii. Prânzesc adunați la umbra unui copac, aștern un ștergar și-și așează deasupra merindele. Atunci, poate că țăranul îi spune femeii: «o roșie», «brânza» și deja s-au rostit destule cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pare o minune că nu mi s-a întâmplat niciodată nimic, n-am fost tâlhărit sau ucis, căci aveam uneori buzunarele burdușite cu banii statului și toți o știau. Pe atunci existau tot atâția pungași câte boabe de grâu pe ogorul tatei, acasă.” N-am putut să nu râd, fiindcă mi-l închipuiam pe tata luptând în mijlocul unei mulțimi de pungași. Împărțea lovituri în dreapta și-n stânga și astfel apăra cu succes banii statului. Tata a râs și el. Între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
a ascultat și mi-a dat ajutor, totul se datorează întâmplării sau destinului. Tot ce a urmat după asta în viața mea și-a avut începutul acolo, în stația de tramvai, căci la fel de bine aș fi putut să plugăresc pe ogor și, peste ani, să am ceafa brăzdată, la fel ca bunicul tău. M-am apropiat de bărbatul acela și i-am vorbit. «Vă rog să mă scuzați și promit să nu vă rețin prea mult. Vă văd bine îmbrăcat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
fi preot la oraș. I-a plăcut să locuiască cu cimitirul la spatele casei. Se urca în șaretă și dus era cu treburile satului. Eu rămâneam cu copiii, cu curcanii să-i îndop cu mălai, cu mâncarea pentru oamenii de pe ogor. Aveam servitori, dar ce? Puteai să te lași în baza lor? Tot tu trebuia să ai grija gospodăriei. Uite ce mâini roase de reumatism am! I-am zis să plecăm la oraș, dar n-a vrut. Iubea țăranii, iar ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cor în multe voci, repetând nesfârșit același refren: ― Pămînt!... Pămînt!... Pămînt! Prefectul Boerescu se zăpăci puțin și dădu în altă polologhie de explicații: că el înțelege dragostea și nevoia lor de pământ, că doar și dânsul e proprietar și iubește ogorul strămoșesc, dar ce doresc oamenii nu se poate împlini pe dată și cu japca; suntem o țară cu legi și trebuie să ne purtăm după ele. Să aibă răbdare și să stea liniștiți, fiindcă el, cum sosește la Pitești, va
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]