2,453 matches
-
pe parcursul anului. De rele să ferească Rugăciunea Maslului. Iar forțe malefice, farmece de peste an, de frică-n hău s-or duce. Purtate de duh viclean. Alungate-s pe pustii, cu slujba moliftelor, farmece de cununii din ursita fetelor. Vitele din ogradă să fie numeroase. Iar mană să nu cadă peste leguminoase. © Maria Filipoiu 1 Ianuarie Obiceiuri tradiționale de Anul Nou În colind cu Sorcovă și-n cel numit Vasilcă, se duc urări de slavă, noroc și spor la muncă. Cu plocon
TRADIȚII, SUPERSTIȚII ȘI PREDICȚII DE SF.VASILE ȘI ANUL NOU (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376678_a_378007]
-
Publicat în: Ediția nr. 1437 din 07 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului SE APROPIE CRĂCIUNUL Se apropie Crăciunul, Satu-i filă de poveste, Fulgii, unul câte unul, Vin din ascuțite creste. Tata scapără amnarul Sub ninsoarea ca o salbă Și-n ogradă, felinarul Pâlpâie, în noaptea albă. Săniile-ntârziate Lasă zurgălăi să cânte, Vântu-ncepe lin a bate, Fulguiala să frământe. Într-un geam, un țânc în noapte, Somnoros cată spre munte; Bea dintr-o cănuță lapte Și se scarpină în frunte. Referință Bibliografică
SE APROPIE CRĂCIUNUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376757_a_378086]
-
tu. Îmbrățișările și săruturile tale sunt atât de plăcute, cum era azima caldă făcută de bunica, când eram copil. Vreau mereu să-mi amintesc de ele când nu ești lângă mine, cum îmi amintesc de copilăria mea la țară, în ograda bunicilor, când o vedeam pe bunica cum arde cuptorul din curte și cum introducea bucățile de cocă pe o lopată din lemn, ca apoi să scoată niște pâini crescute frumos, rumene și plăcut mirositoare. Mi-e dor de pâinea coaptă
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376621_a_377950]
-
sfetnicii pe care și-i va alege. Dar până atunci, el încă de acum are datoria civică și morală față de toți românii, în mod deosebit față de aceia care i-au dat votul, să-și ia mâna de pe corupții din propria ogradă, indiferent de rangul acestora. Vom trăi și vom vedea în ce măsură el va izbuti să împletească fermitatea cu abilitatea, astfel încât nici să nu-i dezamăgească pe românii încrezători în steaua lui prezidențială, dar nici să nu ajungă jucăria Parlamentului, acuma când
PRIMUL PAS SPRE NORMALIZAREA ROMÂNIEI de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376747_a_378076]
-
Și-au venit în goană norii, Apoi s-a oprit și vântul, S-a oprit și roata morii. Și în foșnet de mătase, În totală armonie, Au căzut din cer pe case Bucățele de hârtie. Și-au căzut și în ogradă, Și-n livadă, și-n grădină; Șoriceii ies să vadă Dacă nu-i cumva smântână. Unul ia o bucățică, Dar pe dată se topește; Ceilalți tremură de frică, Ce se-ntâmplă îi uimește! Deodată ciripește Un sticlete pus pe sfadă
PRIMA ZĂPADĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376812_a_378141]
-
poți să te scoli. Scoală o dată, n-auzi? - Acu, acu, .... ho că n-a năvălit turcii ori tătari.....și nici că arde casa! Ho, că mă scol....mama ei dă viață!... Cam așa începea de obicei, mai fiecare zi, în ograda lui Ion și-a alor săi, fie vară ori iarnă, căci tot timpul se găsea câte ceva de făcut. Dacă nu era de arat și semănat, era de coasă. Dacă nu era de secerat, trebuia adus fânul și băgat la adăpost
ION....O POVESTE DE LA ȚARĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376800_a_378129]
-
cartea cam grea. Și ce-i trebuia carte multă...gândea el...ce făceau ai lui de zi cu zi...putea face și el fără. Nici armata nu o făcuse. Fiind singurul băiat, și cum mai avea în urmă patru fete, ograda plină de vite, pogoane cam multe de pământ, ta-su se gândise că i-ar fi peste poate să mai facă față, așa că vându un pogon din pământul de la deal și aranjă el cu felcerul satului, să-i dea o
ION....O POVESTE DE LA ȚARĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376800_a_378129]
-
când el intra pe poartă. Și-i venea lui Ion să se ducă, să-l prindă și să-i lege ciocul să nu mai poată scoate un sunet. Și cum cânta afurisitul se cocoș, începeau toate să se dezlănțuie prin ogradă. Găinile, începeau și ele a cotcodăci, caii începeau a necheza, vacile mugeau de mama focului de parcă le plesneau ugerele nemulse, oile începeau a behăi, porcii guițau ca puși în țeapă, rațele măcăneau, se mai trezeau și gâștele gârâind, și peste
ION....O POVESTE DE LA ȚARĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376800_a_378129]
-
slinos, față în față cu femeia aceea foarte frumoasă și suficient de tristă pentru a-și aduna lacrimile în batistă, proprietara coșului acoperit numai în parte de o basma mare și înflorată vorbea întruna, cotcodăcea ca găina stăpână pe toată ograda. Se ridica, se așeza, iar se ridica ... trosnindu-și încheieturile degetelor boante, dar încărcate de inele multe și grele. Își strunea din instinct gesturile și toate cuvintele, pe care ba ... părea a le strivi în măsele, ba ... le salva și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/374948_a_376277]
-
de lemn slinos, față în fațăcu femeia aceea foarte frumoasă și suficient de tristă pentru a-și aduna lacrimile în batistă,proprietara coșului acoperit numai în parte de o basma mare și înflorată vorbea întruna, cotcodăceaca găina stăpână pe toată ograda. Se ridica, se așeza, iar se ridica ... trosnindu-șiîncheieturile degetelor boante, dar încărcate de inele multe și grele. Își strunea din instinct gesturile și toate cuvintele, pe care ba ... părea a le strivi în măsele, ba ... le salva și ridica pevârful
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/374948_a_376277]
-
de popor situat la marginea dinspre prăpastie a Europei. Să se fi adeverit în fine chemarea din refrenul repetat până la exasperare, ”Deșteaptă-te române”? Sigur, nici salturi de bucurie nu facem, dar parcă ne uităm mai deschis, mai demn în ograda proprie și în cea a vecinilor, pândind șanse și căutând căi de ameliorare, încercând câte ceva prin propriile puteri și nemaiașteptând să vină soluția de la alții. Din ce în ce mai des, lumea de pe stradă zâmbește, perechile se țin de mână, familiile își educă copiii
ROMÂNIA ÎN VIGOARE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375278_a_376607]
-
Acasa > Cultural > Traditii > GABRIELA CĂLUȚIU SONNENBERG - LA PORCUL LĂUDAT... Autor: Gabriela Căluțiu Sonnenberg Publicat în: Ediția nr. 1437 din 07 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului În urmă cu nu chiar așa de mulți ani, porcul de casă se sacrifica în ogradă. „Am ocis”, dădea bunica de veste prin sat, în ton sec. Aborda o mină severă, căci tăierea porcului era o treabă nu tocmai amuzantă. Tragică și brutală cum era, nu puteai să renunți la sacrificarea grăsanului dacă vroiai să supraviețuiești
LA PORCUL LĂUDAT... de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375279_a_376608]
-
îngrijeau, toate acestea transmise de Mărioara cea care comunica foarte bine cu el, deși nu știa o boabă de nemțească. Cam pe când tânărul își reveni și, primind niște straie de la frații mai mari ai Măriucăi, se apucase de treabă prin ogradă, s-a sfârșit și războiul, la fel de neclar cum și începuse, însă mult mai puțin entuziast. Oamenii vedeau cu groază dimensiunea masacrului, faptul că patimile și orgoliile îi aduseseră în pragul unei nebunii sângeroase, nu înțelegeau de ce se petrecuseră asemenea grozăvii
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
dacă ar fi să ne uităm prin cărțile de istorie (da’ ce-am înnebunit!) când niște oameni pricepuți își propun ceva (mai ales dacă ceva-ul ăla e un război în care mor alții), ei reușesc întotdeauna. Între timp, în ograda familiei Rogojină, Hanți dragule, cum era numit acum soldățelul, dădea dovada unei priceperi deosebite la orice lucru, inventa mereu tot felul de mașinării ce ușurau munca la câmp, sau în gospodărie și, culmea, muncea din zori și până noaptea cu
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
lui octombrie, înțeleptul popă Gligore făcu o slujbă de botez, trecându-l pe Hanți în rândul ortodocșilor, apoi cununia celor doi tineri, la care s-a lăcrimat puțin și s-a pupat mult. Petrecerea, conform tradiției, s-a ținut în ograda largă a familiei, la ea a participat tot satul, nu numai că așa cerea obiceiul din bătrâni, dar și pentru că oamenii considerau nunta un fel de eveniment sfânt și nu se făcea să lipsești de la așa ceva că nu mai aveai
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > AȘTEPTARE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 220 din 08 august 2011 Toate Articolele Autorului Așteptare Ograda cu nuc sub ceață plutind, Mic voievodat la marginea râului, Primăvara în roua căzută din frunze , Case din lemn își spală ferestrele, Nestatornice ochiuri în nopțile de veghe. Când trifoiul decide vara, Când pentru răcirea fontelor solare De la brâul zilei
AŞTEPTARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373059_a_374388]
-
sub snopul de raze, în mierea soarelui, Se-ntoarce amurgul în verdele dintr-o tulpină. Așteptând, trec nodurile nopții peste zări Și cocoșii își pregătesc cântecele melancolicelor deșteptări. III Tata despică inima nucului, Tata despică inima mielului Și focul umple ograda de umbre, Focul mielului se varsă-n pământ. Tata se așează în capul mesei cu toată livada, Împărțindu-ne din feliile inimii Și sângele mielului ne curge pe barbă-n jos, Și sevele nucului se preling în brazdă, Răcorindu-ne
AŞTEPTARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373059_a_374388]
-
Poeme > Pitoresc > CRĂCIUNUL MĂ DOARE... Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2184 din 23 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Crăciunul mă doare și nu-i că odată Mă ninge pe suflet cu stele și nori Cărări viscolite, nămeți prin ograda, Și-un strop colind străbătându-mi prin pori. Aud clopoței , vin copiii cu „Steaua”, Tătuca și mama bănuți zornăiesc Și-mi cerne prin gânduri sălbatică, neaua Prin minte-mi trec sânii și căi tropotesc. Și-mi dau cozonacii afar’ din
CRĂCIUNUL MĂ DOARE… de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373074_a_374403]
-
președinte nu este nici măcar general și totuși respectă imnul. Cu dreapta la inimă, nu la căciulă ca militarii. Om de la talpa țării, nu chiar porcar ci dascăl, un om care a dovedit omenie și spirit gospodăresc nu numai în propria ogradă ci administrând un mare municipiu care, prin efortul său, a devenit la timp oportun Capitala Culturală a Europei. Spre deosebire Clujul este astăzi o capitală Europeană a Tineretului înglodat în gunoaie și datorii. La propriu. Ca gospodar nu a făcut
IMNUL PATRIEI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373175_a_374504]
-
Undeva spre dreapta e o ulicioară Când înfloresc pomii, parcă-i un regal. Iarba e mai verde ,aerul mai tare Și privighetoarea cântă mai duios, De pe prispa casei când privesc în zare Răsăritul este parcă mai frumos. Frasinul bătrân umbrește ograda Din el ciripesc zeci de păsărele, O ciocănitoare-mi curăță livada, Ațipesc în leagăn gândurile mele. Dintr-un vârf de gard privește o cioară Spre un colț de pâine uitat pe pervaz, Eu o las să-l fure ,doar e
LA TARA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373237_a_374566]
-
și-ntâi să se salveze pe ei și pe deasupra câteva fleoarțe de-or mai putea s-o facă, cât să nu rămână goi și jupuiți de furia apelor, să nu-i vadă într-un hal fără hal vecinii și stăpânii ogrăzilor de la Măra și din Poduri când vor tuli sara devale în sat, însă goni repede gândul rușinii socotind că acestea nu se puteau întâmpla, că n-avea cine s-o facă, să stea să privească în voie și-n râsete
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
Gabriela Maxim cu o întreagă recuzită, niciodată nu am înțeles și nici nu am întrebat. Doar nu era treaba mea, dar a domniei sale ar fi trebuit să fie, în sensul că era bine să prevadă posibilitatea de a avea în ogradă și bărbați „bine făcuți”, adică robuști, voiam să zic. Pieptoși, uite, așa ca mine! Din dorința de a nu supăra pe nimeni ori de a da naștere la interpretări greșite, am încercat să mă îmbrac în ce mi se pusese
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372045_a_373374]
-
fereastră, să citească vremea de-afară, apoi își punea pe cap pălăriuța ei preferată, cea cu buline albastre, mov și aurii, și ieșea în curte, să vadă cum stau treburile gospodăriei. Nu era fără rost această osteneală, căci acolo, în ograda cea întinsă, o aștepta cea mai grozavă desfătare din cursul dimineții. Era ceasul când slujnica Marta hrănea orătăniile din curte, când toate găinile mari, puicuțele tinere, dar, mai ales, cocoșii cei împopoțonați și trufași, cu penajul colorat ca de aur
PORUMBELUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372256_a_373585]
-
sfârșit ,ne punem în mișcare. - Ce dracu face de nu mai vine odată? sare femeia direct pe coridor ,căutântu-și cu privirea „mototolul”. Și eu sunt curios să-l văd ajuns cu bine . Mai mult pentru copil , dacă tot e-n ograda lui, măcar să-l facă mare ! Apare într-un final ,abia ținând în fiecare mână câte o valiză.Inalt si slab,cu părul alb,trecut cu mult de vârsta dumneaei. - Nu mai veneai odată? - De ce ,ți-era atât de dor de
INTRE LINII de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376113_a_377442]
-
îndrumă cu admirație în multe meșteșuguri. Flăcăul era dezvoltat și puternic la trup pentru vârsta sa, dar și cu o istețime ieșită din comun. Boierul, de câte ori îl privea în ochi, simțea o arsură în piept. Ceva deosebit se petrecea în ograda sa, dulăii îl ocoleau supuși, cocoșii săreau speriați din calea sa, iar caii tresăreau nechezând când îi încăleca. Tinerele conițe care ajungeau la conac îl priveau cu admirație pe sub sprâncene, iar când voinicul le întorcea privirea se îmbujorau rușinate și
XIII. URMAŞUL LUI DRACULA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376207_a_377536]