1,311 matches
-
Sângele aburind îl stropește pe față, aproape că se îneacă sub șuvoiul lichidului cald, dar nu se oprește. Continuă să lovească. În sfârșit se oprește, epuizat. La mai puțin de doi metri distanță, pașii repezi ai soldaților se aud pe omătul întărit. Tăcerea înfruntării făcuse ca nimeni să nu bage de seamă ce se întâmplă. Icnind, Marius se ridică în picioare. Respiră în continuare șuierat, inima îi bate nebunește, plămânii parcă sunt tăiați cu un brici de gheață din cauza aerului rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de simple cerințe biologice. Așezat lângă el, Nicky trage dintr-o țigară cu o totală lipsă de entuziasm. Eforturile ultimelor zile sunt evidente, fața lui încremenită are ceva din culoarea cenușie a stâncilor peste care tocmai trecuseră. Coaja tare a omătului trosnește surd, sub pașii grăbiți ai lui Bocioagă, transmisionistul. Dom' locotenent, 'trăiți! Vă cheamă dom' colonel Pietrosu. Așezat pe vine lângă mica stație de emisie-recepție, Marius își potrivește casca de ascultare, apoi lipește buzele de microfon. Pelerinul către Stareț, recepție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ocupă puțin cu agricultura, dar cu atât mai mult cu cultura vitelor și cu cîșlile, aceasta într-un stil mare și cu succes însemnat, încît, prin bogăția turmelor lor de oi, sânt vestiți în Rumelia toată. În vremea iernii, când omătul acopere înălțimile munților, ei[î]și mână turmele în văile cu o climă mai blindă și le pasc, nomadizând pe șesurile pline de iarbă până chiar înlăuntrul Greciei libere, iar, când se întoarce primăvara, negrile sate de corturi ale pribegilor
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
desface lungi câmpuri de secară / în ora ce se-alungă cu haite de lumini”, „anotimpu-n sticlă și-a neclintit mânerul”, „cuvintele în aer se sparg precum oglinzi”, „cristalele de aer stau limpezi în ospățuri”, „prin carnea în descreșteri se deslușesc omături” etc.), în care formele devin unduitoare, iar prospețimea carnației se reliefează în suave geometrii: glasul precum o algă și ceasu-nchis în părul rotund în șerpuire pe braț ca rădăcini surâsul cercuiește în aer un profil și-n talgere de umbră
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
-i trasă-ntr-o verigă. Dacă În această privință părerile rămân Împărțite, În ceea ce privește al doilea element al portretului feminin, anume tenul, acesta trebuie să fie Întotdeauna cât mai deschis. Fără excepție, În toate textele de epocă analizate, mândra e „ca omătul albă-n piele” sau „ca ghiocu’ Îi albuță”. Desigur, varietatea antropologică a satului ardelean și mai ales Înfățișarea țărăncii arse de soare și vânt contraziceau flagrant un asemenea model marmorean. El se impune Însă, probabil, tocmai din acest motiv, prin
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
va fi ficior, are s-o ieaie pe fata cea de suflet a boierului istuia și are să-i mănânce toată averea. În nădejdea că băiatul va fi norocit la boier, părinții Își vând copilul boierului. Acesta vrea să-l piardă În omăt (era noapte, ger), Însă copilul este salvat de niște negustori care mărturisesc tuturor circumstanțele găsirii lui (că ardea o lumânare lângă dânsul - și amu se Împluse lumea că trebuie să fie un sfânt). Împins de remușcări pentru păcatul Înfăptuit, boierul
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
1876 - luna mai a fost îngheț, pomii și pădurea s-au uscat; 1888 - anul în care a venit trenul, în săptămâna patimilor, vara a fost puhoi mare, a rupt drumul la Secătura; 1906 - în Ziua Crucii, 14 septembrie, a fost omăt și viscol, ger cumplit, a înghețat agheazmatarul; 1907 - a fost iarnă grea - ger de -32 grade, în ianuarie; 1911 - în zilele de 22,23 și 24 iunie a plouat și a fost puhoi, a rupt ogoare în Lunci, mult lemn
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
aflat în stăpânirea ei, îi face pe plac și în nopțile reci, cu tăcere de țurțuri, numai el îndrăznește să strige, să cheme, să plângă ca să fie auzit. Iarna, vremea este rece, cerul uneori este senin dar alteori este întunecos. Omătul este strălucitor și imaculat. Codrul tace, animalele stau ascunse prin grajduri și așteaptă hrană de la oamenii care le îngrijesc. Iarna, omătul este mare și la munte este minunat. Este frig și ninge mereu. Copacii și casele poartă cușme de zăpadă
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
să cheme, să plângă ca să fie auzit. Iarna, vremea este rece, cerul uneori este senin dar alteori este întunecos. Omătul este strălucitor și imaculat. Codrul tace, animalele stau ascunse prin grajduri și așteaptă hrană de la oamenii care le îngrijesc. Iarna, omătul este mare și la munte este minunat. Este frig și ninge mereu. Copacii și casele poartă cușme de zăpadă. Iarna este anotimpul sărbătorilor. În curând Moș Crăciun va porni în lunga lui călătorie. Copiii se bucură din toată inima de
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
ne încântă, sunt multiple și nuanțate, noi și îmbietoare. Iarna e o zână albă Ce vine zgribulită Dar înveselită Și lasă-n jur să cadă Fulgii de zăpadă Cheamă pe copii la joacă Colo-n deal pe derdeluș Oameni de omăt să-și facă Din zăpezile de pluș.” Cum sosește Primăvara Haine noi îmbracă tara În livezi, potop de floare Pe ogoare, verzi covoare Eu sunt vara călduroasă Și sunt tare bucuroasă Căci cu mândrul soare Luminez peste ogoare Eu sunt
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
tatei, să-mi facă și mie un buhai ori, de nu, batâr un harapnic. - Doamne, ce harapnic ți-oi da eu, zise tata de la o vreme. N-ai ce mânca la casa mea? Vrei sa te bușască cei handralăi prin omăt? Acuș te descalț! Văzând eu ca mi-am aprins paie-n cap cu asta, am șterpelit-o de acasă numai cu beșica cea de porc, nu cumva să-mi ia tata ciubotele și să rămân de rușine înaintea tovarășilor. Și
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
Gerul și Crivățul în ajutor. - Unde ești, Ghiocelule? au strigat cei doi. Nai înghețat? Mai cutezi să te arăți? - Mi-a fost tare greu. Era cât pe ce să mă smulgă vântul, dar m-am ascuns sub un bulgăre de omăt. Soarele, auzind cu câtă bunătate vorbește Ghiocelul vrăjmașilor săi, i-a trimis în ajutor mulțime de raze calde, întărindu-l. Dimineața, Ghiocelul văzu răsărind alături de el frați și surori. - Babă-Iarnă, Moș-Omăt, hai să ne jucăm de-a prinselea! Așa s-
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
va fi ficior, are s-o ieaie pe fata cea de suflet a boierului istuia și are să-i mănânce toată averea." În nădejdea că băiatul "va fi norocit" la boier, părinții își vând copilul boierului. Acesta vrea să-l piardă în omăt ("era noapte, ger"), însă copilul este salvat de niște negustori care mărturisesc tuturor circumstanțele găsirii lui ("că ardea o lumânare lângă dânsul - și amu se împluse lumea că trebuie să fie un sfânt"). Împins de remușcări pentru păcatul înfăptuit, boierul
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
Romanian Intellectuals in the 1930s, tr. Charles Kormos, Oxford, 1991; ed. (Ideologia naționalistă și „problema evreiască”), București, 1995. Ediții, antologii: D. Teleor, Sonete patriarhale, pref. edit., București, 1981; Mihail Sebastian, Jurnal. 1935-1944, pref. edit., București, 1996 (în colaborare cu Gabriela Omăt); B. Fundoianu, Iudaism și elenism, București, 1999 (în colaborare cu Remus Zăstroiu); Arnold Schwefelberg, Amintirile unui intelectual evreu din România, pref. edit., București, 2001 (în colaborare cu Costel Safirman); Întâlniri la Ierusalim, București, 2001 (în colaborare cu Costel Safirman). Repere
VOLOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290640_a_291969]
-
din cenușă, nisip și lut, care constituiau suportul imensului pat. Chiar înveliți cu două-trei bulendre căldura emanată de pat era totuși plăcută și gerul nu reușea să-și facă de cap. Ușa, neglijent făcută, nu etanșa încăperea și, cînd viscolea, omătul se așeza în suluri mici chiar în casă. Deși nu avea nici o obligație, Saldaru pleca zilnic cu pușca în spate și cutreiera coclaurile stepei moldave. Nimeni niciodată nu l-a văzut cu vreun iepure sau cu vreo altă jivină împușcată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
S-a întors de la cimitir pe sub un nor cît cerul de mare, cenușiu-negrui, care slobozea fără nici un efort miriade de fulgi grași, puțin cam lipicioși și deloc jucăuși. Cădeau liniștiți și se alăturau semenilor lor pentru a îngroșa stratul de omăt. John nu avea căciulă și fulgii s-au așezat în părul său bogat, reușind să clădească și acolo un strat de cîțiva centimetri. La început scutura zăpada aceea care se aciuase în podoaba sa capilară, apoi a renunțat, mai ales
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
În partea negentropică a spectrului culorilor, deși ceva mai orientate spre entropic, substanțial. În vară, vor alterna tot felul de culori, albastrul cedând În favoarea galbenului, apoi roșului, aproape entropie pură. Că o păpădie e galbenă, pe jumătate entropică deci, din omătul primăverii și până În acela al iernii, e poate o excepție; dar ce regulă e regulă dacă n’are și barem o excepție? Dar care e regula? Albul, violaceul, albastrul, care devin apoi galben și, În sfârșit, roșu, Într’un cuvând
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ideatic, În călduțul și concretul substanțial, chimic, vom constata o inversiune; vorba unei vechi scrieri, Tabula smaragdina: ceea ce e sus este imaginea În oglindă a ceea ce e jos. Anume, albul florilor, care nu e de fapt alb ci gălbui, după cum omătul nu e alb ci albăstrui, e dat de pigmenții numiți flavone, substanțe relativ oxidante, altfel spus, entropice. Motiv pentru care ele conferă protecție organelor gingașe ale florii față de ultraviolete, radiație negentropică; deficitare În energie, flavonele văduvesc ultravioletele, bogate În energie
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
deci -, pe animale, În ansamblul lor entropice chiar și când sunt treze, pe sol, populat de acele tipic entropice heterotrofe mai mici ori mai mari. Cu toatele râvnindu-i negentropia. Și așa, apa pierde pe rând toate câștigurile din cer: afânatul omăt se tasează, căci ramificarea fulgului dispare prima. Devine gheață, adică nu mai e nici cristalină; devine apă, adică nu mai e nici solid. Care apă, până a deveni chioară, mai cedează. Ce? Ultimele „picături“ de negentropie. Cui? Aceluiași pământ, care
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nici solid. Care apă, până a deveni chioară, mai cedează. Ce? Ultimele „picături“ de negentropie. Cui? Aceluiași pământ, care se alimentează astfel cu esența vieții. À propos: nu degeaba românul tradițional oferă dobitoacelor din ogradă, ori de câte ori poate, apă topită din omăt. Dar, indiferent de „marfa“ pe care o cară, grosieră ori subtilă, apa mediază atât influența noastră asupra a ce ne Înconjoară, dar și influența tuturor celor din jur, neviu și viu, asupra noastră. Și, mai „apos“ - deși mai plăcut ar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dimineață, dar pe aceea, mult mai profundă sau, deopotrivă, intensă. Viața Își urmează cursul, cu intensitatea de astă vară, dar În adâncimea solului, care o ferește de ochii noștri. Parcă ar trebui oarece exemple, unele care au nevoie chiar de omătul de acum. Iarna e de fapt anotimpul regenerării, iar asta din pricina plantelor, acelea care, cu pâinea și cuțitul În mână, vreau să spun Soare și clorofilă, și-au permis o adevărată dar aparentă risipă, expediind energie nu numai În propria
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
un imens serviciu, căci la primele raze primăvăratece de Soare planta va găsi un sol mai mult decât prietenos, ci Îmbietor Întru a acumula iarăși energie, de sărăcit ce este. Iată regenerarea... Dar asta musai la adăpost, sub plapuma de omăt care ține de cald căci, dedesubt, solul e cald, adică are acele plus 10 grade Celsius care e temperatura medie anuală la latitudinea Iașilor... Și așa solul devine un soi de martor care-și imprimă În memorie o amplă sinusoidă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
al toamnei și deficitul primăverii, repetat an după an, acela care Îngăduie tuturor locuitorilor să trăiască, fără huzur dar sigur, de barem un miliard de ani, de când Natura a descoperit acestă ciclicitate, rostul ei, dreptu-i În mare... Dacă tot avem omăt, haidem să pornim pe potecile pădurii, desigur ale uneia deja retezate În consecința cutărei legi pe care o detest din suflet, nu din invidia că n’am ce reteza eu Însumi ci pentru că mă simt prea Îndatorat arborelui. Iată o
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
va urma, de vreme ce oracolul din Delfi nu mai există demult? Păi buturuga vie, prima condiție a primăvăratecei odrăsliri, este acum doar ceva care, dormind, e doritoare de negentropie, de o energie subtilă, pe care n’o poate obține decât de la omătul din jurul ei, acela care, undeva sus În cer, a fixat În cristalinitatea fulgilor de nea negentropia revărsată de Soarele pe care norii Îl ascund pământului. Și așa, omătul, nemaiavând cu ce-și Întreține frumoasa cristalinitate ce-l făcea pufos, se
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de o energie subtilă, pe care n’o poate obține decât de la omătul din jurul ei, acela care, undeva sus În cer, a fixat În cristalinitatea fulgilor de nea negentropia revărsată de Soarele pe care norii Îl ascund pământului. Și așa, omătul, nemaiavând cu ce-și Întreține frumoasa cristalinitate ce-l făcea pufos, se tasează, iar În jurul buturugii vii apare un crater; nu și În jurul aceleia moarte, implicit indiferente. Dacă gerul se va mai domoli, vom purcede la tăierea viței, care nu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]