18,249 matches
-
adăugită a nazismului hitlerist". Psihologul, elev al lui Wilhelm Wundt, autor al unor lucrări de referință (Puterea sufletească, Personalismul energetic) le dezvoltă și le topește într-una ce depășește reacția spontană, adesea emoțională, aparținând acum specialistului: Comunismul "este dezbrăcarea personalității omenești de orice dotație proprie și diferențială. Este teoria egalității între oameni dusă la exces. Este egalitatea atinsă prin sărăcirea personalității de orice atribut sau proprietate. Comunismul reduce pe om la individualitatea lui organică, la eul biologic de dinainte de orice organizare
Comunismul și intelectualii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8620_a_9945]
-
al romanului, îl vedem culcat pe un pat muzical (concepție și producție proprie), care scoate sunete la fiecare respirație. "Mare este lupta sufletului când se desparte de trup", șoptește o femeie grasă, madam Sticlaru, aflată lângă muribund. Dar suflețelul acesta omenesc de 0.24 grame se va desprinde odată și-odată de materia care-l conține, lăsând-o - cu un ultim sunet - undeva în urmă... O proză cum nu avem foarte multe în ultimul deceniu, pe care însă, din păcate, Răzvan
Cazul Cazane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8627_a_9952]
-
din Colonia penitenciară a lui Kafka: "- Cum, nu sunteți mort?... - Da, dar într-o manieră..." * Funcțiunile sociale dezumanizează. Organizarea cetății nu poate fi adevărul, ultimul Scop. Ea poate fi, cel mult, unul dintre ele, pentru realizarea personalității pluridimensionale a ființei omenești. Omul nu este inginerul,...mecanicul, el e doar cel ce face inginerul, mecanicul, care nu pot absorbi întreg omul. Omul lui Kafka aruncat în lume este o condamnare la moarte cu amânarea revocabilă... * Una din temele filozofiei existențiale franceze: La
Lecturi de altădată by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8656_a_9981]
-
găsești pe costișele-i singuratice, în fînațu-rile-i deșerte, în pădurile acelea care nu cîntă decît pentru ele... O poezie fără nume care te cuprinde, pe care o respiri cu aerul, dar care n-ar putea fi tălmăcită în nici o limbă omenească, ceea ce marele poet a numit "voci interioare", sfătuind între ele, vorbindu-și o limbă necunoscută, față de care limba noastră omenească nu-i decît o palidă copie" (Piatra Teiului). (în traducerea stîngace a lui Sadoveanu, precizia formulărilor franceze se estompează, dar
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
nume care te cuprinde, pe care o respiri cu aerul, dar care n-ar putea fi tălmăcită în nici o limbă omenească, ceea ce marele poet a numit "voci interioare", sfătuind între ele, vorbindu-și o limbă necunoscută, față de care limba noastră omenească nu-i decît o palidă copie" (Piatra Teiului). (în traducerea stîngace a lui Sadoveanu, precizia formulărilor franceze se estompează, dar farmecul și firul demonstrației rămîn.) Toți prozatorii pașoptiști moldoveni (Kogălniceanu, Alecsandri, Negruzzi) au privit Iașul cu sentimente amestecate, insistînd asupra
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
a pus în ipostaza neofitului dornic să-și urmeze maestrul până în pânzele albe umflate de vântul tulbure ce usucă aridele câmpii ale unui expresionism impecabil vertebrat, dar poate că insuficient irigat de acel "Schwermutt" atât de necesar în adulmecarea sufletului omenesc. Nu-i vorbă, l-am urmat cu pioșenie în sincronicitatea lui perfectă, mi-am reglat pulsul la ritmurile, acordajele și atacurile lui ireproșabile; am savurat golurile și plinurile din Eight Colors a lui Tan Dun, reflexele unui verbiaj abundent însoțit
Parafraze la un festival by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8386_a_9711]
-
mai tarziu simțeai mirosul dulceag al igrasiei ce venea din toaletă cu tencuiala căzută, din pereții cu tapetul scorojit, din salteaua și cuvertura patului, din mocheta cenușie și murdară în care doar petele de vopsea îi dădeau un aer mai omenesc. Pe măsuța, vraiște: paletă plină de vopsele, tuburi, pensule, creioane. A trebuit să le împing cu grijă ca să găsesc un colțișor pe care să pun scrumiera. Era luna martie și lumina care intră pe fereastră era atât de slabă încât
Magdalena by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/8388_a_9713]
-
soartei, înscrisă literar în aria motivului "fortuna labilis" sau a uneia dintre variantele sale: "ruinele", "triumful morții", "ubi sunt?" etc. Motivul "fortuna labilis" nu are o identitate de școală literară: el concretizează, sub o formă expresivă, eterna confruntare a eului omenesc cu alteritatea dușmănoasă sau indiferentă a universului." (pag. 105) De la acest proces strict de identificare savantă și până la paternitatea infatuată distanța e, orice s-ar zice, enormă. Cu atât mai mult cu cât fluiditatea tematică e, acum, sensibil mai mare
Anxietatea diferenței by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8395_a_9720]
-
curioase, ale solidarității recunoscătoare. Acelea pe care le întinde Silvia Kerim, scoțînd, de la patruzeci și doi de oameni ai scenei, într-un fel sau altul, tot atîtea spectacole. Festivalul lor se cheamă Amintirea ca un parfum..., o carte-album, de dialoguri omenești, o fototecă răsfoită bonom, în care esențialul zăbovește în anecdote. Distinsă cu două premii ca niște aplauze (al președintelui UNITER și al publicului de la Gaudeamus), cartea Silviei Kerim e recomandată, dinspre teatru și dinspre filmul documentar, de Marina Constantinescu și
Gesturi largi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8407_a_9732]
-
ducea spre Simfonia liturgică - rugăciune de înmormântare a bisericii Sf. Vineri , urmând un alt inel ciclic. Te deum, partea a III-a, Aeterna verba călătorește spre prezent pe drumurile Bizanțului, „omul e alcătuit după chipul lui Dumnezeu. Orice linie melodică omenească există, probabil, monumentală, de o amploare la care noi nu avem acces, în Creatorul nostru.” Aeterna verba, este o meditație liturgică pe textul unei rugăciuni din secolul I a creștinilor din Roma. Pe un plan sublimat și limpezit în lumina
?Via?a de crea?ie?, continuitate ?n timp a destinului artistului disp?rut - compozitorul Theodor Grigoriu by Grigore Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/84200_a_85525]
-
și legi logice și prin Artă, cu mijloacele ei specifice de sintetizare a legilor lumii obiective. Dintre toate modurile de exprimare artistică, Muzica este cea mai realistă și în acelaș timp cea mai îngrădită - cea mai de cuprins de simțirea omenească și cea mai de necuprins într’un cadru de noțiuni prestabilite. Literatura se exprimă prin cuvinte, prin urmare este la îndemâna unui om cultivat - Pictura - cea mai intelectuală formă de artă, pentrucă modalitatea expresiei e rezultatul unor convenții cerebrale, își
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XVIII) Fondul Cella Delavrancea by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84196_a_85521]
-
numitei doamne al cărui glas într-adevăr de aur “voix d’or” te făcea însă, ca multe lucruri la care a fost împinsă prin impulsivul său temperament de artistă (poate), să le treci cu vederea și să fii îngăduitor. Slăbiciuni omenești! Cu regina Elisabeta mă întâlnesc foarte des. Facem muzică de Strauss, Reger și Brahms. Vocea ei câștigă în amploare și are un fel de a interpreta lieduri care se aproprie mult deun nivel artistic chiar mai pretențios. Această princesă are
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
poetul, cărămizile-mâini îi explică acestuia că nu are... mâini. Și "ideea de tine" e pierdută; de fapt, compromisă prin abordarea superficial-retorică, de către autor, a unei compoziții lirice pe muchie, în care miraculosul și obișnuitul diurn, eternul și cotidianul, Unicul și omenescul mărunt stau într-un echilibru delicat. E notabil, la Nichita Danilov, efortul de a utiliza creator retoricile, de a le modula astfel încât, dintr-o artificializare a artificialului, să apară notele esențiale. Esențialul este rareori pierdut din vedere, dar, pentru a
Hyde Park by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8421_a_9746]
-
imperialismul rusesc și comunismul de aceeași origine. După ocuparea Basarabiei, în vara lui 1940, îl auzim fulminând împotriva cotropitorilor: "Ce le trebuia acestor monștri întinși pe două continente bietul nostru petec de pământ? Și cum poate fi justificat, în logica omenească, faptul odios al acestei tâlhării internaționale? Vechiul pericol, încă de pe vremea țarilor, e dublat acum de bolșevism, care, vrea să ne aducă spre epoca troglodită, spre zarea neagră și bestială de unde am pornit..." Galaction gândește corect în privința noului și a
Anii 1940 în pagini de jurnal by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8427_a_9752]
-
de a fi irepetabili. De aceea, toți par niște coloși în miniatură. Raportați la coordonatele disciplinei lor, ei sunt de o impecabilă competență a sentințelor rostite, pentru ca apoi, de cum sunt scoși din granițele filozofiei și așezați în matca firii lor omenești, majoritatea să se preschimbe în bufoni dovedind o nedorită virtuozitate comică. Jumătate din glumele și anedcotele cărții le citești cu un zîmbet amar. Nu pentru că nu ar fi amuzante, ci fiindcă subminează prestigiile celor încondeiați. Dintre toți, cei care lasă
Masa encefalică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7751_a_9076]
-
ca niște copii. Și orgolioși ca niște tauri. Impulsivul Wittgenstein se repede cu vătraiul la Popper într-un moment cînd, în cursul unei discuții în contradictoriu, își pierde răbdarea. Mizantropul Schopenhauer își insultă cîinele țipînd la el cu ură: "Ființă omenească ce ești!", iar Charles Pierce, nemulțumit că William James i-a preluat termenul de "pragmatism", inventează vocabula "pragmaticism", pe care o consideră suficient de urîtă și respingătoare ca nimeni să nu-i revendice paternitatea. Dincolo de crusta mai mult sau mai
Masa encefalică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7751_a_9076]
-
în alb alternează, în funcție de strofă, cu ultragiul înțelept, dar fără ca stabilitatea ideatică să fie, ca urmare a acestei aparente labilități, periclitat. E, în poezia română, una din puținele arte poetice care, în loc să afirme cu aroganță permanența mesajului, negociază, infinit tolerant, omeneasca lui perisabilitate. În ciuda manevrelor sintactice făcute cu o eleganță puțin vetustă, îndoielile Constanței Buzea au o derutantă prospețime. Căci ele privesc, dacă respectăm algoritmul dual al textelor cu adresă, mai departe de - o dată - gloria personală, - a doua oară - obtuzitatea de
Necititele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7752_a_9077]
-
Brook, îmi vin în minte câțiva artiști de o rară noblețe, Jean-Louis Barrault, Paul Bortnovski, pe care boli necruțătoare i-au transformat în contrariul a ceea ce fuseseră, în niște ființe pline de răutate, meschine, grosolane, vulgare... Nimic din ce e omenesc nu i-a scăpat lui Shakespeare! Un film captează imaginea lui Saakașvili în timpul manifestațiilor antirusești: e tânăr, direct, combativ și realmente epuizat. Oare cum a putut deveni președintele bufon, surâzător și mieros, aventurist și imprevizibil de astăzi? Avea dreptate Ofelia
Georgia și "sala himerelor" by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/7767_a_9092]
-
chip, nepoata regelui Mardochée, înainte de a fi prezentată regelui Persiei, Assurésus, a stat timp de șase luni în băi parfumate. Masajele cu ulei de smirnă, parfumarea cu nard, cu șofran și cu tămâie făceau ca frumusețea sa să depășească închipuirea omenească. In ziua când a fost adusă în fața regelui, a fost stropită cu lapte de smirnă și părul i-a fost uns cu ulei de iasomie. Nu în van, se pare, pentru că fata i-a plăcut enorm regelui și a luat
Dintre sute de parfumuri? by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/7772_a_9097]
-
evoluție a mentalităților și comportamentelor estetice. Dezechilibrul între moștenirea secolelor precedente și viața oamenilor, așa cum se desfășura ea atunci, este evident și catastrofic. Din "sudoarea zeilor" (nume dat de egipteni parfumului) nu mai rămâne decât sudoarea și, pe deasupra, e cea omenească. Tablourile pariziene ale lui Corbin sunt descurajante, chiar apocaliptice. Orașul și locuitorii săi sunt victimele lipsei de apă, de canale funcționale, de băi (private și publice suficiente) și de sisteme eficace de evacuare. Să trăiești la Paris sau la Versailles
Dintre sute de parfumuri? by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/7772_a_9097]
-
s-ar putea rezuma cartea scriitorului spaniol, care descrie o lume cumplită, populată de oameni de toate rasele și categoriile sociale, chinuiți ai supraviețuirii, apelând la o aglomerare de episoade, captând în succesiune sordidul și grotescul vieții și al firii omenești, rareori luminate de raza omeniei ori a salvării. În pasta vâscoasă a cărții, colcăie subiectele unui Decameron al păcatelor sau ale unui nou Infern, materie destulă pentru un întreg ciclu romanesc. Claudio Magris are cu totul altă miză în romanul
Cele mai frumoase... by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7774_a_9099]
-
în cazul urgențelor civile. Importanța achiziționării acestui aparat de zbor, special construit și dotat pentru intervenții de urgență, este relevată de numărul foarte mare de misiuni executate cu un aparat de zbor închiriat - 138, însemnând cel puțin tot atâtea vieți omenești salvate. Un număr mare de tineri voluntari la nivel național precum și, în timpul lor liber, angajați ai mai multor inspectorate pentru situații de urgență, au participat la colectarea de fonduri, toți aceștia primind diplome de recunoaștere la ceremonia de inaugurare a
Primul avion SMURD, achiziționat din contribuția de 2% a românilor by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/77847_a_79172]
-
compromis și devoțiune, între erudiție și cinism, între lumină și întuneric rămîne acest personaj: Radu Beligan. Și astăzi, la cei nouăzeci de ani, și mereu. Ceva a fost constant în toată povestea vieții lui, dincolo de realitate și de ficțiune, de omenesc: enorma, enorma lui pasiune, Teatrul.
Radu Beligan - 90 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7792_a_9117]
-
a-l face criptic și a construit adevărate silogisme plastice, arta occidentală s-a apropiat de ființa concretă și a împins cunoașterea acesteia dincolo de orice frontiere. Știința și miracolul anatomiei, arta de a da iluziei consistență materială și sondarea sufletului omenesc pînă la manifestările sale cele mai profunde sînt aici inegalabile. Grimasele fugare sau trăirile paradoxale, bucuria, suferința și disperarea și-au găsit în acest spațiu formele lor optime de concretizare în imagine. Narcis a părăsit oglinda lui statică, a ieșit
Imaginea, între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7983_a_9308]
-
absolut a imaginii cu modelul său. Chipul lui Iisus, așa cum s-a imprimat el pe lințoliu și, mai devreme, pe Drumul Crucii, pe năframa Sfintei Veronica, nu este consecința unui act mimetic, reflectare mecanică sau simplu rezultat al unei dexterități omenești, ci implicare directă și miraculoasă a chipului sfînt în propria sa imagine. Icoana lui Iisus care înseamnă, de fapt, Icoana însăși, adică arhetipul ei, este izvorîtă din substanța dumnezeiască a Mîntuitorului și mijlocită de natura sa materială și omenească. Reprezentarea
Imaginea, între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7983_a_9308]