2,119 matches
-
să Întrunească tot mai pregnant și atributul „omeniei”, respectiv capacitatea de a ne desprinde din egoismul propriu și de a empatiza cu suferințele de moment ale unui semen de-al nostru. Desigur, nu trebuie să se creadă de aici că „omenia” Înseamnă promovarea fără discernământ a unor porniri subiective și emoționale; dar dacă sufletul nostru nu este pregătit să respingă atitudinile indiferente sau detașate pe care unii le adoptă În raport cu un semen aflat Într-o situație de impas, atunci cum am
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
literatură, București, 1968. *** Povestea vorbii, vol. I-II, Editura pentru literatură, București, 1967. *** Proverbe românești, Editura Albatros, București, 1972. *** Proverbe și cugetări armenești, Editura Albatros, București, 1979. *** Proverbe și cugetări despre dragoste, Editura Albatros, București, 1974. *** Proverbe și cugetări despre omenie, Editura Albatros, București, 1975. *** Proverbe și cugetări latine, Editura Albatros, București, 1976. *** Proverbe, cugetări, definiții despre educație, Editura Albatros, București, 1978. *** Proverbele lumii despre calități și defecte, Editura Albatros, București, 1978. *** Reflecții și maxime, vol. I-II, Editura științifică și
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
timp, ea este o expresie a eului adânc al creatorului. Elemente de literatură și mai ales de geneză a operei de artă se interferează mereu în dezbaterea fenomenului psihic, în cărți precum Psihologia persoanei (1941), Natura științei (1968), Sub semnul omeniei (1970), Psihologie și literatură (1971), Condiția umană. Aspectul ei bio-psiho-social și cultural (1973), Psihologia adâncurilor și înălțimilor (1999). Sunt analizate aici, cu atentă aplicare, modul în care tipurile psihologice se reflectă în literatură, dar și modul în care principalele curente
MARGINEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288016_a_289345]
-
de kilograme. Cu o portretistică vie și un verb plin de plasticitate, memorialistica lui M. îl impune printre autorii de mare curaj și putere de convingere. SCRIERI: Psihologia persoanei, Cluj, 1941; ed. București, 1999; Natura științei, București, 1968; Sub semnul omeniei, București, 1970; Psihologie și literatură, Cluj-Napoca, 1971; Condiția umană. Aspectul ei bio-psiho- social și cultural, București, 1973; Amfiteatre și închisori (Mărturii asupra unui veac zbuciumat), îngr. și introd. Voicu Lăscăruș, Cluj-Napoca, 1991; Depth and Height Psichology, Cluj-Napoca, 1998; Psihologia adâncurilor
MARGINEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288016_a_289345]
-
este și romanul. În Fata cu harțag (1962), Mesagerii (1977), Grădina dragostei (1980) se accentuează sondajul etic. Cel mai reușit roman este Urme pe prag (1966), o confruntare acerbă a unui grup de intelectuali pornind de la probleme de onoare și omenie. Ca dramaturg, M. este autor al comediilor Opriți planeta (1966), Dragostea din mai (1970), Curajul bărbaților (1981), în care dovedește simț al replicii și o bună știință a mecanismului dramaturgic. De prin 1985, în urma schimbărilor social-politice, scriitorul revine la jurnalul
MARINAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288030_a_289359]
-
întuneric, umbră, crepuscul, eclipsă, fum, cenușă, coșmar, cădere, teamă, amar, lacrimă, târziu, taină, neant. Sub presiunea apropierii sfârșitului, meditația asupra mecanicii subtile a existenței se acutizează și, înăbușindu-și gândurile sau constatările negre, poetul își afirmă credința în valorile pozitive - omenie, prietenie, solidaritate, cunoaștere, echilibru - și continuă să brodeze pe pânză de lumină sau de eter nebuloase jocuri de imagini-idei, în același mod animist antropomorfizator. Dintre volumele de proză - Sub cerul Heniului (1973), Mărturisirile unui anonim -, doar al doilea are o
ILEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287512_a_288841]
-
Suceava, 1934; Cântece populare istroromane, Cernăuți, 1936; Caracterul poeziei populare, Cernăuți, 1937; Critică criticii românești, Cernăuți, 1937; Poezia autentic populară, Iași, 1938; Ionel Teodoreanu, Cernăuți, 1939; Sensul folcloric în poezia lui Eminescu, Cernăuți, 1940; Energie și vitalitate românească, București, 1941; Omenie românească, București, 1941; Natură și sens popular românesc, Iași, 1942; Sulla poesia popolare italiană, Iași, 1942; Vită e poesia popolare romena, București, 1943; Bălcescu, precursore del socialismo romeno, Palermo, 1946; Tudor Arghezi, îl poeta „delle sette fronti”, Palermo, 1946; „Miorița
IROAIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287620_a_288949]
-
cu o reeditare în 1969 - Noapte de cloroform) sunt emise pe un ton aparent neutru, cumpănit. Ironia secretă colorează satiric o proză unde tocmai falsa distanțare a naratorului imprimă eficiență grotescului. Un grotesc vizând, în Comitet de ajutorare, lipsa de omenie a celor înstăriți, care își ascund nepăsarea egoistă față de cei aflați în nevoie (șomerii, în speță) sub fățarnice motivații, sau, în Proprietarul, comportamentul maniacal al unui „proprietar” de provincie, terorizat - până la gestul sinucigaș - de spaima că i s-ar putea
IORDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287598_a_288927]
-
Micu, Început, 236-249; Ornea, Sămănătorismul, passim; Rotaru, O ist., II, 33-38; Oarcăsu, Destine, 133-152; Mircea Vaida, Introducere în opera lui St. O. Iosif, București, 1977; Ciobanu, Însemne, I, 232-238; Păcurariu, Scriitori, I, 145-152; Marcea, Varietăți, 112-116; Ion Dodu Bălan, Țara omeniei și oamenii ei, București, 1983, 197-211; Traian Cantemir, Studii de literatură, Iași, 1983, 164-169; Modola, Dramaturgia, 142-143, 310-316; D.R. Popescu, Galaxia Grama, București, 1984, 93-104; Scarlat, Ist. poeziei, II, 170-172; Liviu Grăsoiu, St. O. Iosif. Doinirea ca vocație și destin
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
reprezentau taberele legionare așa cum le gândiseră „părinții fondatori“ ai Legiunii în perioada interbelică. „Eram împăcați cu conștiința că ne împlinim datoria [...] Era o frățietate deplină. Nu se făcea caz de studii, că ești de la țară sau de la oraș. Era multă omenie, camaraderia era mare. Trăiam în rugăciune, evident în ceasurile de tihnă, cu convingerea că suntem ocrotiți de o putere Dumnezeiască“, avea să rememoreze un fost partizan. Pentru a nu da de bănuit trecătorilor și pentru a nu fi surprinși grupați
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
noastră interioară, prin educație, prin toate instrumentele pe care le avem la Îndemână, În compararea unor situații, noi spunem că mai buni au fost eroii și, dacă vreți, ne Întoarcem la Aristotel și la tragedia care stârnește mila și frica, omenia din noi. Sigur că mă cutremur interior În fața unei situații În care se joacă viața și moartea, un prag existențial mai ridicat provoacă efecte mai puternice, În vreme ce În fața unei situații În care stai totuși În casă la tine, nu În
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
facultate, pentru ca ulterior să se întoarcă, „îmbogățit” profesional și uman, la locul de muncă, ca în cazul lui Radu Teglaș din Septembrie (1977) sau al lui Ștefan Barcian din Zăpada niciodată stinsă (1979); secretarul de partid care se poartă cu omenie, contracarând neglijența ori reaua voință a directorilor (Septembrie); tânărul sărac, aderând la „valorile” socialismului și convertindu-i la ele și pe cei proveniți din familiile bune (E târziu pe steaua polară, 1982) sau cel care, dimpotrivă, produs al lumii bune
FELIX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286978_a_288307]
-
sufletească indestructibilă cu frații de acasă, cu durerile lor, cu dorul lor și se îndreaptă spre zările de speranță ale libertății ce va trebui să vie. Drumul ei e un arc de curcubeu [...] spre o lume de dreptate și de omenie, într-o liberă comunitate a popoarelor civilizate. [...] «Ființa românească» e Țara în exil, care vrea să afirme, între celelalte țări ale lumii occidentale, dreptul poporului român la o viață demnă și la o creație liberă.” Principalii semnatari sunt Mircea Eliade
FIINŢA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286988_a_288317]
-
mai ales pe linia intimismului de salon, a melodramei educative (Departe de lume, Aci, pe pământ), și a documentului evocator (Maialul). Un roman, Martirii (1908), evocă drama românilor transilvăneni, tentativele de a rezista deznaționalizării și de a nu-și pierde omenia. Piesele scrise de H. sunt moralizatoare în exces, chiar dacă, pe alocuri, ca în drama Aur!... (1903), sunt creionate cu oarece îndemânare personaje ambigue. Alte drame au rămas în paginile unor reviste: Caterina Varga (1914), Adevărul (1914). Literatura pentru copii nu
HODOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287440_a_288769]
-
1944, 9, 56, 59; Marcel Fontaine, N. I. Herescu le proscrit. Misères et grandeurs de l’exil, „Românul”, 1961, 2-3; Mircea Eliade, In memoriam..., „Românul”, 1961, 2-3; Virgil Ierunca, N. I. Herescu, „Românul”, 1961, 2-3; Mircea Popescu, N. I. Herescu, un umanist de omenie, „Destin”, 1962, 12; Eugen Lozovan, N.I. Herescu, „Acta Philologica”, t. III, 1964; Eugen Lozovan, N. I. Herescu - un deceniu de la moarte, „Stindardul”, 1971, 115-116; N.I. Herescu, DCL, I, 315-316; Bucur, Istoriografia, 307-308; Ornea, Tradiționalism, 114-115, 441-442; Emil Dumitrașcu, N. I. Herescu, Craiova
HERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287429_a_288758]
-
Jina (publicată în revista „Grai și suflet” în 1931-1934 și scrisă în colaborare cu Felician Brânzeu), în care examinează latura apuseană a „mărginimii” Sibiului, prezentând viața jinarilor, onomastica, toponimia, economia preponderent pastorală, casele, relațiile dintre locuitori, bazate pe bună-cuviință, dărnicie, omenie, ospitalitate. A întreprins anchete dialectalo-folclorice în Țara Moților, Lăpușul de Sus, Bihor, Valea Almăjului și în județul Năsăud. Volumul postum Folclor românesc (1987) cuprinde creații populare din Banat, Transilvania (cele mai multe), Moldova, Muntenia și Oltenia, culese între anii 1930 și 1968
SANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289460_a_290789]
-
filosoful Matei din Citadela sfărâmată și doctorul Toma din Febre; istorice - domnitorul Petru Rareș, ca în piesa Petru Rareș sau Locțiitorul (1967); folclorice și mitice - artistul și constructorul Manole din Moartea unui artist și din Omul care și-a pierdut omenia (1957); chiar științifico-fantastice, parodiate în Paradisul (1974). Piesa Omul care și-a pierdut omenia este oarecum drama-sinteză, cuprinzând totalitatea problemelor fundamentale care îl animă dintru început pe dramaturg, de la rostul și țelul creației la dualitatea sufletului, pe întreaga spirală a
LOVINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287852_a_289181]
-
ca în piesa Petru Rareș sau Locțiitorul (1967); folclorice și mitice - artistul și constructorul Manole din Moartea unui artist și din Omul care și-a pierdut omenia (1957); chiar științifico-fantastice, parodiate în Paradisul (1974). Piesa Omul care și-a pierdut omenia este oarecum drama-sinteză, cuprinzând totalitatea problemelor fundamentale care îl animă dintru început pe dramaturg, de la rostul și țelul creației la dualitatea sufletului, pe întreaga spirală a experienței creatorului. Manole este personajul complet, întruchipând eroul-creator, care parcurge până la ultimele consecințe criza
LOVINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287852_a_289181]
-
Horia Lovinescu cu moralitățile medievale sau ale epocii următoare. TUDOR VIANU SCRIERI: Lumina de la Ulmi, București, 1954; Citadela sfărâmată, București, 1955; Oaspetele din faptul serii, București, 1955; Elena, București, 1956; Hanul de la răscruce, București, 1957; Omul care și-a pierdut omenia, București, 1957; O întâmplare, București, 1958; ...Și pe strada noastră, București, 1959; Surorile Boga, București, 1959; Revederea, București, 1962; Teatru, București, 1963; Moartea unui artist, București, 1965; Teatru, București, 1967; Jocul vieții și al morții în deșertul de cenușă. O
LOVINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287852_a_289181]
-
unui ins care deschide aici o „academie de pungășie” și, în calitate de rector și profesor, începe să le predea „academicienilor” „arta de a fura”. Descrierea abjecției și promiscuității include, în spirit umanitarist, situații învederând în sufletele declasaților licăriri de generozitate, de omenie: Creața, „femeie stricată”, duce, în fiecare zi, hrană, la închisoare, celor ce o frecventaseră; audiind întâmplător un concert al unei cântărețe pe care o prădase, Lixandru, mișcat de arta acesteia, se autodenunță. SCRIERI: Hotel Maidan, cu desene de Eugen Drăguțescu
STOIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289948_a_291277]
-
răzbească, și atunci țipă, cum a țipat aseară." Și mai încolo, în însemnarea aceleiași zile, se întreabă tragic: Îl voi pierde pe Mircea pentru atîta lucru? Pot uita tot ce este excepțional în el, generozitatea lui, puterea lui de viață, omenia lui, dragostea lui, tot ce e tînăr, copilăros, sincer în el? Nu știu. Simt între noi tăceri jenante, care ascund numai pe jumătate explicațiile de care fugim, fiindcă le simțim probabil fiecare, și acumulez mereu deziluzii - între care prezența lui
O ediție neconcludentă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17125_a_18450]
-
lui Rienzi, B. a creat totuși un tip de posedat, a cărui viață nu are preț decât în măsura în care slujește unui scop. Rienzi e un idealist care se bizuie pe vise și iluzii. El se socotește un iluminat, venit să propovăduiască „omenia” într-o lume pe care o consideră „oarbă”. Declarativ și juvenil, rămâne totuși un personaj interesant prin poezia care îl însuflețește, dar care nu poate susține o compoziție șubredă. Superioară este drama Lăpușneanu-Vodă, apărută tot în „Convorbiri literare” (1878-1879). Liniile
BODNARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285778_a_287107]
-
adaptați perfect peisajului frust și sălbătăciei lui virgine. E o umanitate care încearcă o retragere tăcută din fața civilizației în inima firii, spre a-și conserva o anume integritate, un cod moral nescris, dar bazat pe o despărțire foarte categorică a omeniei de opusul ei. Potecile munților, codrii deși, dumbrăvile tăinuite, labirintul gârlelor închipuie o fortăreață naturală. Izolarea ei îngăduie încă umanității descrise de S. să își apere valorile. Poetul naturii este totodată un moralist, descoperitor de robustețe sufletească și înțelepciune în
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
26. Ibidem. 27. Ibidem, vol. II, pp. 101, 104-105. Și Matei al Mirelor, cărturarul grec căruia Radu Șerban i-a fost favorabil, a avut o părere bună despre el: „Șărban era un om mintos, viteaz, bun, blând și plin de omenie; săraci și străini, toți aflau loc în inima lui; țara o guverna bine”. 28. Vezi Eudoxiu de Hurmuzaki, Documente..., vol. XII, București, 1903, p. 1231. 29. Vezi Arhid. prof. dr. Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe. Note și comentarii, București
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Mara, Hubăr și Hubăroaie se împotrivesc căsătoriei copiilor lor, Persida și Națl, și suferă la gândul că, prin consimțământul lor, ar încălca reguli respectate de toată lumea. Nesocotirea acestora este admisă doar într-un singur caz: când ele ar fi contrare omeniei. Căci, atât în nuvele, cât și în romane, S. se relevă drept un hotărât apărător al altruismului. Amalgam de trăsături bune și rele, personajele sale tind, mai toate, către eliberarea de interesele egoiste, pentru dobândirea armoniei sufletești. Ideea l-a
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]