1,313 matches
-
împărtășit din experiența sa, spune Daisy. Cu plăcere, declară Finn foarte fericit. — Cine dorește să mai ia cuvântul? întreb eu. Mă uit în jur. Jim și-a lăsat ochii în pământ, Jennifer se joacă cu o șuviță din părul ei ondulat și pare îngrozită când îi întâlnesc privirea. Îl surprind pe Ben ezitând și îl încurajez din ochi, când deodată Charlotte strigă: —Eu! Va prelua conducerea întâlnirii dacă nu o opresc la timp. Ridicați mâna când doriți să vorbiți, sugerez eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mult decât ar trebui. Cu cât mă învârt în cercuri mai pretențioase, cu atât întâlnesc mai puțini bărbați interesați de persoana mea. În schimb, sunt preferata muncitorilor necalificați. Aceștia mă adoră: sunt micuță, am sâni mărișori, fața destul de drăguță, părul ondulat... Unul dintre idioții de pe-aici, pe care - n-o să vă vină să credeți - îl cheamă Tooty, mi-a spus acum vreo jumătate de oră că am un „păr nebun“. Mă uit în jur și-mi dau seama că vorbele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
gâște, De gâturi de gâște. Visurile caselor vechi din casele noi S e deschidea ușa cu balamale scârțâind (mai este, oare, vântul?), priveam la soră-mea, casa care adăpostea atelierul Șepcarului, complice îmi făcea cu ochiul din obloanele de tablă ondulată, amintindu-mi de vremea când Căpcăunu și-aducea aici repetenții (soarele de mult a dispărut de pe strada aceea!), dar ce veselie pe bulevardul cu castani! Se-nalță zmeie îmi șoptea casa Șepcarului. Știu, i-am răspuns cu mândrie, tramvaiele agățau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
risipă de culoare. Se zvonise că profesorul care stăpânea întreaga adunare numai din priviri, venise de la Școala de Corecție prin transfer, la noi... Altceva nu mai trebuia.. Om în putere, cu trăsături ale feței voluntare, ochi albaștri-cenușii, părul blond, ușor ondulat și rebel, noul nostru profesor era întruchiparea perfectă a autorității didactice. Trăsăturile energice ale feței erau înnobilate de acea distincție proprie celor ce trăiesc mereu în preajma copiilor... Era îndeajuns să vedem clanța de la ușă ușor mișcându-se ca, în câteva
ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Loredana Ţară () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_583]
-
în mintea mea, sfredelind adânc, din momentul ăla nu mai există soluție pentru femeie, va fi lăsată. Am văzut într-o zi, pe străzile orașului din Moldova, o fată care mi-a plăcut, nu era prea înaltă, avea părul lung, ondulat, de culoarea mierii, o fată ca un măr abia copt, era lată-n cur, genul micuță și lată spre bazin. Așa-mi plac mie femeile, să aibă curul mare. — Eu n-am fundul mare. — Nu-l ai, dar îmi placi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
povestește, eu am să-ți povestesc tabloul ăla. Sunt amândoi goi, bineînțeles, sub pomul cunoașterii, o lumină difuză cade pe ei, de parcă merele roșii din coroana rotundă ar lumina straniu, Adam are o față de tâmpit frumos, subțire, înalt, cu părul ondulat, se scarpină cu mâna stângă în cap, nu știu, nu înțeleg, parcă ar zice bărbatul, cu mâna dreaptă ia de la Eva un măr roșu. Ea - frumoasă, capul expresiv are o frunte înaltă, părul lung e dat spre spate, corp alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nu are vârstă, nu are decât un singur picior. Faptul că este Încă În viață nu spune nimic. Dumnezeu mai uită câteodată, cum ar spune Antoniu. În tinerețe, Ben a fost un bărbat cu trup atletic, o claie de păr ondulat și un zâmbet care cucerea instantaneu pe oricine. Originea lui modestă nu i-a pus În nici un fel viața În pericol. Dimpotrivă, o anume curățenie morală și un soi de consimțământ a tot ce este ,,dat de Dumnezeu,, ,erau prezente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Simți o privire ațintită asupra sa.Ridică ochii și întâlni privirea de un albastru intens,încadrată de văpaia părului.Se studiară discret.Inregistră linia fragedă a buzelor,bărbia micuță și albă,garoafa roșie din piept.Ea descoperi sub părul negru ondulat privirea întrebătoare,cuta virilă din bărbie și cravata muștar.Se decise.Se ridică de pe canapea,trecu printre dansatori și se apropie de el. Nu ești dumneata,Emil Vrăjescu?Olimpiada de fizică'70? Emil se întoarse încet,percepu întrebarea,înclină afirmativ
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
vreme, s-a Înecat cu pastila, rămâne nemișcat, cu ochii la autostrada monotonă, tăiată În două de gărdulețul de leandrialbi și roz, care se Încolăcește și dispare În urma mașinii, ascunzându-se după culmile pietroase, Împădurite cu măslini piperniciți și jnepeniș ondulat. — ...Nu am pretenția s-o recunoști În fața mea... dar măcar ție să-ți recunoști că te torturezi singur de când te-ai decis să faci această călătorie... O prudență elementară ar trebui să te oprească să-ți iei astfel de riscuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
minunat e orice zbor. Din covoare de trifoi ciocârlia suie-n cer și de acolo, din eter, cheamă dragostea în noi. Plantele spre soare cată sus! Mai sus! E ndemnul lor cu brazii pădurilor și cu lumea noastră toată. De pe ondulate mări rugăciunea-n taină suie, ca tămâia din cățuie, mulțumiri, dorinți, chemări... Muzica binecuvântă tot ce este suitor; apa vie din izvor cântă-o armonie sfântă. Sensul vieții e în sus ca un plus de stăruință de voință și credință
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
blonde slăbănoage. Luke și băieții aveau cam aceeași înălțime, în jur de 1,80, plete lungi și cârlionțate. La vremea aia, bărbații cu plete erau OK numai dacă părul era lins, egal și cu cărare pe mijloc. Părul în scări, ondulat și lucios nu primea nici un punct. Când i-am cunoscut noi, nici unul dintre ei n-a apărut vreodată tuns după moda din luna respectivă. Fie că era vorba de păr tuns scurt, pieptănat pe frunte și decolorat până la o nuanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
se hotărăsc dintr-o dată să încălzească atmosfera dând drumul la stație, cu decibeli mulți. Fata sare, răsturnându-și scaunul pe care de-abia se așezase, și se pune pe dănțuit pe muzica de manea, cu fața îmbujorată proiectată spre tablele ondulate care plafonează terasa. Picioarele îi scapă din încălțările desfăcute, și-aruncă și haina de piele pe scaun lângă bărbatu-său, ăla se ridică și începe să dănțuiască, pocnindu-și sonor picioarele în jurul ei. Băieții cu muzica se pun să bată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
fiindcă îmi era imposibil să fac altceva când veselia colora aerul rece și acoperea șuierul vântului. Îi priveam chipul ca printr-un caleidoscop și mă minunam de frumusețea ei exotică reflectată printre cristalele de gheață. Avea un păr negru și ondulat care-i cobora în valuri acoperindu-i umerii frumos arcuiți, ochii de un verde intens ce-i dezveleau primăvara din suflet, un surâs mai strălucitor ca tot ce putea să existe în jur și un gât lung și subțire ca
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
mele fusese cu el la cumpărături, așa că puteam considera că nici măcar nu era cu adevărat de la el. Asta mă făcea să mă simt mult mai bine. M-am uitat În oglindă. Părul meu arăta bine, cu o serie de șuvițe ondulate lăsate să cadă libere din cocul improvizat. Nu m am mai machiat, apelând În schimb la vechii mei ochelari de soare - niște prostii de lentile cu zero protecție, dar arătau bine - și am coborât jos, unde mă aștepta Maria. ― Arăți
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
tocuri. Picioarele mele nu puteau suporta Încă chinul de a se cocoța pe ele. Mi-am amintit de toate perechile minunate de cizme și pantofi care fuseseră exilate În debara. Era nedrept! Mi-am dat pe spate părul lung și ondulat și, luându-mi un zâmbet Încrezător, am intrat În cafeneaua micuță. Nu a fost nevoie să-l caut cu privirea. Mi-a sărit În ochi din prima, stând singur la masă și uitându-se În gol. Arăta la fel de bine cum
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
fugiseră în străinătate sau plecaseră de-acasă pentru că erau încurcați cu drăguțe. Despre încurcatul ăstora îmi închipuiam o prostie cât mine de mare: credeam că domnul Rusu, de pildă, sau domnul Teltsch fugăresc toată ziulica niște domnișoare blonde, cu părul ondulat și ochi albaștri, printr-un fel de labirint încâlcit, ca în Parcul Pionierilor. Nu-i de mirare atunci că mi se părea normal ca toate femeile din jurul meu să se descurce singure, fără bărbați, și să care ceva de dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Exact ca pozele cu bebeluși culcați pe blănița fotografului din vitrina de la Baby Foto!“, am exclamat în sinea mea, stăpânindu-mă să nu pufnesc în râs. Ceea ce-l făcea pe inculpat și mai caraghios în ochii mei era că freza ondulată, favoriții retezați și obrajii proaspăt rași îi dădeau mai degrabă un aer de tovarăș cu răspunderi, perfect compatibil cu costumul maro și servieta diplomat, decât de trăpaș din Vestul Sălbatic al hormonilor nestăpâniți. „Ai văzut ce frumos e?“, a susurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
cutremur. Asemenea călătorului care, pe vaporul cel mai sigur, se cutremură în fața valurilor veșnic reîncepute. Stau singur în seară, insulele s-au subțiat, au devenit transparente, au plutit pe valuri și apoi au dispărut. Numai cerul și apa, alburii și ondulate, formând împreună o imensă scoică deschisă. Un om mărunt vine la mine și aud nisipul scârțâind sub pasul lui. E factorul, care mă cunoaște, îmi lasă o scrisoare, apoi pleacă după ce-mi aruncă amical: - Toujours pensif, mon petit? Ça
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în luptă să cunoască vremea. Mitsuhide stătu mult timp, preocupat de mișcarea norilor și de direcția vântului. În sfârșit, privi spre Râul Yodo. Luminițele care se legănau în vânt trebuia să fi fost ale propriilor lui bărci de patrulare. Linia ondulată a marelui râu părea albă, câtă vreme munții de dincolo de ea erau negri ca smoala. Bolta cerească largă se întindea peste râu, spre îndepărtatul estuar marin de la Amagasaki. În timp ce ochii lui Mitsuhide priveau în acea direcție, aproape ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fel ca și tatălui lor, nu părea să le pese ce crede despre ele lumea de pe stradă. Melisa sau Marilena? putea fi văzută umblând vara într-o rochie ușoară, de muselină și pe cap cu o pălărioară croșetată, cu boruri ondulate și pleoștite, care îi aruncau o umbră misterioasă peste fața îndulcită de un zâmbet interior. O lăsai să treacă de tine și te uitai în urma ei. Și ce vedeai? O siluetă armonioasă, perfect verticală fără a fi bățoasă, pulpe bine
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ochii mari și se uită cu și mai multă atenție la fata cu sânii goi din cadrul ușii ce dădea în coridor. Ea era, Marilena... sau Melisa? Nu putea fi vorba de nicio confuzie. Era ea. Îi recunoștea chipul, părul blond ondulat, gâtul robust, umerii și brațele puternice, de sportivă, și totuși atât de feminine! Până și sânii grei îi recunoștea: erau aidoma celor din imaginația sa, cu minunatele lor rotunjimi, cu puritatea lor atât de potrivită cu albeața pereților, cum avea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de coșuri, și mai departe. Să răspundă chemării Canalului, o chemare directă, vizuală, adresată celeilalte „mâneci“. Cele două canale păreau a-și vorbi unul altuia, analizând posibilitățile de aliniere sau alianță. Numai că Bull nu sărise. Fentase superb - o mișcare ondulată ca aceea a unui iaht -, ocolise puțin pentru a evita contactul cu ultimul adversar și, în fine, pusese mingea chiar pe marcaj, dincolo de cei doi stâlpi ai porții. Towser Bridges, căpitanul echipei Wanderers, îi permisese lui Bull să execute transformarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mesajul, cu scrisul aplecat înainte, tremurat, asemănător cu al meu; pe când eram eu elev, aici, în America, lecțiile de caligrafie începeau cu foaia de hârtie înclinată la patruzeci și cinci de grade spre stânga, pentru a-ți forma acest scris ondulat, rostogolit. „Frankie și Johnny se iubeau“, pecetluit cu un sărut, amprenta plină a unei buze de cel mai dulce roz. Una peste alta, nu mi-e deloc clar ce vrea să spună tipul ăsta cu motivația. * Video-interfonul nou-nouț de pe biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și la moarte. În schimb, v-am demascat pe voi toți - bătrâni nenorociți - în timp ce voi acceptați zâmbitori. Era ca și cum totul vi se părea minunat... Și dacă mă gândesc la ce a fost, nici nu arătam rău pe atunci. Aveam părul ondulat, dar sănătos, electric. Pântecul îmi era plat, dinții albi. Eram mai bun pe atunci. Dar mi-au spus că sunt totul, și cum mai mințeau, bătrânii ăia nenorociți. Și încă ceva. Asta nu e o chestiune de interes general sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
vrea să vorbească cu mine, de parcă n-aș fi în stare să înțeleg? Era adevărat: nici măcar în timpul conversațiilor, nici măcar când era emoționat nu făcea greșeli de sintaxă, nu greșea timpul sau modul vreunui verb. Își înălță capul cu păr castaniu ondulat elegant pe frunte, așa cum avea să-l poarte toată viața, și promise: Nimeni n-o să știe că am vorbit despre asta. Și așteptă. Tribunul răsuflă adânc, cum făcea întotdeauna înainte de a ordona un asalt, și zise: — Tu te duci la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]