2,025 matches
-
modern, visurile și fantasmele sale nu se pot ridica la regimul ontologic al miturilor, pentru că nu au fost trăite de omul total, și nu transformă o situație particulară în situație exemplară. De asemenea, neliniștile și frământările omului modern, experiențele sale onirice ori imaginare, deși "religioase" din punct de vedere formal, nu se integrează, ca la homo religiosus, într-o Weltanschauung și nu întemeiază un comportament. Un singur exemplu ne va ajuta să înțelegem mai bine deosebirile dintre aceste două categorii de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
A. Dürer sau Thierry Bouts. Nebunii, care la început sunt cei care nu conștientizează apropiatul sfârșit al lumii, devin ulterior atât de numeroși încât însăși nebunia lor devine semnul dezastrului. Nebunia apare ca o forță primitivă de revelație, revelația că oniricul e real; dar și invers, orice realitate a lumii se va resorbi cândva în Imaginea fantastică, în distrugerea pură. Aceasta este tragică nebunie a lumii. O a doua formă a nebuniei sunt rătăcirile morale. Acestea nu mai cunosc dimensiunea cosmică
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
nu crezi că acolo excrementele se mănâncă, cei buni de-aici, acolo-s răi, și invers, cei răi aici, acolo-s niște îngeri! Antichtonul este cu mult peste orice ți-ai închipui! Destinația va fi cumva într-o breșă dincolo de oniric. Călătoria, deși cred că va fi însoțită de niște tulburări psihosomatice minore, va fi una revoluționară pentru... Știindu-i slăbiciunea, l-am întrerupt: - Vezi că ți-am adus o pungă cu tomate! și l-am îndrumat forțat spre cumpărăturile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
deliberat ești obtuz... Harold zice că este absolut fantastic. Da, într-un fel italienesc. Într-un fel, seamănă cu marmora. Mmm. Unde? O, gazonul din fața bisericii lui Cristos. Se apleca pe fereastra biroului, iar individul tocmai trecea, parcă plutea... aproape oniric, zice Harold... Era întreg? Așa părea, dar apăruse brusc, din senin. Cine ți-a spus? Oamenii lui Beaumont sunt din partea aceea de lume. Ținutul din care vii este lângă Lechlade, nu-i așa, Boomer? Dacă ar fi fost cineva, Boomer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
trebuie să mă uit spre ceas; n-am greșit spunând în ajun, era trecut de două, deci în ajun): trebuie să fi fost sindrofie sau vinerea libației... Stilul ăsta boem de trecere a timpului trebuia să-mi încarce lumea compensatorie, onirică, cu imagini de genul patului din petale stacojii de trandafiri din American Beauty; la mine, patul era roșu de gândacii pe care ți-am spus că venirea frigului îi revigora. După plonjarea în realitate, un corp continuă să îmi alunece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
la ceșcuțele cu cafea, a încă două cupe miniaturale, din cristal Fabergé, pline pe jumătate cu un lichid brun-rubiniu, uleios, de consistența și cromatica siropului de arțar învechit ori a chihlimbarului topit, de Baltica, o ambră savuroasă, cu unduiri șăgalnice, onirice, ușor hipnotice. Cu un miros puternic de alge, de migdale, de tutun, de fân, de fum, de livadă și de pădure. "Cu miros de pădure și de uitare", rememorează Avocatul un vers rătăcit și banal, pășunist, de-al Poetului. Își
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ar fi așa, cum de n-a observat nimeni lumina, lampa arzând foarte târziu în camera dumitale? Se ridică din fotoliu și întinse mâna. Ce mi se pare paradoxal este faptul că această ezitare, mai precis această confuzie între experiențele onirice și starea de veghe, s-a dezvoltat paralel cu hypermnezia dumitale... Ce-mi spuneai atunci despre mirosul de leandri și de păcură pe care le-ai simțit privind o fotografie de acum aproape patruzeci de ani... - Dar acum nu mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
uman? Străfulgerarea inspirației și truda demiurgică ce definesc creația artistică generează o breșă metafizică în continuumul banalității cotidiene? Se deschide această breșă înalt-perturbatoare spre și întru transcendență? Experiența Erosului ca survenire ce se relevă incompatibilă numirilor și definirilor raționalului proiectează oniric spre primordialitatea întemeietoare ce pulsează dincolo de timp și spațiu? Este îndrăgostitul un cronicar abisal și aparent naiv al tensiunilor transcendente? Frivolitatea sa nu este semnul unui alt tip de putere decât cel ancorat imanentului, imaginea unor stigmatizări dinspre absoluturi ce
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
personajele lor te privesc în nuditatea frivolă a propriei onestități, a propriei deschideri și oferiri de sine. Acești actori sunt integrați în turbulența valsului ce animă balul mascat al existenței cotidiene. Bal mascat termenul extrem de uzitat ne poartă gândul spre oniricul castelelor unde nobilii se întâlneau în ascunderea ludică a unei sărbători cu reverberații dionysiace. Balul își avea masca lui dincolo de care pluteau intenții și scopuri ascunse. Iubiri și trădări tainice, șoapte ale atașamentului sau dizgrațiilor fulgurantetoate acestea pulsau în tărâmul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
des apparences (1990) consacră un capitol fundamental glisării "identității" în "identități multiple" și revelării unei "etici a esteticului"; în Contemplarea lumii (1993) este dezbătută tema pe cât de originală, pe atât de ignorată a "lumii ca operă de artă", ca operă onirică, ca empatie, vibrație și emoție comunitară, în opoziție cu viziunea utilitaristă a existenței. Partea diavolului (2002) pune în lumină postmodernitatea ca "efect de compoziție" între cultură și natura primară, arhetipală a ființei umane, între bine și rău, între moarte și
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
din ce în ce mai des termenul de "societal". În ceea ce mă privește, când am propus folosirea lui (La Violence totalitaire, 1979), era pentru a sublinia tot ceea ce era imprevizibil în existența colectivă. În particular, pentru a insista pe importanța imaginarului, a ludicului, a oniricului, a tot ceea ce nu ținea de viața privată, ci era cauză și efect ale lucrului public. Este posibil, poate, să mergem mai departe. Și pentru a scoate în evidență sfârșitul unui ciclu, ceea ce am numit dialogica deconstrucției și a construcției
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
în decursul timpului. "Nebunul regelui", bufonul, saltimbancul nu este numai o figură individuală. El capătă uneori o "formă" colectivă. Și permite astfel reemergența pro-funzimii non-raționale a vastului domeniu de instincte sociale. A imaginarului său, a pulsiunilor sale ludice, a eliberărilor onirice. Jung, care a abordat în nume-roase ocazii o astfel de irupere, vorbește despre rolul "hoțului divin"37. Expresie justificată prin faptul că subliniază importanța excesului în structurarea socială. Importanță pe care este inutil să o negăm, căci acest "hoț" reapare
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
puterea spiritului. Este acest phylum "johannic" pe care îl vom regăsi în cultele de mistere, în mistică, în bresle, într-o francmasonerie simbolistă și în alte societăți secrete. Este chiar ceea ce am numit eu "centralitate subterană" sau "socialitate", integrând dimensiunile onirice, imaginare, ludice, imateriale ale datului mundan, contra aspectului pur "pozitiv" al unui social rațional și contractual. Religiozitatea contemporană, sincretismul filosofic, relativismul teoretic ce se înscrie, desigur, într-o astfel de perspectivă. Carl Schmitt, pentru a sublinia aspectul complex al modului
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
postmodernitatea se pune în spectacol se leagă de valorizarea unei tinereți perpetue. Figura ale cărei caracteristici esențiale trimit la superioritatea instinctului, la forța imaginarului, la locul central pe care îl ocupă natura, fără a uita bineînțeles rolul central acordat aspectului oniric sau ludic. Or toate aceste aspecte integrează, de facto, finitudinea lucrurilor mergând împreună cu această sete de o juisare, de o lume ce se oferă să fie trăită aici și acum. Și numeroase practici contemporane fac în același timp să reiasă
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
Se poate observa că importante părți ale corpului din vise mâna și ochii, care intră în relație cu capul, care sugerează relația cu puterea. Într-un vis corpul, ca imagine trimite spre alegorii referitoare la familie: capul-tatăl, mâna stângă-soția. Semnul oniric explică importanța viselor, ce conțin termeni din sfera corpului uman prin structurile interioare cu sugestii ce privesc sănătatea și boala: abdomenul presupune probleme interne, alunițele trimit la capcanele erotice, barba înseamnă forță, brațul și mâna semnifică puterea de a acționa
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
aspecte definitorii ale celor două etape din vecinătatea celei amintite, așadar metafore subtile, un limbaj nu de puține ori ambiguu, o prozodie care eludează canoanele clasice, tendința spre reflexivitate, un imaginar frecvent insolit care îmbină, în unele cazuri, cotidianul cu oniricul etc. Apelând la termenii lui Wilhelm Scherrer, în poezia lui Gh. Grigurcu se poate identifica prezența tuturor celor trei tipuri de lirică pe care le teoretizează esteticianul german, lirica eului, a măștilor (de pildă: Poezia a ajuns / modul său fundamental
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cu unt. Iar, pentru că, odată cu sedimentarea vieții, acolo, în pântecul mamei, viitorul poet se familiariza și cu gândul morții, acesta avea să-i puncteze nu numai existența, ci și creația, legate indisolubil prin firele sufletului și transpuse adesea în imagini onirice, fiindcă, spune Mama (din Familia Popescu), Am auzit că dacă te prăpădești în somn, visul rămâne acolo, între tâmple,ca un cristal. Am să las vorbă să mi-l scoată cu grijă să nu-l spargă, ca să se uite Cristian
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
al vieții ca vis, a cărui amprentă este evidentă: trecător în ceață fiind / îți vine să zici că exiști. Imaginarul liric din volumul-antologie al lui Nicolae Prelipceanu este o sinteză de trăire nemijlocită, în imediat, și de livresc, cu participarea oniricului - indus de experiențe ale copilăriei și ale adolescenței -, dar și cu aportul intertextualității, din care se coagulează o poezie confesiune, având, mai ales, rol cathartic. În acest context, hamlet, iosif brodski, djaghilev, traian filip, leopold bloom, ezra pound etc. nu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
lui Iacob,/comițînd adulter cu Sfîntul Duh,/ Îmi voi smulge inima ― această mașinărie mînuită de un clovn/ ― și-o voi plimba deasupra rezervației sintaxei./» Una peste alta, bulbul rahidian al acestei cărți bombardate, atât cât trebuie, cu hormoni de creștere onirici rămâne, totuși, conflictul dintre reflectarea conștientă a propriei existențe și energia pulsională instinctuală, adică inconștientul ca forță metafizică incognoscibilă, conflict al cărui caracter nu este unul antagonist, ci, mai degrabă, unul amical, pe care Marian Constandache, aidoma unui arhitect al
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
Mă privesc acum: un om de cincizeci și patru de ani care, probabil, n-a făcut nimic adevărat în viață...“(V. și Mircea Cărtărescu, Ochiul căprui al dragostei noastre, Huma nitas, București, 2012.) Pentru ca jubilativul Mircea Cărtărescu - ludicul parodic, seninul oniric, beatnicul insurgent atras de suprarea lism și psihedelic - să ajungă un degustător atât de înverșunat al apocalipsului propriu, a fost nevoie de o Românie pe măsură. De disprețul național față de cultură, inteligență, talent. De desconsiderarea flagrantă, ostentativă, a spiritului și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
dar întregul sună rece, aulic, departe de palpitul, de esența fierbinte a onirismului eminescian. Mă gândesc totuși că voi fi eu copleșit de prejudecăți și că exact asta își va fi dorit acel Cărtărescu al „visului chi meric“: un limbaj oniric rece, ca o fișă medicală cu simp tome psihotice. Subliniind „triumful modernității“ eminesciene, în dauna romantismului, legătura cu „iregu larul, fragmentarul, abstrusul, haoticul actului creator [...] în care Hocke vedea expresia cea mai puternică a acelui Homo Europaeus aflat sub zodie
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
creșteam din întrolocarea foițelor em brionare, scrise pe ambele fețe cu vise furate. Și iată-ne acum: eu, autor, colectând glorie și (mult mai mult) dispreț, nemaiîndrăznind să intru nopțile în nici un fel de ring, pentru nici un fel de rundă onirică. Ea, o necunoscută, un plic folosit și aruncat, în care poate au fost bani sau poate he roină. Amândoi am trecut deja de patruzeci de ani și (ca să citez din clasici) „amorul nostru nemuritor s-a dus dracului“... O rog
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
lampă cu acetilenă. Weber își imagină scena: luminile mașinilor de poliție clipind peste câmpurile înghețate, flăcările încercuind mașina, care zăcea răsturnată în șanțul de pe marginea drumului. Oameni în uniformă, scoțând aburi pe gură, mișcându-se de colo-colo într-o activitate onirică, metodică. Iar când pompierii reușiseră să ardă în sfârșit stâlpul, resturile mașinii se mișcaseră și se stabilizaseră. Trupul inert se prăbușise grămadă. Pompierii se târâseră sub carcasa mașinii și eliberaseră trupul. Mark Schluter își recăpătase cunoștința în ambulanță, pentru scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
din pragul eternității sale senine, pe creatorul său. Ca și Sherlock Holmes al lui Conan Doyle, Tintin se desparte de cel care i-a dat viață. Despre Hergé, atât de discret în confesiunile sale, cunoaștem doar prin medierea livrescă și onirică a textelor dedicate lui Tintin. Tintin este integrat unei mișcări universale a spiritului. Referințele la reporterul belgian sunt codul ce definește fraternitatea având în comun atracția pentru aventură și misterele ascunse în spatele unei uși aparent anodine. Popularitatea acestui european prin
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
la curaj în apărarea speranței. Proza grafică încadrează, miraculos, mesajul pedagogic - demnitatea este afirmată ca temei al existenței universului întreg. L’invitation au voyage (Corto Maltese) Atunci când Milo Manara îl transforma pe Hugo Pratt în personaj al ambițioasei sale fresce onirice, acordându-i acestuia din urmă rolul de Vergiliu ce luminează drumul accidentat și nebulos al lui Giuseppe Bergman, alegerea confirma ceea ce se putea intui, deja - Hugo Pratt rămâne autorul de vise cel mai redutabil pe care proza grafică îl produce
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]