1,283 matches
-
și Evelin, amăndoi îmbrăcați 82 în costum de cosmonaut. Evelin poartă și casca costumului. Auditoriul se scoală în picioare șocat și uimit de ceea ce vede. Profesoru Bună ziua doamnelor și domnilor! Vă rog să luați loc. Vă mulțumesc pentru participarea numeroasă. Onorată asistență, ciclul de conferințe, cu participare internațională, va fi susținut în special de către expertul în cosmologie domnul Evelin. Evelin se ridică în picioare și își scoate casca costumului de cosmonaut. Profesorul: Deci, o persoană care a văzut Pămăntul și Universul
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
de milioane de ani ale Naturii iese din decor, cum se spune, omul devine un străin care nu mai este ocrotit de Natură. în unele zone, Pămăntul este grav rănit deși mai are unele rezerve de petrol, gaze naturale. Profesorul: Onorată asistență, azi viața cotidiană se măsoară doar prin bani și cantitatea lor. Populațiile vor trăi tot mai mult din rezidurile vieții altora. Evelin: S-a consumat Natura?! Deocamdată Pămăntul încă se mai vede din spațiul albastru cu calotele albe ale
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
tinere", ca Drăgănescu, parc-am fi băieți de prăvălie! Îndată ce a luat în primire direcția, Jujucă ne-a convocat, pe profesori și pe elevi, în sala de Gimnastică, și, după multă vorbărie, ne-a spus următoarele: ― Domnilor profesori și băiețași, onoratul Minister a știut de ce mi-a încredințat mie direcția acestui liceu: pentru că, fiindcă... deoarece... întrucît... așadar... prin urmare... Și Jujucă s-a dovedit în scurtă vreme a fi un om cu totul lipsit de inimă și de înțelegere! CAPITOLUL XIII
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
capitală... și nu mă gândesc numai la faptul că băieții sânt în clasa a VIII-a și că-i așteaptă bacalaureatul, ci mă gândesc și la părinții lor, care au cheltuit și au făcut sacrificii ca să-i țină în școală. ― Onoratul Minister, începu Jujucă să se autotămîieze, când mi-a încredințat direcția... ― Ia mai lasă-mă, domnule, cu Onoratul Minister... Cer eu să se înainteze actele anchetei Onoratului Minister, care să hotărască, pentru că văd că noi degeaba ne străduim să ajungem
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
-i așteaptă bacalaureatul, ci mă gândesc și la părinții lor, care au cheltuit și au făcut sacrificii ca să-i țină în școală. ― Onoratul Minister, începu Jujucă să se autotămîieze, când mi-a încredințat direcția... ― Ia mai lasă-mă, domnule, cu Onoratul Minister... Cer eu să se înainteze actele anchetei Onoratului Minister, care să hotărască, pentru că văd că noi degeaba ne străduim să ajungem la un rezultat! În cele din urmă s-a cerut avizul Ministerului Instrucțiunii Publice! Din nou emoții, înfrigurări
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
lor, care au cheltuit și au făcut sacrificii ca să-i țină în școală. ― Onoratul Minister, începu Jujucă să se autotămîieze, când mi-a încredințat direcția... ― Ia mai lasă-mă, domnule, cu Onoratul Minister... Cer eu să se înainteze actele anchetei Onoratului Minister, care să hotărască, pentru că văd că noi degeaba ne străduim să ajungem la un rezultat! În cele din urmă s-a cerut avizul Ministerului Instrucțiunii Publice! Din nou emoții, înfrigurări, frământări nemaipomenite, în așteptarea sentinței ce o va da
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
o narațiune ce se încheie în nota ambiguă a unei povești conradiene. Caraibele, ca și Africa sau Bahia, sunt saturate de enigmele care nu se lasă niciodată citite. Răzbunarea este, ca și în La macumba du gringo, promisiunea ce trebuie onorată. Bonbon distruge pe toți cei care se află în preajma ei. Agentă a marii puteri de la nord, ea regizează ambuscada în care pier Peau-Noire și tovarășii săi. O victimă a acestui masacru este și tovarășul lui Sven, melanezianul Makka. Crima lui
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
țigani cu primire monastirii s-au lăsat supt purtare de grijă, adică a dăruitoarei și a fiului său comis Vasîle Rosăt”. Și tu crezi că acești țigani au fost lăsați de mănăstire în seama donatorilor așa pe ochi frumoși? Nuuu! Onorații donatori tot cu inimă curată spun că: „Dăm pe tot anul la monastire Sfîntului Spiridon pentru aceste doî ceti de țigani dajdiia lor cîte 100 lei nestrămutat”. M-aș fi mirat să fie altfel, părinte, pentru că una-i să ai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
atâtica, în nisip, în curtea lor. - Hai, fiule! Urc pe bordură lângă coșciug, n-am avut vreme să-l văd mai bine pe Costache, un bătrânel mărunțel, cu fața rotundă, așa mi s-a părut la biserică. Îmi dreg glasul. - Onorată și întristată adunare, încep cu o voce de conferință. Când cineva drag pleacă dintre noi, lăsându-ne un gol în suflet, se cuvine să ne gândim, mai mult ca oricând, la cele sufletești - îmi fac intrarea. Ce este, oare, viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
gest, fiecare cuvânt. Și, de ce să nu recunosc, îmi place să mă ascult, domnilor. Ce vreți, slăbiciune de predicator eșuat... M-am apropiat de ceea ce convențional însemna masa judecătorilor, mi-am aplecat capul în pământ și, apoi, ridicîndu-l, am început. "Onorată curte, ne aflăm, desigur, în fața unui caz complex unde fiecare detaliu trebuie cântărit cu grijă. O crimă rămâne, totuși, o crimă, orice circumstanțe ar fi invocate. Și nu numai eu mi-am pus întrebarea: cum se poate, oare, să iubești
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
o mai puteau împiedica să nu-l ucidă erau amintirile. Mi se va spune apoi că între amintiri și copii, o femeie normală trebuie să aleagă copiii. Într-adevăr, cine ar prefera să păstreze o amintire în locul unui copil? Da, onorată instanță. Și totuși, repet, crima rămâne crimă. În clipa în care am începe să scuzăm crimele, aceasta, vrem sau nu vrem, ar fi o încurajare a crimei. Căci circumstanțele atenuante găsite de justiție sânt vinovate pentru multe crime care s-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
la adevăr? Ați putea să trădați adevărul ca să vă salvați pielea? Dacă răspunsul este "da", înseamnă că judecătorul ucis a fost un idealist. Dar dacă n-ar exista nici un judecător idealist, probabil n-ar mai exista justiție. Justiția se sprijină, onorată instanță, pe judecători care pun adevărul deasupra oricărui alt interes. Să respectăm memoria unui judecător idealist și să nu-i reproșăm că n-a știut să sacrifice adevărul. Interesul său ar fi fost să înceteze ancheta, să lase totul baltă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Dreptatea poate fi oarbă și rece. Dreptatea poate, cădea ca un cuțit de ghilotină pe gâtul unui condamnat. O, nu vă temeți. Nu voi pleda împotriva dreptății. Scopul justiției este, știu și eu, dreptatea, obiectul justiției este dreptatea. Și totuși, onorată curte, un adevărat judecător nu se poate opri aici. Dreptatea singură nu e de ajuns pentru a da grandoare justiției. Dreptate au făcut și cei care au aplicat legea talionului. Care au spus "ochi pentru ochi, dinte pentru dinte". Dreptate
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
sânge, simțim un fel de fraternitate care ne leagă de el, o fraternitate tragică, deoarece ne dăm seama că el a fost unealta destinului, că n-a ucis pentru că a vrut, că destinul l-a împins la crimă. Ei bine, onorată instanță, aceeași "milă tragică" o cer pentru acuzată. Cum a ajuns ea să ucidă? Cine a împins-o la asta? A avut ea vreodată instincte criminale care au răbufnit acum? Cei care au împins-o sânt cei care au răspândit
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
am știut să iau hotărâri. Aici a fost mereu punctul meu vulnerabil. Am ezitat să ajung la o concluzie și s-o urmez. Iar astăzi înțeleg că excesele în istorie au fost totdeauna încurajate de oameni ca mine. Așa cum înțeleg, onorată curte, de ce oamenii ca mine, oricâte justificări și-au găsit singuri, au fost totdeauna vinovați de impasul lor. O victimă nu poate evita eșafodul, nu depinde de ea acest lucru. Dar ea poate evita să fie complice cu cel care
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
poate fi un rău la fel de mare ca moartea. Așa s-au văzut, uneori, sclavi fericiți. Așa s-au văzut călăi binecuvântați de victime. Nu e nimic paradoxal aici. Totul e posibil când stai pe scaunul cetățeanului Sieyes. Tocmai de aceea, onorată instanță, îmi iau îndrăzneala de a învinui acolo unde s-ar cuveni, cred unii, să aibă cuvântul doar mila. Frica trebuie nu numai compătimită, ci și acuzată, deoarece a socoti că împotriva ei nu-ți rămâne altă șansă decât aceea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ca să nu mai vadă treptele de scândură. Important e să nu fiu condamnat eu." În consecință, nu mai protestează împotriva ghilotinei decât atunci când e prea târziu, când simte el însuși pe gât o linie rece și își aude numele. Adevărul, onorată instanță, e că nu există liniște cinstită în fața morții, iar indiferența nu e decât o formă comodă de a subscrie la rău. Dar aceasta nu-i totul. Acceptând frica, devii apt pentru ea, iată ce n-a spus cetățeanul Sieyes
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Convenției această ocară superbă și orgolioasă, el spunea implicit că orice eșafod care durează se bizuie pe un cap ce se pleacă. Și că nedreptatea s-a putut baza totdeauna mai mult pe frică decât pe orice altceva. Eu recunosc, onorată instanță, că frica m-a fascinat ca o cobră. Fără să-mi fi fost frică, n-aș fi fost aici și n-aș vorbi astfel. Odată, am vrut să scriu o poveste despre un tiran care împușca poeții, iar a
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
află în sine însuși. Și tot acolo se află și ultima. Tocmai de aceea, pentru că împinge șobolanul să se creadă justificat prin destin, frica e un pericol, un flagel care trebuie refuzat zilnic, ca moartea. Dar cum. Da, cum. Sigur, onorată curte, ori de câte ori te temi, ca mine, poți să spui: există o grotă care mă așteaptă. Singurătatea ți se pare atunci mai mult decât un refugiu; ți se pare un mijloc de a te apăra. Ea te împinge într-un pustiu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
numai în numele teroarei, ci și al tăcerii, chiar dacă această tăcere nu era decât o formă de a trăi..." (Acum, de câte ori mă uitam la limba nemișcată a ceasului din gară, mi se părea că era un cuțit de ghilotină.) "E adevărat, onorată instanță, că scaunul cetățeanului Sieyes a fost rareori gol. Dar n-aș vrea să credeți că inversez răspunderile susținând că vina principală n-a fost a celor care au răspândit teama, ci a celor care au suportat-o rău. Nu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pe Savonarola, oamenii ar fi ajuns să vadă în orice naștere un avort și să suspecteze orice profet că duce sub mantie un cuțit, că, isprăvindu-și de murmurat rugăciunea, va pronunța o sentință de condamnare la moarte. E limpede, onorată instanță, că o revoluție este mai întîi o negație. Și că orice negație trebuie dusă până la capăt. Cine dărâmă Bastilia nu se poate opri la jumătatea efortului pentru a o amenaja mai confortabil. Sau dacă o face, se dezice de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
chef să ia mișcările cobrei. Or, o mangustă trebuie să rămână o mangustă. De aceea, acuzarea este convinsă că trebuie pedepsită chiar această trădare. Prin pedeapsă nu înțeleg ghilotina. Ar fi absurd să condamnăm ghilotina punînd-o în funcțiune. Și apoi, onorată instanță, am declarat de la început că acuzarea nu ridică problema unui om, ci problema unei metode. Nu mai putem învia pe nimeni dintre cei care au murit, dar putem evita ca să mai urce alții pe eșafod. Vă cer, prin urmare
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
care n-a deschis gura nici când Robespierre a osândit pe alții, nici când Robespierre a fost împins el însuși în căruța ce ducea condamnații la eșafod. Astfel, voi dovedi, poate, că a acuza înseamnă înainte de toate a recunoaște. Asigur onorata curte că nu vreau să fiu cinic. Cunosc diferența dintre cel care poruncește să se taie capete și cel al cărui cap riscă să fie tăiat. Și nu pretind că egoismul celor care își caută un loc ferit în primejdie
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
decât să ridice brațul și să-l lase să cadă pentru ca în aceeași clipă să cadă și cuțitul ghilotinei. Cei care l-au trimis la eșafod acuzîndu-l de cruzime l-au împins mai înainte să fie crud. Sânt eternii înțelepți, onorată instanță, cei care s-au jucat mereu și cu supunerea și cu cruzimea. Ei n-au avut nimic sfânt. Nici când i-au sărutat mâna lui Robespierre, nici când i-au înfipt gheara în gât. Ei au fost totdeauna gata
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Robespierre și o coroană imperială? Cred că a compromite însăși speranța revoluției, în numele greșelilor ei, și a da dreptate imperiilor e un rău mult mai mare decât viața lui Robespierre. În încheiere, aș vrea să mai spun un singur lucru, onorată instanță. Îi înțeleg pe cei care gândesc că e greu să vorbești despre curaj când te afli lângă eșafod. E la fel ca atunci când te afli în fața unei cobre. Dar nu-i înțeleg pe cei care uită că lumea nu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]