5,154 matches
-
Cînd seturile nu sînt identice, narațiunea este semantic-eterogenă sau fragmentată. Dacă numai anumite clase de maxime și reguli să spunem, cele ontologice și epistemologice sînt valabile în toate domeniile narative, se spune că narațiunea este omogenă din punct de vedere ontologic și epistemologic. Cu alte cuvinte, o narațiune s-ar putea să fie ontologic-omogenă dar fragmentată din punct de vedere axiologic, sau epistemologic-omogenă dar fragmentată din punct de vedere axiologic ș.a.m.d. ¶Pavel 1980 [1992], 1985. Vezi și MODALITATE. donator
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
5. de aventuri (adventure stories); 6. de calendar (seasonal stories) - Crăciun, Paște; 7. explicative (explanatory stories). 3.5.5.6. Editorialul Numit marele reportaj, editorialul poate folosi instrumente interzise altor genuri,cum ar fi metafora, comparația, epitetul, oximoronul (reunirea calităților ontologic opuse, ex. întuneric luminos), antifraza (întrbuințarea unui cuvânt cu sens opus). De regulă, editorialul este scris de elevi cu abilități speciale și talent literar. Modalități de evaluare Evaluarea unui text scris în manieră jurnalistică se face în funcție de următoarele criterii: * temă
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
și același simbol "e" poate semnifica cele patru cuvinte deodată? Lupasco era, oare, pe cale să comită o eroare gravă încă de la începutul cărții sale? Sau fonda o nouă logică, deschisă spre ontologie? Logica lui Lupasco să fie ea, oare, una ontologică ? Nu e ușor de răspuns la asemenea întrebări fără o lectură atentă a Principiului antagonismului și a celorlalte cărți ale lui Lupasco. Faimoasa stare T ("T" de la "terț inclus") își face apariția la pagina 10 din Principiul antagonismului. Este definită
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
non-potențializare"? Un capitol extrem de interesant este Contradicția ireductibilă și noncontradicția relativă 5. Lupasco introduce aici chiar contra-dicția și noncontradicția ca termeni logici. Dar, dacă acești doi termeni sunt indexați în funcție de A și P, indexul T este absent. Altfel spus, în ontologica lupasciană, nu există terț inclus al contradicției și non-contradicției. Paradoxal, contradicția și noncontradicția se supun normelor logicii clasice: actualizarea contra-dicției implică potențializarea non-contradicției și actualizarea non-contradicției implică potențializarea contradicției. Nu există stare nici actuală, nici potențială a contradicției și a
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
căci actualizarea ei este asociată cu unificarea lui e și non-e. Prin urmare, noncontradicția nu poate fi decît relativă. Așa cum vom vedea în cele ce urmează, sensul acestor afirmații se limpezește după introducerea nivelurilor de realitate și a incompletudinii lor6. ONTOLOGICA LUI LUPASCO Principiul antagonismului împrăștie o altă confuzie: Lupasco nu respinge logica clasică, ci o înglobează. Logica clasică este, pentru Lupasco, "... o macrologică, o logică utilitară la scară largă, care reușește mai mult sau mai puțin în mod practic"7
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
particule. Nu este, deci, de mirare că Lupasco împărtășește, alături de teoria bootstrap-ului, ideea că nu pot exista constituenți ultimi ai materiei. E neîndoielnic faptul că, pentru Lupasco, știința, cel puțin o știință demnă de acest nume, are obligatoriu un fundament ontologic. Dacă nu, ea s-ar reduce la "un proces-verbal întocmit la contactul cu succesiunea faptelor"16. Ontologica lupasciană are consecințe deosebit de importante în înțelegerea spațiului și a timpului. Terțul inclus induce discontinuitatea spațiului și timpului. Lupasco întîlnește astfel una din
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
constituenți ultimi ai materiei. E neîndoielnic faptul că, pentru Lupasco, știința, cel puțin o știință demnă de acest nume, are obligatoriu un fundament ontologic. Dacă nu, ea s-ar reduce la "un proces-verbal întocmit la contactul cu succesiunea faptelor"16. Ontologica lupasciană are consecințe deosebit de importante în înțelegerea spațiului și a timpului. Terțul inclus induce discontinuitatea spațiului și timpului. Lupasco întîlnește astfel una din concluziile inițiale majore ale mecanicii cuantice, dar care nu a fost urmată de efecte în teoria ulterioară
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
în 1984. A fost tradusă în franceză în 1998. NIVELURILE DE REALITATE ȘI REÎNCÎNTAREA LUMII Noțiunea de nivel de realitate oferă o explicație simplă și clară a includerii terțului. Să conferim cuvîntului "realitate" sensul său în același timp pragmatic și ontologic. Înțeleg prin Realitate, mai întîi, ceea ce rezistă experiențelor noastre, reprezentărilor, descrierilor, imaginilor sau formalizărilor matematice. Fizica cuantică ne-a făcut să descoperim că abstractizarea nu este un simplu intermediar între noi și Natură, un instrument pentru a descrie Realitatea, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
este inseparabil de experiență. El rezistă în felul său, și prin grija de autoconsistență internă și prin nevoia sa de a integra datele experimentale fără a distruge această autoconsistență. Abstracția face parte integrantă din Realitate. Trebuie să conferim o dimensiune ontologică noțiunii de Realitate, în măsura în care Natura participă la ființa lumii. Natura este o imensă și inepuizabilă sursă de necunoscut, care justifică existența însăși a științei. Realitatea nu este doar o construcție socială, consensul unei colectivități, un acord intersubiectiv. Ea are și
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
de Realitate care domnea fără rival pe vremea lor. În această situație, cu siguranță resimțită ca dramatică în plan personal, erau posibile două atitudini. Prima soluție era eludarea problemei, prin simpla punere a Realității între paranteze, ca pe un concept ontologic obscur și non necesar pentru progresul științific. E calea pe care au urmat-o și o urmează încă majoritatea oamenilor de știință. Jung, Pauli și Lupasco au ales calea infinit mai grea și mai chinuitoare cea a inventării (sau poate
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
pentru că misterul misterelor e tocmai această realitate indiscutabilă și absolută a stărilor afective". Putem pătrunde în acest mister, propune Lupasco, "în mod magic", printr-o "cauzalitate săltătoare". "Psihismul magic, cu umbrele sale magice, aceste umbre pe care le pătrunde misterul ontologic al afectivității"10, corespunde celei de a treia materii a lui Lupasco. Dedicația pe care André Breton o face pe exemplarul din Arta magică trimis lui Lupasco este totodată mișcătoare și neliniștitoare: "Lui Stéphane Lupasco, cel dintîi calificat să pătrun-dă
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
a răspuns: "Este materie-energie în sensul celor trei materii. Dar Dumnezeul pe care îl considerăm transcendent este, de fapt, un Dumnezeu al identității sau al eterogenității. Deci recade în cele trei materii. Nu avem drept transcendență a energiei decît afectivitatea ontologică. Atunci, putem spune că, în măsura în care considerăm că Dumnezeu este Ființa, Dumnezeu ar fi afectivitatea"5. Problema incognoscibilității s-a ivit în discuțiile noastre cînd Solange de Mailly-Nesle l-a citat pe Pseudo-Denis: "Dumnezeu este cunoscut totodată în fiecare lucru și
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
se întrebe dacă Lupasco nu cedează aceleiași tentații. Acest "pact cu diavolul" este profund, căci, pentru Fondane, el înseamnă renunțarea la cunoașterea interioară în numele unei cunoașteri mentale, logice. Diavolul este cel care separă: el ne separă de noi înșine, catastrofă ontologică pe care doar un poet o poate percepe în adevăratele ei dimensiuni. Fondane prinde însă cu finețe impactul dialecticii lupasciene între identitate și alteritate în procesul actualizării: "Orice actualizare [...] dă naștere, prin reacție, unei producții de idei, forme, elemente obiective
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
ca experiență însăși a logicii" decurge din caracterul circular al subiectului: pentru a defini subiectul ar trebui luate în considerație toate fenomenele, elementele, evenimentele, stările și propozițiile privitoare la lumea noastră, și în plus la afectivitate. Sarcină evident imposibilă: în ontologica lui Lupasco subiectul nu va putea fi niciodată definit. Tot ceea ce logica poate face e să experimenteze un cadru axiomatic bine definit. Logica lui Lupasco este compatibilă, dacă introducem noțiunea de niveluri de realitate, cu existența unui "al treilea termen
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
dublei contradicții", dat de Abellio propriei sale logici, pune de la început o întrebare crucială: logica lui Abellio este o logică? Logica se ocupă, încă din Antichitate, cu studiul propozițiilor și operațiilor deductive, independent de conținutul lor. Este adevărat că orientarea ontologică a coexistat mereu cu orientarea lingvistică, mai ales în Evul Mediu, dar ea a fost gradual eliminată în perioada modernă. Aceasta explică enorma rezistență împotriva logicii lui Abellio și a logicii lui Lupasco, care au încercat să unifice cele două
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
face cu lumea vieții 12. Jean Largeault emite o judecată similară, dar mai puțin abruptă: "raționamentul logic este sigur, dar orb, certitudinea se plătește cu cecitate"13. Să admitem, totuși, accepția cuvîntului "logic" în sensul lui Lupasco, integrînd o componentă ontologică. Acest demers este în plin acord cu propria poziție a lui Abellio: "Nu ne aflăm, de fapt, decît la începutul unei mari crize epistemologice care face ea însăși parte din criza decisivă a civilizației noastre [...]. Orice conflict de civilizație este
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
va merge mereu înainte orbește, căci e în natura spiritului de abstractizare și de formalizare să se intensifice tot mai mult, astfel încît pe termen scurt sau lung, stă în vocația însăși a științei să eludeze orice problemă etică și ontologică și să se instaleze în infinitatea posibilelor ca pe un teren de joc unde viața și moartea se înfruntă mereu, cu șanse egale și infinit renăscînde"38. Și aici ne confruntăm cu un redutabil paradox. Emisfera de jos a structurii
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
o problemă importantă de confuzie legată de opera lui Lupasco, confuzie care se manifestă și într-o carte recentă, inedită, Ființa și cunoașterea, a unui poet dispărut foarte tînăr, Benjamin Fondane, gazat la Birkenau în 1944. Fondane nu vede aspectul ontologic al operei lui Lupasco. Din cauza acestei confuzii prefer să vorbesc despre filosofia terțului inclus și nu doar de logica terțului inclus, căci această logică are o componentă ontologică fundamentală. Altfel, aș fi întru totul de acord cu tine. Este interesant
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
tînăr, Benjamin Fondane, gazat la Birkenau în 1944. Fondane nu vede aspectul ontologic al operei lui Lupasco. Din cauza acestei confuzii prefer să vorbesc despre filosofia terțului inclus și nu doar de logica terțului inclus, căci această logică are o componentă ontologică fundamentală. Altfel, aș fi întru totul de acord cu tine. Este interesant să luăm în considerație, în contextul acestei întrevederi, opera ta monumentală, La Méthode (Metoda). Paisprezece ani separă primul volum, La Nature de la nature (Natura naturii), apărut în 1977
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Non-separabilitate și unitatea lumii 39 Saga antimateriei 40 Natura spațiului-timp 43 Există constituenți ultimi ai materiei? 47 Lupasco este, oare, un profet al iraționalului? 48 Terțul trăit 55 2. În centrul dezbaterii: terțul inclus 58 Terțul inclus și noncontradicția 58 Ontologica lui Lupasco 62 Criptografia cuantică, teleportarea, calculatoarele cuantice și terțul inclus 67 3. Nivelurile de Realitate și multipla splendoare a Ființei 74 Nivelurile de realitate și reîncîntarea lumii 77 Nivelurile de realitate sunt compatibile cu terțul inclus? 80 Structura gödeliană
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Mesmer susține că forța mentală (în 1775 va numi această putere "magnetism animal") are o puternică influență asupra corpului omenesc. Romanticii par a fi adoptat această teorie în organicismul tipic romantic; mai mult, extinzînd-o în teoria imaginației romantice cu acoperire ontologica practic infinită. ¶ Este descoperit azotul (independent unul de altul, de Daniel Rutherford, J. Priestley, K.W. Scheele și H. Cavendish). ¶ Scheele descoperă oxigenul (îl numește "aer de foc"), dar anunță public abia în 1777, după ce Priestley publică descoperirea oxigenului în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ordine-haos. Acesta este implicit în ideea centrală privind sistemică prolific-devorator: în "Căsătoria Cerului cu Iadul" Blake construiește un model al vieții naturale oscilant interconectat periodic. El arată că viața în natură se construiește prin dinamică oscilanta stabilită între două tipuri ontologice fundamentale: devoratorii (non-prolificii) și prolificii. Aceștia corespund sistemului vulpe-iepure din modelul lui Verhulst 83. Iată ce spune Blake: "Astfel o parte a ființei sînt Prolificii, cealaltă Devoratorii: devoratorului i se pare că producătorul s-ar afla în lanțurile sale; dar
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
generează haosul. Așadar, cele două circumferințe din sistemul lui Blake, Tharmas și Urizen, reprezintă ansamblul ordine-haos, Prolific-Devorator, cu care operează forțele microși macrocosmice într-o dinamică oscilanta de tip complementar și sistemic intercuplat periodic: reprimarea libertății cosmice-istorice-psihice (aceste trei niveluri ontologice sînt caracteristice pentru gîndirea romantică în general, la Blake fiind descrise aproape întotdeauna simultan) duce la nașterea revoluției la scară cosmică-istorică-psihică. Dacă ordinea nou-creată se transformă, prin cădere spirituală, din nou în sistem represiv, atunci o nouă revoluție urmează prin
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
apriorismului și conceptul "unității sintetice de apercepție". Soluția kantiană este socotită nesatisfăcătoare de către filosoful român; teoria sa asupra identității de structură dintre conștiință și "unitatea lumii" reprezintă răspunsul filosofic la această problemă, care deschide, în personalismul energetic, două orizonturi: a) ontologic, instituit pentru a răspunde la întrebarea: în ce raport se află unitatea conștiinței cu unitatea universului? ; b) epistemologic, instituit în legătură cu următoarea întrebare: cum putem dobândi, prin conștiința noastră limitată, adevăruri necesare și universale? Este de semnalat faptul că la începutul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ființării umane (ca Dasein) -, discurs ce devine, astfel, ontologie fundamentală. Așadar, întrucât "descrierea lui Heidegger asupra Ființei pre-predicative a Dasein-ului semnifică faptul că 'Ființa' este numai în înțelegerea Dasein-ului"36, ontologia (generală) este posibilă doar pe temeiul "analiticii existențiale" ("analiticii ontologice") a acestuia. Ambele proiecte de discurs asupra omului, antropologia filosofică gândită de Max Scheler și ontologia fundamentală a lui Martin Heidegger, au în vedere omul în determinarea sa esențială (a ființei sale), adică într-un orizont ontologic; dar nici unul dintre
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]