1,583 matches
-
radicalism etic și de reformism estetic impusă în anii ’80 de generația predecesoare”, iar accentul cade pe ideea de schimbare a paradigmelor: „Vrem să stabilim un alt raport între literatură și biografie. Dacă la moderniști literatura era supraordonată biograficului, postmodernismul optzecist plasează textul și asistența sa pe același nivel axiologic și tipologic. Vom subordona întotdeauna textul literar existenței, considerându-l pe acesta doar un produs al procesului realizării de sine”. Expuse în registrul publicisticii literare alerte, fără excese profesoral-dogmatice și fără
NOUAZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288484_a_289813]
-
Lucian Vasilescu. Ceva mai rar se exprimă Dan Silviu Boerescu, Daniel Bănulescu, Vasile Petre Fati. Publică versuri Andrei Damian, Georgeta Manole, Alina Durbacă ș.a. Mircea Martin și Laurențiu Ulici sunt prezenți ca mentori discreți ai noii orientări. Relațiile cu generația optzecistă nu erau atât de tensionate cum s-ar putea crede: colaborează frecvent Florin Iaru, Ion Stratan, iar ocazional Gheorghe Iova, Mircea Nedelciu, Liviu Ioan Stoiciu ș.a. Rolul de critic susținător „din interior” și l-a asumat - cu mare râvnă, aproape
NOUAZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288484_a_289813]
-
exclusivism, deschise scriitorilor din toate generațiile, atât clubul, cât și revista au fost cu precădere foruri de exprimare ale nouăzeciștilor. În general, se consideră că definitorie pentru literatura generației ’90 este - prin comparație cu cea a reprezentanților canonici ai generației optzeciste, reputați drept textualiști extremiști, gratuit-ludici și evazionist-livrești - o mai mare aplecare către viață, către real, o pronunțată angajare existențială față cu o realitate odioasă. În linii mari, caracterizarea ar putea fi adecvată, însă la o examinare nuanțată lucrurile nu se
NOUAZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288484_a_289813]
-
viață, către real, o pronunțată angajare existențială față cu o realitate odioasă. În linii mari, caracterizarea ar putea fi adecvată, însă la o examinare nuanțată lucrurile nu se mai prezintă chiar atât de simplu. Pe de o parte, nu puțini optzeciști importanți manifestau o deschidere certă, incontestabilă către real, către biografismul derizoriu sau către cotidianul sordid, precum și o angajare puternică, o autenticitate ostentativă, deși mediată de ingineria textuării. Pe de altă parte, nouăzeciștii sunt departe de a fi străini de rafinatele
NOUAZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288484_a_289813]
-
străini de rafinatele cuceriri ale scriiturii textualiste, iar sporul lor de gravitate și realism este dublat uneori de o exacerbare a ludicului, dar nu pe coordonate livrești, ci mai degrabă în registrul unei fronde dezabuzate. În focul unor confruntări polemice, optzeciștii i-au etichetat pe nouăzeciști drept continuatori - ori, mai bine zis, epigoni, imitatori inferiori esteticește - ai lor, în vreme ce nouăzeciștii, în replică, accentuează asupra diferențelor. În același timp, scriitori din generații - ori promoții - mai tinere, emergenții „douămiiști”, fie se revendică de la
NOUAZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288484_a_289813]
-
nouăzeciștii, în replică, accentuează asupra diferențelor. În același timp, scriitori din generații - ori promoții - mai tinere, emergenții „douămiiști”, fie se revendică de la unele direcții nouăzeciste în calitate de continuatori radicalizați ale acestora, fie le contestă nouăzeciștilor specificitatea, considerându-i o varietate de optzeciști. Toate aceste delimitări, adeziuni ori respingeri sunt deseori exagerate din rațiuni tactice în vâltoarea polemicilor vizând autopromovarea ori autolegitimarea „generaționistă”, în vreme ce o examinare atentă și imparțială dezvăluie o realitate literară mult mai nuanțată, în care continuitatea și ruptura stau într-
NOUAZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288484_a_289813]
-
de C. Noica, N. Steinhardt, Ileana Mălăncioiu, Andrei Pleșu ș.a., de prezența unor cronici literare semnate de Cornel Regman etc. Consecvent susținător al valorilor autentice, O. rămâne legat de lansarea și impunerea multor scriitori importanți, de la generația ’60 până la cea optzecistă. Meritele sale de factor de echilibru, de animator și sprijinitor al creației altora au pus în umbră creația proprie. Poezia sa cea mai reprezentativă - operă de tinerețe - a rămas în reviste („Vremea”, „Universul literar”, „Revista Cercului Literar”). În 1946 o
OLTEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288524_a_289853]
-
Amintiri, pref. edit., Cluj-Napoca, 1978. Repere bibliografice: George Muntean, O „restituire” aproximativă, RL, 1978, 27; Cornel Moraru, Criticul la prima sa carte, VTRA, 1993, 8; Al. Cistelecan, „Provinciile imaginare”, „Cuvântul”, 1993, 48; Cornel Ungureanu, Cornelia Ciocârlie, Nicolae Oprea și alți optzeciști întârziați, O, 1993, 11; Octavian Soviany, Cronotopul provinciei, APF, 1994, 1-2; Gheorghe Grigurcu, Între provincie și univers, CNT, 1994, 47, Lefter, Scriitor rom. ’80-’90, II, 241-242; Petru Poantă, Efectul „Echinox” sau Despre echilibru, Cluj-Napoca, 2003, 161-162. C.H.
OPREA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288552_a_289881]
-
Iași) și editorial, în volumul colectiv Pauză de respirație (1991; Premiul Asociației Scriitorilor din Brașov), alături de Andrei Bodiu, Caius Dobrescu și Simona Popescu. A colaborat la „Viața studențească”, „Interval”, „Cuvântul”, „Dilema” ș.a. Poezia lui O. se naște din împletirea tipic optzecistă între prozaism și livresc. Nota distinctivă o constituie însă o anume sensibilitate retro, atmosfera generală de melancolie, precum și atracția pentru unele specii lirice aparent desuete. Dimensiunea relativ redusă a producției poetice este întrucâtva compensată prin spațiul cultural în care se
OPREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288550_a_289879]
-
II.1963, Bălți), poet. A absolvit Universitatea de Stat din Chișinău (1985) și a debutat editorial cu placheta Calmant pentru alter ego (1993), înscriindu-se, nu numai prin vârstă, ci și prin natura gândirii, imaginației și a expresiei, în rândurile optzeciștilor de factură postmodernistă. De altfel, Mihai Cimpoi remarca la un moment dat că „instabilitatea postmodernistă este zeița protectoare a poetului timid și totodată cinic, ironic”. SCRIERI: Calmant pentru alter ego, pref. Eugen Lungu, Chișinău, 1993. Repere bibliografice: A. Basarabeanca, Aspirație
NICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288452_a_289781]
-
1994; Vasile Spiridon, Cealaltă parte, LCF, 1995, 26; Lovinescu, Unde scurte, IV, 202-208; Gheorghe Grigurcu, Gellu Naum și „tatăl” freudian, VR, 1995, 3-4; Pop, Pagini, 47-52; Dicț. analitic, I, 62-64, 328-329, III, 20-22, IV, 429-430, 484-486, 556-558, 646-648; Bucur, Poeți optzeciști, 17-19; Dicț. esențial, 549-551; Grigurcu, Poezie, II, 197-208; Ghițulescu, Istoria, 209-213; Simona Popescu, Salvarea speciei. Despre suprarealism și Gellu Naum, București, 2000; Gellu Naum, RL, 2001, 40 (semnează Constanța Buzea, Gheorghe Grigurcu, Adela Greceanu, Nora Iuga, Ioana Pârvulescu, Simona Popescu
NAUM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
L, 1994, 41; Codrin Liviu Cuțitaru, Pledoarii în contumacie: nouăzeciștii, CNT, 1994, 43; Mircea Țuglea, Proematicon: îngerul Luca printre mutanți, CNT, 1999, 45; Radu Andriescu, Ovidiu, ,,Timpul”, 2000, 2; Radu Pavel Gheo, Poetul meu Pierrot, O, 2000, 3; Bucur, Poeți optzeciști, 149-153; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, II, 226-228; Tudorel Urian, Ucigaș fără simbrie, RL, 2003, 32; Andrei Bodiu, Disperare impură, OC, 2003, 126. Ș.A.
NIMIGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288460_a_289789]
-
romancierului. În perioada studenției și după absolvire este membru activ al cenaclului Junimea, condus de Ovid S. Crohmălniceanu, făcând parte din grupul de poeți și prozatori care editează revista manuscris „Noii” (1970-1973), unde se afirmă forme incipiente ale spiritului generației optzeciste. După terminarea studiilor are o existență precară: ghid ONT, vânzător de librărie, profesor navetist, funcționar la Uniunea Scriitorilor. După 1990 e ales secretar al Uniunii Scriitorilor, îndeplinind și funcția de redactor la revista „Contrapunct”, funcționează ca lector de limba și
NEDELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288398_a_289727]
-
critic despre producția proprie a grupului desantist, fiind coautor al fondului de ipoteze privind ingineria textuală. La N. talentul, indiscutabil, e dublat de ambiția de a-l face recunoscut în sfere mai largi decât cercurile cărora li se adresează îndeobște optzeciștii. De aici provine una dintre trăsăturile frapante ale prozei sale - amestecul insolit de tehnicism și de sensibilitate față de gustul comun. În ultimii ani ai decadei a noua scriitorul citea regulat proză SF la cenaclul Junimea. Concomitent, în cărțile sale se
NEDELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288398_a_289727]
-
Ca element unificator de tehnică, iese în relief formula „transmisiei directe”, aportul lui N. la zestea narativă a grupului desantist. Rețeta trimite nu atât la tehnica radiofonică sau reportericească - cum ar fi de așteptat -, cât la cinematograf, cu care textele optzeciste se înrudesc pe multiple planuri, mai mult sau mai puțin explicit. Prozele din Efectul de ecou controlat, spre exemplu, cuprind la vedere indicații de manipulare a magnetofonului - replay, play-back și așa mai departe, dar și indicații de regie, privind unghiul
NEDELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288398_a_289727]
-
Potențial vorbind, mișcarea onirică pare să conțină dezvoltarea ulterioară a literaturii române, adică și textualismul, și postmodernismul.” În anii 1990 și 2000, această pretenție de a prezenta o. drept anticipator al evoluțiilor textualiste și postmoderniste i-a iritat pe unii optzeciști, care au refuzat sau omis să-și recunoască în oniriști precursorii, fie și parțiali, iar unii critici au ironizat tentativa ex-„caidului” oniric de a afirma retrospectiv importanța o. De pildă, Alex. Ștefănescu nota, cu oarecare maliție (într-un articol
ONIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
Corin Braga, Halucinaria - resurecția onirismului, RL, 1992, 6; Gabriel Dimisianu, Onirismul subversiv, RL, 1992, 10; Corin Braga, Onirism estetic și onirism halucinatoriu, RL, 1992, 21; Dumitru Țepeneag, Reîntoarcerea fiului la sânul mamei rătăcite, Iași, 1993, passim; Octavian Soviany, Onirici și optzeciști, CNT, 1994, 7; Nicolae Oprea, Modelul oniric legislativ, VR, 1994, 2; Sultana Craia, Vis și reverie în literatura română, București, 1994, passim; Dumitru Țepeneag, Tentativa onirică, după război, CC, 1996, 4-5; Leonid Dimov, Dumitru Țepeneag, Momentul oniric, îngr. Corin Braga
ONIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
de cucută”, „Polemos”, „Eseu”, „Cronica literară”, „Interviu”, „Biblioraft”, „Istm”, „Univers”, „Fiction & Co.” ș.a. Peisajul liric se împrospătează, mai vechilor colaboratori (Ana Blandiana, Ștefan Aug. Doinaș, Gheorghe Grigurcu, Ioan T. Morar, Simona-Grazia Dima) adăugându-li-se voci impetuoase, provenite din perimetrul optzecist și chiar nouăzecist: Mircea Cărtărescu, Alexandru Mușina, Andrei Bodiu, Nicolae Coande ș.a. Suflul novator și nevoia populării „petelor albe” se simte și în proză, fiind recuperați autori exilați, ce se aflaseră până în acel moment sub embargou politic: Paul Goma, cu
ORIZONT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288580_a_289909]
-
sub embargou politic: Paul Goma, cu un fragment din Patimile după Pitești, în numărul 11/1990, dedicat în întregime universului carceral, Dumitru Țepeneag (Pont des Arts), Virgil Ierunca, Monica Lovinescu, Matei Vișniec, Sanda Golopenția-Eretescu. O proză ce respiră libertatea nonconformismului optzecist publică Gheorghe Crăciun ( Chiar ăsta era cuvântul: Degas!). Alte texte aparțin lui Andrei Pleșu, Alexandru Paleologu, Al. Călinescu, Dan Hăulică, Mihai Șora, Petru Creția, Dan Petrescu, Luca Pițu, Gabriel Liiceanu, Sofia Arcan, Florin Bănescu, Anamaria Beligan ș.a. Livius Ciocârlie colaborează
ORIZONT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288580_a_289909]
-
Blaga. Funcționează ca profesoară la Slobozia, apoi ca bibliotecară la Institutul Politehnic din București (1979-1983). Din 1990 devine redactor-șef adjunct la revista „22”. Fără să fi frecventat vreun cenaclu, P. este solidară în intenții și în declarații cu grupul optzecist. Detectată de criticul Lucian Raicu de la „România literară”, P. nu va debuta direct la revista bucureșteană, unde cenzura funcționa mai strict, ci la „Tomis”, în 1979. Prima carte, romanul Iarna, vietățile, îi apare la Cartea Românească, în 1987. Colaborează cu
PALADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288625_a_289954]
-
mânuite cu dexteritate pentru a compune profilurile celor trei Parce în mizerie, care nu prezic destinele, ci doar și le reamintesc, deformat și haotic, una dintre ele fiind chiar amnezică și o mitomană cu veleități literare. Ca și alți prozatori optzeciști, P. are o ureche bine exersată: radiografiile diverselor medii și grupuri sociale se bazează în mare parte pe înregistrarea de înaltă finețe a limbajului. Stilul este matur, polisat, într-un mod care îi pune în valoare muchiile aspre, iar tehnica
PALADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288625_a_289954]
-
Dansând cu Jupuita (1996; Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor). Colaborează la „Luceafărul”, „Steaua”, „Tribuna”, „Apostrof”, „România literară”, „Observator cultural”, „Tomis”, „Calende” ș.a. Este membru al unor asociații internaționale de anglistică. În perioada 1979-1985 a mai semnat și Adrian Sehelbe. Optzecist întârziat, „recuperat” ca prozator doar în deceniul următor, O. este totodată un aplicat analist al propriei generații. Astfel, cele două volume ale studiului Proza generației ’80. Strategii transgresive (2000-2003) constituie o cercetare nuanțată a prozei românești din intervalul 1980-1995. Utilizând
OŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288598_a_289927]
-
această întreprindere mai ales paginile de analiză (unele configurând minuțioase studii de caz) și de cartografiere a macrostructurilor epice. Dar, suspendând raportarea la contextul istorico-literar, O. ratează în mare măsură șansa de a da prima sinteză de anvergură asupra prozei optzeciste. Justă în esență, ideea de a circumscrie proza generației sale cu ajutorul conceptelor liminalitate și transgresiune este în același timp insuficientă pentru a identifica specificul paradigmei, de vreme ce contururile formulei se pierd în tabloul general al postmodernismului. Dar numele lui O. se
OŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288598_a_289927]
-
Românească. Colaborează și la „Cronica”, „România literară”, „Luceafărul”, „Steaua”, „Opinia studențească”, „Transilvania”, „Viața românească”, precum și la presa cotidiană ieșeană. Este membru fondator al cenaclului Junimea (1975) și al Studioului de Poezie ieșean (1983-1987). Debutând în perioada înnoirii aduse de promoția optzecistă, P. face, într-un fel, figură aparte printre colegii de generație. Poezia lui, mai ales cea din Norul de marmură, pare mai conformistă și mai conservatoare decât cea a altor optzeciști, vădind mai degrabă înclinația pentru exprimarea în filiația „înaltului
PANAITE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288648_a_289977]
-
ieșean (1983-1987). Debutând în perioada înnoirii aduse de promoția optzecistă, P. face, într-un fel, figură aparte printre colegii de generație. Poezia lui, mai ales cea din Norul de marmură, pare mai conformistă și mai conservatoare decât cea a altor optzeciști, vădind mai degrabă înclinația pentru exprimarea în filiația „înaltului modernism” postbelic, decât evoluția către soluțiile postmoderne. Modernismul rezidă nu atât în expresie, dicție, mijloace și recuzită, în imagistică și sintaxa specifică, cât în poziționarea filosofică. De postmodernism eul poetic al
PANAITE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288648_a_289977]