2,134 matches
-
decât regula în peisajul Liliecilor. Bunăoară am putea bănui aici chiar o tentativă de a deplasa linia de demarcație dintre cele două teritorii, instaurând un fel de continuum al valorilor a contrario, în care aproape orice element se convertește în opusul său. Oricum ar fi, se poate constata cu ușurință că nu principiul deformării sensurilor este responsabil pentru aceste subtile infiltrări. Cele mai multe texte mimează aparențele referențialității univoce. Un text ca Frățila ne trimite cu gândul nu numai la retorica buletinelor de
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
resursele pe care le mobilizează În promovarea acțiunii la nivel individual, la nivel macrosocial pot exista și „consecințe negative ale sociabilității” (Portes, 1998:2). Portes și Sensenbrenner (1998) folosesc, pentru a le desemna, termenul de „debit social” (ce ar fi opusul termenului de capital social În sensul de sociabilitate productivă - Sandu, 1999). Rețelele pot facilita apariția unor norme informale care să evolueze În „norme de opoziție” (Nee și Ingram, 1998) atunci când sancțiunile formale sunt slabe În raport cu resursele ce pot fi mobilizate
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
a lui Millettxe "„Millett,Kate" o reprezintă teoretizarea ei asupra politicii, sensurile pe care ea le acordă acesteia. O acțiune politică are loc atunci când conflictele de interese între grupuri se rezolvă pe cale pașnică, prin negociere. În acest sens, politica este opusul violenței, inclusiv al războaielor, ca mijloc de rezolvare a conflictelor. Războiul se apropie mai degrabă, așa cum spune Hobbesxe "„Hobbes", de o stare naturală apolitică, opusă societății civile, aceasta din urmă fiind, de altfel, un construct artificial. Dar politica este, susține
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
Se pregătește să treacă strada, spuse. Să mergem mai încet, să nu ne iasă în față. Nu trebuiră să încetinească. Bătrânul, parcă simțind ceva, începu să grăbească pasul. Contrariul sensului e lipsa de sens, observă Jenică. — Greșit, Cosinus. Care e opusul lui unu ? Zero sau minus unu ? Minus unu, firește. Așa și cu sensul. Opusul sensului nu e lipsa de sens, ci sensul cu semnul minus, sensul de pe partea cealaltă a axei. Adică memoria. Ai memorie, ai și sens. Lipsa de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în față. Nu trebuiră să încetinească. Bătrânul, parcă simțind ceva, începu să grăbească pasul. Contrariul sensului e lipsa de sens, observă Jenică. — Greșit, Cosinus. Care e opusul lui unu ? Zero sau minus unu ? Minus unu, firește. Așa și cu sensul. Opusul sensului nu e lipsa de sens, ci sensul cu semnul minus, sensul de pe partea cealaltă a axei. Adică memoria. Ai memorie, ai și sens. Lipsa de memorie și lipsa de sens înseamnă unul și același lucru. Am mai vorbit despre
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Aristotel fericirea înseamnă demnitate umană, bine universal și țel, în cartea lui Pierre Hadot despre filozofia antică se poate observa o altă perspectivă prin exemplul poetului Holderlin, care în poemul Rinul conchide că fericirea este mai greu de suportat decăt opusul ei: “Dar fiecare cu măsura sa / căci greu e de suportat / Nefericirea; însă și mai grea e fericirea.” Cartea a II-a se deschide cu precizarea că virtutea este de două feluri : etică și dianoetică, cea din urmă fiind reluată
Fericirea ca demnitate umană în „Etica nicomahică”. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Mihaela Alexandra Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2298]
-
-și spre a se cerceta și spre a-și identifica erorile. Socrate nu poate fi mulțumit cu acest tip de răspuns care vine din mentalitatea vremii. E momentul aici ca Socrate să propună o resemnificare, respectiv dreptatea ca abilitate, artă, opusul virtuții. Și asta tocmai pentru a ajunge la un alt impas, previzibil. Propunerea sa este asimilată spontan de Polemarchos, ceea ce ușurează nespus misiunea aporetică a lui Socrate. Definiția lui Polemarchos, cum că drept e actul de a da fiecăruia ceea ce
Arheologia conceptului de dreptate la Platon. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ramona Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2299]
-
avantaj al focalizării acestui tip de comportament constă în faptul că el este ușor de observat și cuantificat și că, în același timp, se poate acorda cu ușurință atenție atât comportamentelor ce relevă căutarea proximității, cât și acelora ce relevă opusul (evitarea proximității). Mary Ainsworth, cel de-al doilea pionier al teoriei atașamentului, a elaborat bine cunoscutul experiment "Strange Situation" prin care se pot observa modelele internalizate de reprezentare a atașamentului, formate deja la 1 an/1 an și jumătate. Această
Teorii și metode în asistența socială by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, () [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
mod considerabil înțelegerea societăților de rudenie. Evidența rudeniei considerată o instituție primară ce se explică ea însăși printr-un fel de idealizare conform căreia se admite postulatul unui "primat al comunitarului", considerat încă din secolul al XIX-lea ca fiind opusul liberalismului este distrusă definitiv de C. Meillassoux încă din 1960, când autorul atacă problema delicată a căutării fundamentelor economice ale acesteia 20. Să observăm că tocmai în acest fel era subminată ideea unui "comunism primitiv" ale cărui variante reprezentau suportul
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
ideoree) caracterizată prin accelerarea asociațiilor ideative. Se poate vorbi de o hiperproductivitate ideativă, asociațiile se fac repede, dar sunt superficiale ("fuga de idei"). Apare în episodul maniacal, unde este reprezentativă. Apare și în intoxicațiile cu alcool. 2) Inhibiția intelectuală este opusul excitației și este caracterizată prin lentoarea asociativă a ideilor, demersul bolnavului pare a fi împiedicat, frânat, expresiile sunt imprecise cu perioade de latență. Este întâlnită în stările depresive, în melancolie, dar și în demențe. 3) Baraj mental este întreruperea bruscă
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
de decodificare simptomatică. Normalul și patologicul constituie doi termeni indisociabili și opuși ai unui cuplu. Conceptualizarea unuia nu ar fi posibilă fără celălalt. Nu există o definiție simplă și satisfăcătoare a normalului, indiferent de cadrul de referință (normalul ca sănătate opus bolii; normalul ca medie statistică; normalul ca ideal: normalul ca proces dinamic, capacitate de revenire la un anumit echilibru). Toate permit excepții unde se insinuează patologicul. În realitate normalul și patologicul sunt dependenți unul de altul (Marcelli, 2003)74. Mai
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
organele sexuale (de exemplu excreția) sau mușchii interiori ai ochilor. Sistemul nervos vegetativ se împarte în: ▪ sistemul nervos simpatic este responsabil de reacții în situații periculoase, și guvernează reacția de luptă sau fugă; ▪ sistemul nervos parasimpatic este într-un fel opusul sistemului nervos simpatic, în sensul că el este activ în situațiile de odihnă, când conservarea energiei este predominantă. Aceste două sisteme funcționează pentru a se echilibra unul pe celălalt. La oamenii cu tulburare de panică acest echilibru poate fi puțin
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
fără absolut nicio intervenție din partea guvernului Guvernul este atât de incompetent încât nu poate face nimic cum trebuie. Principala lecție pe care ne-o oferă piețele este că ar trebui să slăbim întotdeauna guvernul, deoarece guvernul este pur și simplu opusul pieței. Cu cât există mai puțin guvern, cu atât există mai multă piață. Cei care recunosc avantajele piețelor ar trebui să recunoască și că în cea mai mare parte a lumii, poate chiar în toată lumea, problema de bază nu este
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
înclinare spre desfrâu și plăceri, nimicirea gradată a puterilor de reproducțiune, neuropatie și anemie, în fine, stingerea rasei, adesea în condițiile cele mai rușinoase" (M. Eminescu). Unii nu au încredere în muncă, părându-li-se o activitate rezervată neghiobilor, fiind opusul creației. Dacă celor ce creează nu le sunt recunoscute meritele, respectiv prioritățile, se deschide calea cea mai sigură spre confuzia de valori, spre triumful final al mediocrității. Oricum, în calitate de câștigător al pâinii zilnice, nu dai nimic omenirii. Realizarea de sine
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
încleștarea lor. Primejdia pe care o ascunde în sine libertatea ține de însăși fragilitatea esenței ei, de ușurința cu care ea poate fi pierdută. Această fragilitate a libertății, manifestată în ușurința cu care ea, odată pierdută, se poate răsturna în opusul ei, se vădește cel mai limpede în chiar sfera puterii. Agentul puterii este în pericol de a pierde libertatea, pe care o are deja pe parcursul exersării ei, în vreme ce pacientul puterii, care urmează să o dobândească, o poate pierde pe parcursul căutării
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
judecătorul de cartier decât de Judecătorul Suprem. Sîntem gata să riscăm oricând damnarea în locul unei condamnări de câteva luni. Această carte despre limită este o apologie a vagului. Lucruri vagi, poate cele mai vagi, sânt omul, Dumnezeu, libertatea. Vagul este opusul precisului. Vagul este ceea ce rămâne după traversarea unui spațiu populat cu limite. Limita îl închide pe om mai întîi în spațiul precisului. Problema este cum să parcurgem apoi treptele precisului, pentru a ajunge la lucrurile vagi. ANEXE SEMANTISMELE RADICALULUI *PER-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
devine o obsesie ("caut forma în tot ce fac", spunea Brîncuși), când ea se transformă în "problema dificilă și nebunească de a cuprinde toate formele într-una singură"1, atunci voința de limitare își atinge limita și se răstoarnă în opusul ei. Vedem cum în sculptura lui Brâncuși forma conține în ea sâmburele propriei sale destrucții. Și îl conține în trei feluri: ca formă mărită infinit ("proiect de pasăre care mărită va umple cerul"), ca formă care să le cuprindă pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
la etaj sânt trei camere, dintre care cea mai mică, o chichineață de 5-6 m2 (pesemne vechea cameră de serviciu), este camera lui Noica. Îmi spune că o simte ca pe adevărata lui casă. "Dorm cu capul dincoace (îmi arată opusul ferestrei). Scriu pe pat, rezemat de pernă. Cărțile mi le așez pe măsuță și pat." Îi place să aibă subsoluri artizanale, ticuri de meseriaș în meseria asta fără unelte și aparate a filozofiei. Alegerea camerei mele la hotel este o
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
același nume de "om"? Faptul că și eu și el avem ochi, mâini, gură și sprâncene, și că amândoi putem rosti, ne așază în aceeași specie? Poate exista ceva care să fie mai altceva decât sânt eu? Nu este el opusul meu absolut, dar nu așa cum este girafa, elefantul sau cocostârcul, ci așa cum este acel ceva care devine amenințarea mea permanentă, acel ceva al cărui ideal de a fi este de a mă suprima? Noica avea dreptate în principiu, numai că
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și să nu adun decât ceea ce se adună de la sine, în arbitrarul unor zile oarbe." Andrei este pesemne cel mai vesel om trist pe care l-am cunoscut vreodată. Viața alături de el pare întotdeauna o pictură făcută cu pastă groasă, opusul absolut al imaginilor îndelung vernisate, misterioase și melancolice. Numai că bucuria taclalei, aparența dăruirii integrale în ceremonialul petrecerii, indiscreția trăită și justificată ca refuz al ipocriziei, în sfârșit, senzația pe care o lasă neavizaților că trăiește ca o mănușă întoarsă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
trebuie să-l creadă pe cel răpit, sau textul revelat, pe cuvânt. Nimic nu este de verificat, totul trebuie crezut. " Problema" pe care o ridică revelația este că ea nu face parte din subiectivitatea universală a subiectului. Ea este, chiar, opusul acesteia: ea este o facultate excepțională și validarea ei nu se poate face ― de către cei ce nu au parte de ea (și aceștia dau regula) ― decât printr-o acceptare binevoitoare ce nu are nevoie de dovezi. Acea mână de oameni
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
iubirea senzuală, care nu pune în joc, precum cea cavalerească, nici sufletul nici spiritul, este prin chiar esența ei infidelă (ea se hrănește din multiplicitatea particularului) și are nevoie, pentru a exista, de repetiție. Numai că materia repetiției este "ordinarul" (opusul "extraordinarului") înțeles ca element comun, egal distribuit în toate personajele care fac obiectul repetiției. "Lucrul" prin care Don Juan exprimă identicul și comunul feminității (opus unicității care însoțea idealul feminin, al lui amour courtois), "lucrul" pentru care orice femeie se
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
particularului) și are nevoie, pentru a exista, de repetiție. Numai că materia repetiției este "ordinarul" (opusul "extraordinarului") înțeles ca element comun, egal distribuit în toate personajele care fac obiectul repetiției. "Lucrul" prin care Don Juan exprimă identicul și comunul feminității (opus unicității care însoțea idealul feminin, al lui amour courtois), "lucrul" pentru care orice femeie se confundă cu alta și toate sânt la fel de dezirabile (extraordinarul fiecăreia dispărând în acest element comun), "lucrul" acesta care este ireductibilul lor râvnit în chip etern
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nu acea proiecție pornită din interior care face din carte supremul mod de a exista și pe care ajungi să ți-o asumi cu perseverența cu care un melc își poartă cochilia. Biblioteca la care mă gândesc eu este exact opusul acesteia și cel mai potrivit ar fi să o numim biblioteca-panaș. Pentru cei mai mulți intelectuali, ea este asemeni chipiului pentru un polițist: un însemn de autoritate. Un intelectual umanist filmat la el acasă trebuie să lase senzația că trăiește clipă de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
că fac recurs la un capital inepuizabil. Cred că asta este o prietenie: o provizie care a evadat din regnul cantității și care, părăsind devenirea, înmărmurește la un moment dat, învinsă de propria ei acumulare. Sânt un "întîrziat", un postcoce (opusul unui precoce), mă "coc", adică, în toate privințele, cam cu zece ani mai târziu. De aceea sânt mereu în urma vârstei pe care o am, adică sânt mereu tânăr. 24 aprilie Merg să văd, montată, emisiunea făcută în chinuri, cu Eugenia
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]