7,285 matches
-
senzația c-ai greșit verbele(ori adverbele!). Ce-i aia „scump” într-o lume ieftină ca braga (mai ai tu oare idee ce-i dulcea noastră bragă)?! Între amicii mei cei mai buni se prenumără un surd și mut și orb - un fericit, are de toate, că, vezi dragă Doamne, n-a plătit nimic, dar nimic, de hatârul cugetării tale, bade disperatule!... Eu - trebuie să fiu și eu cumva, nu te supăra - nu-s nici...nici...nici... aud, latru și văd
Poezie by Calistrat Costin () [Corola-journal/Imaginative/2987_a_4312]
-
drumul spre parkingulgroapa Din spatele străzii Baia-de-Fier Apoi să desenezi un alt drum Să readuci la lumină locul acela amețitor Cafeneaua din vis și numele ei de insectă Umilă Să o repui în țâțâni în pasajul De dedesubtul clădirii cu ferestre oarbe Să privești într-un asemenea fel încât Să nu poți uita niciodată Clădirile din jur la nesfârșit incendiate Să nu te încrâncenezi contemplând Traiectoriile dislocate ale prietenilor Sau atunci când vezi neputința cu care Electricitatea fiecăruia Încearcă să-și ia revanșa
Biografobii by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Imaginative/3111_a_4436]
-
Planeta era gustoasă ca dropsul. Planeta maimuțelor Aș fi vrut să fiu om pe planeta maimuțelor să mă-ntorc în găoacea oului spart: după furtuni electromagnetice nava îngropată-n nisip. Pe planeta maimuțelor există pisici? Există peșteri inundate, cu pești orbi? Văi cu lasere și licurici și draci mocnind ca tăciunii? Unul din tribul meu se visase toată viața mongol, mecanicii tineri teoretizau însă vegetarianismul, supremația culturii bonobo. Leneșul Tu își treci mîinile prin pieptul meu ca printr-o rază. Și
Poezii by Ștefan Manasia () [Corola-journal/Imaginative/3371_a_4696]
-
uitate, Hipogeu al viselor îngropate, Refugiu subteran din fața ticăloșiilor lumii, Zid de aparare cu barbacane înguste, spre-a izgoni fratele-dușman, Masă rotundă a cruciadelor de zi cu zi împotriva dragonului absurdului și al plictisului, În vizuina aceasta, luminata de razele oarbe ale prejudecăților, Vatră unor ambițioase alchimii mentale, am căutat în zadar adevărul, Până ce, înainte de asfințit, Arhanghelul înlătură gratiile, intră în cușcă și-mi pune în urechea inimii puricele Adevărului. Ghemul de șerpi, ”Ovum Anguinum” al păcatului originar, se răscoală, Tripla
Un poem de Camilian Demetrescu by Camilian Demetrescu () [Corola-journal/Imaginative/3353_a_4678]
-
liber și ceva mai încolo prin ganguri și curți interioare scoteam tremurând din buzunarul de la piept sticla rece cu licoarea grețoasă dar salvatoare și o treceam de la unul la altul și plescăiam întărâtați de un fir de speranță și bucurie oarbă Așteptare Alarma din parcare trezea toți morții din cartier. Am rămas ore în șir pe balcon să ascult greierii să aștept ora nelămurită când încet-încet - aproape că auzi - se luminează de ziuă. Aveam un șiș în mână cu care plănuisem
Doi poeți - Eugen Bunaru by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/3324_a_4649]
-
pe drumul vostru, ne îndemnau, orbecăiți în continuare prin beznă, nicăieri nu veți găsi țara pe care o căutați, țara voastră din vis, țara voastră eternă, peste tot pe unde vă veți duce, veți da numai de beznă... Printre ochii orbi strînși în pumni, noi ascundeam și cîte un zar, cîte un ochi care ne putea schimba destinul. Băteam zarurile în palmă și le aruncam la picioarele idolilor falși, la picioarele manechinelor potopite de reclame, sperînd de fiecare dată ca din
Recviem pentru zaruri și vînt by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/3182_a_4507]
-
picioarele idolilor falși, la picioarele manechinelor potopite de reclame, sperînd de fiecare dată ca din cupa palmelor noastre să se rostogolească ochiul câștigător, ochiul menit să ne lumineze destinul; de fiecare dată însă din căuș se rostogoleau zornăind surd ochii orbi, ochii nemișcați, acoperiți de-o peliculă albă, opacă, care ne priveau fără să ne vadă și înlăuntrul cărora imaginea noastră răsturnată se proiecta peste lume; trăiam o nesfîrșită și dulce iluzie. Fără să ne dăm seama, noi singuri ne ignoram
Recviem pentru zaruri și vînt by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/3182_a_4507]
-
muncească, și alte lucruri profunde pînă la rădăcina căpșunilor smulse de românii care nu vor să muncească. Fac grevă la metrou. Ieșim astfel la suprafață, lumea a devenit extrem de obositoare, mai e și efectul de seră. Vorba lui Gide: ,Privighetoarea oarbă nu cîntă de părere de rău, ci de fericire". După ce termin de scris mă duc la Poiana Mare, că-i grevă, îmi pun căciulița de spital și plec cu trenul.
Stejar, extremă urgență! by Răzvan Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/11086_a_12411]
-
imaginației: pierdem apetența de a împărți o temă în cît mai multe părți constitutive, și ajungem să ne mișcăm în interiorul unor imagini a căror omogenitate păstoasă ne preschimbă în niște orbi ai lumii contemporane. Un om este cu atît mai orb cu cît putința lui de a intui diferențele este mai slabă. Și astfel ajungem să ne mișcăm într-o lume cenușie alcătuită din calupuri mari și indistincte, fără a mai putea să ne orientăm în funcție de distincțiile noastre lexicale. Rezultatul este
Bietul Gutenberg by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11077_a_12402]
-
e mai puternică decât figurația modernismului abstract și imaginația eterată a exponenților lui. În Orologiul cu statui, elementele intră într-o adevărată frenezie (combinatorie sau disociativă), particulele sunt de o mirabilă diversitate, între pulsari apar ,vâltori nesfârșite", iar din ,cristalul orb" ,se îngrașă corpusculi entropici". ,Fluviul e lumânare în curgere", ,făina luminii pâlpâie în neon", ,bălți enorme de vorbe" sunt călcate de pasul poetului, pe deplin conștient că ,vid absolut nu există". Spectacolul diurn și nocturn al lumii, mișcarea ei browniană
Fulgi de poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11092_a_12417]
-
un fel de copilărie a visării (Exil)", vădind rafinamente de haijin: ,Lângă tâmplă și file/ respiră un măr// cu un cuțit neascuțit/ (cuțit de femeie singură)/ îl tai în felii// seva răcoroasă/ are gustul soarelui vechi// semințele scapără/ pe pagina oarbă/ ochi mărunți și neștiutori// noaptea lor cafenie/ mă tulbură" (Mărul). Astfel de instantanee denotă o mare sensibilitate, precum și o adevărată știință a amănuntului semnificativ (nimic nu e întâmplător, totul se află în legătură și interdependență, părțile își aduc aminte că
Caligrafie de iarnă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/11113_a_12438]
-
trebuie să le arăți calea, altminteri ar muri cu toții nemîntuiți, și asta nu o poți face decît compătimindu-i din toată inima, dar nu oricum, ci numai după ce mai întîi i-ai disprețuit pînă la capăt, ca pe niște popîndăi orbi agitîndu-se aiurea în lumea asta concretă și sensibilă, o lume din cauza căreia nici unul din ei nu e capabil să intuiască profunzimea scamatoriilor tale conceptuale. Al cincilea simptom este atrofia afectivă. După ingineri și fotbaliști nu cunosc specie omenească mai lipsită
Sindromul gîndirii abstracte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11099_a_12424]
-
primă condamnare reală - aceea a lui Alexandru Vișinescu, nonagenarul fost comandant al închisorii de la Râmnicu Sărat. Din păcate însă, în momentul de față, nu putem vorbi de condamnarea comunismului, ci doar de "condamnarea lui Vișinescu". În rest, justiția a rămas oarbă în ceea ce privește atât torționarii, cât și victimele regimului comunist și Parlamentul rămâne deocamdată mut. Această, în vreme ce crimele fascismului și ale legionarilor au fost sancționate prin Legea 217/2015, ca și defuncții lor autori fizici și morali, la inițiativa lui Alexandru Florian
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
celui în care vede un rival (Pe ce temei? Pe ce cărți de mare prestigiu? Pe ce validări internaționale?), dl Gallagher încearcă să-l înghesuie mereu în patul procustian al cărții de interviuri cu Ion Iliescu. Mânat de o ură oarbă, îl târăște în noroiul meschinelor sale războaie și pe Marius Oprea. Hodoronc-tronc, doar pentru a-i ieși scenariul, Gallagher creează o adversitate acolo unde nu există nici urmă de așa ceva. A afirma despre Marius Oprea că este un personaj ?imprevizibil
Tismăneanu trebuie dărâmat! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10695_a_12020]
-
a schimba ceva pe fata ridata a lumii. 1089. Focul este forma cea mai superioară a purității țăranii din noi ce ajunge cenușă. 1090. Puterea este o culme măcinata mereu de viscolul păcatului până ce dispare definitiv. 1091. Orgoliul este supunerea oarbă în fața speranței. 1092. Trufia este un șomaj al gândirii. 1093. Banii sunt modul cum percepem lumea. În cazul de față fără nici o valoare spirituală sau sacra ci doar profana și mercantila. 1094. Absurdul este unică pată de culoare a adevărului
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
lucrează-n mine. Să nu îl doară golul edenului purtat Renaște-ne din tine, Iubire născătoare ... Eu nu mă joc ci ființă -i preludica splendoare Râzând la vamă morții sub Textul Înstelat ! Memoria opturată? Acum vreo 25 de ani... Motto: Orb să fii să nu vezi destinul major al culturii române. [Interviu cu Paul Anghel]. Scânteia tineretului, organ al pecereului. “Laudă vrednicilor semănători!” Scânteia, 49, nr. 11809, 9 aug 1980 (ibidem) Tovarășul prolific al lui PopescuDumnezău, gen. Pleșiță, Mortoiu și liota
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
jertfă:,,Plâng în limba română și tac: e primăvară în cuvinte!”. E gata oricând să răspundă solicitărilor circumstanței sau CLIPEI, cu o replică uneori efemera (martori infideli ai clipei), alteori, menită să sfideze timpul cu o desăvârșire intransigenta (,,Din supunere oarbă, sfințească-mi-se Clipă!”). Câtă emoție înfiorata fulgera interogațiile care primesc și răspuns din nevoia de aflare a cunoașterii!,,Poet? Nicidecum! Sunt testamentul dintâi al iubirii. Prima silaba din ultimul șopot? Nu știu! Moarte, acordează clavirul tăcerii din mine și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
meu, rătăcit de iubire va răsări odată cu soarele. Voi lua prânzul mic cu zorelele, prânzul mare cu anemonele, la amiază voi sta cu gladiolele, la cină nu voi merge, la chindii voi dansa cu nuferii Supremului Mag! Tu, Hod, zeul orb al iernii din mine, mă vezi? Cum de te-ai întovărășit cu Loki, înșelătorul, si mi-ai ucis pe Balder, zeul luminii și al bunătății în prag? Și voi pleca! Singur la judecata Înaltului, Marele Arhitect va îngenunchea! În fața unei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
N. Iorga și V. Madgearu. ,Legionarii împușcă pe toate cărările", observă Pericle Martinescu. Peste tot sunt arborate imense drapele verzi. , N-ar fi exclus ca tricolorul de până acum să fie înlocuit cu un drapel verde". Antilegionar, diaristul denunță fanatismul orb și cultul violenței, distrugerea valorii ideilor, limitarea drastică a libertății pe care le instaurează oamenii lui Horia Sima. Sunt puși pe jafuri și pe căpătuială, dispunând de viața și avutul oamenilor ,fie că sunt evrei sau români". Această parte a
Un jurnal sentimental și politic by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10743_a_12068]
-
durere înghițită. Ca pe un țesut intern cald și umed, încet, fără grabă, spre pîlnia văii. Care-l aspiră cu migală, cu căldură, dramatic de lent, însă implacabil, în sorbul său însîngerat și zdrențuit pe margini de mii de sunete oarbe..." O viață goală și luminată, un raft de Romarta, cu păpuși-copii, cu păpuși-femei, mame-iubite, amestecate în echivocul, vechi de cînd lumea (și literatura), al dragostei de băiat. Așa că o moștenire tot există. Ce intră în ea? O femeie cu draci
Sporul casei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10924_a_12249]
-
Se preface că nu o vede. Nici de data asta, ea nu-și pune întrebări, nu-și răspunde. Se simte sleită ca o fântână din bărăgan. Mâine, da. Mâine va merge la doctorul Damian, singurul tămăduitor în care are încredere oarbă. El este mai mult alchimist decât psiholog, dar o va invita totuși, pe sofaua aia verde și cu flori de levănțică mov. O va lăsa să vorbească în voie, să se „psihanalizeze” dacă asta dorește. Apoi, sobru, trăgându-se de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
sese acesta, considerându-l o adevărată ciumă, însă acum îl adora... Devenise din opozant, simpatizant, ideologia roșie pusese stăpânire pe el pe nesimțite, i se furișase în fiecare celulă, îi pătrunsese în oase și minte, fusese așa... ca o dragoste oarbă, ciudată, pătimașă, devenise cititor pasionat de literatură marxist-leninistă și adept înfocat al principiilor comuniste, acum credea cu ardoare că “orânduirea comunistă este cea mai dreaptă dintre orânduiri pentru că pune omul și interesele sale majore mai presus de orice”. Convingerea asta
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
română și în alte limbi. Mihai Eminescu. Dicționar enciclopedic este opera unui exeget de care însuși Poetul ar fi mândru, o lucrare care se înscrie în pantheonul culturii române, pentru că această lucrare de referință „exclude atât vanitățile și rătăcirile localismului orb, cât și cosmopolitismul arogant și represiv față de miturile spiritualității naționale” (Eugen Simion). Carmen Doreal Se dovedește a fi imperios-cunoscută Europei sinonimia totală, de noblețe, pelasg / pelasgi > valah / valahi (sau vlah / vlahi, bolohovean / bolohoveni, olah / olahi, vlas / vlasi, bănățean / bănățeni, maramureșean
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
anii tinereții, poet care a plecat dintre cei vii prea devreme. Temperament solar, optimist, autorul proclamă: „Să evocăm doar Clipa cea frumoasă,/ când frunte-n frunte-am stat și barbă-n barbă,/ împodobind singaporeana masă/ Cu votcă pură, sub lumina oarbă!// Curgea prin noi un timp curat o Clipă/ Prea densă pentru-a anilor risipă!// Eternă slavă bardului Dimov,/ într-amintirea cuvioasei ore/ când preacinsteam idei la „Singapore”/ și viziuni și visuri de liubov!” Poetul nu se teme de moarte și-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
răzvrătește fulgerele toate, Ești fără milă, trage-mă pe roate: Ea, Dragostea, înspină trandafirii! Oprește-mă să-ndur și nu socoate Că-n nimbul florii se ascund toți mirii! Plătesc cu viața prețul ostoirii, Greșalele iubirii-mi sunt iertate? Ostatic orb și sângerând năvalnic Voi părăsi Câmpia - pas prădalnic, Cu ochii goi, cu buzele de ceață! Voi pescui departe, fără zare, Voi înălța toți praporii-n mirare Sfârșindu-mă-ntr-o altă dimineață! De dor nebun ascund Melanholia, Jertfire sugrumată! Ce durere... Sunt priponit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]