2,543 matches
-
spre tine-a mă 'nălța Dar mai am puterea, oare, Nemuririi să-i simt lipsa? Vreau să mă ascund cu tine într-o oază de Tristețe Și să populăm planeta cu mici Zei, sorbind Prozac Mai degrabă decât lapte...noi, orbiți de frumusețe Ne iubim paleozoic, două pietre care-și tac... Ne trezim din câte-o transă, cu-n sărut carbonifer, Ce ne inversează polii... și-atunci simt că-ți sunt femeie... Te atrag în Labirintu-mi, te învălui în mister Și-
NICIO TEAMĂ NU MAI AM de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375784_a_377113]
-
existe? Bine ar face să arate aceste probe, mai ales acelea că Dumnezeu nu există, să nu mai moară atâțea oameni insuficient informați. • Atât materialismul cât și idealismul în felul lor exclud miracolul întrupării și al învierii. Aceasta fiindcă sânt orbite de „dumnezeul” lumii acesteia și nu sânt luminate de harul sfântului duh. Fără de puterea spiritului ambele sisteme filozofice rămân forme ale gândirii raționaliste care încep și se termină cu ele însele, în limitele imanente ale lumii acesteia vizibile, o lume
TEOLOGUMENA – DESPRE ATEISM de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379229_a_380558]
-
milioane. De ce răbdați ale puterii toane? Spune Marie, spune tu Ioane, oare nu vreți să fiți și fericiți? De ce răbdați ale puterii toane și-n resemnare zi de zi dormiți¬? UNDE-I MÂNDRIA? Unde-i mândria noastră strămoșească? Parcă-am orbit de tot de când dormim și nimeni nu mai vrea să se trezească. Unde-i mândria noastră strămoșească ce îi făcea pe răi să se-ngrozească la gândul c-am putea să izbucnim ?! Unde-i mândria noastră strămoșească? Doarme ca noi
TRIOLETE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379279_a_380608]
-
amorțit. Când urcam scările spre etajul doi unde erau saloanele de la ORL și sala de operație, auzeam cum comentau niște soldați pe lângă care treceam: - Măi, a venit un marinar căruia i-a explodat o grenadă în mână și l-a orbit. Câtă fantezie poate avea un om. Nici nu știau despre ce este vorba și gata, stabiliseră verdictul - explozie de grenadă. Ajuns pe secția ORL, am recunoscut vocea asistentei șefă, o domnișoară tomnatică și frumoasă, pe nume Frigioiu. I-am spus
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369140_a_370469]
-
mă va place?... Oare voi putea ajunge la el?... Mașina Violetei claxonă cu putere,spărgând pieptul nopții,cu aerul său de superioritate și lux. -Iată-mă!am spus,dând binețe tatălui ei și urcându-mă alături de ...Vlad!Era acolo!Frumos,elegant,orbit de ea... -Vă cunoașteți!,el e Vlad,vecinul și partenerul meu de dans la banchet,în seara aceasta. ... Nu a mai rămas nimic din seara aceea.Totul a fost fad,dureros până la sânge.Au rămas cicatricele,ca niște inserții de
O SFÂRŞISE VIAŢA,UNDEVA,DEPARTE... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369183_a_370512]
-
ghearele până se afundă în groapă. Apoi ridică o ladă pe care o pune pe mal. Suflă asupra sa și din flăcări rămâne doar o rămășiță galben-albăstruie. Imediat introduce unghia ghearei în încuietoare și capacul se ridică brusc. Valdescu este orbit de strălucirea aurului. Împielițatul se amuză de înmărmurirea omului: - N-a văzut asemenea bănet neam din neamul tău de la principe încoace! Iată că m-am ținut de legământ! Te-ai speriat că te trag în furcă, dar te-am făcut
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
te elibereze de teama de-a fi. Mă crezi, dragul meu, că nici lumină Noi n-o percepem la fel? Eu zic că, nu. Știi, mi-am pierdut lumii vederea, Mă orientez firidei focului sufletesc.Simți și tu? M-a orbit minciună ascunsă-n iubire barbar De unii și gândul de întuneric s-a aprins, Pe-a ochilor durere mi-am făcut un nou altar, Dar nu să plâng ci să mă iert pentru a-i ierta firesc. Și mie mi-
HAI, SĂ NE IUBIM INIMILE! de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374170_a_375499]
-
i se strâmbă și pupilele îi dispar în albeața pronunțată a ochilor. Iar din gură începe să lălăie puternic: - Eu sunt un copil sărman, N-am un ban în buzunar, Dumnezeu m-a ologit Mi-a luat ochii și-am orbit Si-apoi toți m-a părăsit Greu e să nu ai vedere, De-aș avea, eu nu v-aș cere... - Nu mă ca-n metrou la București,intervine răstit mama,zi ca la Paris ! De data asta,băiatul se ridică
NINGE MULT de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374206_a_375535]
-
pierde propria vocație, echilibrul său interior și mistic-spiritual, riscul de a confunda adevărurile relative cu adevărul absolut al lui Dumnezeu. Și aceasta mai ales dat fiind faptul că există o politică a minciunii și înșelăciunii, și lumea de astăzi este orbită exact de consecințele unei astfel de politici făcute peste tot în locurile înalte, după cum există și o politică a adevărului, a dreptății, a sacrificiului pentru alții și mai ales pentru cei mai mici, mai necăjiți și mai neajutorați dintre oameni
FACE BISERICA POLITICĂ? de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374207_a_375536]
-
decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Ana Blandiana: ,,O țară în văile cosmice ale căreia înfloresc păsări, al cărui cer este susținut de corul fecioarelor, ale cărei steaguri sunt sufletele strămoșilor plecați la luptă, o țară halucinantă, un pământ cântător și orbit de lumină proslăvește în versurile sale recente Ștefan Dumitrescu, poet straniu, cu sufletul lansat riscant, punte peste prăpastia lirică, căreia nu i se cunoaște țărmul de dincolo. Spun că această lansare este curajoasă și riscantă pentru că ea se produce în afara
INTERVIU DE EMILIA ȚUȚUIANU, FRAGMENT de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374190_a_375519]
-
studenției, pe când săracul avea 21 de ani: „O țară în văile cosmice ale căreia înfloresc păsări, al cărui cer este susținut de corul fecioarelor, ale cărei steaguri sunt sufletele strămoșilor plecați la luptă, o țară halucinantă, un pământ cântător și orbit de lumină proslăvește în versurile sale recente Ștefan Dumitrescu, poet straniu, cu sufletul lansat riscant, punte peste prăpastia lirică, căreia nu i se cunoaște țărmul de dincolo. Spun că această lansare este curajoasă și riscantă pentru că ea se produce în afara
INTERVIU DE EMILIA ȚUȚUIANU, FRAGMENT de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374190_a_375519]
-
pot să cred că v-ați schimbat?! Potăii, ce dizidenți sunteți? Iar vă târâți pe brânci? Lingeți piciorul altui stăpân, care vă lasă să-i mârâiți? Din ce aluat sunteți? Câți arginți primiți pentru trădare? Pe cine-ați vrea să orbiți!... Atâtea minciuni câte scorniți, Nici voi nu credeți în ce scrieți. Pungași la drumul mare! Când blidele lingeați, parșivi slugarnici, vă era bine?... Dulăi de curte-ați fost, și tot jigodii ați rămas. Știu acum, Vă gudurați, rânjeați și-l
DULAII DE IERI SI DE AZI ŞI SCRISOARE CĂTRE POPOR (TU TACI) DE SFINŢIA SA JUSTIN PÂRVU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362090_a_363419]
-
pot să cred că v-ați schimbat?!Potăii, ce dizidenți sunteți? Iar vă târâți pe brânci?Lingeți piciorul altui stăpân, care vă lasă să-i mârâiți?Din ce aluat sunteți? Câți arginți primiți pentru trădare? Pe cine-ați vrea să orbiți!... Atâtea minciuni câte scorniți,Nici voi nu credeți în ce scrieți. Pungași la drumul mare! Când blidele lingeați, parșivi slugarnici, vă era bine?...Dulăi de curte-ați fost, și tot jigodii ați rămas. Știu acum,Vă gudurați, rânjeați și-l
DULAII DE IERI SI DE AZI ŞI SCRISOARE CĂTRE POPOR (TU TACI) DE SFINŢIA SA JUSTIN PÂRVU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362090_a_363419]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > REFLECȚII Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 1346 din 07 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Lumea e un deșert În care te pierzi Orbit de miraje. În marea de nisip, Printre dune și cactuși, Încrâncenată înaintez, Și sub tălpile mele Fuge fierbinte nisipul, Fuge fără întoarcere ... Ce bine spus-a înțeleptul: „Vanitas vanitatum et omnia vanitas!” Cu alte cuvinte: “Deșertăciune a deșărtăciunilor ... Totul este
REFLECŢII de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362227_a_363556]
-
închise în în colivia iluziei așezată la răscrucea vânturilor ce bat a pustiu. Dar te-ai întors!- Cântat-au cocoșii înlăcrimați de fumul frunzelor moarte și bântuit de gândul fără ecou ai zidit ferestra coliviei de aur, lăsând ochii sufletului orbi în fața cuvântului sterp. Și bietele aripi au devenit de ceară topindu-se încetul cu încetul, sub minciuna iluziei ce arde neobosită veșnicia din noi. Referință Bibliografică: Colivia de aur a iluziei / Rodica Constantinescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2132
COLIVIA DE AUR A ILUZIEI de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378727_a_380056]
-
îți mulțumesc și să îți cer iertare . Îți mulțumesc pentru că demult, ai intrat în casa mea, în miez de noapte , îmbrăcată în costum popular.! Și iartă-mă pe mine, si iartă-ne pe noi toți cei de azi, că suntem orbi și nu vedem cît de frumos este portul nostru ! Îți mulțumesc pentru că ai intrat zîmbind, si mi-ai făcut semene prietenești cu mâna! Și iartă-ne ,pe noi cei de azi , că nu dăruim nimic celor de lângă noi. Îți mulțumesc
CERUL CU STELE de MIRELA PENU în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377726_a_379055]
-
despre drumul pe care îmi este dat să îl duc până la capăt... Poate a vorbit doar inima lui sau doar gândul lui sau poate chiar a deschis gură iar cuvintele au țâșnit libere către altarul din fața lui, ca niște fluturi orbiți de prea multă lumină.... Timpul a stat pe loc,încremenit de spovedania lui Petru Simion din Delenii Vasluiului. -Doamne Dumnezeul meu, știu că EȘTI! Ești în tot și în toate , iar eu îți voi aparține Ție până în ultima clipă a
DOR de MIRELA PENU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377729_a_379058]
-
Penelopa dragă era dulcea minune ce îmi turnase-n dor aprinși cărbuni. Zdrobită fuse Troia și am plecat grăbit către Ithaca spre-a trăi în pace, dar mă împinse marea spre țărmurile trace și spre ciclop pe care l-am orbit. Am stat un an la Circe și i-am făcut un fiu, am biruit sirenele sublime și valurile care dansau în chip de știme, doar ca lângă cei dragi din nou să fiu. Acolo pețitorii pe rând au fost uciși
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377798_a_379127]
-
mult, la reintegrarea condiției primordiale, în care omului îi este accesibilă etenitatea. Este vorba de pătrunderea lui în camera Sambô, o ipostază a insulei lui Euthanasius, unde trăiește: întro continuă, inexplicabilă fericire. Fericirea supremă, dinaintea ieșirii din Timp, când îl orbiră farurile mașinii apărute pe neașteptate, apropiindu-se mult de Ileana: „Simți în acea unică, neșfârșită clipă, întreaga beatitudine după care tânjise atâția. India în conștiința culturală românească (109-180); 31 ani, dăruită în privirea ei înlăcrimată. Știuse de la început că așa
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
se afirmă în jurămîntul de credință al partidului. Meșteșugarilor, muncitorilor, soldaților și țăranilor le este adresată o proclamație: "Fraților, dinspre est se aud strigătele de ură ale dușmanilor noștri care vor să ne despartă, semănînd discordia printre noi. Dinspre Rusia, orbită de doctrinele false, vin chemări la distingere și luptă fratricidă". Acest militantism naționalist se integrează într-un climat filosofic, propagat la București de profesorul Nae lonescu, climat care oferă premisele unei restructurări fundamentale, prin punerea bazelor unei filosofii naționale armonioase
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
1880] ["ZIARUL "ROMÎNUL", CU O SOLICITUDINE PATERNĂ... "] Ziarul "Romînul", cu o solicitudine paternă pentru adepții săi, a încins o polemică foarte aprigă cu "Binele public" relativ la afacerea Mihălescu. După ce, în articolul său de la 19 curent, afirmă din nou urbi et orbi că partidul liberal, îndată ce un fiu al său cade într-un păcat, îl sacrifică pe altarul patriei, ca odinioară Brutus de clasică memorie, se mai plânge încă că justiția achită pe de o parte pe d. Mihălescu nefiind probe suficiente
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
societăți nu poate fi decât foarte rea. Dar statul? Și statul să fie supus acelorași boale sociale? Bluntschli, în Teoria generală a statului, stabilește cu drept cuvânt că nu e totdeauna armonie perfectă între stat și societate; această din urmă, orbită de interese private sau de curenturile mișcătoare ale opiniei publice, cere lucruri nedrepte sau periculoase. Interesele permanente ale statului se pot găsi în conflict cu interese trecătoare ale societății. Societatea suferă de un rău care nu poate fi vindecat decât
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
care era maestru. Epureanu era un orator cu totul modern. Dar îndărătul acestui farmec al graiului se ascundea o inimă rănită de starea tristă a patriei lui, căci el a fost cel dintâi poate care nu s-a lăsat nicicând orbit de frazeologia goală a politicilor de industrie, nici de aparențele unui progres în forme, pe când în fond poporul dădea îndărăt pe toate căile. Începîndu-și cariera politică prin participarea la revoluția din 1848, el a fost una din podoabele Curții lui
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
000 oameni și o gardă a sa proprie de 700 de albaneji nobili din neamurile muntene. Însă, în acest moment suprem, îl părăsi pe bătrânul general rațiunea militară. Fără un plan de campanie bine stabilit... el năvăli cu cetele nedisciplinate, orbite de sete de sânge, în Muntenegru și, în strâmtoarea de la Crușa, fură împresurați și nimiciți cu totul. Părăsit de toți oamenii săi, bătrânul leu se luptă mult timp cu cei 600 de scutarioli aleși contra unei grozave mulțimi. Toți căzură
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
pierd..."; Mureșanu), e o sete nu de lumina celuilalt ochi, ci de întunericul din ființa iubită, atât de mare este dorința de contopire, de a fi doi într-unul: "Să-ntunecă ochii mei pe veci" (Atât de fragedă), " Las' să orbesc privindu-i ..." (Sarmis). E, așadar, o văpaie în ochii îndrăgostiților eminescieni care devorează ființele "ochii păgâni", precum în Ondina. "Și în ochii tăi cei negri / Eu privirea să mi-o pierd". Eminescu se desparte de învățătura Noului Testament care spune
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]