1,525 matches
-
și 1 punct din oficiu. CAPITOLUL TEXTUL LIRIC Testul nr. 43 Rezolvă cerințele, cu privire la fragmentul de mai jos: Menestrel trist, mai aburit Ca vinul vechi ciocnit la nuntă, De cuscrul mare dăruit Cu pungi, panglici, beteli cu funtă, - Nuntaș fruntaș! Ospățul tău limba mi-a fript-o, Dar, cântecul, tot zice-l-aș, Cu Enigel și riga Crypto. Mult îndărătnic menestrel, Un cântec larg tot mai încearcă, Zi-mi de lapona Enigel Și Crypto, regele-ciupearcă! - Zi-l menestrel! Cu foc l-
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
bibliotecare de elită care a întreținut pururi un mănunchi cald de spiritualitate, o privire spre cer ceea ce a fost până nu de mult Eugenia Moldoveanu și căreia de fapt îi omagiem nemurirea. CARTEA este cea care ne invită la acest ospăț al gândurilor care ne fură din cotidian și ne sechestrează, uitând de timp și de spațiu, de ură și nimicnicii, de patimi și de orgolii. Un gând frumos și curat de bun venit tuturor celor care ne-au pășit pragul
Biblioteca - centru de documentare și informare by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/390_a_1244]
-
Împărția cerească. Prin iertare și milă imităm pe Hristos<footnote id="13">Pr. Leonte Constantin, Ascensiuni duhovicești, Editura Filocalia, Roman, 2008, p. 162<footnote>. Mila îl salvează pe om de rigiditatea preocupării exclusive de sine. Astfel, bogatul se veselește în ospețe, iar săracul Lazăr, plin de bube își trăiește singurătatea în foame la poarta lui. Lazăr e dus după moarte în sânul iubitor a lui Avraam, în cea mai afectuoasă comuniune. Bogatul e dus în singurătatea și fierbințeala iadului. Trăind până la
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
lui Heidegger însuși i ar fi plăcut să observe că moira, numele grec al destinului, trimite, etimologic, la meiromai („a împărți“) și la meros („parte“). La Homer (Odiseea, 3, 40, 66; 8, 470; 14, 448), moira semnifică porția primită la ospăț și, respectiv (Iliada, 15, 195), partea care-i revine unui zeu la guvernarea lumii. De la porția concretă primită la masă, semnificația cuvântului a evoluat către porția de fericire ce-i revine fiecărui individ în viață și apoi către destin ca
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
către porția de fericire ce-i revine fiecărui individ în viață și apoi către destin ca însăși porția de viață și configurația vieții fiecărui om în parte. „Porțiile“ de viață care le revin oamenilor, întocmai ca și porțiile de la un ospăț, nu sunt niciodată aceleași. Ba chiar calitatea și cantitatea lor intră din capul locului în concurență, o porție bună neputând fi în același timp și mare, în speță viața aleasă a unui erou excluzând longevitatea (cazul lui Ahile). Însă cine
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
intră din capul locului în concurență, o porție bună neputând fi în același timp și mare, în speță viața aleasă a unui erou excluzând longevitatea (cazul lui Ahile). Însă cine sunt cei care împart porțiile - cantitatea și calitatea lor - la ospățul vieții? Cine hotărăște destinul fiecărui om în parte, limita, conturul, forma unei vieți? La Homer (Odiseea, 16, 64; 19, 129; 19, 512) se vorbește în chip nediferențiat de daimon ca „împărțitor“ al porțiilor de viață, dar, indiferent de feluritele reprezentări
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
de viață, dar, indiferent de feluritele reprezentări, peste tot este mereu vorba de o ordine și o dozare pe care o înfăptuiesc zeii, în faza tragediei eline această funcție rămânând exclusiv un atribut al lui Zeus. Însă spre deosebire de porțiile de la ospăț, cei ce-și primesc destinul, porțiile lor de viață, nu cunosc nici cantitatea, nici calitatea acestora. Ei sunt asemenea unor meseni care ar mânca legați la ochi, neștiind dinainte nici ce au în față, nici cât au să mănânce, în vreme ce
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
lume întreagă a crezut că regina i-a cerut lui Gondi - creatura ei, să-l otrăvească la o cină pe propriul ei fiu - Carol al IX-lea, după o ceartă aprinsă pe care o avuseseră. Fapt este că după acest ospăț, Carol a murit, la tron urmând Henric al III-lea, fiul preferat. In afara multor altor nelegiuiri, s-a mai zvonit că tot ea a fost cauza morții dofinului Francisc, fiul cel mare al regelui cavaler Francisc I, permițând astfel
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
nu a bănuit în momentul asasinatului, nimeni nu a putut prevedea când se va încheia agonia prin moarte. La fel ca acele minunate otrăvuri ale antichității sau Renașterii, care erau dulci la băut, dar își făceau efectul după ce victima termina ospățul și se întorcea la casa ei, agonia astrologiei a fost o lungă euforie, care a durat aproape trei secole. Trei secole de glorie aparentă și de agonie mascată. A azvârli Pământul, fără vreo considerație deosebită, printre celelalte planete, a-l
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
funerar al sarmaților din interfluviul pruto-nistrean sunt reprezentate de prezența în unele cazuri a rămășițelor de sicrie, atestate în mod cert în cinci morminte, sau de depunerile rituale pe fundul gropilor a cretei, cărbunilor din lemn, cenușei, resturilor provenite de la ospățul funerar sau a unor fragmente osteologice. În tumulii de la Tețcani, Bleșteni, Corpaci, s-au descoperit pietre funerare conținând așa-numitele semne "hieroglifice" sarmatice, de tip tamga. Alte indicii cultuale sunt furnizate de unele elemente care atestă existența unui cult al
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
superioară și 2,35 x 3,26 în partea inferioară, unde a fost ridicat un val din lut care trecea printr-o platformă din lut bine bătătorită cu diametrul de 33,5 m. Pe această platformă s-a efectuat un ospăț funerar după cum o demonstrează grămezile de amfore sparte intenționat. Camera funerară acoperită cu două rânduri de bârne de lemn era orientată pe axa N-S și avea adâncimea de 2,12-2,2 m. Pe fundul gropii funerare, la 1,2
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
dorm aproape de cadavru sau la distanță de el, Întorcându-se, invariabil, la locul faptei, după ce flămânzesc, pentru a consuma tot ce a mai rămas. Un lup poate consuma, o singură dată, cantități mari de carne, până la 10 kg la un ospăț de vânat, În raport de vârstă și dezvoltarea corporală. Oricum, părțile din corpul vânatului sunt consumate În ordine, după poziția și rangul fiecărui exemplar În cadrul ierarhiei, care se respectă cu strictețe. Hrana preferată a lupului este carnea de căprioară, elan
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
pe zăpadă, pe suprafețe cu praf și pe pământul moale, dârele de sânge scurs din rănile ocazionate de luptele cu prada răpusă, șuvițele de lână și păr rezultate din mușcăturile aplicate 26 pe corpul victimelor, resturi de carne rămase din ospățul lupesc, ori chiar animalele rănite și nedevorate de lupii sătui după vânat, denotă prezența lupilor În apropierea locului. Nu fugi niciodată când te Întâlnești cu lupul, privește-l În ochi și ține-l În privire În timp ce te retragi liniștit cu
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
să vină să-l salute toți deodată, pentru a nu fi înghesuiți de mulțime. Față de magistrați arăta o stimă de parcă s-ar fi găsit într-un regim republican iar în fața consulilor se ridica în picioare. Ori de câte ori îi invita la un ospăț, obișnuia să-i întâmpine la sosire și îi conducea la plecare. Dacă, uneori, ieșea din litieră, nu era de acord să-l însoțească nimeni. Se ajungea ușor la el, și asculta cu răbdare nevoile fiecăruia. Câteodată când se organizau festivități
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
numele lui Constantin Brâncoveanu: „Mulți ani, mulți ani, facă Dumnezeu, Prea luminatului, Înălțatului Domn și stăpânitoriului a toată Ungrovlahia, Domnului Domnului Constandin Voivoda“, „Întru pofala (lauda) Mitropolitului Ungro-Vlahiei, Kir Antim Ivireanul“, „Întru pofala boierului mare“, „la masa celui ce gătește ospățul“, „Irmoase veselitoare la masă“, „Rugăciunea lui Filothei pentru Costandin Voevod“ și „Tropare pentru ucenici“. Dintre acestea doar polihroniile se cântau În biserică, dar erau cu totul diferite de cântarea „pre Stăpânul“ pe care o avem astăzi. Aceste polihronii erau nominale
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Liviu Botezatu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92312]
-
care țineau de protocol, pe lângă acestea găsindu-se explicații privind personalitățile cărora le sunt dedicate dar și timpul când trebuie cântate: „când ridică pahar...“ sau „Întru pofala Mitropolitului...“, imnuri „ce se cântă la mese“ sau „În cinstea celui ce gătește ospățul“. În general erau alcătuite În cinstea demnitarilor de stat și eclesiastici și erau cântate de psalți și protopsalți la Te-Deum, slujbe, mese, vizite și alte Împrejurări. Toate aceste imne, aclamații, encomioane, polihronii, aflate În manuscrise psaltice, alcătuiesc o parte din
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Liviu Botezatu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92312]
-
Vocația universală a creștinismului este evidentă tocmai în faptul că Mesia a fost răstiginit de cei pe care venise să-i salveze, iudeii. Și nu întâmplător, tot un evreu, Pavel din Tars, va duce Cuvântul lui Dumnezeu la neamuri. La ospățul împărătesc mesele nu sunt niciodată rezervate. Teza IV: Revelația universală a divinității lui Dumnezeu nu este împlinită în istoria lui Israel, ci în destinul lui Iisus din Nazaret, în măsura în care sfârșitul tuturor este anticipat în El27. Istoria ca întreg este vizibilă
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
urma-urmelor, acest eu care mi-a apărut de la o vreme și care mă sâcâie?... Eu...? Ce fel de eu...? s-a arătat mirat profesorul, ridicând sprâncenele și privindu-i fals interogator pe colegii mei, care se pregăteau voioși pentru un „ospăț Petrașcu”, spectacol umoristic, ușor sadic, În care unul dintre noi trebuia să joace pe victima persiflajului sau erudiției sale nu rareori inteligente, reale. - Nu știu... m-am bâlbâit eu, simțind cu spaimă că am pășit pe un teren alunecos, - un
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
popoarelor. Theodor Codreanu nu este adeptul dogmatic al unei singure metode critice. El a fost de la început conștient de posibilele riscuri, căci a absolutiza o metodă echivalează cu moartea exegezei adevărate. Ca atare, hermeneutul transparent în sens maiorescian convoacă la ospățul evaluativ autorități incontestabile, fie din domeniul criticii și istoriei literare, fie din domenii conexe ori complementare, pe de o parte, pentru a folosi și topi ideile în demonstrație, pe de alta pentru a se delimita polemic. Scriitura critică, discursul ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de banchetă din spate, hanul "Valea Crasnei", rîul, mănăstirea Țeghea 21 km, furnal 12-15 km Carei, trecerea la nivel cu calea ferată Domănești, Moftinu Mic AS "Crasna" Moftin stadionul, Careiul de străzi principale, trecem în revistă într-o rînă de ospăț latin, într-un cot, momentul cu biserica, piatra albă a monumentului ostașului român, 25 octombrie 1944, sculptură-arhitectură, orizontalizat generatorul de spațiu, Școala finlandeză putea să fi înțeles această posibilitate, au crezut că fac doar arhitectură, minute de staționare în spatele gării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
gură, n-au plâns (nici măcar regele și regina n-au plâns, cum șade bine unor adevărați socri mari), din cei 19 președinți ai Americii Latine n-au participat, vai, la nuntă decât 14, au lipsit Berlusconi și Blair, toasturile de la ospăț au fost transmise fără sonor. Pe scurt, un eșec. Unde e fierbințeala sângelui iberic? Unde detaliul picant? Unde lacrima, vocea sugrumată de emoție, disoluția rimelului, unanimitatea europeană, tapajul, mica isterie, veselia amară a episodului prenupțial, „ia-ți, mireasă, ziua bună
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
sosirii sale la Cernăuți, evitând ulterior casa acestuia. În schimb, pe motivul întreținerii unor relații sociale, anchetatorul șef a vizitat în repetate rânduri casele episcopului Vlahovici și a contelui Logotheti, ambii acuzatori ai lui Balș, participând chiar la petrecerile și ospețele date de aceștia. Totodată, Castiglione obișnuia să aibă convorbiri secrete și să ia masa cu ceilalți acuzatori: mazilul Turcul, funcționarii Szabó și Romașcan, precum și comisarii districtuali Georgewicz și Rankewich, denunțați de Balș ca dușmani ai săi. Budai a confirmat, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
copii devenind principalii beneficiari ai sărbătorii. Inferioritatea în materie de statut politic sau social și inegalitatea vîrstelor furnizează în această privință criterii echivalente. În fapt, avem nenumărate mărturii, mai ales pentru lumile scandinavă și slavă, care dezvăluie caracterul specific al ospățului de Crăciun și de Anul Nou de a fi o masă oferită morților, la care invitații joacă rolul morților, așa cum copiii îl joacă pe cel al îngerilor, iar îngerii înșiși, pe cel al morților. Nu este așadar surprinzător că Crăciunul
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
o modalitate de a-și arăta afecțiunea și respectul față de ele. Carnea, măruntaiele și creierul erau gătite ; oasele, zdrobite, erau asezonate cu legume. Femeile, care se îngrijeau de tranșarea cadavrelor și de celelalte operațiuni culinare, apreciau în mod deosebit aceste ospețe macabre. Se poate presupune că se contaminau manipulînd creiere infectate și că, prin contact corporal, își contaminau și copiii de vîrste fragede. Se pare că aceste practici canibale au debutat în regiune în aceeași perioadă în care a apărut aici
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
ideea că, pentru a se hrăni, oamenii din trecut creșteau și masacrau ființe vii, expunîndu-le cu satisfacție carnea sfîrtecată în vitrine, va provoca probabil aceeași repulsie pe care o provocau călătorilor din secolul al XVI-lea sau al XVII-lea ospețele canibale ale sălbaticilor americani, oceanieni sau africani. Popularitatea tot mai mare a mișcărilor de apărare a animalelor o dovedește : percepem din ce în ce mai clar contradicția în care ne blochează moravurile noastre, între unitatea creației așa cum încă se manifesta ea la intrarea în
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]