1,318 matches
-
director și totodată administrator doctorul Iosif Szabo. Despre acesta știm că a fost un distins practician. Nu a fost psihiatru și nu-i cunoaștem nici un fel de preocupări teoretice în acest domeniu. A funcționat la Galata până în 1871. Caracterul de ospiciu al așezământului de la Galata s-a menținut mult timp, cu vremea devenind o unitate de asistență efectiv medico-psihiatrică, cum se va vedea în cele ce urmează. În prezent el funcționează tot ca spital de cronici (în ultima vreme de copii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
cronici (în ultima vreme de copii neuropsihici, cronici). Condițiile igienico-sanitare ale așezământului au fost bune numai la început, prevederile regulamentului fiind, cum am văzut, destul de îndestulătoare pe plan material. În primii ani ele au fost întocmai respectate. Foarte curând însă, ospiciul a decăzut. Reproducem pentru exemplificare fragmente mai semnificative dintr-un document rămas inedit existent în fondul documentar al Arhivelor Statului din Iași. Dosarul conține un raport aparținând lui L. Catargi către Comitetul Sănătății, înaintat la 5 septembrie 1859, raport care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
dar aceasta, din neglijența însărcinatului de acolo, asemene observându-se și bugetul, s-a văzut în el anumite paragrafe destinate îmbunătățirii garderobei, însă, după constatarea făcută nu s-au constatat întrebuințarea în acești doi ani din urmă nimic pentru ei". Ospiciul nu avea nici un medic: S-au găsit că nu-i vizitează nici un doctor". Când bolnavii erau trimiși pentru diferite afecțiuni la Spitalul Sf. Spiridon "nu voiesc a-i primi zicând că-s alienați, astfel că rămân părăsiți cu totul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
cu privire la bolnavi căci aceștia au arătat că au mai multe de spus însă se tem de dânsul". Se cere asemenea rezolvarea situației în privința "ramului medical". Nu știm în ce măsură au fost îndreptate lucrurile. Spre 1870, prin venirea dr. Szabo la conducerea Ospiciului, activitatea de asistență medicală și igiena în general s-au ameliorat. În continuare, ospiciul a asistat diferiți bolnavi, predominând însă alienații. În adevăr, mai multe rapoarte cu conținut administrativ atestă net caracterul psihiatric pe care l-a avut instituția. Dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
tem de dânsul". Se cere asemenea rezolvarea situației în privința "ramului medical". Nu știm în ce măsură au fost îndreptate lucrurile. Spre 1870, prin venirea dr. Szabo la conducerea Ospiciului, activitatea de asistență medicală și igiena în general s-au ameliorat. În continuare, ospiciul a asistat diferiți bolnavi, predominând însă alienații. În adevăr, mai multe rapoarte cu conținut administrativ atestă net caracterul psihiatric pe care l-a avut instituția. Dintre acestea menționăm doar unul singur, mai semnificativ. Ne referim la un raport al Prefectului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
un altu Ospițiu unde se și poată trimite câtu însă pentru propunerea Epitropiei că i s-au trimisu o femeie lipsă de minte și cu apoplexie este adevăratu, daru unde trebuie trimisă, când totul sub a ei administrare este dată Ospiciul destinatu pentru smintiți la minte? Precum Onoratu Ministeriu constatează prin Ofițiu nr. 21366 și s-ar fi lăsat pe uliți acum cu răceala de față, în o noapte sau două ar fi devenitu un cadavru". Prefectul încheie: "de aceia daru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
care a ajuns spre rezolvare acest diferent a scris în rezoluția sa (nr. 28472): "Epitropia nu are nici un cuvânt de a refuza primirea unor asemenea bolnavi având un inadins hospițiu înființat de fostul Domn Gr. Ghica pentru acest sfârșit". Acest ospiciu era, desigur, Galata. Rezultă de aici că, încă cu peste un veac în urmă, Galata era considerat, de însuși protomedicul Moldovei, un ospiciu cu caracter neuropsihiatric, așa cum funcționează și în prezent. (În ultimii ani, a fost onorat de o echipă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
unor asemenea bolnavi având un inadins hospițiu înființat de fostul Domn Gr. Ghica pentru acest sfârșit". Acest ospiciu era, desigur, Galata. Rezultă de aici că, încă cu peste un veac în urmă, Galata era considerat, de însuși protomedicul Moldovei, un ospiciu cu caracter neuropsihiatric, așa cum funcționează și în prezent. (În ultimii ani, a fost onorat de o echipă medicală exemplară, formată din Dr. Postelnicu, Silvia Vrânceanu ș. a.) UN OSPICIU INEDIT, OSPICIUL DE LA BARIERA SALHANALEI La Arhivele Statului Iași, sub nr.101
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
un veac în urmă, Galata era considerat, de însuși protomedicul Moldovei, un ospiciu cu caracter neuropsihiatric, așa cum funcționează și în prezent. (În ultimii ani, a fost onorat de o echipă medicală exemplară, formată din Dr. Postelnicu, Silvia Vrânceanu ș. a.) UN OSPICIU INEDIT, OSPICIUL DE LA BARIERA SALHANALEI La Arhivele Statului Iași, sub nr.101/1884 (Prefectura Jud. lași), aflăm știri inedite despre un Ospiciu care a funcționat într-o zonă a orașului Iași, denumită Bariera Salhana, periferică și greu accesibilă. Acest Ospiciu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
în urmă, Galata era considerat, de însuși protomedicul Moldovei, un ospiciu cu caracter neuropsihiatric, așa cum funcționează și în prezent. (În ultimii ani, a fost onorat de o echipă medicală exemplară, formată din Dr. Postelnicu, Silvia Vrânceanu ș. a.) UN OSPICIU INEDIT, OSPICIUL DE LA BARIERA SALHANALEI La Arhivele Statului Iași, sub nr.101/1884 (Prefectura Jud. lași), aflăm știri inedite despre un Ospiciu care a funcționat într-o zonă a orașului Iași, denumită Bariera Salhana, periferică și greu accesibilă. Acest Ospiciu este denumit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
ultimii ani, a fost onorat de o echipă medicală exemplară, formată din Dr. Postelnicu, Silvia Vrânceanu ș. a.) UN OSPICIU INEDIT, OSPICIUL DE LA BARIERA SALHANALEI La Arhivele Statului Iași, sub nr.101/1884 (Prefectura Jud. lași), aflăm știri inedite despre un Ospiciu care a funcționat într-o zonă a orașului Iași, denumită Bariera Salhana, periferică și greu accesibilă. Acest Ospiciu este denumit "Ospiciul de peste Bariera Salhana" și a fost înființat de Primăria Comunei Iași, în scriptele căreia figurează uneori ca Ospiciul Comunal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
OSPICIU INEDIT, OSPICIUL DE LA BARIERA SALHANALEI La Arhivele Statului Iași, sub nr.101/1884 (Prefectura Jud. lași), aflăm știri inedite despre un Ospiciu care a funcționat într-o zonă a orașului Iași, denumită Bariera Salhana, periferică și greu accesibilă. Acest Ospiciu este denumit "Ospiciul de peste Bariera Salhana" și a fost înființat de Primăria Comunei Iași, în scriptele căreia figurează uneori ca Ospiciul Comunal, alteori ca Spitalul Comunal de Alienați. A fost condus de L. Zbișewschi, pe care îl găsim menționat uneori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
DE LA BARIERA SALHANALEI La Arhivele Statului Iași, sub nr.101/1884 (Prefectura Jud. lași), aflăm știri inedite despre un Ospiciu care a funcționat într-o zonă a orașului Iași, denumită Bariera Salhana, periferică și greu accesibilă. Acest Ospiciu este denumit "Ospiciul de peste Bariera Salhana" și a fost înființat de Primăria Comunei Iași, în scriptele căreia figurează uneori ca Ospiciul Comunal, alteori ca Spitalul Comunal de Alienați. A fost condus de L. Zbișewschi, pe care îl găsim menționat uneori însă ca farmacist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
un Ospiciu care a funcționat într-o zonă a orașului Iași, denumită Bariera Salhana, periferică și greu accesibilă. Acest Ospiciu este denumit "Ospiciul de peste Bariera Salhana" și a fost înființat de Primăria Comunei Iași, în scriptele căreia figurează uneori ca Ospiciul Comunal, alteori ca Spitalul Comunal de Alienați. A fost condus de L. Zbișewschi, pe care îl găsim menționat uneori însă ca farmacist (Dl. farmacist Zbișewschi) deoarece îndeplinea funcția de farmacist. Existența acestui ospiciu este indubitabilă, deși amintirea sa s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Iași, în scriptele căreia figurează uneori ca Ospiciul Comunal, alteori ca Spitalul Comunal de Alienați. A fost condus de L. Zbișewschi, pe care îl găsim menționat uneori însă ca farmacist (Dl. farmacist Zbișewschi) deoarece îndeplinea funcția de farmacist. Existența acestui ospiciu este indubitabilă, deși amintirea sa s-a pierdut și nu-l găsim menționat nicăieri. Nu putem identifica nici imobilul în care a funcționat respectiva instituție. Ne mărginim așadar la puținele știri pe care le transmite documentația respectivă. Aceste știri se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
mărginim așadar la puținele știri pe care le transmite documentația respectivă. Aceste știri se referă mai ales la aspectele contabile ale instituției: le vom menționa doar în măsura în care din ele putem extrage date cu caracter medical. În mod indirect rezultă că ospiciul, Spitalul Comunal de Alienați, a fost înființat de comună, subordonat acesteia prin intermediul celui de-al V-lea dispărțământ sanitar. Medicul acestui dispărțământ, dr. C. Bottez, avea sarcina de a vizita periodic instituția, fapt care rezultă din mai multe note de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
este un raport cu privire la starea Spitalului Comunal, raport care aparține aceluiași medic dr. C. Bottez. Pe baza acestui raport, putem reconstitui câteva din datele cele mai importante privind existența și condițiile de funcționare ale instituției. Raportul menționat ne informează că Ospiciul Comunal de alienați a început a funcționa în ziua de 26 iulie 1885. La data întocmirii documentului, ospiciul avea doar 5 luni de existență și aceea precară și plină de lipsuri. În acest timp, se trataseră 6 alienați, 2 bărbați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
raport, putem reconstitui câteva din datele cele mai importante privind existența și condițiile de funcționare ale instituției. Raportul menționat ne informează că Ospiciul Comunal de alienați a început a funcționa în ziua de 26 iulie 1885. La data întocmirii documentului, ospiciul avea doar 5 luni de existență și aceea precară și plină de lipsuri. În acest timp, se trataseră 6 alienați, 2 bărbați și 4 femei, "tratamentul lor reprezentând o sumă totală de 592 de dile", cu rezultate menționate de dr.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
acest timp, se trataseră 6 alienați, 2 bărbați și 4 femei, "tratamentul lor reprezentând o sumă totală de 592 de dile", cu rezultate menționate de dr. Bottez în felul următor: "Unul din alienați, Alexandru Gheorghiu, care intrase în cura acestui ospiciu la 2 august, cuprinsu de mania acută cu idei de persecuțiuni, au ieșit deplin vindecat la 24 octombre după un tratament de 84 dile. Altul, Dimitrie Sasu intrat la 16 august, suferind de alcoolism cronic, a încetat din viață în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
vindecat la 24 octombre după un tratament de 84 dile. Altul, Dimitrie Sasu intrat la 16 august, suferind de alcoolism cronic, a încetat din viață în ziua de 13 septembrie după 28 dile de tratament. Rămân deci în prezent în ospiciu 4 alienați (femei), 2 române și 2 israielite". Aflăm diagnosticul acestor bolnavi: o manie pelagroasă "considerabil ameliorată; o histerică cu idei nymphomane și ea destul de ameliorată, dar care prezintă, încă, din vreme în vreme accese de nymphomanie în timpul cărora face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
o histerică cu idei nymphomane și ea destul de ameliorată, dar care prezintă, încă, din vreme în vreme accese de nymphomanie în timpul cărora face propuneri obscene celor ce o înconjură" și care "deja de trei ori până acum a fugit din Ospiciu". O a treia bolnavă "este o dementă inofensivă", iar a patra "cuprinsă de mania histerică" este staționară. Dr. Bottez menționează câteva date despre imobil, este în afara orașului și insuficient ca spațiu; astfel, " Modul distribuțiunei localului afectat la Ospiciu, e de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
fugit din Ospiciu". O a treia bolnavă "este o dementă inofensivă", iar a patra "cuprinsă de mania histerică" este staționară. Dr. Bottez menționează câteva date despre imobil, este în afara orașului și insuficient ca spațiu; astfel, " Modul distribuțiunei localului afectat la Ospiciu, e de asemenea vicios, patru camere una pentru gardieni, una pentru bucătărie, rămân două propriu-zise pentru alienați, din acestea una foarte mică abia permite instalarea a două paturi și acestea lângă ferestre, alta mai mare în care ar încape trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
una foarte mică abia permite instalarea a două paturi și acestea lângă ferestre, alta mai mare în care ar încape trei paturi, dar care fiind asfaltată pe josu ține frig și e greu de încălzit earna". Starea materială a acestui ospiciu era deplorabilă din mai toate punctele de vedere: "nici până acum nu s-au dat papucii, colțunii și tulpanele", iar alimentația se făcea sui generis: "zilnic gardianul însărcinat cu aceasta e obligat să se ducă la D-l Intendent al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
ca acesta să-i deie paralele alocate pe ace zi, pentru nutrimentul alienaților și apoi să se ducă să cumpere". Infirmierii (gardienii) erau total necorespunzători "majoritatea lor fiind niște înrăutățiți care au epuizat toate slujbele înainte de a ajunge gardieni de ospiciu", iar unul dintre aceștia "ține de administrația prășitorilor de șanțuri" (Dr. Bottez, ironic, raportează: "nu știm care sunt condițiile cerute pentru un bun păzitor de șanțuri, în tot cazul din experiența făcută, căci până acum în 5 luni am vedut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
prășitorilor de șanțuri" (Dr. Bottez, ironic, raportează: "nu știm care sunt condițiile cerute pentru un bun păzitor de șanțuri, în tot cazul din experiența făcută, căci până acum în 5 luni am vedut 5 din acești gardiști succedându-se în ospiciu, mă cred autorizat a conchide că aceste condițiuni sunt departe de a fi identice cu acele ce se cer unui bun infirmier de ospiciu"). În continuare, raportul menționează abaterile lor, pentru care a fost silit să facă raport de îndepărtare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]