1,728 matches
-
la palat, unde trei copiști îi așterneau pe pergament învățătura și rețetele sale, de față fiind doi medici tineri care încercau să învețe de la el arta vindecării. Într-o zi a venit un rabin supărat foc că Amos era ținut ostatic, dar a plecat precum un câine cu coada-ntre picioare. Regele l-a mustrat pentru purtările poporului său. - Sunteți mai curând dedați afacerilor și strângerii de aur decât păstrării cunoștințelor voastre, încât știința voastră riscă să moară odată cu voi. De-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
În Japonia medievală Japonia Centrală În secolul al XVI-lea Notă către cititor CARTEA ÎNTÂI „Maimuță! Maimuță!“ Banditul Tenzo Pușca lui Koroku Muntele Florii de Aur Un alt stăpân Seniorul idiot CARTEA A DOUA Un bărbat chipeș Zidurile din Kiyosu Ostaticul lui Yoshimoto Seniorul cu dinții Înnegriți Mesagerul CARTEA A TREIA Un castel clădit pe apă Ademenirea tigrului Maestrul din Muntele Kurihara „Fii un vecin prietenos“ Shogunul rătăcitor CARTEA A PATRA Dușmanul lui Buddha Shingen-cel-cu-Picioare-Lungi sau Shingen-picioare-lungi Poarta fără porți Funeralii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
sabia cea lungă și stătea spate-În-spate cu Mitsuhide. Mai păstrând o rază de speranță, Mitsuhide făcu un ultim apel la Shichinai: Dacă te temi că Îți vei pierde cinstea obrazului la Întoarcerea În Hachisuka, ce-ai zice să mă iei ostatic, oricât sunt de nevrednic? Voi merge la Stăpânul Koroku, să discut cu el părțile bune și cele rele acestei afaceri. Așa, o putem Încheia fără vărsare de sânge. Deși răbdătoare și rezonabile, cuvintele lui se auziră doar ca o smiorcăială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Yoshimoto urmărise mai Întâi să supună Mikawa. Tokugawa Kiyoyasu, seniorul din Mikawa, i se supusese lui Yoshimoto, resemnându-se să-i fie vasal. Fiul lui Kiyoyasu, Hirotada, nu-i supraviețuise cu mult timp, iar succesorul său, Ieyasu, trăia acum ca ostatic În Sumpu. Yoshimoto Îl făcuse pe unul dintre vasalii săi guvernator al Castelului Okazaki, Însărcinându-l cu administrarea Mikawei și Încasarea dărilor. Vasalii lui Tokugawa erau siliți să se supună clanului Imagawa și toate veniturile și proviziile militare din provincie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
perioadă. Dar, de cum auzi că Narumi și Kasadera intraseră În posesia provinciei Owari, revenise neobservat. — Tu ai răspândit zvonurile În ambele tabere și ai stârnit disensiuni printre dușmanii noștri? Întrebat, Tokichiro se mulțumi să clatine din cap, fără o vorbă. OSTATICUL LUI YOSHIMOTO Locuitorii provinciei Suruga nu-și numeau capitala Sumpu; pentru ei, nu era decât Sediul Guvernării, iar castelul său era Palatul. Cetățenii, de la Yoshimoto și membrii clanului Imagawa până la orășeni, considerau că Sumpu era capitala celei mai mari provincii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
umiliți din Okazaki. Când Își impunea să se gândească la fiul lui, se Întrista Întotdeaua. „Curând, va porni la drum prin această viață amară și va Îndura aceleași restricții ca mine.“ La vârsta de cinci ani, Ieyasu fusese trimis ca ostatic la clanul Oda. Când privea În urmă spre greutățile prin care trecuse, nu putea să nu-și compătimească fiul nou-născut. Era convins că tristețea și tragedia vieții omenești aveau să-i fie cunoscute și lui. În acel moment Însă, oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
părea să se fi răzgândit În legătură cu ceva. Jinshichi era ochii și urechile lui din lumea de afară. De la vârsta de cinci ani, Ieyasu locuise mai Întâi la clanul Oda, apoi la Imagawa, un exilat rătăcitor prin provincii inamice. Trăind ca ostatic, nu cunoscuse niciodată libertatea, lucru care nu se schimbase nici măcar acum. Ochii, urechile și mintea unui ostatic sunt Închise, iar dacă el Însuși nu făcea nici un efort, nu avea cine să-l mustre sau să-l Încurajeze. În ciuda acestui fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
De la vârsta de cinci ani, Ieyasu locuise mai Întâi la clanul Oda, apoi la Imagawa, un exilat rătăcitor prin provincii inamice. Trăind ca ostatic, nu cunoscuse niciodată libertatea, lucru care nu se schimbase nici măcar acum. Ochii, urechile și mintea unui ostatic sunt Închise, iar dacă el Însuși nu făcea nici un efort, nu avea cine să-l mustre sau să-l Încurajeze. În ciuda acestui fapt sau poate tocmai din cauza restricțiilor care i se impuseseră Încă din copilărie, Ieyasu devenise extrem de ambițios. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
nu-l subestimau chiar atât de mult pe Nobunaga, nici unul dintre ei nu lua provincia Owari așa În serios ca Ieyasu. Își exprimase odată opinia În acest sens, dar fusese luat În râs. La urma urmei, Ieyasu era tânăr și ostatic; În marele stat major, cuvântul lui avea foarte puțină greutate. „Să fie oare un subiect pe care trebuie să-l abordez sau nu? Chiar dacă insist...“ Ieyasu era adâncit În gânduri, cu scrisoarea lui Sessai În fața lui, când o bătrână doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
casei se afla destul de departe, așa că nu era nefiresc ca soției lui să i se facă adesea dor să-l vadă. Lăsând În urmă multe coridoare sinuoase, ajunse, În sfârșit, În apartamentele soției sale. În ziua nunții lor, hainele sărmanului ostatic din Mikawa nu se putuseră compara cu luxul și strălucirea Îmbrăcăminții Domnișoarei Tsukiyama, o fiică adoptivă a lui Imagawa Yoshimoto. „Bărbatul din Mikawa“, cunoscut după acest epitet, făcea obiectul disprețului din partea clanului Imagawa. Iar ea, trăind cu atâta mândrie În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
de viață. — Heishichi, am cam Întârziat, nu-i așa? Întrebă el. — Nu. Pe bilet nu era indicată clar nici o oră, deci cum am putea Întârzia? — Nu asta e problema. Chiar dacă e bătrân, Sessai nu Întârzie niciodată. Fiind și tânăr și ostatic, m-ar mîhni, să Întârzii la o Întâlnire când vasalii superiori și Sessai sunt deja acolo. Să ne grăbim, mai spuse el, dând pinteni calului. Pe lângă un grăjdar și trei slugi, Heishichi era singurul vasal care-l Însoțea pe Ieyasu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
său, cu un pas mai În urmă, dându-i lui Heishichi hățurile calului. Ascultându-și maestrul, Ieyasu simți dintr-o dată pentru acel om o recunoștință pe care nu o putea exprima În cuvinte. Nimeni nu putea nega că a fi ostatic Într-o provincie străină nu era o nenorocire, dar, dacă stătea să se gândească, Își dădea seama că educația primită de la Sessai Îi făcea mai mult bine decât rău. E greu să găsești un maestru bun. Dacă rămânea În Mikawa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
cel mai important factor al Înfrângerii, Înțeles numai după aceea, fu rezultatul sfatului cuiva. Cu câteva zile În urmă, prostul de Tatsuoki le adusese În castel pe soțiile și copiii soldaților care luptau afară, precum și pe familiile orășenilor bogați, ca ostatici, pentru ca ostașii să nu treacă de partea dușmanului. Omul care ticluise acest plan, Însă, nu era altul decât Iyo, unul dintre cei Trei Bărbați din Mino, care se aliase deja cu Hideyoshi. Prin urmare, „strategia“ lui nu era altceva decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
recunoscu el, abătut. Când fusese doar implicat În lupte, nu regretase aproape nimic, niciodată; dar, În prezent, când Își revedea politicile diplomatice, Înțelegea că dăduse greș. De ce nu se Îndreptase spre sud-est, când clanul Imagawa fusese distrus? Și, luând un ostatic din clanul lui Ieyasu, de ce privise tăcut cum Ieyasu Își Întinsese teritoriul În Suruga și Totomi? O eroare și mai mare fusese aceea de a se Înrudi cu Nobunaga prin căsătorie, la cererea acestuia. Astfel, Nobunaga se luptase cu vecinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
mai mare fusese aceea de a se Înrudi cu Nobunaga prin căsătorie, la cererea acestuia. Astfel, Nobunaga se luptase cu vecinii lui de la apus și de la miazăzi, și, dintr-o singură lovitură, pășise spre centrul câmpului de luptă. Între timp, ostaticul luat de la Ieyasu găsise o ocazie și evadase, iar Ieyasu și Nobunaga Încheiaseră o alianță. Chiar și acum, toți vedeau cât de eficientă fusese aceasta pe plan diplomatic. „Dar n-am să mă las dominat, la nesfârșit, de intrigile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
și Nobunaga Încheiaseră o alianță. Chiar și acum, toți vedeau cât de eficientă fusese aceasta pe plan diplomatic. „Dar n-am să mă las dominat, la nesfârșit, de intrigile lor. Am să le arăt cine e Takeda Shingen din Kai. Ostaticul din Tokugawa a fugit. Acest lucru Îmi rupe orice legătură cu Ieyasu. Ce alt pretext Îmi mai trebuie?“ Spusese aceste lucruri la consiliul militar din acea zi. Auzind că Nobunaga Își instalase tabăra la Nagashima și că era În toiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
exil. Păzit de Hideyoshi, fiul lui Yoshiaki fu luat la Castelul Wakae. În realitate, acest aranjament era un exemplu de șiretenie răsplătită printr-o favoare, dar Yoshiaki consideră cu obișnuita sa invidie, că fiul său fusese luat, În mod politicos, ostatic. Miyoshi Yoshitsugu era guvernatorul Castelului Wakae și, mai târziu, Yoshiaki Își găsi adăpostul la el. Dar Yoshitsugu, nedorind să-i fie gazdă unui aristocrat Învins și incomod, Începu să-l facă În curând să se simtă În plus, spunându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
nu-și putea stăpâni un ușor sentiment de invidie, ascultând convorbirea aceea Între tați. Shojumaru era moștenitorul lui Kanbei, dar, când Kanegasaki Își dăduse seama ce le rezerva viitorul, Își Încredințase fiul lui Nobunaga, drept garanție de bună credință. Tânărul ostatic fusese dat În grija lui Hanbei, care-l trimisese la castelul său din Fuwa și Îl creștea ca și cum ar fi fost propriul lui fiu. Astfel, cu Hideyoshi ca verigă de legătură a relației lor, Kanbei și Hanbei erau uniți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
de Seniorul Nobunaga și de Seniorul Hideyoshi, Întregul clan Ukita va pieri apărând clanul Mori. Ca să salvăm viețile a mii de soldați și să fim de folos națiunii, cei trei fii ai mei Își vor Întâmpina, moartea, cu bucurie ca ostatici pe teritoriu inamic. Dacă reușesc să protejez acest domeniu și să salvez mii de vieți, rugăciunile mele vor fi Împlinite. Aceste cuvinte ale lui Naoie puseră capăt discuției dintre vasali. Întrunirea luă sfârșit și Hikoemon primi o scrisoare prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
da. Răspunsul lui Nobunaga la replica lui Nobumori fu rapid ca un ecou: — Atunci, du-te acolo și spune-i lui Hanbei așa: fiul lui Kuroda Kanbei, Shojumaru, a fost trimis la castelul lui de Hideyoshi, acum câtva timp, ca ostatic - va fi decapitat imediat, iar capul lui va fi trimis tatălui său, În Itami. Nobumori se Înclină. Toți cei din jurul lui Nobunaga se chirciră un moment, speriați de furia lui neașteptată. Nu se auzi nici un glas și, o clipă, Nobumori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
chiar și acum un credincios devotat. Îmi imaginez că sunteți În termeni foarte prietenești cu el. — Cu Takayama Ukon, seniore? — După cum știți, s-a alăturat rebeliunii lui Araki Murashige și și-a trimis doi dintre copii la Castelul Itami, ca ostatici. — Este o situație Într-adevăr tristă, iar noi, prietenii săi Întru religie, suntem foarte Îndurerați din această cauză. Nu știu câte rugăciuni i-am Înălțat lui Dumnezeu pentru protecția Lui divină. — Chiar așa? Ei bine, Părinte Gnecchi, În asemenea momente, rugăciunile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
În acțiunile contrare voințelor stăpânului. Iar Seniorul Nobunaga era stăpânul lui Murashige, ca și al lui Ukon. Ukon Își exprimase În scris cele mai profunde sentimente: I-am trimis pe doi dintre cei patru copii ai noștri la Araki, ca ostatici, Întrucât soția și mama mea se pronunță cu tărie Împotriva supunerii În fața Seniorului Nobunaga. Dacă nu ar fi asta, firește că nu aș dori ca numele meu să fie asociat cu rebeliunea. Astfel, pentru Părintele Gnecchi, succesul misiunii și recompensele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
refugiul la Araki Murashige, În Itami, și explică Înverșunat situația, spunând: — Am fost trădați de nevrednicul meu fiu. În tabăra lui Murashige existau mulți oameni care aveau relații de strânsă prietenie cu clanul Takayama, așa că nu putea insista asupra pedepsirii ostaticilor din familie. Prin urmare, deși era un om destul de insensibil, Murashige Își dădea seama vag de complexitatea situației. — Nu e nimic de făcut. Dacă Ukon a fugit, ostaticii nu mai sunt de nici un folos. Privindu-i pe cei doi copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
de strânsă prietenie cu clanul Takayama, așa că nu putea insista asupra pedepsirii ostaticilor din familie. Prin urmare, deși era un om destul de insensibil, Murashige Își dădea seama vag de complexitatea situației. — Nu e nimic de făcut. Dacă Ukon a fugit, ostaticii nu mai sunt de nici un folos. Privindu-i pe cei doi copii mici doar ca pe o complicație În plus, Îi dădu Înapoi tatălui lui Ukon. Când Părintele Gnecchi primi această informație, se duse cu Ukon la Muntele Amato, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
care o avea În mână pajului, spre a i-o oferi lui Nobumori. Nobumori ridică reverențios ceașca la frunte și, studiind expresia stăpânului său, repetă: — Treaba? — Întocmai. Ți-am spus despre Shojumaru, nu? Fiul lui Kanbei - cel care e ținut ostatic În castelul lui Takenaka Hanbei. — A, vă referiți la treaba ostaticului. — Te-am trimis cu un ordin pentru Hanbei să taie capul ostaticului și să-l trimită la Itami. Dar, după aceea, n-am mai primit nici un răspuns, deși capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]