1,607 matches
-
și continuă, de continență sau începuturile ostenitoare ale înfrânării. Victoria personală împotriva desfrânării nu se datorează numai eforturilor noastre personale, ci și puterii sau ajutorului dumnezeiesc, ilustrându-se cu adevărul din versetul: De n-ar păzi Dumnezeu cetatea, zadarnic ar osteni străjerul” (cap. 15-16 ). Convorbirea a XIII-a (19 capitole) este susținută tot de Avva Cheremon și tratează despre ajutorul lui Dumnezeu. În această Convorbire, Cassian expune raportul dintre har și libertate, fără a-l numi. Această întreprindere moral-teologică o face
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
nască din femeie, să fie prunc, să fie înfășat, să fie hrănit cu lapte și să sufere de toate celelalte, ca să se creadă adevărul întrupării și să se coasă gurile ereticilor. Pentru aceea a dormit în corabie, a călătorit, a ostenit, a îndurat toate cele omenești, ca prin fapte să poată fi încredințați toți oamenii. Pentru aceea a stat înaintea scaunului de judecată, a fost răstignit, a suferit, moartea cea plină de rușine și a fost pus în mormânt, ca prin
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
a mărginit dovada întrupării Sale numai la atât, ci, după ce S-a îmbrăcat cu trup, îngăduie ca trupul Său să sufere toate scăderile firii: să flămânzească (Mt. 4, 2), să înseteze (Ion. 19, 28), să doarmă (Mt. 8, 24), să ostenească (In. 4, 6)”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt la ceea ce s-a spus: ,,Părinte, dacă este cu putință...”, în vol. Omilii la săracul Lazăr. Despre soartă și Providență..., p. 255-256) „Întrebare: Unii întreabă în ce înțeles se spune că
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
la tot felul de schimbări și de întorsături drept care deseori osteneala lor o suferim, iar de împlinirea lor rămânem lipsiți iar în privința nădejdilor pe care le-am învistierit la Dumnezeu nu este cu putință asta, ci cel care s-a ostenit are parte, negreșit, și de cununi: căci nădejdea nu rușinează (Rom. 5, 5), fiindcă este făgăduință dumnezeiască, și darurile sunt pe măsura Celui Ce a făgăduit”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cele dintâi Omilii la Facere, cuvântul al nouălea, p.
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
refrigerat: "bat cleios adormitele ore"; "cad codrii cu-n țipăt prelung, omenesc, / și marea începe să sune". Scenariul, tipic romantic, cu un motto din Parmenide e, în esență, o meditație despre viul care apare ca mort; împresurat de întuneric, Eul ostenit de repliază asupră-și tânjind spre un quietism absolut: "O, veșnic aș vrea să întârzii aici, / pe treapta supremă la care / ființa nu scade ca umbrele, nici prezența nu trece-n mișcare..." Parabole, balade, ditirambi, psalmi, sonete, elegii, invocații modurile
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
fără cap, căruia Îi fotografiase doar pantofii), cuvântul „artă” sună mereu a mistificare și scutece calde. Mai bine amorali, decât imorali. Nu crezi? Și acum, te rog, sărută-mă. - E o poză bună, a continuat vizitatorul. Se vede că-s ostenit, așa-i? Și chiar eram. Cred că, de istov, Îmi e fața atât de greu Încercată. Dumneata ai ales titlul? Acela era tocmai opusul artei, a meditat Faulques. Armonia liniilor și formelor nu urmărea decât să ajungă la cheile intime
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
În lume, sus și jos, războaie, Învălmășeli, strămutări, foamete, lăcomie și stăpînire, toate acestea cresc și descresc după mersul Conducătorilor. Ei sînt cei care pun În mișcare toată creația”99. Ca și gnosticismul, al cărui produs tardiv este, maniheismul nu ostenește niciodată să polemizeze cu astrologia, Îngrăditoare a liberului arbitru uman. Cele cinci planete și cele douăsprezece semne ale Zodiacului sînt Arhonți ai Întunericului 100. În Kephalaion 47, Despre cele patru lucruri de seamăl 01, ni se spune că există patru
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
job; kg; leneș; lenos; literatură; luptător; mașină; masiv; memorabil; merge; merită; merituos; meserie; mînă; mîndru; moale; mobilier; motivare; motivație; multe; munca; munte; nasol; nașpa; neaccesibil; neajutor; neexperimentat; negru; neîndeplinit; nerezolvabil; nesuportat; numaidecît; obezitate; obiect; oboseală; obosit; obositor; oftat; de oprit; ostenit; ostenitor; pasul; pămînt; părere; percepție; piatra; ca piatra; piedică; pierdere; plecare; plîngăcios; potrivnic; de prețuit; de priceput; prieten; puternică; răbdare; rău; realizări; saci plini cu ceva; sacul; sărac; sărăcie; serviciu; sfat; siguranță; singur; situație; slab; mai slăbește; solicitare; spate; speranță
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
lăcrimați, / Se roagă să vă-ndurați, / Să-i iertați / Și să-i binecuvântați... Căci ei sânul v-au supt / Și multe bucurii v-au făcut; Din somn dulce v-au sculat / Și poate i-ați blestemat, / Căci părinții mult se ostenesc, / Până fiii mari îi cresc, / Și blestemul părinților / Risipește casa fiilor, / Iar binecuvântarea / Întărește temeliile casei; (...) / Toate le lăsați / Și greșelile fiilor le iertați, / Câte v-au greșit ei / Din copilărie, / Până la această căsătorie, / Să-i binecuvântați, / Cu pâine și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
-l uităm pe Nichita Stănescu din "Laus Ptolemaei", prin retorism și capacitate expozitivă: În privința tratatului meu/ Despre flacără,/ despre natura, felurile și dulceața lor/ pot să-ți spun/ că va rămâne nescris. Căci dacă l-aș scrie,/ cine s-ar osteni să-l citească". Universul este absurd și fantastic, poetul însuși ne trimite la Poe. Mihai Ursachi subordonează formula poetică stării lirice pe care vrea să ne-o transmită; poeme în proză, versuri albe sau versuri în care ceea ce ne comunică
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
nebuni pentru Hristos; voi însă înțelepți întru Hristos. Noi suntem slabi; Voi însă sunteți tari. Voi sunteți întru slavă, iar noi suntem întru necinste! Până în ceasul de acum flămânzim și însetăm; suntem goi și suntem pălmuiți și pribegim, și ne ostenim, lucrând cu mâinile noastre. Ocărâți fiind, binecuvântăm. Prigoniți fiind, răbdăm. Hiliți fiind, ne rugăm. Am ajuns ca gunoiul lumii, ca măturătura tuturor, până astăzi. (I Corinteni 4, 10-13) În monahismul timpuriu Deja vedem diferite forme de "nebunie în Hristos" în
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
-i pare rău că a ascultat pe om. Calul de asta nu se mînîncă, că l-au încălecat și fe meile. Totuși are o parte de mîncat, dar cine o știe? Calul nu are splină; fuge mai iute și nu ostenește. Fetele care merg călare fac un păcat, ca și cum ar omorî pe cineva. Cînd cineva vede întîi cal împiedicat pe nemîncate, e împiedecat toată vara. Cînd calul trage într-un loc unde începe să bată cu copita, să știi că dedesubt
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Și după ce i-au luat văzul, trage-i, pumni, palme, și pe urmă care cu ce apucă, baba cu o cratiță, fata cu o scurtătură de lemn și femeia cu un tîrn (...): -Na belete! na belete!! na belete!!! Cînd au ostenit bine chivuțele, a plecat și d. Lefter, destul de ostenit și dumnealui, dar repede, și cu capul gol, de degrab' ce-i era și chivuțele după el: -Ho! Ho! Nu mai vrei belete? sa mai vii la belete!" (s. n.) Furnicătura de
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
palme, și pe urmă care cu ce apucă, baba cu o cratiță, fata cu o scurtătură de lemn și femeia cu un tîrn (...): -Na belete! na belete!! na belete!!! Cînd au ostenit bine chivuțele, a plecat și d. Lefter, destul de ostenit și dumnealui, dar repede, și cu capul gol, de degrab' ce-i era și chivuțele după el: -Ho! Ho! Nu mai vrei belete? sa mai vii la belete!" (s. n.) Furnicătura de palmă a împăratului din istorioara Poveste, mai sus amintită
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
sofisticat și pretențios. Lectura unei jalbe te poartă prin toate stările și emoțiile jeluitorilor și dă posibilitatea cititorului să-și imagineze scenele descrise. Oralitatea se remarcă mai ales în mărturiile culese în parohie. Aici, preoții sau logofeții nu se mai ostenesc să stilizeze forma mărturiei sau să excludă expresiile obscene, ci redau pur și simplu vorbe le martorilor. Mijloacele probatorii Reclamantul trebuie să prezinte în instanță orice probă care poate elucida sau susține cele afirmate în plângere. Numai soborul stabilește importanța
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
nou solstițiu intempestiv, niște figuri încă mai puțin consistente documentar decât teroriștii din decembrie. Socotind, probabil, pe seama unei lungi tradiții paternaliste, că poporul e încă prea infantil, i se administrează știrile, explicațiile, "istoriile" fără prea multe precauții. De ce s-ar osteni? Românul rabdă orice, până la pierderea de sine. Disprețuit de dictatură, umilit și redus la condiția animalului de povară, el nu are încă puterea unei reacții convenabile. N-o avea nici cu un secol în urmă, când Eminescu încerca să explice
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
sau că-i frământa alte gânduri pline de îingrijire-? De aceea, amintirile lui Nică sunt pline de haz și de farmec. Totul este joc în existența lui. El și frații lui se joacă cu tatăl lor când acesta se întorcea ostenit de la muncă, căci vorba proverbului: ―dacă-i copil, să se joace; dacă-i cal, să tragă; și dacă-i popă, să cetească...Ei se joacă ―ca băiețiiluându-se la hârjoneală ―până ce era nevoită biata mamă să ne deie câteva tapangele la
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
bună". De fapt, ei reacționează astfel din frică, uitînd ce spunea Roosevelt, cum că "în societățile libere singurul lucru de care trebuie să ne temem este frica însăși" și făcînd astfel servicii inestimabile teroriștilor care nu trebuie să se mai ostenească prea mult. Odată inoculată, frica devine unealta și catalizatorul terorismului, multiplicatorul și amplificatorul actelor sale. "Imperiul fricii" este un tărîm fără cetățeni, un domeniu al spectatorilor, al supușilor și victimelor, a căror pasivitate înseamnă neajutorare și a căror neajutorare definește
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
unidimensionalizare a personalității umane. Întradevăr, putem constata cu ușurință că, pentru marea majoritate a subiecților procesului instructiv-educativ actual, realizarea În plan științific sau tehnic reprezintă aspirația dominantă, desăvârșirea profesională și chiar speranța de Împlinire pragmatică În plan social. Nu vom osteni să subliniem că omul nu este numai rațiune, că În egală măsură el este și sensibilitate și voință. Tocmai de aceea, pentru a-l educa ca personalitate, În integralitatea sa, strategiile instructiv-formative trebuie să vizeze, de asemenea În egală măsură
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
constantă a cursului și seminarului. Viziunea era una a vaselor comunicante, relevând legăturile organice dintre diferite perioade, întrețeserea lor. Prin o asemenea modalitate se izbutea mai pregnant configurarea elementelor definitorii ale vârstelor cele de demult, în care se găseau, nu ostenea să spună Elvira Sorohan, rădăcinile direcțiilor pe care le-a îmbrățișat în evoluția sa scrisul literar la români. În temeliile zidite atunci în Evul de Mijloc se identificau, în interpretările pertinente și uneori originale ale cursului, seminarului și lucrărilor științifice
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
au vrut să dea în typari cu a sa chieltuială aciastă carte a Octoihului, tălmăcită de pre vorba cea grecească și slovenească pre limba noastră cea Rumânească. Sfințiia sa, ca un bun Păstoriu și ne-adormit, care nu încetează a osteni în toate zilele, cu lucrul, cu cuvântul, și cu învățătura, pentru mântuirea cea de obște a oilor lui celor cuvântătoare, și să nevoiaște și în zi și în noapte pentru ca să facă ciata lui cea Preoțească să fie împodobită cu de
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
egalitatea între cetățeni este un avantaj prețios: supuși unor tirani, atenienii nu erau mai buni la război decît vecinii lor, dar, scăpați de tiranie, superioritatea lor se dovedi răsunătoare. Vedem bine cum, aserviți, refuzau să-și arate valoarea din moment ce se osteneau pentru un stăpîn, pe cînd liberi, fiecare în propriul său interes, colaborau cu toate puterile spre triumful cauzei." (Ancheta, V, 78). Ce reprezintă această invenție ateniană acest regim politic nou pe pămînt care a durat, cu cîteva întreruperi, vreme de
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
în puținătatea surselor de aprovizionare și de distribuție a apei, conjugată cu starea deplorabilă a rețelei de aducțiune, asigurată îndeobște prin țevi din "oale", respectiv din lut ars. Abordând, între altele, și chestiunea "îndestulării" orașului cu apă în vremea când ostenea la elaborarea cunoscutei și pretențioasei sale sinteze, cel identificat a fi fost ultimul cronicar al Moldovei, Manolache Drăghici, consemna acid că, în domeniu, exista o "mare nerânduială cu suiulgii și oalele ce conduc cursul lor pe la cișmele, spărgându-să necontenit când
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
greutate de aproximativ 4,29 tone, cișmeaua după cum relevă textul bilingv româno-latin de pe fațadă 10 a fost închinată de domnitorul Gr. Al. Ghica "îndemânării publice", în anul 1851, purtând însă pecetea imaginației tehnice, a înțelepciunii și strădaniei celui care a ostenit continuu și multidirecțional pentru modernizarea și înfrumusețarea orașului-capitală (încă) al țării Moldovei. Fig. 8. Proiectul cișmelei din fața Mitropoliei Un an mai târziu, la sesizarea lui Vasile Pogor, Departamentul Lucrărilor Publice cerea lui Mihalic de Hodocin să purceadă la o nouă
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
amănunt ce ar merita, poate, o atenție aparte dînd naștere unor cărți tot mai scurte, mai dense, mai fulgurante. Nu din lipsă de timp, nici de inspirație, nici ca să le facă neapărat pe plac editorilor care se feresc să-și ostenească cititorii. Rațiunile, cred, ar trebui căutate în altă parte, dar asta ar deschide o dezbatere civilizațională cu bătaie lungă... A fost prima lor întîlnire, deci, primul dialog încrucișat, în urma lecturii reciproce a romanelor lor. Echenoz scrie 14, istoria a cinci
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]