4,332 matches
-
de oameni. Sebastianus intui că acel războinic trebuia să fie de rang mai înalt, căci era înconjurat de o suită consistentă de oameni înarmați, care îl sprijineau cu sporovăiala lor. în sarcasmul său, în privirea sa arogantă putea citi o ostilitate bine înrădăcinată și de neînlăturat. — Trebuie să mă credeți. Armata care urmează să vină e o armată mare: cele mai bune trupe de elită și trupe regulate, îi asigură cu nerușinare, printre protestele însuflețite. Dar acum lăsați-mă să vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ținea torța avea fața plină de cicatrici și fără un ochi. Spuse câteva cuvinte pe un ton care putea să fie de apreciere și întinse o mână să mângâie obrazul fetei. Ea făcu un pas îndărăt, fixându-l cu o ostilitate întunecată, pasivă. Lidania se ridică atunci brusc în picioare și, spre marea surprindere a lui Sebastianus, începu să-i împroaște pe cei doi cu un șuvoi de insulte chiar în limba lor, agitându-și o mână ca să-i facă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
forța sa, puterea care o însoțea. Simțea că, dacă ar fi reușit să o aibă, ar fi avut totul; iar, dacă ar fi cucerit totul, dar nu și pe ea, nu ar fi avut nimic. Era pe deplin conștient de ostilitatea ei: își amintea privirile încărcate de dispreț, dar îi veneau în minte și lacrimile ei, privirea dintr-odată imploratoare când se pregătea s-o termine cu fratele ei. Pentru un moment, avusese privilegiul să o vadă plângând, să o aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ar fi putut să vrea de la el, dar nu simțea de fapt nici o teamă; mai degrabă, pe lângă sentimentul surd, apăsător, al propriei neputințe de prizonier, îl încerca dorința arzătoare a unei înfruntări și, mai presus de orice, un sentiment de ostilitate virulentă. Cu puțin timp înainte, Lidania, răvășită, intrase în depozitul femeilor, anunțând că Odetta își luase viața. Cineva o găsise, nu departe de tabără, spânzurată de un mesteacăn. Vestea fusese primită cu durere de către tovarășele sale, dar fără mirare, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lui să-i ceară moartea și de teamă să nu fie constrâns s-o umilească în fața lor. Fiindcă ei nu ar fi putut înțelege. De altfel, nici chiar el nu se putea înțelege pe sine. Nu era, desigur, surprins de ostilitatea - întru totul previzibilă - pe care Frediana o manifesta față de el; ceea ce îl uimise peste măsură era forța incredibilă pe care ea știuse să o extragă din ura sa pentru a se opune și a lupta, cu curajul și abilitatea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
deși rămăsese doar un martor tăcut, se preocupa de modul său de viață cheltuitor și de extravaganțele sale, abținându-se, de altfel, să-i judece comportamentul nonconformist, care adesea întrecea măsura, devenind mai mult decât provocator și atrăgându-și împotrivă ostilitatea celor din jur și chiar pe a celor de același rang. Ajuns în pragul celor șaizeci de ani, o slujea pe Hippolita cu un devotament nestrămutat: din porunca ei, cumpăra adesea, de la privați sau de la cei care le revindeau, sculpturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
deja bine înfipt pe picioare, în mijlocul cercului de bagauzi. Ofițerul știa bine că toți erau împotriva sa - în afară, poate, de Ambarrus și, cu siguranță, Divicone - și că nimeni, oricum, nu ar fi mișcat un deget ca să-l ajute. Doar ostilitatea evidentă a sutelor de bandiți din jurul său - nu lipsită de o anume curiozitate de a-l vedea pus la încercare - ar fi fost suficientă ca să înspăimânte inima cea mai hotărâtă; însă el aparținea unei rase deosebit de tenace și, mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
E ciudat că hunii atacă chiar la ei. în schimb, incendiul a produs panică și atrage oameni din toate celelalte laturi ale zidului. Multe puncte or fi rămas la ora asta fără apărare. Sebastianus îl măsură cu atenție, cu o ostilitate ce îi venea din conștiința chinuitoare a faptului că era posibil ca lucrurile să fi stat chiar așa. Maliban, veșnicul taciturn, de astă dată vorbi: — Cred că am face bine dacă am controla poarta lui Marcentius. Probabil că acolo au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
alăturaseră armatei lui Etius și care aveau motive în plus, față de ceilalți aliați, să nu-i slăbească. Ura semănată cincisprezece ani mai înainte pe malurile Rinului încă își arăta roadele otrăvitoare și unul dintre acestea îl privea doar pe Balamber: ostilitatea feroce, de neînvins, a Fredianei. Cu toate acestea, faptul că de mute zile coloana mărșăluia fără să fie deranjată de dușmani îl făcea să-și spună că, foarte probabil, ceata sa încetase și ea urmărirea. De altfel, eventualitatea unei noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
grupuri hiung-nu, care, grăbindu-se către râu, treceau pe lângă ei fără să le dea atenție. Nu era nimic ciudat în asta, căci ostrogoții, cărora li se atribuia responsabilitatea înfrângerii la Campus Mauriacus, erau priviți acum de către armată cu neîncredere și ostilitate. Observând că mingan-ul rămăsese în urmă față de restul armatei, Balamber își îndemnă oamenii să grăbească pasul: inevitabil, călăreții se depărtară și mai mult de cei care aveau în grijă carele. Balamber văzu imediat cum stăteau lucrurile și se întoarse împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dar nimeni nu mai avea, de mult timp, ochi pentru el. Mai mult, toată lumea a început să-l considere un netrebnic care reușise să-și amăgească soarta, să se sustragă rigorilor destinului și propriei morți. Copilului i se părea firească ostilitatea celor din jur, fiind primul sentiment pe care-l cunoscuse, ajungând să se deteste el însuși. Singurul său loc de refugiu era mica prăvălie a bătrânului anticar Sofron. Să ții o prăvălie cu relicve și cărți vechi într-o mică
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cu o bucurie rece de matematician, deși reală, Timotin m-a lăsat singur și am înțeles că a reușit cu greu să determine pe doamna să vină în odaia de primire. A apărut emoționată și stângace. Ceea ce mi se păruse ostilitate îmbufnată, era timiditate. Subțire, zveltă, formele ei nu poartă mărturia celor patru maternități. Într-o rochie neagră, din care apar numai, și încă cu destulă zgârcenie, mâinile, gâtul și vârful botinelor, pieptănată simplu, cu părul supus, simți că e într-
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
avea cunoștință de planurile aliaților...!! Judecând Însă lucrurile la rece, debarcarea plănuită În peninsula Balcanică nu a mai fost necesară din două motive. Neutralitatea Turciei opținută cu greu de diplomația americană, precum și rolul major al României În desfășurarea ulterioară a ostilităților...!! Dacă România nu se depărta de noi, era timp suficient ca arma „Atomică” să fie perfectată iar În cazul acesta, altul ar fi fost sensul istoriei...!!!” „Totuși, trebue să recunoaștem - atinse Tony Pavone coarda sensibilă a discuției - debarcarea Aliaților În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Mă Întorc mâine. V Emil În Rolls Royce avea poate o viață de invidiat. Limuzina argintie era ventilul lui. Putea elibera toată acea putere la discreție. În plus, Îl situa În afara rivalităților nefericite, Îndârjite, În afara pizmei, a urii și a ostilităților dintre șoferii obișnuiți ai mașinilor mai puțin prestigioase. Dacă parca pe două locuri, nu era asaltat de poliție. Așa cum stătea În picioare lângă acea mașinărie impresionantă, fesele lui, cărora pantalonii de uniformă le dădeau un contur rectiliniu, erau mai aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
îmi pare rău. Nu voiam să spun că regret... — Știu, m-a oprit Sheba. E doar una dintre acele informații pentru care nu există răspuns potrivit. Iată, ieșea din nou la suprafață. Permanentul refuz de a-mi lua în considerare ostilitatea. Parcă era unul din lacurile acelea din basme: nimic nu putea deranja calmul de oglindă al suprafeței. Comentariile mele batjocoritoare și glumele răutăcioase erau înghițite în tăcere de adâncurile ei, nelăsând mai mult decât o vagă încrețire a apei. Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
două piese frumoase de mobilă clasică, printre care un scrin drăguț, dar toate celelalte păreau să fi fost second-hand-uri de la birouri ce se redecorează. Doamna Taylor s-a repezit brusc spre fiica ei și a tras-o, mai degrabă cu ostilitate, de talie. — Cureaua e nouă? a întrebat ea. — Da, am cumpărat-o de la magazinul din colțul străzii. E drăguță, nu? — Hm, a zis doamna Taylor. Iar nu porți furou. Trebuie să împrumuți unul de la mine dacă ieșim. Nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Îl aduc imediat. Plecă În grabă și dispăru imediat În spatele draperiei. Dar cel cu ochelari fumurii, care stătea cu un pas În spatele nostru și ne pîndea ca pe niște bagaje, nu făcu nici cel mai mic efort să-și ascundă ostilitatea pe care nici măcar lentilele Întunecate nu o puteau para. Poate Îmi purta pică pentru că am fugit și l-am lăsat acolo, deși știam că a venit la mașina mea În căutare de ajutor. Sub nasul roșu, caraghios, mușchii din colțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
firicele de barbă scăpate de aparatul de ras. PÎnă atunci Îmi lăsase impresia unui temperament de om de afaceri, dar astă-seară - poate dădusem prea mult frîu liber imaginației - chipul lui avea ceva din cel al visătorilor. N-am simțit nici ostilitate, nici Împotrivire, dar nu-mi venea să cred că o fotografie poate ajunge să-mi vorbească. Chipul i se potrivea extrem de bine cu poza luată, de parcă s-ar fi născut să fie imagine pe o bucată de hîrtie fotografică. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Republicii Moldova, evitându-se astfel formula "Transnistria", care era încărcată cu o oarecare nuanță de separare. Întâlnirea miniștrilor de externe ai Republicii Moldova, Rusiei, României și Ucrainei s-a încheiat prin adoptarea unei Declarații care chema părțile în conflict să încheie imediat ostilitățile și care stabilea unele mecanisme specifice pentru controlul și asigurarea încetării focului. Dintre aceste mecanisme, două erau de interes nemijlocit pentru mine. Astfel, a fost creat un comitet alcătuit din reprezentanții speciali ai celor patru miniștri de externe participanți, care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
parte direct la eforturile părților pentru asigurarea menținerii încetării focului și continuarea negocierilor în vederea rezolvării politice a conflictului ceea ce nu s-a petrecut încă, nici peste 20 de ani ! Conflictul a fost mai degrabă, "înghețat" mai mult sau mai puțin, ostilități deschise continuând a avea loc în perioada imediat următoare. Ministrul nostru de externe de atunci, Adrian Năstase, m-a desemnat, pe loc, pe mine ca reprezentant personal al său în acest comitet cvadripartit cu rang de ambasador. Din Comitet, făceau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
prin discuții și negocieri, pornindu-se de la asigurarea integrității teritoriale a Republicii Moldova și de la aplicarea tuturor prevederilor cu privire la drepturile omului înscrise în documentele C.S.C.E., inclusiv cele referitoare la persoanele aparținând minorităților naționale". Parlamentul, Președinția și Guvernul Republicii Moldova acționau pentru încetarea ostilităților și declanșarea unui proces de soluționare pașnică a conflictului. Acordul de încetare a focului care a pus capăt conflictului a fost semnat la 21 iunie 1992, deși izbucniri de violență sau tensiune au continuat și după această dată. A fost
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
de către Moscova au fost decisive, Transnistria devenind de facto independentă.6 Rolul crucial al Moscovei și al prezenței sale militare în conflict se reflectă foarte clar în acordul de încetare a focului, din 21 iulie 1992, care a pus capăt ostilităților. Convenția privind principiile de soluționare pașnică a conflictului (Convenția Elțin-Snegur) a fost semnată la Moscova de cei doi președinți, consfințind activa implicare a Rusiei 7. Convenția stipulează, de asemenea, crearea Comisiei Unificate de Control și a forțelor unificate de menținere
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Rusiei au continuat. În 1994, părțile au ajuns la un acord, conform căruia Kremlinul se angaja să-și retragă forțele sale în decurs de trei ani de la ratificarea acordului. Acesta, însă, n-a fost niciodată ratificat de Moscova. De la încetarea ostilităților armate, în 1992, Moscova a acordat, în permanență, sprijin politic, economic și militar regiunii separatiste, devenind astfel forța majoră în menținerea statu-quo-ului și obstrucționarea procesului de soluționare a conflictului 8. Se cuvine a reaminti că, în 1999, la Summit-ul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Lisabona (unde se desfășura cea de-a doua Conferință privind asistența internațională pentru statele C.S.I.), a avut loc întâlnirea cvadripartită a miniștrilor de externe ai Republicii Moldova, României, Rusiei și Ucrainei, convocată la inițiativa ministrului de externe al Republicii Moldova, în legătură cu reluarea ostilităților: schimburi de focuri la Dubăsari, inclusiv asupra observatorilor, și intervenția în forță a Armatei a 14-a. Miniștrii și-au exprimat profunda îngrijorare privind înrăutățirea situației și s-au pronunțat pentru adoptarea unor măsuri urgente privind respectarea strictă a încetării
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
din urmă. Aparent, era vorba de convingerea Uniunii Sovietice de a se alătura efortului militar al Aliaților în războiul împotriva Japoniei. În fapt, odată cu convenirea intrării condiționate a U.R.S.S. în război cu Japonia, la 90 de zile după încheierea ostilităților în Europa, Stalin și Roosevelt s-au pus de acord cu privire la: 1. integrarea Chinei după război în sfera de influență a S.U.A. și 2. recunoașterea, în favoarea U.R.S.S., a desprinderii Mongoliei Exterioare de China, a accesului și dislocării flotei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]