2,363 matches
-
Ei au trăit în satele lor relativ izolate, cu ocupațiile lor vechi de secole. Cei creștini erau excluși de la poziții importante în ierarhia statului otoman, ceea ce i-a făcut să-și păstreze modul de viață tradițional. Pe de altă parte, otomanii n-au organizat un sistem școlar pentru creștini, iar limba turcă era singura folosită oficial. În familii și în sate se vorbea numai meglenoromâna. Doar bărbații care umblau la oraș erau bi- sau trilingvi. Astfel s-a putut păstra și
Meglenoromâni () [Corola-website/Science/302074_a_303403]
-
acordul a fost întâmpinată cu furie de către populația musulmană de pe insulă și a condus la noi ciocniri între comunitățile greacă și turcă în 1896 (comunitatea turcă era formată din greci cretani care se convertiseră la islamism). Pentru a potoli tulburările, otomanii au trimis întăriri militare, în timp ce voluntari greci au sosit pe insulă în sprijinul populației grecești. În același timp, flotele Marilor Puteri au patrulat prin apele teritoriale ale Cretei, ceea ce a dus la escaladarea conflictului, dar s-a încheiat ulterior un
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]
-
au acuzat pe regele George I și pe membrii guvernului de trădare a cauzei cretane. Societatea Națională, o organizație naționalistă și militaristă care s-a infiltrat în armată și administrație la toate nivelurile, a susținut necesitatea unei confruntări imediate cu otomanii. Pe 25 ianuarie 1897 au plecat spre Creta primele nave de transport a trupelor, însoțite de nava de război "Hydra", fiind debarcate două batalioane ale Armatei Grecești sub comanda col. Timoleon Vassos în apropierea orașului Chania. Pe 2 februarie, în ciuda
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]
-
oprit înaintarea otomană. Pe 5 mai, trei divizii otomane au atacat Farsala, determinând retragerea ordonată a forțelor grecești către Domokos, în timp ce în ajunul acestor evenimente Smolenskis s-a retras din nou-cuceritul oraș Velestino către Almyros. Volos a căzut în mâinile otomanilor la 8 mai. La Domokos grecii au adunat 40.000 de oameni într-o puternică poziție defensivă, la care au participat aproximativ 2.000 de voluntari italieni din unitatea ""Cămășile Roșii"" aflată sub comanda lui Ricciotti Garibaldi. Turcii au avut
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]
-
amenințării rusești au alarmat guvernele francez și britanic, care au luat măsuri imediate pentru ajutorarea turcilor. În 1853, după ce Rusia a ignorat un ultimatum anglo-francez, care cerea retragerea din Principatele Dunărene, Marea Britanie și Franța au intrat în război de partea otomanilor. Țarul Nicolae a presupus că, recunoscători pentru rolul avut în înăbușirea revoluțiilor de la 1848, austriecii aveau să-i fie aliați, sau cel puțin aveau să rămână neutri. Austria se simțea însă amenințată, la rândul ei, de prezența trupelor rusești la
Războiul Crimeii () [Corola-website/Science/303095_a_304424]
-
cu făgăduieli, dar solul venețian Guido Solari (George Paul Avram) decide să lupte de unul singur alături de moldoveni. Pentru a atrage oștile turcești către Vaslui, unde Ștefan găsise un loc prielnic pentru luptă, sunt pustiite și incendiate satele din drumul otomanilor, fiind lăsate întregi doar cele dinspre Vaslui. Hărțuite și înfometate, oștile lui Soliman-Pașa se îndreaptă astfel înspre locul de luptă dorit de Ștefan. Bătălia are loc la 10 ianuarie 1475, pe o ceață densă, într-o zonă mlăștinoasă din apropierea Vasluiului
Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 () [Corola-website/Science/326971_a_328300]
-
fiind lăsate întregi doar cele dinspre Vaslui. Hărțuite și înfometate, oștile lui Soliman-Pașa se îndreaptă astfel înspre locul de luptă dorit de Ștefan. Bătălia are loc la 10 ianuarie 1475, pe o ceață densă, într-o zonă mlăștinoasă din apropierea Vasluiului. Otomanii sunt atrași de sunetul trâmbițelor moldovenești într-o râpă mlăștinoasă, unde sunt atacați din toate părțile de Oastea cea Mare. În bătălie mor 8.000 de moldoveni și peste 30.000 de otomani. Restul oștii otomane se retrage înspre Dunăre
Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 () [Corola-website/Science/326971_a_328300]
-
densă, într-o zonă mlăștinoasă din apropierea Vasluiului. Otomanii sunt atrași de sunetul trâmbițelor moldovenești într-o râpă mlăștinoasă, unde sunt atacați din toate părțile de Oastea cea Mare. În bătălie mor 8.000 de moldoveni și peste 30.000 de otomani. Restul oștii otomane se retrage înspre Dunăre, urmărită de călăreții moldoveni. Printre cei morți în luptă sunt și comisul Manole Jder (Geo Barton), postelnicul Simion și fostul ieromonah Nicoară Jder. Trupurile lor sunt aduse de comisul Ionuț la casa familiei
Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 () [Corola-website/Science/326971_a_328300]
-
שכם Shaar Shhem, in arabă باب العامود Bab al Amud ,adică Poarta Coloanei, în engleză- Damascus Gate) este ,la Ierusalim, o poartă importantă a vechiului oraș, care, a fost, alături de poarta Jaffa, cea dintâi construită în 1535-1538, din porunca sultanului otoman Soliman Magnificul pe locul unei porți antice existente din vremea romană. Ea este cea mai maiestuoasă și mai împodobită poartă a zidurilor Orașului Vechi Ierusalim, considerată ca exemplul cel mai valoros de arhitectură otomană din regiune. În acelaș timp, este
Poarta Damascului () [Corola-website/Science/323655_a_324984]
-
să întărească poarta, numită pe atunci St.Ștefan. În secolele al XIII-lea - al XV-lea, în epoca mamelucă, case din zonă au fost restaurate și, de asemenea, s-au adăugat bolți în continuarea străzii spre sud. În timpul domniei sultanului otoman Soliman Magnificul, architectul său de curte,Mimar Sinan a proiectat, între altele, și noua Poartă zisă a Damascului. În anii 1535-1538 turcii au clădit poarta actuală pe locul părții superioare a deschiderii centrale a porții antice romane. Turnurile romane au
Poarta Damascului () [Corola-website/Science/323655_a_324984]
-
a-i ajuta pe Habsburgi în lupta lor împotriva cehilor, din Războiul de Treizeci de Ani. În anul următor, Vladislav a luat parte la cea de-a doua fază a războiului polono-otoman, o serie de lupte lungi între Polonia și otomani pentru Moldova. În 1621, Vladislav a fost unul dintre comandanții polonezi în Bătălia de la Chocim, unde conform relatărilor, acesta a căzut bolnav, în ciuda faptului că el s-a dovenit a fi o voce a rațiunii, convingându-i pe comandanții polonezi
Vladislav al IV-lea Vasa () [Corola-website/Science/322775_a_324104]
-
ruble în schimbul renunțării lui Vladislav la toate pretențiile asupra tronului și predarii însemnelor regale, care se alfau în posesia Republicii de la războiul Dymitriads. În urma campaniei Smolensk, Republica a fost amenințată de un alt atac din partea Imperiului Otoman. În timpul războaielor împotriva otomanilor în 1633 - 1634, Vladislav a mutat armata la sud de Moscova, unde sub comanda hatmanului Stanisław Koniecpolski, i-a forțat pe turci să reînnoiască tratatul de pace. În tratat, ambele țări au fost de acord să stopeze raidurile, iar otomanii
Vladislav al IV-lea Vasa () [Corola-website/Science/322775_a_324104]
-
otomanilor în 1633 - 1634, Vladislav a mutat armata la sud de Moscova, unde sub comanda hatmanului Stanisław Koniecpolski, i-a forțat pe turci să reînnoiască tratatul de pace. În tratat, ambele țări au fost de acord să stopeze raidurile, iar otomanii au confirmat că Republica este o putere independentă și nu e nevoie să platească tribut Imperiului Otoman. În cele trei luni dintre alegere și încoronare, Vladislav a privit posibilitatea de succesiune pașnică a tronului suedez, după moartea recentă a lui
Vladislav al IV-lea Vasa () [Corola-website/Science/322775_a_324104]
-
1838 a fost un tratat comercial semnat între Imperiul Otoman și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei care reglementa comerțul internațional. Taxele comerciale au fost stabilite la 5% la importuri, 12% la exporturi și 3% la bunurile aflate în tranzit. Otomanii au mai fost de asemenea de acord cu abolirea monopolurilor comerciale. În 1831, Ibrahim Pașa, fiul lui Muhammad Ali al Egiptului, a condus o expediție militară încununată de succes în Siria, autonumindu-se guvernator și luându-și angajamentul să modernizeze țara
Tratatul de la Balta-Liman (1838) () [Corola-website/Science/306114_a_307443]
-
cu aplicarea pe teritoriul Siriei a tratatului, temându-se de zădărnicirea planurilor sale pentru industrializarea țării, sultanul Mahmud al II-lea i-a dat un răstimp de un an în care să se hotărască în favoarea respectării prevederilor convenției. În 1840, otomanii, în fața refuzului lui Ibrahim, având sprijinul britanic, au atacat Siria și au restabilit controlul deplin al Istanbulului asupra regiunii. Prețul plătit de otomani pentru sprijinul britanic a fost mai mare decât se așteptase guvernul de la Istanbul atunci când semnase tratatul comercial
Tratatul de la Balta-Liman (1838) () [Corola-website/Science/306114_a_307443]
-
dat un răstimp de un an în care să se hotărască în favoarea respectării prevederilor convenției. În 1840, otomanii, în fața refuzului lui Ibrahim, având sprijinul britanic, au atacat Siria și au restabilit controlul deplin al Istanbulului asupra regiunii. Prețul plătit de otomani pentru sprijinul britanic a fost mai mare decât se așteptase guvernul de la Istanbul atunci când semnase tratatul comercial, în timp ce, pentru britanici, același tratat a determinat schimbare spectaculoasă a afacerilor din zonă și a adâncit dependența otomanilor de Londra.
Tratatul de la Balta-Liman (1838) () [Corola-website/Science/306114_a_307443]
-
asupra regiunii. Prețul plătit de otomani pentru sprijinul britanic a fost mai mare decât se așteptase guvernul de la Istanbul atunci când semnase tratatul comercial, în timp ce, pentru britanici, același tratat a determinat schimbare spectaculoasă a afacerilor din zonă și a adâncit dependența otomanilor de Londra.
Tratatul de la Balta-Liman (1838) () [Corola-website/Science/306114_a_307443]
-
urme de mercantilism timpuriu, și, de asemenea, a lucrat cu greu pentru a menține nobilimea sub controlul său. Un pericol extern îl constituiau turcii otomani. De aceea Sigismund s-a aliat cu Mircea cel Bătrân, Domnitor în Țara Românească. Împotriva otomanilor s-a remarcat Iancu de Hunedoara, voievodul Transilvaniei. El a fost numit regent al Ungariei, după moartea lui Sigismund. Iancu deținea puterea asupra principatelor române. Fiul său, Matei Corvin a fost numit rege al Ungariei. El a îmbunătățit în continuare
Regatul Ungariei () [Corola-website/Science/303245_a_304574]
-
timp de 5 ani. După moartea sa, Vladislav al II-lea al Ungariei ( zis si Jagiellonians) a ajuns pe tron. În 1514, are loc în Transilvania războiul țărănesc condus de Gheorghe Doja care va duce la slăbirea Regatului Ungariei în fața otomanilor. În 1526, la bătălia de la Mohacs, forțele Imperiului Otoman au anihilat armata maghiară, și în încercarea de a scăpa, Ludovic al-II al Ungariei s-a înecat în raul Csele. Liderul armatei ungare, Pál Tomori, a murit de asemenea. Datorită presiunii
Regatul Ungariei () [Corola-website/Science/303245_a_304574]
-
de 1100 de ani, a primit o lovitură de pe urma căreia nu avea să se mai refacă niciodată în timpul celei de-a patra cruciade, când cavalerii vest-europeni au cucerit Constantinopolul în 1204. Ocuparea treptată a Greciei a fost precedată de victoriile otomanilor împotriva sârbilor. După o primă victorie în Bătălie de pe râul Marița din 1371, otomanii i-au învins în mod hotărâtor pe sârbi în Bătălia de la Kosovo Polje din 1389 După neutralizarea sârbilor și profitând de războaiele civile bizantine, otomanii au
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
mai refacă niciodată în timpul celei de-a patra cruciade, când cavalerii vest-europeni au cucerit Constantinopolul în 1204. Ocuparea treptată a Greciei a fost precedată de victoriile otomanilor împotriva sârbilor. După o primă victorie în Bătălie de pe râul Marița din 1371, otomanii i-au învins în mod hotărâtor pe sârbi în Bătălia de la Kosovo Polje din 1389 După neutralizarea sârbilor și profitând de războaiele civile bizantine, otomanii au cucerit Constantinopolul în 1453. În 1458, turcii au cucerit Atena. Grecii au mai păstrat
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
victoriile otomanilor împotriva sârbilor. După o primă victorie în Bătălie de pe râul Marița din 1371, otomanii i-au învins în mod hotărâtor pe sârbi în Bătălia de la Kosovo Polje din 1389 După neutralizarea sârbilor și profitând de războaiele civile bizantine, otomanii au cucerit Constantinopolul în 1453. În 1458, turcii au cucerit Atena. Grecii au mai păstrat controlul asupra Peloponezului până în 1460, iar venețienii și genovezii au mai stăpânit unele insule grecești până pe la 1500, când cea mai mare parte a insulelor
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
turcii au cucerit Atena. Grecii au mai păstrat controlul asupra Peloponezului până în 1460, iar venețienii și genovezii au mai stăpânit unele insule grecești până pe la 1500, când cea mai mare parte a insulelor și Greciei continentale a trecut în mâinile otomanilor. Zonele muntoase ale Greciei au fost controlate cu greu de trupele otomane, aici găsindu-și refugiu elenii care încercau să scape de sub dominația străină, tot aici organizându-se lupta de rezistență împotriva cuceritorilor. Ciprul a fost cucerit de turci 1571
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
în timpul celei de-a patra Cruciade ). Acest val de migrație a avut ca rezultat imediat formarea diasporei elene moderne. Al doilea curent val de migrație a vizat grecii din regiunile joase ale Eladei, care s-au mutat în munți, unde otomanii nu au reușit să-și impună o prezență serioasă militară sau administrativă. Sultanul era plasat în vârful piramidei guvernamentale otomane. Deși el se bucura de puterile unui monarh absolut, acțiunile sale erau limitate de tradiții și convenții. Aceste restricții erau
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
să asigure colectarea taxelor . Ierarhia militară era tipic feudală. Cavaleria imperială era formată exclusiv de etnici turci, care primeau în schimbul . serviciului militar loturi de pământ funcție de gradul militar. Nemusulmanilor le era interzisă călătoria călare, ceea ce făcea deplasarea mult mai dificilă.. Otomanii au împărțit Grecia în sanjakuri, în guvernate de „sanjakbey”, care erau răspunzători în fața sultanului, care-și stabilise capitala în Constantinopol în 1453. În paralel cu această împărțire administrativă, otomanii au pus în aplicare sistemul de segregare a cetățenilor imperiului pe
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]