1,199 matches
-
cei pe care i-ai iubit, cei care la rându-le te-au iubit, chiar dacă tu nu i-ai iubit, sunt regretele și dorul, tristețea și blândețea, tufele și șleahta zeilor (...) Singur! Ah! Cel puțin dacă-n locul acestei singurătăți otrăvite de fantome, cum e singurătatea mea de acum, aș putea-o gusta pe cea adevărată, tăcerea și foșnetul unui copac! Singurătatea! Nu, Scipio. Singurătatea mea e plină de scrâșniri de dinți și răsună toată numai de zgomote și de strigăte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
-i adulmece pantalonii. Apoi se propti pe picioarele dindărăt, hotărât să aștepte răbdător să-i ofere vreun rest de mâncare. — Mai bine pleci, îl sfătui el cu voce joasă. Dacă-ți dau ce o să mi se servească aici, poți muri otrăvit... Cățelul dădu vesel din coadă, dovadă de netăgăduit că nu înțelegea engleza, și continuă să aștepte până când apăru metisul cu o farfurie de grăsime înnegrită în care pluteau două duzini de boabe de fasole și trei pielicele de maimuță. Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
neașteptate, Într-o zi de 31 august - deși lumea avea să mai aștepte un an Întreg pînă la izbucnirea războiului. Rowe se mișca aidoma unei pietre printre alte pietre, culoarea lui se contopea cu a lor; uneori simțea Însă ghimpele otrăvit al orgoliului sfîșiindu-i remușcarea, un orgoliu asemănător poate aceluia al leopardului cînd Își mișcă petele printre celelalte pete ale universului, dar cu o forță mult mai mare. Rowe nu fusese un ucigaș cînd omorîse; abia mai tîrziu, tot gîndindu-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
aibă litere mult mai mici, altfel Sfântul Scaun n-o să accepte niciodată modificarea, a replicat preasfântul părinte. — La ora asta, pe Sfântul Scaun stă, probabil, un storcător de fructe, deci e greu de crezut c-o să-i pese, a surâs otrăvit oponentul său. — OK, a cedat Padre C. Supun la vot modificarea propusă de colegul nostru, pentru care, vă reamintesc, În alte vremuri l-am fi perpelit pe rug. O dată, de două ori, de trei ori! Amin, a spus el, izbind
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
voie să te dai în carusel de banii respectivi, ceea ce te făcea să conștientizezi și mai bine condiția de copil de care vrei totuși să scapi. Cu toate acestea, copiii Rainer și Anni chiuie din răsputeri, cu inimile și mințile otrăvite deja de mașinile ce trec în goană pe lângă ei. Nu fiindcă acestea ar polua mediul înconjurător, care e oricum desfigurat în urma războiului, ci fiindcă lor le lipsește capitalul cu care să‑și cumpere mașină. Iat‑o și pe Anni cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
doar orizon tale și verticale vopsite apăsat, această exagerată afișare austeră venea dintr-o cât de falsă și cât de artificială nevoie de afirmare a fidelității față de abstracta, tiranica Mare Cauză a tuturor și a nimănui ? ... În noaptea umedă și otrăvită, după trista premieră a burlescului vodevil al mahalalei, când peste orașul pâclos de provincie se rostogolea o altă dimineață greoaie și vânătă, firava studentă rupsese tenebroasa tăcere. De parcă ar fi vrut nu doar să trezească rănile însinguratului partener, ci să
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cu urechile ridicate iepurește și umezi ochi negri, la pândă ? Călăi și victime, împreună, amestecați, arzând fiara și putreziciunea din noi. „Revoluția... șansa noastră de regenerare și tinerețe !“ Visul devenit minciună, speranța devenită minciună, lepra prezentului incendiată cu aceleași cuvinte otrăvite ! Trenul pare gol, dar suntem cu toții aici, împreună, morți și vii, înlănțuiți în blestemul eșecului. „Pomenim înaintea ta, zeu al îndurării, pe răposații noștri, care se odihnesc în pacea mormântului. Fă ca binecuvântarea cu care s-au despărțit de noi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și lumina focului.“ Mă ridic, mișcarea este lentă, exagerat de lentă, trenul gâfâie, încetinește, proiectându- mă înainte, mă clatin, întind brațul, să-i pun mâna pe umăr, odată cu puținele cuvinte pe care le ridic atât de greu. Are sufletul aspru, otrăvit, n-o pot atinge. Crește doar depărtarea, colțuroasă, grandioasă și rece. I-aș murmura, totuși, îndârjit, s-o trezesc, s-o înviu : eliberează-te și eliberează din strâmtoare pe cei care merită, reînnoiește zilele orfanului. Obrazul ei e galben, ca
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fără cunoștință, iar apoi tăcere, nu se vede nimic, nu se aude nimic În afară de răsuflarea greoaie, Înecată, gîfÎită, a bărbatului buhăit, fața albă de șobolan din spatele lui, cu colții de șobolan dezgoliți de groază și licărirea stinsă, albăstruie a oțelului otrăvit. Din nou, sufletul plin de ură și teamă al lașului, plăcerea lașului de a ucide Într-un anumit fel - crima care nu-i pune În primejdie viața - de data aceasta Înarmat cu un pistol, Îmbrăcat În kaki, călare pe calul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nostru, era în slujba satanei. Ei inventau zi de zi noi metode de chin, noi trepte de coborâre în iad..., distrugând în noi ultimile picături de rezistență. Dar nici o tânguire, nici o retractare! Hăitașii de ieri sunt acum cioburi și lut otrăvit. Colții lor nu mai rânjesc și nu mai pot mușca din carnea noastră. Însă astăzi, noi „poterași” leau luat locul... ei sunt mai temperați și mai vicleni... Nouă, celor prigoniți, Dumnezeu ne-a lungit veleatul, ne-a întărit credința și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
binecuvântată de Dumnezeu și înzestrată cu toate bogățiile pământești, dar „Munții noștri aur poartă / Noi cerșim din poartă-n poartă” așteptând. „De veacuri mă cobor pe negre plaiuri Spre un noroc și o dreptate ciungă Și-mi par toți munții otrăvite raiuri Cu îngeri ce mă scuipă și m-alungă. De veacuri îmi tot pun în sac oftatul Și vara mai cobor printre vâlcele Să-L întâlnesc pe Dumnezeu drăguțul și împăratul Să-I ud opincile cu lacrimile mele.” - Moțul de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
din noi înșine. Sângele nostru nu poate fi uitat, mormintele noastre, mii, nu pot fi acoperite cu minciuni și fărădelegi. Au încercat acest lucru demenții sanguinari Carol al II-lea și tiranul Ion Antonescu. Carol al II-lea este țărână otrăvită, iar I. Antonescu, cenușă necunoscută. Domnilor de azi, încetați și puneți capăt acestui spectacol anarhic. Respectați legea și legalitatea. Legionarii sunt nemuritori. Azi se urmărește trecerea pe nesimțite a pământului, industriei și a proprietății de stat, sol și subsol, în
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
caldarâmurile în toate capitalele de județ, temnițele Râmnicul Sărat, Vaslui, Miercurea Ciuc, spitalul Brașov, nu suflă o vorbă și ne pregătesc noi catastrofe sub masca promisiunilor amețitoare. Legionarii sunt singurii care au gândit corect și tot ei sunt victima celor mai otrăvite acuze, dar nimeni nu ne va putea scoate din istorie și nimeni nu ne poate obliga să ne uităm morții noștri și pătimirea lor. Nu putem dormi când antihristul uneltește și pune la cale cu mijloace noi dispariția noastră ca
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
opui lor, atunci când e vorba de legionari. Am cunoscut părinți care își dojeneau copiii până la maltratare, dacă veneau în contact cu un Frate de Cruce, un legionar, sau dacă citeau un conținut legionar, dar am întâlnit și cazuri când cei „otrăviți” de o propagandă „tulburătoare de suflete”, citind o carte legionară, și-au convertit cețoasa rătăcire și descoperind în legionari adevărul mutilat nu se mai desprindeau de „otrava legionară”, acum îngerească sorbitură, amintindu-și de acele zile negre învăluite în lacrimi
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
ne-au chinuit, neau biciut cu acuze grele, ne-au întemnițat, ne-au înfometat, ne-au țintuit pe Cruce, am sângerat în luptele din munți și în adâncul pământului în minele de plumb, paharul vieții noastre mereu plin cu defăimări otrăvite, dar am stat drepți și neclintiți în demnitate. Legionarul nu este un ins izolat, singuratic, ci un soldat al oștii creștine, al unei puteri înalte care îi poruncește să nu părăsească câmpul de bătălie. El reprezintă neamul și istoria lui
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
sau când agentul literar îl va suna să-i spună cum îl terminasem. Acum mi-e rușine să-mi amintesc cât de fericit mă făcea acest gând sau mai degrabă cum eram pe punctul de a lua drept fericire izvorul otrăvit al satisfacției care țâșnise din mine. Dar lui Graham i-am spus doar atât: — M-am gândit că la el te refereai. — Presupun că nu e genul tău, replică el și reuși s-o spună ca și cum și aceasta era încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
tremurături dubioase, nu avea nimic cu presa. Revenit din leșin a surâs cu ochiul mai puțin vânăt sticlei cu apă minerală de canal, benevolul prim-ajutor. Din gura sa, după căderea unui incisiv și a unui premolar, se strecură șoapta otrăvită din care i se trăsese și oprobiul public mai înainte amintit: Cum stați, domnilor, cu acțiunile ? Le-ați dezvoltat ? Mă așteptam ca această nouă provocare să trezească în auditoriu cele mai primare instincte, prezumție greșită și neconfirmată deoarece respectivii gură-cască
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
burghie extrem de lungi, au reușit după eforturi uluitor de zgomotoase să străpungă zidurile duble și mi-au suflat prin găuri În casă, cu ajutorul tuburilor sudamericane prin care băștinașii se omorau Între ei cu săgeți Înmuiate-n cucută, bilețele cu siguranță otrăvite, n-am vrut să las pe nimeni să le deschidă, le-a deschis Mariana. Erau citate din Flaubert. La fel ca hîrtiuțele pe care le găseam Îndesate-n cutia poștală și sub ușă. „Literatură o ocupație bună pentru trîntori.” Electricianul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
lui Jack, care se duce la spital. I se pune un bandaj pe organul vederii. Pe Ophelia o calcă mașina. Pe regizor Îl cheamă Stacy Stile. Horatio poartă bască. Pe mama lui Hamlet o cheamă Jacqueline Bisset și moare simultan otrăvită și Împușcată din greșeală de-un alt asasin, plătit să-l Împuște pe Hamlet care-l Împușcă pe unchi-su. Ophelia e Însărcinată. Nu se-nțelege cu cine, În schimb Yorick apare problematic. Fantoma e mută și pare să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
munca noastră laolaltă atât de nouă își așteaptă încă romancierul; căci o altă Indie decât cea a reportagiilor de călătorie și a romanelor mi se dezvăluia mie atunci, printre triburi, alături de oameni cunoscuți până atunci numai etnologilor, alături de flora aceea otrăvită a Assamului, în ploaia continuă, în căldura umedă și amețitoare. Voiam să dau viață acestor locuri înecate în feregi și liane, cu oamenii lor atât de crunți și inocenți. Vroiam să le descopăr estetica și morala, și culegeam zilnic anecdote
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
noi vrem să ucidem dușmanii plantelor, îi pot ucide și pe prietenii plantelor. Așa am făcut noi cu aceste viețuitoare. Am omorât râmele fără să vrem, de dragul recoltelor. Mulți oameni nu știu asta. Un pământ fără râme e un pământ otrăvit. Dacă în drumul tău întâlnești oameni care cultivă pământul, arată-le râma și spune- le ce-i cu ea. Licuriciul te va conduce la fiii mei. Știe și drumul la Prințul Culorilor. Te va conduce cu bucurie, în Munții Carpați
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
ci o specie aparte, cu un nume sonor: „Rupicapra rupicapra Carpatica”. Pe cărare, chiar în fața mea, acum, stă, făcută ghem, o viperă. Ar putea sări la mine, m-ar putea mușca... dar eu n-aș muri deloc din pricina mușcăturii ei otrăvite. Știți de ce? Pentru că și eu și vipera ne aflăm în vis... În realitate, sunt tare periculoase viperele, copii! Asta a ieșit, probabil, să se încălzească la soare, pentru că sângele ei e rece și viperele, cât sunt ele de vipere, adică
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
de-a da foc, cu bricheta, în holul universității, unei invitații. Am avut, atunci, revelația tembelismului universitar iașiot. "Din cinci afișe, puse la patru etaje diferite, trei au fost arse." "Constanți mai sîntem. Ne-am ocupat din moși strămoși cu otrăvitul fîntînilor și cu arderea grînelor. "Ces Latins des Carpates"! E în tradiție și să ciopîrțim cărți cu toporișca, și să le sechestrăm, și să le trimitem la topit. Ba le-am și mitraliat, în 22 decembrie '89. Ca să nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Tu chiar în lumina zilei vezi un petic de noapte!? - Fiindcă există în toată această poveste, cel puțin așa intuiesc eu, un virus al îndoielii. Ființa asta a adunat atâta ură împotriva noastră, încât sunt sigur că are și sângele otrăvit. Să dea Dumnezeu să mă înșel! Totuși, eu te avertizez, nu te hazarda! Cântărește bine fiecare gest, atitudine, cuvânt; vicleniile unei femei sunt cu atât mai periculoase, cu cât par a fi semne de prietenie. - Alex, Alex, după tine n-
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
mă duceam din nou În Elias‑Clark Building. Trebuise să ducă destulă muncă de lămurire ca să mă convingă că Miranda nu avea să mă vâneze din clipa În care intram pe ușă și nu o să mă doboare cu o săgeată otrăvită, dar tot mă simțeam neliniștită. Nu paralizată de teamă ca În zilele de odinioară, când simplul sunet al unui celular era destul să Îmi facă inima să Îmi sară din piept, dar destul de neplăcut la ideea - oricât de improbabilă - de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]